Pretentii. Decizia nr. 2437/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2437/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2014 în dosarul nr. 55/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2437
Ședința publică de la 27 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. J.
JUDECĂTOR – A. P.
JUDECĂTOR – R. I. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Z. P. DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr.429 din 15.03.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. F. S., având ca obiect „pretenții-restituire taxă auto”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, părțile au solicita judecarea în lipsă conform art. 242 alin.2. Cod procedură civilă.
Curtea, față de HG nr.520/2013 și Ordinul Președintelui ANAF nr.2211/2013, constată intervenită transmisiunea calității procesuale în cauză de la Administrația Finanțelor Publice Z. către Serviciul Fiscal Municipal Z., de la Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Teleorman către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești.
Curtea, din oficiu invocă excepția tardivității recursului, iar în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CERERILE
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal sub nr._ la data de 03.01.2013 reclamantul S. F. S. domiciliat în . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Z., județul Teleorman a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice A. la restituirea sumei de 3185 lei taxa de poluare și plata dobânzii aferente acestei sume, până la plata efectivă în temeiul art.124 din Codul de procedură fiscală sau în subsidiar actualizarea sumei cu indicele de inflație.
În motivare reclamantul arată că a achiziționat un autoturism marca Opel tip, Astra în regim second hand, nr. identificare WOLOTGF_, an fabricație 2002. Acest autoturism l-a adus în România și pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să plătească taxa de poluarea în valoare de 3185 lei, sumă pe care a achitat-o cu chitanța TS 4A nr._.
Reclamantul invocă jurisprudența CEDO cauza T. contra României, art.110 TFUE – interpretat de CJUE.
CJCE în cauza Michel Humblot similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că statele au libertatea să taxeze cum doresc autoturismele care circulă pe drumurile publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența art.90 – 110) din Tratatul CE, adică să nu fie discriminatorii.
Dreptul fiscal românesc nu identifică în prezent vreun remediu special care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor prelevate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului european deși statul Român este obligat să ia măsuri pentru a pune în aplicare hotărârea în cauza T.. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o are contribuabilul este aceea în temeiul art.148 alin.2 și 4 din Constituția României și art.117 lit.c din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei de poluare prelevate.
Termenul de restituire este de 5 ani calculați de la data de 1 ianuarie a anului fiscal următor celui în care s-a născut dreptul de restituire, conform art.135 Cod de procedură fiscală.
Astfel, acțiunea de față este admisibilă atâta timp cât este formulată în interiorul termenului de prescripție prevăzut de Codul de procedură fiscală.
Înalta Curte de Casație și Justiție București la data de 14.11.2011, s-a pronunțat prin Decizia nr.24 în dosarul nr.9/2001 – RIL în sensul că este admisibilă înmatricularea autovehiculelor second hand, achiziționate dintr-un stat membru UE fără plata taxei de poluare.
per a contrario, cei care au plătit taxa de poluare au dreptul la restituire.
Reclamantul a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art.1 și următoarele art.1 și următoarele din legea nr.554/2004, art.117 alin.1 lit.d Cod procedură fiscală, art.16, 148/Constituția României, art.110/TFUE.
Pârâta, legal citată, nu a depus la dosar întâmpinare. Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman nu a fost chemată în judecată în calitate de pârât și nu face dovada dreptului procesual de formulare a întâmpinării pentru pârâta Administrația Finanțelor Publice Z..
TRIBUNALUL
P. sentinta civila nr.429/15.03.2013, tribunalul a admis actiunea, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3185 lei, achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/30.10.2008 și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 442,00 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Art. 110 versiunea consolidată a Tratatului Comunității Europene reglementează dispozițiile referitoare la stabilirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent.
Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din statele membre.
Aceasta nu înseamnă că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să adopte un anume regim fiscal ci impune acestora ca indiferent de sistemul ales, acesta să se aplice fără discriminarea produselor similare importate.
Tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent iar aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene. Art.110 TFUE are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că această normă impune o neutralitate totală a fiscalității interne în cea ce privește produsele naționale și cele importate.
Instanța de la Luxemburg a reiterat faptul că, în ceea ce privește serviciile fiscale aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri.
Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare trebuie să fie lipsite de efectul mai sus descris.
În jurisprudența Curții Europene de Justiție noțiunea de „impozit intern” are o accepțiune diferită de cea din dreptul intern deoarece Curtea Europeană de Justiție a statuat că sistemul general de taxe interne trebuie să fie aplicat sistematic diferitelor categorii de produse cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor iar criteriul primei înmatriculări nu poate fi o cerință pe deplin obiectivă deoarece nu ține seama de calitatea intrinsecă a mașinilor ci duce în anumite cazuri la discriminări între produsele naționale și produsele importate cu scopul declarat de protejare a industriei naționale și locurilor de muncă.
Începând cu 1 ianuarie 2007 până la 31 iunie 2008 dispozițiile art.214/1 Cod fiscal au instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxă datorată ca urmare a primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Unul dintre principalele aspecte problematice ale acestei taxe a fost faptul că aceasta se aplică autovehiculelor second hand importate fără a se aplica și autovehiculelor aflate pe piața internă.
Comisia Europeană a demarat etapele inițiale a procedurii de infrigement față de statul român ca urmare a nerespectării dispozițiilor art.110 TFUE, Guvernul adoptând o nouă reglementare respectiv OUG nr.50/2008 instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Art.3 pct.1 și art. 4 lit.a din OUG nr.50/2008 prevăd că autovehiculele din categoriile M1 – M 3 și N 1 – N 3, cu ocazia primei înmatriculări în România, li se aplică taxa de poluare.
Art. 3 pct. 1 și art. 4 lit. a din O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele din categoriile M 1 – M 3 prevăd că obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul să facă distincția între autovehiculele produse în România și cele din afara acesteia sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Astfel, taxa de poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară.
Conform art. III al O.U.G. nr. 218/2008 pentru modificarea O.U.G. nr. 50/2008, autovehiculele cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și toate autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în state membre ale UE în perioada 15.12.2008 – 15.12.2009 inclusiv se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule stabilită potrivit OUG 50/2008.
Autovehiculele M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3, a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc precum și tuturor autovehiculelor M 1 cu norma de poluare Euro 4 sau Euro 3 înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele 1 și 2.
În noua reglementare, O.U.G. nr. 50/2008 modificată prin O.U.G. 218/2008 rezultă că diferența plătită în plus, sub incidența Codului Fiscal – art. 2141 – 2143, se restituie contribuabilului .
În această modalitate de reglementare, prin modul în care este formulată legislația românească, se urmărește un efect protecționist la nivelul industriei naționale a autovehiculelor noi.
La data la care reclamantul a achitat taxa de poluare,30.10.2008, era în vigoare OUG 50/2008.
În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție Europene, statele membre pot prevedea taxarea diferențiată a unor produse similare, cu condiția ca aceasta să se bazeze pe criterii obiective și să nu aibă ca efect protejarea producției naționale.
În urma cerinței de „primă înmatriculare” toate mașinile noi înmatriculate în perioada 15.12._09 care intră direct pe piața mașinilor de ocazie din România, circulă fără să fie impuse taxei de poluare.
Pe de altă parte, autovehiculele de o calitate asemănătoare care urmează să fie înregistrate în România, în aceeași perioadă, dar nu pentru prima dată și care intră în concurență directă cu produsele naționale, vor fi supuse unei taxe substanțiale.
OUG nr. 50/2008 îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 110 din Tratatul Comunității Europene. Astfel, există o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja într-un stat membru al UE și care se înmatriculează în România și autoturismele second-hand deja înmatriculate în România precum și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare creată de legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului din cadrul Uniunii Europene .
Ulterior pronunțării hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C 402/09, I. T. contra Statului Român prin care instanța de contencios european a statuat că reglementarea internă în vigoare la acel moment(respectiv OUG nr.50/2008) este contrară art.110 TFUE, jurisprudența constatată a fost a reținerii caracterului contrar a OUG nr.50/2008 față de art.110 TFUE.
La data de 6 ianuarie 2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012. Deși inițial destinată a se aplica și la înmatricularea autovehiculelor naționale cu privire la care nu s-a achitat taxa specială prevăzută de art.214/1 Cod fiscal sau taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008, norma care prevedea aplicarea taxei pentru emisiile poluante și cu privire la autovehiculele naționale aflate în situația menționată a fost suspendată prin OUG nr.1/2012 până la data de 1 ianuarie 2013.
În această perioadă, între reglementarea anterioară (OUG nr.50/2008 modificată prin OUG nr.218/2009) și Legea nr.9/2012 nu există nici o diferență de natură juridică.
Potrivit Legii nr.9/2012 tranzacțiile de autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cât cele interne care privesc autovehiculele pentru care nu s-a achitat nici o taxă de poluare pot efectua cu ușurință transferul de proprietate astfel ca și taxa să fie achitată în defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli în mod legal.
La data de 1 ianuarie 2013 au reintrat în vigoare dispozițiile suspendate ale Legii nr.9/2012 care prevedeau faptul că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturism și autovehicule prevăzute de art.214/1 Cod fiscal și nici taxa de poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare.
Din considerentele ce preced rezultă caracterul și efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate precum și corelativul efect favorizant al produselor interne în raport de produsele importate.
Reclamantul S. F. S. ca proprietar al marca marca Opel tip, Astra în regim second hand, nr. identificare WOLOTGF_, an fabricație 2002, a solicitat înmatricularea în România iar cu chitanța . 5 nr._ a achitat suma de 2 465 (taxă de poluare) .
Prevederile legale în vigoare la data la care reclamantul a solicitat și efectuat înmatricularea erau dispozițiile OUG 50/2008.
Acțiunea are ca obiect restituire taxă de poluare iar cererea formulată de reclamant se încadrează în dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală.
Instanța, în raport de dispozițiile art.110 TFUE și legislația internă reține că se face o evidentă diferențiere de regim între bunuri, o persoană interesată preferând să cumpere o anumită marcă de mașină second hand din România pentru care nu va mai plăti taxa de poluare în locul unei mașini identice dintr-un alt stat al Comunității Europene pentru care ar trebui să plătească taxa de poluare, dezavantajarea acesteia din urmă fiind evidentă atât în reglementarea din codul fiscal,art. 214/1 cât și prin adoptarea OUG nr.50/2008 (în toate formele existând diferențe de regim al taxei), abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, de asemenea contrară art.110 din TFUE, fiind destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru.
În consecință, întrucât potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, tratatele constitutive ale UE se aplică prioritar față de dispozițiile contrare din legile interne iar art.110 TFUE interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, instanța constată cererea de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de taxă de poluare ca fiind întemeiată.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004 va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 3 185 achitată cu titlu de taxă de poluare și dobânda aferentă în materie fiscală, dreptul la dobândă începând cu ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.70 din Codul de procedură fiscală.
RECURSUL
Serviciul Fiscal Municipal Z. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca aceasta este nelegala, deoarece nu a avut in vedere ca reclamantul nu a contestat decizia de stabilire a taxei, iar pe fond este neintemeiata, deoarece taxa a fost perceputa legal.
Intimatul-reclamant nu a depus intampinare, ci concluzii scrise.
Curtea a invocat din oficiu exceptia tardivitatii recursului.
CURTEA
Analizand exceptia tardivitatii, constata ca sentinta atacata a fost comunicata paratei Administratia Finantelor Publice Z. (devenita ulterior Serviciul Fiscal Municipal Z.) in data de 29.04.2013, conform dovezii de comunicare de la fila 31 fond.
Ca atare, tinand cont de faptul ca termenul de recurs este de 15 zile libere, rezulta ca ultima zi in care recursul putea fi introdus era 15.05.2013, zi lucratoare.
Recursul a fost introdus in data de 16.05.2013, deci cu depasirea termenului legal.
In consecinta, exceptia tardivitatii este intemeiata, urmand a fi admisa, cu consecinta respingerii recursului ca tardiv, fara a se mai intra in analiza acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL Z. - P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN P. DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI împotriva sentinței civile nr.429 din 15.03.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. F. S., ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER
G. P.
Red A.J. – 2 ex./2014
Tribunalul Teleorman - C. – jud. V. V.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2692/2014. Curtea de... | Pretentii. Încheierea nr. 10/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
