Refuz acordare drepturi. Decizia nr. 1472/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1472/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 4095/87/2012*
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1472
Ședința publică de la 27.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă R. (O.) S., împotriva sentinței civile nr. 1489/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații-pârâți M. A. – PRIN PRIMAR și DIRECȚIA A. VALORIFICARE PATRIMONIU DIN C. – PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A., având ca obiect refuz acordare drepturi.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenta-reclamantă R. (O.) S., prin reprezentant convențional, avocat P. F., care depune împuternicire avocațială în ședință publică și intimatul-pârât M. A. – PRIN PRIMAR, prin reprezentant convențional, consilier juridic M. Cocovean, care depune delegație de reprezentare în ședință publică, lipsind intimata-pârâtă DIRECȚIA A. VALORIFICARE PATRIMONIU DIN C. – PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 5.02.2014, prin compartimentul Registratură, intimatul-pârât M. A. – PRIN PRIMAR a depus întâmpinare, la data de 12.02.2014, prin compartimentul Registratură, recurenta-reclamantă a depus completare la recurs, după care,
Recurenta-reclamantă, prin reprezentant convențional, solicită instanței să ia act că are calitate de intimat doar M. A. – PRIN PRIMAR, deoarece doar în contradictoriu cu acesta a înțeles să se judece în fond, de altfel sentința atacată având ca părți doar pe reclamanta R. (O.) S. în contradictoriu cu pârâtul M. A. – PRIN PRIMAR.
Curtea constată că au calitate de părți în cauza dedusă judecății recurenta-reclamantă R. (O.) S. în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A. – PRIN PRIMAR. Comunică recurentei-reclamante întâmpinarea formulată de către intimatul-pârât, iar intimatului-pârât completarea la cererea de recurs.
Intimatul-pârât, prin reprezentant convențional, arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua la cunoștință completarea cererii de recurs și nici lăsarea cauzei la a doua strigare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-reclamantă, prin reprezentant convențional, solicită admiterea recursului și prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună obligarea intimatului să îi atribuie suprafața de 500 mp teren intravilan pentru construcție de locuința, conform dispozițiilor art. 5 lit. g) din Legea nr. 341/2004. Cu privire la motivele de recurs invocate arată că potrivit art. 304 pct. 8 C. instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecații. Instanța de fond în pronunțarea hotărârii nu a avut in vedere toate probele administrate in cauza si in mod deosebit faptul ca aceasta este titulara a unui certificat de revoluționar, iar in temeiul art. 5 lit. g din Legea nr. 341/2004, beneficiază de drepturile prevăzute de acest articol care constau in atribuirea in limitele posibilităților in proprietate a suprafeței de 10.000 mp teren extravilan si 500 mp teren intravilan - acesta din urma pentru destinația de locuință, daca nu a avut sau nu are in proprietate un alt spațiu locativ. Consideră ca instanța de fond face o interpretare greșită a Legii nr. 341/2004 deoarece nu l-a corelat si cu prevederile art. 34 pct. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1412/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004 . Astfel, in sensul art. 34, dispunându-se ca in situațiile in care autoritățile administrației publice locale nu dispun de suprafețe necesare satisfacerii solicitărilor, sa poată proceda in condițiile legii, la trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public in domeniul privat, cu aceasta destinație. Mai mult, învederează instanței faptul că art. 13 din Legea nr. 341/2004 a stabilit obligativitatea ministerelor si a celorlalte instituții ale administrației publice centrale, sa asigure aplicarea prevederilor acestei legi, instituindu-se totodată sancțiuni sub forma răspunderii disciplinare, civile sau penale după caz a celor vinovați. De asemenea, consideră că instanța de fond se afla in totala eroare atunci când nu face distincție intre Legea nr._, HG 1412/2004, prevederile Legii nr. 215/2001, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 165/2013, Legea nr. 10/2001 si Legea nr. 18/1991, legi care reglementează raporturi juridice distincte ce nu se intercondiționează, una dintre consecințele acestei lipse a distincției a dus la aprecierea greșită a Legii nr. 341/2004, și a condus la crearea in mod artificial, a unui concurs intre situațiile stabilite si acelea prevăzute de legile enumerate mai sus, ceea ce nu se poate accepta din punct de vedere juridic.
