Pretentii. Decizia nr. 4163/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4163/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2014 în dosarul nr. 29161/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4163
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 23.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul reclamant O. C., împotriva sentinței civile nr. 4471/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că și că recurentul reclamant O. C., a depus la dosar, la data de 22.05.2014 prin intermediul Serviciului registratură al secției, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, mențiune cu care legal a fost citat pentru acest termen de judecată conform rezoluției administrative de primire a dosarului, după care:
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, constatându-se legal investită cu soluționarea cererii și, constatând că recurentul reclamant, prin cererea de recurs a solicitat judecarea în lipsă conform art.242 din Codul procedură civilă, apreciază cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4471/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de AFP Sector 6.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul O. C. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2010 un autoturism second hand marca Opel, an de fabricație 2004, ce fusese înmatriculat prima dată în data de 05.07.2004, astfel cum rezultă din decizia de calcul al taxei de la fila 4 verso, iar pentru înmatricularea acestuia în România a plătit la Administrația Finanțelor Publice Sector 6, taxa pe poluare în cuantum de 2530 lei, potrivit chitanței . nr._/26.10._, fila 4.
Potrivit disp. art.1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „ Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. […] ”, iar potrivit disp. art. 2 alin. 2 din același act normativ „ Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim […].”
Din interpretarea coordonată a prevederilor legale citate sus, rezultă că, indiferent de caracterul expres ori tacit al refuzului unei autorități publice de a soluționa o cerere, existența acestuia presupune verificarea situației premisă prevăzută de lege, și anume preexistența cererii titularului dreptului/interesului legitim, adresată autorității competente să o soluționeze.
În cauză, reclamantul a afirmat, prin avocatul său, că nu a parcurs procedura prealabilă în condițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004, respectiv că nu a înregistrat la registraturile pârâtelor vreo cerere având ca obiect restituirea taxei în discuție.
Or, potrivit prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc. ( „ Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:…d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;” sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale de restituie la cererea debitorului.
În lipsa unei asemenea cereri, nu se poate reține existența unei atitudini vătămătoare a pârâtelor, concretizată într-o atingere adusa drepturilor și/sau intereselor legitime ale reclamantului, prin pretinsul refuz de restituire a sumei pretinse, ca act administrativ asimilat.
Tribunalul nu a reținut susținerile reclamantului potrivit cărora nu era obligat să solicite restituirea taxei la organul fiscal față de conținutul Deciziei nr. 24/2011 pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr. 9/2011, cât timp potrivit acesteia „ 2. Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit.d din același cod ”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat pârâtul O. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
Prin hotărârea recurată, prima instanță i-a respins acțiunea, apreciind-o ca neîntemeiată. Astfel, instanța de fond reține că în rezolvarea cererilor de acest tip este necesară verificarea situației premisă prevăzută de lege, respectiv preexistenta cererii titularului dreptului/interesului legitim, adresată autorității competente să o soluționeze. Prin urmare, se arată că în lipsa unei asemenea cereri nu se poate reține existența unei atitudini vătămătoare din partea pârâtelor, concretizată printr-o atingere adusă drepturilor și/sau intereselor legitime ale reclamantului, prin pretinsul refuz de restituire a taxei. Totodată, Tribunalul a apreciat că în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în decizia nr. 24/201 1 privind recursul în interesul legii ce formează obiectul dosarului nr. 9/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
O astfel de motivare nu poate fi primită pentru că ÎCCJ, prin decizia mai sus arătată, tocmai această situație a reglementat-o, respectiv atunci când, (la fel ca în speța de față) se solicită restituirea unor sume de bani ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale( art. 117 alin. 1, lit. d C.pr.fisc). Practic, este situația în care petentul nu atacă direct decizia organului fiscal, caz în care ar fi trebuit să urmeze procedura prealabilă, așa cum de altfel se arătă și în decizia ÎCCJ, ci, acesta, solicită restituirea sumelor pe care le-a plătit ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale. Astfel, Instanța Supremă a decis cu valoare de principiu, decizie obligatorie pentru instanțele judecătorești, de la data publicării acesteia în M. Of., că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-21 8 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 1 1 7 alin. (1) lit. d) din același cod.
În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 299 și următoarele, art. 304 indice 1, 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civ., Curtea a reținut următoarele:
Recurentul reclamant nu a parcurs procedura prealabilă în condițiile art. 12 din Legea nr. 554/2004, respectiv nu a înregistrat la registraturile pârâtelor vreo cerere având ca obiect restituirea taxei în discuție.
În speță, recurentul interpretează eronat decizia nr. 24/2011 privind recursul în interesul legii ce formează obiectul dosarului nr. 9/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, care prevede că „ 2. Procedura de contestare prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin.1 lit.d din același cod ”. Instanța de fond nu a respins acțiunea pe motiv că nu s-a solicitat anularea Deciziei de stabilire a taxei de poluare, ci prima instanță a stabilit în mod corect că decizia ÎCCJ, nu absolvă recurentul, în cadrul acțiunii în contencios administrativ de parcurgerea procedurii prevăzute de art. 12 din Legea nr. 554/2004,
Indiferent de caracterul expres ori tacit al refuzului unei autorități publice de a soluționa o cerere, existența acestuia presupune verificarea situației premisă prevăzută de lege, și anume preexistența cererii titularului dreptului/interesului legitim, adresată autorității competente să o soluționeze.
Or, potrivit prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc.: „ Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:…d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;” sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale de restituie la cererea debitorului.
În lipsa unei asemenea cereri, nu se poate reține existența unei atitudini vătămatoare a pârâtelor, concretizată într-o atingere adusa drepturilor și/sau intereselor legitime ale reclamantului, prin pretinsul refuz de restituire a sumei pretinse, ca act administrativ asimilat.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant O. C., împotriva sentinței civile nr. 4471/26.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
B. C.
Red.jud.DV
Tehnored.CB
2 ex./11.08.2014
Tribunalul București-S.IX C.
Jud.fond.D. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4371/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 477/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
