Obligaţia de a face. Decizia nr. 4167/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 4167/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 44070/3/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR.4167

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

JUDECĂTOR: V. D.

JUDECĂTOR: U. D.

GREFIER: B. C.

Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 4255/19.09.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns intimata reclamantă ., reprezentată de avocat P. F. C. care depune împuternicire avocațială de reprezentare la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:

La interpelarea instanței, reprezentantul intimatei reclamante învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat judecății.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Având cuvântul, reprezentantul intimatei reclamante, solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică și să se aibă în vedere sentința atacată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosar.

Curtea, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal la data de 15.11.2012 sub nr._ reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administratia Finantelor Publice Sector 2, Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti si Administratia F. pentru Mediu obligarea la restituirea sumei de 11.687 lei taxa de poluare si a dobinzii aferente pina la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că a achizitionat urmatoarele autovehiculele: Peugeot cu nr. de identificare VF3WA8HZC34316229 pentru care a achitat taxa de poluare la data de 13.04.2012 in suma de 1889 lei cu OP nr.73; Renault cu nr. de identificare VF1CMSFO_ pentru care a achitat taxa de poluare la data de 09.03.2012 in suma de 974 lei cu chitanta . nr._; Opel Astra cu nr. de identificare WOLOAHL_ pentru care a achitat taxa de poluare la data de 05.12.2012 in suma de 6459 lei cu OP nr.48; autoutilitara Renault cu nr. de identificare VF1CMSF_ pentru care a achitat taxa de poluare la data de 22.07.2011 in suma de 1044 lei cu OP nr.73; autoutilitara Opel cu nr. de identificare WOLOXCF_ pentru care a achitat taxa de poluare la data de 16.07.2010 in suma de 1321 lei cu chitanta . nr._. Reclamanta a mentionat ca taxa a fost incasata cu incalcarea dispozitiilor art.90 al.1 din TCE din cauza diferentierii la care sunt supuse autovehiculele rulate importate fata de cele deja inmatriculate. De asemenea, reclamanta a aratat ca a formulat cererea de restituire inregistrata sub nr._/26.10.2012, insa raspunsul Administratiei Finantelor Publice Sector 2 a fost evaziv, iar Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti si Administratia F. pentru Mediu nu i-au raspuns.

In drept au fost inindicate dispozitiile art.25 si 90 TCE, Directiva 92/12/CEE/25.02.1992, Legea nr.554/2004, art.274 C..

Reclamanta a depus inscrisuri in fotocopii.

Pârâta AFP Sector 2 a depus dosarul administrativ întocmit în cauză.

La termenul din 19.09.2013 tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor Directia Generala a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti si Administratia F. pentru Mediu.

Prin sentința civilă nr. 4255/19.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București. A fost admisă in parte cererea formulată de reclamanta ., obligată parata AFP Sector 2 la restituirea catre reclamanta a sumelor de:

-1889 lei taxa pentru emisii poluante la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 13.04.2012 si pina la data restituirii efective.

-974 lei taxa pentru emisii poluante la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 09.03.2012 si pina la data restituirii efective.

-6459 lei taxa de poluare la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 05.12.2012 si pina la data restituirii efective.

-1044 lei taxa de poluare la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 22.07.2011 si pina la data restituirii efective.

-1321 lei taxa de poluare la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 16.07.2010 si pina la data restituirii efective.

A fost respinsă actiunea introdusa impotriva paratelor DGFPMB si AFM ca fiind formulata impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.

A fost obligată parata la plata catre reclamanta a sumei de 1396,5 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prezenta cerere de chemare in judecata are ca obiect restituirea taxelor de poluare si a taxelor pentru emisii poluante pentru 5 vehicule.

In ceea ce priveste taxele de poluare, tribunalul retine ca reclamanta a achizitionat autovehiculele marca:

- Opel Corsa, cu numărul de identificare WOLOXCF_, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoita sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 1321 lei, astfel cum rezulta din chitanta . 6 nr._/16.07.2010 emisa de Trezoreria Statului Sector 2 (fila 133). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 26.10.2005, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/14.07.2010 emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 2 (fila 16) si din certificatul de inmatriculare emis de autoritatile germane (fila 22).