Recurenta-reclamantă, prin reprezentant convențional, cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, respectiv cel prevăzut la art. . 304 pct. 9 C. - hotărârea este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea si aplicarea greșită a legii – arată că motivarea sentinței pe faptul ca reclamanta nu a făcut dovada ca intimatul-pârât este proprietar al unor terenuri din intravilan si, cu atât mai mult, nu s-a făcut dovada ca exista astfel de terenuri libere care sa poată fi atribuite revoluționarilor este total greșită, deoarece aceasta, fiind persoana fizica, nu are acces la situațiile patrimoniului Municipiului A., pentru a depune dovezi in acest sens. De asemenea intimatul-parat nu a făcut dovada ca au fost întreprinse demersuri pentru a obține terenuri in scopul atribuirii către persoanele prevăzute de Legea nr. 341/2004 sau daca au fost făcute către cine s-a adresat si ce răspunsuri a primit, cum greșit a reținut instanța de fond prin sentința pronunțata, fapt rezultat din probele administrate in cauza. Invocarea prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i, din Legea nr. 554/2004 se apreciază in raport de cele probate, astfel încât refuzul intimatului-pârât de a atribui suprafața de teren de 500 mp, teren intravilan, are un caracter nejustificat, cu atât mai mult cu cat si in atribuirea celor 10.000 mp teren extravilan, paratul a avut aceeași nejustificare, trebuind ca aceasta sa-l acționeze in instanța, iar acestea să pronunțe două sentințe în acest sens, pentru a i se recunoaște drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 si numai după intervenția Prefecturii Județului Teleorman s-a întâmplat acest lucru. De asemenea, arată că reaua voința a intimatului-pârât in atribuirea suprafeței de 500 mp teren intravilan, rezulta si din faptul ca in perioada 2005¬2013, acesta a vândut si concesionat mai multe terenuri intravilane, iar prin întâmpinarea depusa la dosarul cauzei recunoaște ca printr-o H.C.L. nr. 12/2011 modificata prin HCL nr. 168/2011, s-a aprobat vânzarea unor terenuri aparținând domeniului privat de interes local, situate in mun. A. ,.. 4 si fosta UM_ pentru construirea de locuințe individuale, acesta recunoscând și faptul ca cele doua terenuri nelotizate in suprafețe de 2.275,22 mp. si 2.404, 12 mp vor fi destinate construirii de locuințe colective, ignorând in totalitate prevederile Legii 341/2004 si HG 1412/2004, cu buna intenție. Solicită admiterea recursului cu cheltuieli.
Intimatul-pârât, prin reprezentant convențional, solicită instanței respingerea recursului. Arată că în urma solicitărilor recurentei-reclamante, acesteia i s-a răspuns că potrivit prevederilor art. 5 alin.1) lit. g) din Legea nr. 341/2004 atribuirea, se face în limita posibilităților. Pune în vedere că aceasta a fost împroprietărită cu 10.000 m.p. teren extravilan. Pune în vedere că potrivit prevederilor H.C.L. nr. 12/28.01.2011 modificată prin H.C.L. nr. 168 / 30.06.2011, s-a aprobat vânzarea prin licitație publică a unor terenuri aparținând domeniului privat de interes local al municipiului A., situate în ., nr. 4 - fosta V.M._, pentru construirea de locuințe individuale, iar referitor la cele două terenuri nelotizate în suprafețe de 2.375,22 m.p. și 2.404,12 m.p., situate între . și . că acestea au destinația de teren pentru construire blocuri de locuințe colective conform prevederilor H.C.L. nr. 252 I 30.11.2010, cu privire la aprobarea Planului Urbanistic Zonal. Arată că în prezent municipiul A. nu deține suprafețe de teren intravilan pentru construirea de locuințe în condițiile Legii nr. 341/2004 și depune un înscris în acest sens. Refuzul de a atribui reclamantei recurente terenul solicitat nu poate fi apreciat ca având un caracter nejustificat, cu atât mai mult cu cât textul de lege invocat, respectiv art. 5 alin. 1 lit. g din Legea nr.341/2004 stabilește vocația deținătorilor de certificate de revoluționar de a beneficia în limita posibilităților de un teren intravilan în suprafață de 500 mp cu destinația de locuință iar acesta a făcut dovada că nu deține terenuri cu această destinație. Față de cele precizate, consideră că în mod corect a reținut instanța de fond faptul că M. A. nu deține terenuri disponibile care să poată fi atribuite în baza Legii nr.341/2004, refuzul având un caracter justificat. Având în vedere cele precizate solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată, menținând ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CERERILE
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanta R. (O.) S. a chemat în judecată pe pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A. și DIRECȚIA A. VALORIFICARE PATRIMONIU DIN C. PRIMARIEI MUNICIPIULIU A. solicitând instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să-i atribuie suprafața de 500 mp teren intravilan pentru construcție locuință, conform dispozițiilor art. 5 alin 1 lit. g) din Legea nr. 341/2004.
