Pretentii. Decizia nr. 2176/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2176/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-03-2014 în dosarul nr. 2449/116/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2176
Ședința Publică din data de 21.03.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.378/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. C. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin cererea de recurs recurenta pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin cererea așa cum a fost precizată prin cererea de la fila 49 și restrânsă în ședința publică din data de 13.02.2013, înregistrată la Tribunalul Călărași sub nr._, reclamantul A. C. V., domiciliat în com. Modelu, ., jud. Călărași, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Călărași, cu sediul în Călărași, ..6-8, jud. Călărași, pentru ca prin hotărârea judec. ce se va pronunța să fie obligată să îi restituie suma de 6.191 lei achitată cu acest titlu, precum și la plata dobânzii fiscale aferente sumei începând cu data achitării și până la restituirea ei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul arată în esență, că a achiziționat un autoturism second hand înmatriculat într-o țară comunitară, pentru care a fost nevoit să achite la înmatricularea pe teritoriul României, o taxă în valoare de 6.191 lei, deși consideră că plata ei contravine dispozițiilor legale în materie, dar și normelor dreptului comunitar care interzic plata acestei taxe.
În drept, reclamantul a invocat art.2 și art.90 par.1 din TFUE, art.117 al.1 lit.d din OG nr.92/2003, art.1082 cciv și art.242 al.2 cpc.
În dovedirea cererii, a depus înscrisuri în copie.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C...
În termen legal, pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică, susținând că avea obligația de plată a taxei, precizând că nu au fost nerespectate dispozițiile art.90 par.1 din TFUE.
În drept, pârâta a invocat art.115-118 C..
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 al.2 C..
În dovedirea apărărilor, a depus înscrisuri în copie.
Prin sentința civilă nr. 378/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost admisă, în parte, acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul A. C. împotriva pârâtei A.F.P.M. Călărași și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului taxa pentru emisii poluante în sumă de 6.191 lei și dobânda fiscală aferentă sumei calculată de la data de 27.08.2012 și până la restituirea sumei. A fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat second hand un autovehicul pentru care a achitat la înmatricularea pe teritoriul României, o taxă pentru emisii poluante în valoare de 6.191 lei, conform chitanței depusă în copie la dosar.
În raport de dispozițiile comunitare și art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, reclamantul consideră că nu datorează taxa, motiv pentru care solicită restituirea sumei și a dobânzii aferente calculată pe perioada cuprinsă între data plății taxei și restituirea sumei.
Pârâta s-a apărat invocând faptul că sunt incidente situației de fapt dispozițiile art.4 alin.1 lit. a din Legea nr.9/2012, motiv pentru care apreciază că reclamantul datorează taxa pentru emisii poluante, calculată potrivit deciziei de calcul anexată în copie la dosar.
În raport de situația de fapt reținută, tribunalul a constatat întemeiată și dovedită acțiunea reclamantului, fiind admisă.
Problema de drept supusă în principal, analizei instanței este aceea de a stabili dacă incidente situației de fapt sunt dispozițiile art.4 alin.1 lit. a din Legea nr.9/2012, așa cum susține pârâta sau dispozițiile art.4 alin.2 din aceeași lege, în raport de care se va stabili dacă reclamantul avea sau nu obligația de plată a taxei pentru emisii poluante.
Astfel, pentru a stabili dispozițiile legale incidente, tribunalul a procedat la analizarea înscrisurilor depuse la dosar, constatând că autovehiculul achiziționat de reclamant a fost înmatriculat pentru prima dată la 24.08.2006, situație de fapt reținută de pârâtă în cuprinsul deciziei privind stabilirea taxei nr._/25.07.2012 depus în copie la dosar (fila 12).
Față de cele constatate de organul fiscal, respectiv că reclamantul nu a solicitat înscrierea dreptului de proprietate dobândit prin cumpărarea autoturismului identificat cu datele indicate în actele întocmite pentru înmatricularea pe teritoriul României, ci transcrierea dreptul de proprietate a unui vehicul rulat, constată că înscrierea a operat pentru prima oară la data de 24.08.2006, cum se certifică în cuprinsul deciziei de calcul al taxei emisă de pârâtă.