-Renault Megane, cu numărul de identificare VF1CMSF_, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoita sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 1044 lei, astfel cum rezulta din extrasul de cont din data de 31.07.2011 (fila 128). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Franta la 08.10.2007, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/18.07.2011 emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 2 (fila 28) si din certificatul de inmatriculare emis de autoritatile franceze (fila 34).

-Opel Astra, cu numărul de identificare WOLOAHL_, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoita sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 6459 lei, astfel cum rezulta din OP nr.48/05.12.2011 (fila 96). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 07.03.2007, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/29.11.2011 emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 2 (fila 40) si din certificatul de inmatriculare emis de autoritatile germane (fila 46).

In ceea ce priveste taxele pentru emisii poluante, tribunalul a retinut ca reclamanta a achizitionat autovehiculele marca:

-Renault Megane, cu numărul de identificare VF1CMSF_, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoita sa plateasca o taxa in cuantum de 974 lei, astfel cum rezulta din chitanta . nr._/09.03.2012 emisa de Trezoreria Statului Sector 2 (fila 123). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Franta la 22.11.2007, astfel cum rezulta din decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/06.03.2012 emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 2 (fila 50) si din certificatul de inmatriculare emis de autoritatile franceze (fila 56).

-Peugeot 207, cu numărul de identificare VF3WA8HZC34316229, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoita sa plateasca o taxa in cuantum de 1889 lei, astfel cum rezulta din OP nr.73/13.04.2012 (fila 111). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 07.05.2008, astfel cum rezulta din decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/10.04.2012 emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 2 (fila 62) si din certificatul de inmatriculare emis de autoritatile germane (fila 68).

Reclamanta a depus la parata cererea de restituirea taxei de poluare inregistrata sub nr._/19.10.2012 (fila 82), respinsa prin adresa nr._/30.10.2012 emisa de AFP Sector 2 (fila 84).

Instanța a constatat că refuzul pârâtei de a restitui reclamantei sumele solicitate, este nejustificat.

In ceea ce priveste taxa de poluare, tribunalul a retinut ca potrivit art.3 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autovehiculelel achizitionate de reclamanta nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art 9 alin.1.

Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincție nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.

Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.

În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr.PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.

Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.

Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), astfel ca nu pot fi retinute sustinerile paratei in sensul ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constitutia si cu tratatele internationale.

Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.

Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.

Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.

O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cele pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania si Franta), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.

In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justiție in cauza C‑402/09 (cauza T.) având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu (România). Astfel, prin decizia din 07.04.2011 Curtea a stabilit ca „Articolul 110 TFUE (fost art.90) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională”.

In ceea ce priveste taxa privind emisiile poluante, tribunalul a considerat ca in speta sunt incidente prevederile Legii nr. 9/2012 (care anterior a imbracat forma O.U.G.50/2008).

Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa pentru emisii poluante stabilita de dispozitiile L. 9/2012 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar. Asa cum rezulta din cuprnsul prev. art. 4 al. 1 din L. 9/2012, reclamanta are obligatia de a achita taxa pentru emisiile poluante reglementata, taxa care se face venit la fondul pentru mediu si se gestioneaza de Administratia F. pentru Mediu.

De asemenea, tribunalul a considerat că refuzul pârâtei de restituire a taxelor privind emisiile poluante este nejustificat.

Astfel, potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, ,,(1)Obligatia de plata a taxei intervine:

a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare; b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.”

Astfel, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici între autovehiculele produse in România și cele în afara acesteia, nici între autovehiculele noi și cele second - hand.

Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 13 .01. 2012, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autovehiculele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara.

In consecinta, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . prevederilor L. 9/2012.

Așadar, legiuitorul a reglementat, . ca taxa de poluare, sub denumirea ,,taxa pentru emisiile poluante”, al cărei scop este, în principiu, concret - „poluatorul plătește” - să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.

Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

Art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducereala îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.

Potrivit dispozitiilor constituționale sus aratate, și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.

Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.

Obligativitatea instanțelor din statele membre ale Uniunii Europene de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).

Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.

Analizând dispozițiile art. 2 al. 1 lit. l din Legea nr.9/_, a retinut Tribunalul ca, taxa pentru emisiile poluante, este definita de legiuitor ca fiind ,,l) taxa – reprezinta suma datorata de catre contribuabil pentru emisiile poluante provenite de la autovehiculele din categoriile M1, M2, M3 si N1, N2, N3”. In chiar preambului acestei legi, se mentioneaza ca taxa pentru emisiile poluante este chiar noua taxa de poluare, si, in cuprinsul acesteia nu sunt regasite modificari substantiale ale fostei O.U.G.50/2008 care a reglementat vechea taxa de poluare, in prezent suspendata de la aplicare.

Coroborand prevederile legale in vigoare cu normele europene, rezultă că pentru un autovehicul produs în România sau în alte state membre UE, nu trebuie sa se perceapa o noua taxa, independent de denumirea acesteia (taxa de poluare, sau taxa pentru emisiile poluante), dacă a fost anterior înmatriculat . al Uniunii Europene.

Reglementată în acest mod, taxa pentru emisiile poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.

In consecinta, L.9/2012 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cele pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania si Franta), favorizând astfel vânzarea autovehiculelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autovehiculelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.

Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare), deși este evident că poluare deriva de la ambele categorii de autoturisme. Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante (de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.

Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că reclamantei in mod nejustificat i s-a perceput taxa de poluare si taxa pentru emisiile poluante, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. 1, 2 alin. 2 și 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea anulării actului vătămător, recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.

Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a admis cererea, in sensul ca a obligat parata AFP Sector 2 la restituirea catre reclamanta a sumelor de:

-1889 lei taxa pentru emisii poluante la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 13.04.2012 si pina la data restituirii efective.

-974 lei taxa pentru emisii poluante la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 09.03.2012 si pina la data restituirii efective.

-6459 lei taxa de poluare la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 05.12.2012 si pina la data restituirii efective.

-1044 lei taxa de poluare la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 22.07.2011 si pina la data restituirii efective.

-1321 lei taxa de poluare la care se adauga dobinda legala fiscala calculata de la data de 16.07.2010 si pina la data restituirii efective.

Tribunalul a admis si solicitarea de plata a dobinzii legale fiscale fata de dispozitiile art.124 din OG nr.92/2003, conform carora „(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”. Tribunalul retine ca reclamanta a depus la parata notificarea inregistrata sub nr._/19.10.2012 (fila 82), prin care a solicitat si restituirea dobinzii aferente. Pe de alta parte, fata de mentiunile Curtii Europene de Justiție in cauza din cauza M. I., in care s-a statuat ca dobinda se datoreaza de la data platii taxei de poluare, tribunalul a dispus obligarea paratei la plata dobinzii legale cu incepere de la data achitarii taxelor de catre reclamanta.

In temeiul art.274 C. tribunalul a obligat parata la plata catre reclamanta a sumei de 1396,5 lei cheltuieli de judecata reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar 196,5 lei si 1200 lei onorariu de avocat conform chitantei nr.1221/19.09.2013 (fila 151).

Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, apreciind că hotărârea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pot. 9 Cod Procedura Civila).

1. In ceea ce privește obligarea AFP Sector 2 la restituirea către reclamant a sumelor 1889 lei, reprezentând taxa pentru emisii poluante la care se adauga dobanda legala fiscala calculata de la data de 13.04.2012 si pana la data restituirii efective si a sumei de 974 lei reprezentând taxa pentru emisii poluante la care se adauga dobanda legala fiscala calculata de la data de 09.03.2012 si pana la data restituirii efective, pe fondul cauzei, arata ca instanta de fond in mod nelegal a admis acțiunea, avand in vedere considerentele urmatoare:

Astfel, arata ca urmare solicitării reclamantului, in temeiul Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule. Administrația Finanțelor Publice Sector 2 a procedat, in baza datelor inscrise in cartea de identitate a autovehiculului, la calcularea si emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/06.03.2012 pentru suma de 974 lei, respectiv, nr._/10.04.2012, pentru suma de 1889 lei taxe ce au fost calculate in raport de documentele din care rezulta dovada dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului si elementele de calcul a taxei, depuse de către acesta.