În motivarea acțiunii, reclamanta arătat că, deși în nenumărate rânduri, a solicitat pârâtei Primăria Municipiului A. atribuirea suprafeței de 500 mp teren intravilan pentru construcție locuință, conform dispozițiilor art. 5 alin 1 lit. g din Legea nr. 341/2004, sens în care a prezentat declarații pe proprie răspundere că nu a avut și nu are în proprietate locuință, demersurile sale au rămas fără rezultat, situație ce rezultă din răspunsurile nr. 4418/2005, 2969/2006,_/2008,_/2009, 352/2010,_/2010, 1155/2010,_/2010, 6216/2011,_/2011, 7735/29.04.2012 și 9658/23.05.2012, ce i-au fost comunicate.
De asemenea, reclamanta a arătat că soluțiile adoptate de pârât, de a-i respinge cererile prin care a solicitat atribuirea suprafeței de 500 mp teren intravilan, conform dispozițiilor legale, sunt în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, în condițiile în care cererile altor persoane au primit o rezolvare favorabilă, iar din anul 2005 și până în prezent, atât Primăria municipiului A., cât și Consiliul Local al municipiului A. au vândut și concesionat mai multe terenuri intravilane, așa cum reiese din presa locală.
În același sens, reclamanta a arătat că, în anul 2011, s-a lotizat, în vederea vânzării, teren intravilan aparținând fostei unități militare, fără a se ține cont și de beneficiarii dispozițiilor Legii nr. 341/2004.
În consecință, apreciind că pârâtele au încălcat prevederile art. 13 din Legea nr. 341/2004, reclamanta, față de prevederile art. 34 din H.G. nr. 1412/2004, a solicitat admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 341/2004, HG 1412/2004 și Legii nr. 554/2004, iar în dovedirea acesteia a depus la dosar înscrisuri (filele 3-43; 50-66 – dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 1030/07.11.2012, Tribunalul Teleorman a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei PRIMARIA MUNICIPIULUI A., invocată de către această pârâtă și, pe cale de consecința, a respins acțiunea reclamantei R. (O.) S. în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași sentință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului DIRECȚIA A. VALORIFICARE PATRIMONIU din cadrul Primăriei A., invocată din oficiu și, pe cale de consecința, s-a respins acțiunea reclamantei R. (O.) S., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA A. VALORIFICARE PATRIMONIU DIN C. PRIMARIEI MUNICIPIULIU A., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 2856/17.06.2013, Curtea de Apel București a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținându-se că sentința se bazează pe considerente ce exced aspectelor relevante în analiza excepție lipsei calității procesuale pasive, aptitudinea persoanei de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual, desemnând capacitatea procesuală de folosință, și nu calitatea procesuală (calitatea de titular al dreptului / obligat în raportul juridic concret).