În raport de faptul că incidente situației de fapt sunt dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012, tribunalul a constatat că reclamantul nu avea obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante deoarece dispozițiile art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 au fost suspendate la aplicare până la data de 01.01.2013, conform art.1 din OUG nr.1/2012.
Referitor la dobânda aferentă sumei, conform art.117 al.1 lit.d și art.124 din OG nr.92/2003, tribunalul a constatat că reclamantul este îndreptățit la plata acesteia începând cu data formulării cererii la organul fiscal și până la data restituirii taxei.
Cum un act normativ suspendat la aplicare nu poate produce efecte juridice, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul A. C. V. împotriva pârâtei A.F.P.M. Călărași.
Pentru considerentele arătate, în baza art.18 al.1 din Lg.554/2004, tribunalul a admis, în parte, acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul A. C. împotriva pârâtei A.F.P.M. Călărași, a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa pentru emisii poluante în sumă de 6.191 lei și dobânda fiscală aferentă sumei calculată de la data de 27.08.2012 și până la restituirea sumei.
În baza art.274 alin.1 C.., a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
În motivare, recurenta pârâtă arată în esență faptul că, în data de 17.08.2012, reclamantul a formulat o cerere, înregistrata la institutia pârâtă sub nr._, solicitând restituirea taxei pe poluare in suma de 6191 lei, actualizata cu dobanda legala. Prin cererea formulată A. C. V. nu a contestat modul de calcul al taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, ci faptul că, aceasta este ilegală și discriminatorie.
Potrivit Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ( Monitorul Oficial nr.l7 din 10 ianuarie 2012), în vigoare de la data de 13 ianuarie 2012, se stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, taxă cu destinația de venit la bugetul Fondului pentru mediu, gestionată de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Prin urmare, câtă vreme legiuitorul prevede în mod expres obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, „cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare", această taxă este legal datorată, contestatoarea neinvocând prin contestație faptul că organul fiscal nu ar fi aplicat corect elementele de calcul al taxei corespunzătoare vehiculului în cauză, prevăzute de legislația în vigoare.
In ceea ce privește prevederile comunitare invocate în susținerea contestației, se reține că art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, față de dispozițiile contrare din legile interne „cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar în conformitate art.I-33 alin.l din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005: „Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor."
Rezultă că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritățile naționale având competența de a alege forma și mijloacele prin care se asigură obținerea rezultatului. Astfel, potrivit art.110 (ex-articolul 90 TCE) primul paragraf din; Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și conform art.III-170 -Secțiunea 6 „Dispoziții fiscale" din Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Mai mult, în speță, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule în sumă de 6191 lei a fost stabilită ca urmare a cererii contestatarei depusă la organul fiscal, înregistrată sub nr._/25.07.2012 prin care a solicitat calculul acesteia, pentru autovehiculul marca SKODA, an fabricație 2007, data primei înmatriculări 24.08.2006, în conformitate cu prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, respectiv „cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare".
Față de cele expuse mai sus, se reține că instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicul reprezintă opțiunea legiuitorului român, iar organele fiscale sunt obligate Să respecte prevederile art.1.3 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „Interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege".
În concluzie, apreciază ca în mod legal organele fiscale au stabilit taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, motiv pentru care solicita respingerea contestației ca neîntemeiata, argumentele de fapt și de drept prezentate în susținerea contestației nefiind de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat.
Referitor Ia solicitarea petentei de plata a dobânzii legale in materie fiscala, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 124 din O.G. nr. 92/2003, republicată, privind Codul de procedură fiscală, care dispune:
""ART. 124 Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1)Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2)Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."
Față de cele menționate solicită admiterea recursului si, pe cale de consecința, respingerea cererii ele chemare in judecata formulata de A. C. V..
In drept: 3041 din Codul de procedura civila.
Probe: înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul reclamant A. C. V. solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimatul reclamant arată în esență faptul că, susținerile recurentei-parate sunt in totalitate nefondate si nu sunt conforme cu realitatea acest lucru putând fi demonstrat si verificat.
In ceea ce privește criticile formulate de autoritățile publice recurente, vizând greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii precum si fondul cauzei, va rugam sa aveți in vedere dispozițiile art.330/ind.7/alin.4/c.p.c, potrivit cărora deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție in dezlegarea problemelor de drept pronunțate în soluționarea unor recursuri in interesul legii este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei in Monitorul Oficial al României, Partea I.
Acțiuneaavând ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fara plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, si fara parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, este admisibila.
Procedurade contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.50/2008, aprobata prin Legea nr.140/2011, raportat la art.205-218 din Codul de Procedura Fiscala, nu i se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare Întemeiate pe dispozitiileiart.117/alin.l/lit.d din același cod.
Mai arată că deși prima instanța a obligat autoritățile parate la plata dobânzii legale, iar nu la restituirea dobânzii in condițiile art.l24/alin.l/ OUG nr.92/2003, din Codul de Procedura Fiscala, autoritățile recurente nu au criticat acest aspect in cadrul motivelor de recurs formulate.
In drept: art. 115-118 Cod pr.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente și susținerile părților, în raport de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare este soluția adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 stabilindu-se că procedura de contestare reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
În mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii, reținând încălcarea normelor de drept comunitar în ce privește obligația plății taxei de poluare.
Coroborând dispozițiile art. 4 și art. 2 lit. a, g-l) din Legea nr. 9/2012, art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 1/2012, cu situația de fapt reținută în privința intimatei reclamante, Curtea constată că refuzul exprimat de către recurentă pârâtă este exprimat cu exces de putere, având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, cererea formulată de către reclamant vizează situația înmatriculării în evidențele din România a unui autoturism anterior înmatriculat în Germania, second-hand, neînmatriculat anterior în România, prin urmare fiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a raportate la art. 2 lit. a și h din același act normativ.
Pe de altă parte, Curtea reține că în privința autoturismelor second-hand, înmatriculate anterior în evidențele din România, pentru care nu a fost achitată la data primei înmatriculări taxa de primă înmatriculare prevăzută de Legea nr. 571/2003, respectiv taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, republicată, la data transcrierii primului transfer al dreptului de proprietate în România, o astfel de taxă la data formulării cererii adresată de către reclamant pârâtului pe cale administrativă și la data formulării răspunsului la procedura prealabilă, nu era datorată, fiind suspendată până la data de 01.01.2013 obligația stabilită prin art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, iar în măsura în care o astfel de taxă a fost achitată începând cu data de 01.01.2012, urmează a fi restituită la solicitarea solicitantului.
Coroborând aceste împrejurări, Curtea constată, prin urmare, că rațiunea adoptării hotărârilor în cauzele T. și N. împotriva României subzistă și în prezenta cauză, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 110 TFUE în sensul nerespectării principiului nediscriminării fiscale între cele două categorii de autoturisme, respectiv cele second-hand, anterior înmatriculate într-un alt stat membru(pentru care potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012 există obligația plății taxei de poluare) și acelea second-hand, deja înmatriculate pe teritoriul României, și pentru care, chiar și la data transferului dreptului de proprietate, până la data de 01.01.2013, nu exista în fapt și în drept obligația achitării, fiind încadrate în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. 2 din același act normativ, descurajându-se astfel circulația bunurilor în interiorul U.E., aceasta fiind interpretarea art. 110 din TFUE, obligatorie pentru autoritățile interne în temeiul disp. art. 11 și 148 alin. 2 din Constituția României, respectiv Legea nr. 157/2005 privind aderarea României la U.E.
Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește (Hotărârea T., citată anterior, punctul 60).
Având în vedere considerațiile care precedă, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.378/13.02.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ /2013, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. C. V., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
U. D. B. V. V. D.
GREFIER,
I. C. D.
Red. jud. U.D./2 ex.
Tehnodact. I.C.D.
Tr. Călărași – jud. N.M. T.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 40/2014. Curtea... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 250/2014. Curtea... → |
|---|