Asa cum s-a observat, intimatul-reclamant nu contesta modalitatea de calcul a taxei pentru emisiile poluante prevăzut in Legea nr. 9/2012, ci faptul ca legislația naționala contravine prevederilor legislației Uniunii Europene.

Insa arata ca prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule s-a reglementat eliminarea oricăror forme de discriminare a plații taxei:

Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse in actul normativ mentionat: Art. 4(1) Obligația de plată a taxei intervine:

a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare:

b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 șl 8;

c) la reintroducerea în parcul auto național a unul autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, I s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.

(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unul autovehicul rulat șl pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme șl autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.

Astfel, regimul taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a intrat in vigoare de la data de 13.01.2012, potrivit prevederilor Legii nr. 9/2012 si care stabileste cadrul legal pentru instituirea taxei, cu destinatia de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național.

Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule cu ocazia inmatricularii autovehiculului pentru prima data in Romania, rezulta ca aceasta taxa este legal datorata.

Arata ca prin Legea nr. 9/2012 ce a intrat in vigoare incepand cu data de 13.01.2012 s-a reglementat eliminarea oricărei forme de discriminare a plații taxei pentru autovehicule in conformitate cu dispozițiile art. 4.

Mai mult, arata ca prin Legea nr. 9/2012 a fost creat cadrul legal si respectiv obligația plații taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ce se inmatriculeaza pentru prima data in Romania, cat si pentru cele pentru care se realizeaza prima transcriere a dreptului de proprietate pentru autovehiculele pentru care nu a fost achitata taxa de poluare potrivit O.U.G. nr. 50/2008, respectiv taxa speciala potrivit art. 214 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.

De asemenea, arată că ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa pe poluare pentru autoturisme si autovehicule plătită in temeiul O.U.G. nr. 50/2008 si taxa pentru emisiile poluante, in conformitate cu prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, respectiv: - (1) în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 11ulie 2008 până la data Intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mal mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România."

Astfel, avand in vedere ca taxa pentru emisiile poluante a fost achitata de reclamantul-intimat in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, consideram ca sumele nu pot fi restituite.

Referitor la plata dobânzii fiscale, reglementată de art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, vă rugăm să constatați că reclamanta nu se încadrează în dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscală pentru a fi indreptatită la restituirea sumei de 1889 lei, respectiv, de 974 lei, ci acestea au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 9/2012.

Potrivit art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003:

"Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) sau la art. 70, du pa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Prin urmare, apreciază ca solicitarea privind restituirea sumei de 1889 lei, respectiv, 974 lei, actualizată cu aplicarea dobânzii fiscale, pe calea prezentei acțiuni, este inadmisibilă.

Menționează ca practica judiciara, că în dosarul_/3/2009 Curtea de Apel București Secția a V.-a C. Administrativ si Fiscal a reținut în mod irevocabil, prin decizia civila 1026/22.04.2010, că este neîntemeiat capătul de cerere privind dobânda legală.

Referitor la capatul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita respingerea lui, ca neîntemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.

Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.

O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de Judecata, este ca partea care ie solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu ne încadram în aceasta categorie.

De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina pârâtei pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata.

În cauză reclamantul nu invocă niciun motiv de nelegalitate a Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/06.03.2012 pentru suma de 974 lei, respectiv, nr._/10.04.2012, pentru suma de 1889 lei ci caracterul ilicit al dispozițiilor Legii nr. 9/2012, aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției pârâte. Cu riscul de a ne repeta, reiterării atât instanței cât și reclamantului că Administrația Finanțelor Publice Sector 2 s-a conformat unor dispoziții legale speciale, în vigoare la acea dată, prin emiterea Deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/06.03.2012 pentru suma de 974 lei, respectiv, nr._/10.04.2012, pentru suma de 1889 lei.