Pe rolul Tribunalului Teleorman, cauza a fost înregistrată la data de 18.09.2013, sub nr._, iar în această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
Față de împrejurarea că reclamanta și-a precizat cadrul procesual, pârâtul M. A. a formulat întâmpinare prin care, față de prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, a invocat excepția inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, susținând că, potrivit înscrisurilor de la dosar, plângerea prealabilă formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 9658/25.04.2012, a fost adresată Primăriei Municipiului A. și nu Municipiului A..
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 341/2004, atribuirea se face în limita posibilităților, precum și faptul că reclamanta deja a primit în proprietate_ mp teren extravilan.
De asemenea, pârâtul a arătat că, prin H.C.L. nr. 12/28.01.2011, modificată prin H.C.L. nr. 168/30.06.2011, s-a aprobat vânzarea prin licitație publică a unor terenuri aparținând domeniului privat de interes local al Municipiului A. pentru construirea de locuințe individuale, iar referitor la cele două terenuri nelotizate, în suprafață de 2375,22 mp și de 2404,12 mp, s-a arătat că acestea au destinația de teren pentru construire blocuri de locuință colective S+P+3E, conform prevederilor H.C.L. nr. 252/30.11.2010, cu privire la aprobarea planului urbanistic zonal.
Cum, în prezent, M. A. nu deține suprafețe de teren intravilan pentru construirea de locuințe în condițiile Legii nr. 341/2004, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, cu atât mai mult cu cât, în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, până la întocmirea situației centralizatoare privind terenurile identificate ca disponibile în vederea restituirii la nivel local, orice proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar se suspendă.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.1489/05.12._, tribunalul a respins ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de pârâtul M. A. prin Primar si a respins si actiunea ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta este titulara certificatului .-R, nr._/15.03.2011, ce atestă faptul că aceasta deține titlul prevăzut de art. 3 lit. b) pct. 3 din Legea nr. 341/2004.
Începând cu anul 2005, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. 1 pct. g) din Legea nr. 341/2004, reclamanta a formulat cerere de atribuire în proprietate a terenului intravilan în suprafață de 500 mp, cu destinația de locuință, susținând că nu a avut și nici nu are în proprietate un alt spațiu locativ, însă demersurile sale nu au primit o rezolvare favorabilă.
Din răspunsurile comunicate, rezultă că Primăria Municipiului A. și-a justificat poziția pe absența unor terenuri care să corespundă, din punct de vedere urbanistic, condițiilor de realizare a unor locuințe individuale, dar, în același timp, a informat reclamanta despre posibilitatea rezolvării cererii sale după aprobarea noului Plan Urbanistic Zonal al Municipiului A., întrucât suprafața intravilanului a fost propusă pentru extindere.
Nemulțumită de modul de rezolvare al cererilor sale, la data de 25.04.2012, prin cererea înregistrată sub nr. 9658, reclamanta a solicitat găsirea unei soluții legale pentru respectarea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 341/2004, iar prin adresa nr. 9658/23.05.2012 i s-a comunicat că, în prezent, municipiul A. nu dispune de suprafețe de terenuri intravilane pentru construirea de locuințe, precum și faptul că prin H.C.L. nr. 12/28.01.2011, modificată prin H.C.L. nr. 168/30.06.2011, s-a aprobat vânzarea prin licitație publică a unor terenuri aparținând domeniului privat de interes local al municipiului A., situate în ., nr. 4 – fosta U.M._, pentru construirea de locuințe individuale.
Referitor la cele două terenuri nelotizate în suprafețe de 2375,22 mp și 2404,12 mp, situate între . și . U.M._), reclamantei i s-a comunicat că aceste suprafețe de teren, conform prevederilor H.C.L. nr. 252/30.11.2010, cu privire la aprobarea Planului Urbanistic Zonal (P.U.Z.), au destinația de teren pentru construire blocuri de locuințe colective S+P+3E.
Prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să-i atribuie suprafața de 500 mp teren intravilan pentru construcție locuință, conform dispozițiilor art. 5 alin 1 lit. g) din Legea nr. 341/2004, considerând că refuzul acestuia de a-i atribui în proprietate suprafața solicitată, este nejustificat, la soluționarea cererilor sale, pârâtul ignorând prevederile art. 13 din Legea nr. 341/2004 și art. 34 alin. 1 din Hotărârea nr. 1412/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.
Analizând, conform art. 137 Codul de Procedură Civilă, cu prioritate excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, pe considerentul că plângerea prealabilă formulată de reclamantă și înregistrată sub nr. 9658/25.04.2012, a fost adresată Primăriei Municipiului A. și nu Municipiului A., față de obiectul cauzei, Tribunalul apreciază excepția neîntemeiată, dat fiind faptul că procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 se impune numai în cazul acțiunilor având ca obiect anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii, situație ce se regăsește în cauză, așa încât excepția va fi respinsă ca fiind nefondată.
În ceea ce privește fondul cauzei, Tribunalul constată acțiunea neîntemeiată pentru considerentele:
Prin adresa nr. 9658/23.05.2012, pârâtul și-a materializat refuzul de atribuire a suprafeței de 500 mp de teren intravilan pentru construirea unei locuințe, solicitată de reclamantă, invocând lipsa de terenuri intravilane pentru construirea de locuințe.
Prin aceeași adresă, urmare susținerilor reclamantei din cererea înregistrată sub nr. 9658/25.04.2012, referitoare al faptul că, în perioada 2005 – 2012, ar fi fost vândute și concesionate mai multe terenuri intravilane, iar în anul 2011 s-a lotizat, în vederea vânzării, terenul intravilan aparținând fostei unități militare, aspecte ce ar contura refuzul nejustificat de soluționare favorabilă a cererii sale, pârâtul a comunicat reclamantei că vânzarea prin licitație publică a terenurilor situate în .. 4 (fosta U.M._) a fost aprobată prin H.C.L. nr. 12/28.01.2011, modificată prin H.C.L. nr. 168/30.06.2011.
Referitor al terenurile în suprafață de 2375,22 mp și 2404,12 mp, despre care reclamanta, prin aceeași cerere, a pretins că nu au nicio destinație, pârâtul a informat-o că acestea, conform prevederilor H.C.L. nr. 252/30.11.2010, cu privire la aprobarea Planului Urbanistic Zonal (P.U.Z.), au destinația de teren pentru construire blocuri de locuințe colective S+P+3E.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. g) din Legea 341/2004, modificată prin Legea nr. 71/2011, persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), beneficiază de „atribuirea, în limita posibilităților, în proprietate a 10.000 mp de teren în extravilan și 500 mp de teren în intravilan - acesta din urmă pentru destinația de locuință, dacă nu a avut sau nu are în proprietate un alt spațiu locativ”.
Prin urmare, conform textului de lege menționat, atribuirea de teren se face doar în limita posibilităților, respectiv a existenței unor terenuri disponibile aflate la nivelul unității administrativ teritoriale care să nu fie destinate altor obiective.
Ori, în cauză, nu s-a făcut dovada că pârâtul este proprietar al unor terenuri din intravilan și, cu atât mai mult, nu s-a făcut dovada că există astfel de terenuri libere care să poată fi atribuite revoluționarilor.
Mai mult, în cauză, s-a făcut dovada că au fost întreprinse demersuri pentru a obține terenuri în scopul atribuirii către persoanele prevăzute de Legea 341/2004, însă, până la această dată nu s-a efectuat nici un transfer de teren în scopul atribuirii către persoanele prevăzute de Legea nr. 341/2004.
În aceste condiții, în primul rând, Tribunalul reține că nu s-a produs nicio dovadă din care să rezulte că M. A. este proprietar al unor terenuri în intravilan, iar apoi, chiar dacă ar fi avut astfel de terenuri în proprietate, nu s-a dovedit că ar fi disponibile, pentru a se putea concluziona că, la acest moment, ar exista posibilitatea atribuirii către reclamantă a unor suprafețe de 500 mp în intravilan.
Pe de altă parte, potrivit art. 3 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prin autonomie locală se înțelege dreptul și capacitatea efectivă a autorităților administrației publice locale de a soluționa și de a gestiona, în numele și în interesul colectivităților locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condițiile legii, autonomia locală privind, prin urmare, organizarea, funcționarea, competențele și atribuțiile, precum și gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparțin comunei, orașului, municipiului sau județului, după caz.
Potrivit art. 36 din lege, una din atribuțiile consiliului local, ca autoritate publică locală, este aceea de administrare a domeniului public și privat al unității administrativ teritoriale, sens în care aprobă strategiile privind dezvoltarea economică, socială și de mediu a unității administrativ-teritoriale, hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii și hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.
Din economia acestor prevederi legale rezultă că autoritățile administrației publice locale sunt obligate să gestioneze toate treburile publice în favoarea comunității și nu al unui grup restrâns de persoane, ceea ce înseamnă că, în limita posibilităților, se va putea trece la atribuirea de terenuri intravilane pentru construcția de locuințe persoanelor prevăzute de Legea nr. 341/2004.
Având în vedere că Legea nr. 554/2004, în art. 2 alin. 1 lit. i) definește refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar conform art. 2 alin. 1 lit. n) din aceeași lege, excesul de putere constă în exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, se apreciază că, în raport de cele expuse, refuzul pârâtului de a atribui reclamantei suprafața de teren solicitată nu poate fi apreciat ca având caracter nejustificat, cu atât mai mult cu cât, în considerarea prevederilor art. 5 alin. 1 lit. g) din Legea nr. 341/2004, reclamanta a primit deja o suprafață de_ mp, situată în extravilanul municipiului A., iar textul de lege precitat stabilește doar vocația deținătorilor de certificate de revoluționar de a beneficia, în limita posibilităților, de atribuire în proprietate a unei suprafețe de teren intravilan de 500 mp cu destinația de locuință.
Față de considerentele expuse, acțiunea va fi respinsă ca fiind nefondată.
RECURSUL
Reclamanta a introdus recurs impotriva sentintei de mais sus, afirmand ca detine certificatul de revolutionar .-R, ceea ce ii confera dreptul prevazut de art.5, lit.g din Legea nr.341/2004, de a beneficia din partea autoritatilor locale, in limita posibilitatilor, de 500 mp teren intravilan pentru construirea unei locuinte.
Recurenta a sustinut ca a adresat numeroase cereri paratului, primind insa raspunsuri negative.
Aceasta a sustinut ca in situatia in care paratul nu dispune de teren liber, acesta trebuie sa faca aplicarea art.34 din HG nr.1412/200, in sensul de a trece teren din domeniul public, in domeniul privat al municipiului.
S-a mai aratat ca nu poate exista concurs intre diversele legi speciale de reparatie, precum Legea nr.10/2001, Legea nr.18/1991, Legea nr.341/2004 etc.
Recurenta a mai aratat ca nu putea dovedi existenta unor terenuri libere in patrimoniul paratului deoarece nu are acces la evidentele interne ale acesteia, dar ca a dovedit spre exemplu existenta a doua suprafete de teren de 2.275,22 mp si 2.404,12 mp, situate intre . si fosta UM_, care au fost destinate construirii de locuinte colective de tip blocuri, prin HCL nr.12/2011, modificata prin HCL nr.168/2011.
S-a mai aratat ca in perioada 2005-2013, paratul a vandut si concesionat mai multe terenuri intravilane.
In drept, recurenta a invocat art.299 C.pr.civila.
Intimatul-parat a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, afirmand ca cele doua suprafete de teren invocate de recurenta au destinatia construirii de locuinte colective de tip S+P+3E, potrivit PUZ-ului.
Paratul a aratat ca nu detine teren destinat construirii de locuinte individuale.
S-a mai aratat ca potrivit Legii nr.165/2013, toate procedurile administrative in domeniul restituirii fondului funciar se suspenda pana la intocmirea situatiei centralizatoare privind terenurile disponibile restituirii la nivel local.
In sustinerea recursului, recurenta a depus la dosar, inscrisuri.
CURTEA
In calitate de detinatoare a certificatului de revolutionar .-R, reclamanta este titulara dreptului prevazut de art.5, lit.g din Legea nr.341/2004, acela de a beneficia din partea autoritatilor locale, in limita posibilitatilor, de 500 mp teren intravilan pentru construirea unei locuinte.
Din continutul textului legal se constata ca dreptul reclamantei nu este unul pur si simplu, ci afectat de o conditie, mai exact de posibilitatile autoritatilor locale de a-i atribui un astfel de teren.
Textul nu defineste termenul de „ posibilitati”, neintelegandu-se daca este vorba de un teren liber indiferent de destinatia stabilita prin planurile urbanistice locale sau de un teren liber caruia sa i se fi dat expres destinatia de construire a unor locuinte individuale prin planurile urbanistice locale.
Ca atare, raspunsul trebuie dat prin analiza cadrului legal care reglementeaza activitatea autoritatilor locale de administrare a patrimoniului unitatilor administrativ-teritoriale pe care le reprezinta, mai exact a Legii nr.215/2001.
Or, aceasta lege da autoritatilor locale o foarte larga marja de apreciere a modului in care trebuie administrat patrimoniul unitatii, cu referire particulara la suprafetele de teren.
Cum scopul principal al autoritatilor publice este acela de a satisface interesele generale ale colectivitatilor pe care le reprezinta si doar apoi de a satisface interesele particulare, dar legitime, ale fiecarui membru al colectivitatii, rezulta ca „ posibilitatile” autoritatilor locale trebuie analizate tinand cont de necesitatea indeplinirii cu prioritate a obligatiei principale de mai sus.
Mai exact, interesul particular legitim al reclamantei de a primi o suprafata de teren de 500 mp pentru construirea unei locuinte individuale este subordonat interesului general al colectivitatii din municipiu, urmand a fi satisfacut numai in masura in care, dupa realizarea intereselor generale, mai este posibila si realizarea interesului particular.
O astfel de relatie intre interesele particulare si cele generale este specifica in general tuturor raporturilor de drept administrativ.
In plus, ea este recunoscuta implicit de legiuitor si in materia Legii nr.341/2004, prin folosirea sintagmei „in limita posibilitatilor” .
In ceea ce priveste interesul public, fiind mai aproape de problemele locuitorilor pe care ii reprezinta, autoritatile locale sunt primele si cele mai in masura sa stabileasca care sunt, la un moment dat, interesele generale ale colectivitatii pe care o reprezinta.
Desigur, pentru ca dreptul reclamantei sa nu ramana un drept pur ipotetic, fictiv, este necesar ca instantele de judecata sa poata controla conduita autoritatilor locale, pentru a se evita un comportament abuziv si discretionar al acestora.
Trebuie precizat insa ca acest control nu presupune ca instantele sa stabileasca ele insele care sunt interesele colectivitatilor locale, ci doar sa analizeze daca, in stabilirea acestor interese, autoritatile administrative au actionat cu buna-credinta, in limitele prerogativelor legale si in limitele marjei de apreciere de care dispun, mai exact sa analizeze daca conduita lor nu este vadit ilegala sau abuziva.
In concret, in ceea ce priveste cele doua suprafete de teren invocate de reclamanta, de 2.375,22 mp si 2.404,12 mp, situate intre . M. si . UM_), care au fost destinate construirii de locuinte colective de tip blocuri, prin HCL nr.12/2011, modificata prin HCL nr.168/2011, curtea nu retine elemente de abuz de drept al autoritatii locale.
Astfel, scopul construirii de locuinte colective, mai precis de blocuri, este unul legitim, de interes public, vizand satisfacerea nevoii de locuinte a cetatenilor Municipiului A..
Curtea retine ca problema lipsei de locuinte este una de notorietate in Romania, in mediul urban, ca acest mediu este constituit preponderent din locuinte colective, ca lipsa terenurilor urbane este de asemenea de notoritate si ca, din punctul de vedere al rezultatelor obtinute, este in mod evident mult mai eficienta construirea pe verticala, decat extinderea pe orizontala.
Ca atare, preferinta acordata de autoritatile locale construirii unor blocuri pe cele doua suprafete de teren, in detrimentul alocarii lor pentru construirea de locuinte individuale, este pe deplin justificata.
Ca intentiile autoritatilor locale sunt reale in acest sens, rezulta si din faptul ca cele doua suprafete nu sunt lotizate (nefiind deci mascata destinatia reala a terenurilor), ca destinatia de blocuri este prevazuta prin PUZ-ul aprobat prin HCL nr.252/2010 si ca vanzarea la licitatie publica a terenurilor in acest scop este aprobata prin HCL nr.12/2011, modificata prin HCL nr.168/2011.
In ceea ce priveste alte vanzari si concesionari de terenuri intervenite in perioada 2005-2013 la care face reclamanta referire, curtea retine ca ele nu sunt sustinute de inscrisuri si nici nu se ofera informatii suplimentare, astfel incat nu se poate retine ca autoritatea parata ar fi actionat cu rea-credinta, abuziv, in afara legii, etc., existand astfel prezumtia ca acele operatiuni, daca au existat, au fost destinate satisfacerii unor interese publice.
Cu privire la posibilitatea autoritatilor locale de a trece anumite suprafete de teren din domeniul public, in cel privat al localitatii, posibilitate prevazuta de art.34 din HG nr.1412/2004, curtea observa ca textul legal nu instituie o obligatie in sarcina acestor autoritati, ci doar o posibilitate.
Cum textul nu precizeaza conditiile in care se va exercita aceasta posibilitate, rezulta ca se vor aplica tot principiile generale care guverneaza activitatea administratiei publice locale si anume, satisfacerea prioritara a interesului public si existenta unei largi marje de apreciere a autoritatilor locale in a stabili interesul public.
In plus, trebuie avut in vedere ca fiind in domeniul public, respectivele suprafete de teren sunt prezumate a fi de interes public, astfel incat trecerea lor in domeniul privat trebuie cu si mai multa putere motivata.
In ceea ce priveste concursul dintre diferitele legi speciale de reparatie/recompensare, curtea constata ca, . sustine si reclamanta, nu exista un concurs intre drepturile/vocatiile conferite beneficiarilor de aceste legi speciale (Legea nr.18/1991, Legea nr.10/2001, Legea nr.341/2004 etc.), aceste drepturi/vocatii nascandu-se independent si coexistand in patrimoniile beneficiarior, fara a exista interdependenta.
Concursul apare insa in ceea ce priveste realizarea efectiva a acestor drepturi/vocatii, deoarece ele au acelasi obiect, mai exact suprafata de teren a unitatii administrativ teritoriale.
Or, aceasta suprafata de teren este limitata, ea trebuind impartita intre beneficiarii diverselor legi reparatorii sau recompensatorii, putandu-se ivi situatii in care ea sa se dovedeasca insuficienta, mai ales daca se tine cont ca aceste legi au fost emise independent unele de altele, pe parcursul a peste 20 de ani, fara a exista o evidenta a suprafetelor de teren disponibile pe intreg teritoriul Romaniei, nici pana astazi.
Ceea ce reclamanta sustine probabil este faptul ca posibilitatea sa de a-si realiza efectiv dreptul, adica de a i se atribui teren, este la fel de puternica precum vocatia beneficiarilor altor legi.
Trebuie precizat insa ca Legile nr.18/1991 si nr.10/2001 sunt legi reparatorii, avand rolul de a restitui proprietarilor bunurile care le-au apartinut, in timp ce Legea nr341/2004 este o lege recompensatorie, in virtutea careia beneficiarii dobandesc bunuri noi, desigur ca nu cu semnificatia unui act de bunavointa a statului, ci ca o recunoastere a meritelor avute in timpul Revolutiei din 1989.
Ca atare, apare fireasca restituirea cu prioritate a bunurilor preluate abuziv si numai apoi acordarea de bunuri noi recompensatorii.
F. de cele de mai sus, instanta urmeaza a respinge recursul ca neintemeiat.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă R. (O.) S., împotriva sentinței civile nr. 1489/05.12.2013 pronunțată de Tribunalul – Secția Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-pârât M. A. – PRIN PRIMAR ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
R. I. C. | A. J. | A. P. |
GREFIER |
I. C. B. |
| ← Pretentii. Decizia nr. 1446/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5513/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