Or, in speța, nu este îndeplinita niciuna dintre aceste condiții, actele atacate de către reclamant fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care solicitam respingerea, ca neîntemeiat, și a acestui capăt de cerere.

2. In ceea ce privește obligarea AFP Sector 2 la restituirea către reclamant a sumelor de 6459 lei taxa poluare la care se adauga dobanda legala fiscala calculata de la data de 05.12.2012 si pana la data restituirii efective, 1044 lei taxa poluare la care se adauga dobanda legala fiscala calculata de la data de 22.07.2011 si pana la data restituirii efective, 1321 lei taxa poluare la care se adauga dobanda legala fiscala calculata de la data de 16.07.2010 si pana la data restituirii efective, pe fondul cauzei, arata ca instanta de fond in mod nelegal a admis acțiunea, avand in vedere considerentele urmatoare:

Astfel, arata ca O.U.G. nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Totodata, arata faptul ca motivarea instantei in sensul ca prin instituirea acestei taxe de poluare s-a produs o incalcare a Tratatului de aderare a României este nefondata, intrucat analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, apreciem că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 110 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.

Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Taxa de poluare a intrat in vigoare începând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, ia data intrării ei in vigoare abrogandu-se art. 214^1- 214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.

In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003.

Odata cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in Romania autoturismele a căror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei E. 3. In aceasta situatie a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.

Referitor la aplicabilitatea prevederilor constitutionale ale art. 148, invocate de instanta de fond, precizează urmatoarele:

Potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005:" Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obtinut, lasand in același timp autoritatilor naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor".

Totodata, precizează faptul ca art. 148 alin. (2) din Constitutia României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritatile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.

Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, retinute de instanta de fond precizam urmatoarele:

Incidența in cauza a prevederilor art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciem ca fiind inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania si la repunerea in circulație a unul autovehicul dupa încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si art. 9.

Totodata, in speța de fata, intimatul-reclamant nu se incadreaza nici in situatiile de excepție prevăzute de art. 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata.

Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.

In același sens, menționează ca potrivit jurisprudentei Comunitatii Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul mentionat mai sus, cat si alte acte adoptate de institutii si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a sasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și Jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri. Menționează ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.

De asemenea, precizează ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).

Mai mult decât atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.

In ceea ce privește susținerea instantei de fond, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, arată următoarele:

In literatura de specialitate s-a aratat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justitie a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de marimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212).

Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in Romania aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta.

Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate in Romania, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate in Romania. In acest caz, legislația aratata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranziteaza o frontiera.

In aceeași ordine de idei, învederam instantei ca la data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in întârziere prin care insista ca Romania sa modifice aceste prevederi controversate.

La data de 28.09.2009, autoritatile romane au răspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr. 117/2009 de abrogare, cu începere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr. 218/2008.

In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritatile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art. 110 din TFUE.

Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr. C29/8 din 05.02.2010.

Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare.

In ceea ce privește capatul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, învederează ca restituirea de sume de ia buget ia cerere se reaiizeaza in conditiiie stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.).

Totodata, menționează ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai în anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, astfel:

"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2).

(2)Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.

(3)Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:

a)documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;

b)dovada radierii din circulație a autovehiculului;

c)documentul care atestă faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;

d)certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.

(4)Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă .

Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art. 9 din OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca intimatul-reclamant nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerați taxa de poluare achitata de reclamant ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.

Referitor la plata dobânzii fiscale, reglementată de art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, arată că reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art. 117 Cod procedura fiscală pentru a fi indreptatită la restituirea sumelor de 6459 lei, 1044 lei, respectiv, 1321 lei, ci acestea au a fost stabilite în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008.

Potrivit art. 124 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003:

Prin urmare, apreciază ca solicitarea privind restituirea sumelor de 6459 lei, 1044 lei, respectiv, 1321 lei actualizată cu aplicarea dobânzii fiscale, pe calea prezentei acțiuni, este inadmisibilă.

Referitor la căpătui de cerere privind cheltuielile de judecata, solicita respingerea lui, ca neîntemeiat, avand in vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila.

În cauză reclamantul nu invocă niciun motiv de nelegalitate a Deciziei de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule nr._/14.07.2010, nr._/18.07.2011, respectiv, nr._/29.11.2011 ci caracterul ilicit al dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, aspect ce nu poate fi reținut în culpa instituției noastre.

F. de argumentele prezentate, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurata in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.

In drept, art. 304. pct. 9 Cod Procedura Civila.

Deși au fost legal citați cu intimata reclamantă . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu au formulat întâmpinare în cauză.

Examinand recursul declarat de parata, Curtea retine ca reclamanta a achizitionat autovehiculele marca:

Reclamanta a depus la parata cererea de restituirea taxei de poluare inregistrata sub nr._/19.10.2012 (fila 82), respinsa prin adresa nr._/30.10.2012 emisa de AFP Sector 2 (fila 84).

Prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .

Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2013, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.

Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.

Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.

Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .

De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.

Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, Curtea ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .

Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, care au suspendat aplicarea dispozițiilor art.4 alin.2 din lege, rezultă că plata taxei de emisii poluante nu se percepe pentru autovehiculele rezultate cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autoturisme reglementată de Codul fiscală sau taxă auto de poluare, prevăzută de O.U.G. nr.50/2008 .

În atare situație, prin exceptarea acestei categorii de autovehicule de la plata taxei de emisii poluante se instituie o taxă discriminatorie între aceste vehicule și autovehicule rulate provenite de U.E, legea internă intrând din nou în conflict cu normele europene .

Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.

Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.

Dispozițiile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 sunt contrare art.110 din T.F.U.E, întrucât această lege este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .

Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).

În mod concret, cu privire la faptul că O.U.G. nr.50/2008 și, pentru identitate de rațiune și reglementările Legii nr.9/2012, așa cum a fost modificată prin O.U.G. nr.1/2012 s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțând o hotărâre preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă de poluare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.

De altfel, prin Ordonanta Marii Camere a CJUE din 3 februarie 2014, s-a constatat ca Legea nr. 9/2012 incalca art. 110 TFUE, aceasta hotarare fiind obligatorie pentru instantele romane.

Având în vedere considerațiile care precedă, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Cu privire la dobanda legala Curtea constată că soluția instanței de fond este corectă avându-se în vedere că, potrivit art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completările si modificările ulterioare, "Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 sau la art.70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".

Curtea considera ca acest text este aplicabil in speta, de vreme ce reclamanta are dreptul la restituirea unei sume de la buget.

Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.

Pe de alta parte, jurisprudența Curții Europene de Justiție este in acelasi sens. Astfel, prin Hotărârea Fracovich, Curtea a statuat ca statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin încălcări ale dreptului Uniunii. Prin Hotararea Brasserie du Pecheur, Curtea a hotărât ca repararea prejudiciilor trebuie sa fie adaptata prejudiciului suferit si sa asigure o protecție efectiva a dreptului încălcat.

De asemenea, prin hotărârile pronunțate în cauzele C-68/1979 – Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile – S.R.L., a stabilit că procedurile reglementate de statele membre pentru restituirea taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității.

Curtea apreciază că aceste principii nu pot fi respectate prin aplicarea dispozițiilor legale în baza cărora taxa a fost percepută, ci numai prin aplicarea principiilor specifice instituției plății nedatorate, care impun repararea integrală a prejudiciului, prin restituirea sumei încasate cu titlu de taxă, precum și a dobânzii fiscale calculate de la data la care taxa a fost încasată și până la restituirea efectivă, ca beneficiu nerealizat.

Din aceste motive, in baza art. 304 pct. 9 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 2 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 4255/19.09.2013, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.

Obligă pe recurent la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

B. V. V. D. U. D.

GREFIER

B. C.

Red.jud.UD

Tehnored./I.C.D./2 ex.

T.B-S9-C.

Jud.fond. I. S.

← Obligaţia de a face. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel...		Pretentii. Decizia nr. 4371/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Obligaţia de a face. Decizia nr. 4167/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţia de a face. Decizia nr. 4167/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI