Pretentii. Decizia nr. 7696/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7696/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 1544/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7696
Ședința publică din data de 22 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. M.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant O. C. împotriva sentinței civile nr. 1495/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGRFPB și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții – taxa de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant prin avocat B. M. care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsind intimatele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că nu s-a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 21,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, mențiuni cu care recurentul-reclamant a fost citat, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant procedează la complinirea lipsurilor în ceea ce privește semnarea și ștampilarea recursului, solicitând lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a complini obligația achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
Curtea dispune lăsarea cauzei la doua strigare pentru a da posibilitate apărătorului recurentului-reclamant de a complini obligația achitării taxei de timbru și timbru judiciar.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se constată aceeași prezență, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar în cuantumul solicitat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală și pe fond admiterea acțiunii principale așa cum a fost formulată ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe fond și pe recurs.
Învederează faptul că deciziile CJUE arată că atât în varianta Legii 9/2012 cea suspendată, cât și cea în vigoare, statul nu face decât să schimbe denumirea taxelor de poluare, prevederile legale fiind aceleași. Arată că în conformitate cu art. 110 din TFUE se interzice restricționarea liberei circulații a mărfurilor, în speță, a autovehiculelor.
Solicită admiterea recursului considerând că recurentul-reclamant este în măsură să ceară restituirea taxei pentru emisiile poluante, a contravalorii taxei de timbru, a onorariului de avocat și a dobânzilor de la plata taxei și până la restituirea efectivă.
Cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanța reprezentând onorariu avocațial.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1495/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca neîntemeiată, iar cererea de chemare în judecată formulată și modificată de reclamantul O. C. în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 BUCUREȘTI și ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 București că este neîntemeiată având în vedere că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Asupra capătului de cerere având ca obiect restituirea taxei pentru emisii poluante, Tribunalul a apreciat în esență că stabilirea taxei pentru emisii poluante s-a făcut cu respectarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză.
Reglementarea națională a taxei pentru emisii poluante, reprezentată de Legea nr. 9/2012, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se plătea, însă numai pe perioada cât aplicarea art. 4 alin. 2 al legii a fost suspendată, respectiv până în data de 01.01.2013.
Reclamantul a formulat cererea de stabilire a taxei la data de 11.01.2013 (înregistrată la organul fiscal sub nr._), ulterior expirării perioadei de suspendare a dispozițiilor legale menționate.
În cauza dedusă judecății, decizia de stabilire a taxei pentru emisii poluante respectă legislația internă, dar și dreptul Uniunii Europene, deoarece ulterior datei de 01.01.2013 devin efectiv aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, care prevăd că: „Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Prin urmare, nu se poate reține existența unui regim discriminatoriu față de autoturismele de ocazie înmatriculate anterior în România și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pentru emisii poluante nu s-ar percepe, cum era cazul în perioada în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din lege a fost suspendată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O. C., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței recurate, iar pe fond admiterea acțiunii principale, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat în esență că textele legale care reglementează taxa pe poluare contravin prevederilor art. 110 din Tratatul Comunității Europene, având un caracter discriminatoriu al taxei pe poluare întrucât o astfel de taxă nu este solicitată și pentru autovehicule care au fost deja înmatriculate în România, reprezentând un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor în cadrul UE.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 și urm. C.pr.civ.
Intimații, legal citați, nu a formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Din actele dosarului de fond rezultă faptul că taxa pentru emisii poluante a cărei restituire se solicită a fost stabilita prin decizia emisa la data de 12.01.2013, iar achitarea acesteia s-a efectuat la data de 15.01.2013, conform chitanței aflate în copie la dosarul de fond.
Curtea constată, astfel, că perceperea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule s-a făcut sub incidența Legii nr. 9/2012, publicată în M.Of. nr. 17/10.01.2012.
Curtea apreciază că în mod legal instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată întrucât reglementarea națională a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, reprezentată de Legea nr. 9/2012, nu era suspendată în ceea ce privește aplicabilitatea sa la data emiterii deciziei de stabilire a cuantumului taxei de achitat, respectiv la data plății taxei în cauză.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, legea stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, denumită în continuare taxă.
Conform art. 2 lit. i) prima transcriere a dreptului de proprietate - primul transfer al dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat, realizat după . prezentei legi, în condițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare;
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012 „(1) Obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. (2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.”
Prin OUG nr. 1/2012 publicată la 31.12.2012 s-a dispus, între altele, suspendarea, până la 1 ianuarie 2013, a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012.
În ceea ce privește suspendarea aplicării prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, în cauză își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 58 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, “(1) După . unui act normativ, pe durata existenței acestuia pot interveni diferite evenimente legislative, cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea.[...]” cât și art. 66 din același act normativ care prevede: “(1) În cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată. (2) La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare. (3) Prelungirea suspendării ori modificarea sau abrogarea actului normativ ori a dispoziției suspendate poate face obiectul unui act normativ sau al unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.”
Este drept că suspendarea dispozițiilor art. 2 lit. i), art. 4 alin. 2 și art.5 alin. 1 prin O.U.G. nr. 1/2012 până la data de 01.01.2013 a fost constatată contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene datorită regimului discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării/ transferului de proprietate, întrucât în acel interval taxa pentru emisii poluante nu se percepea, fiind suspendată.
În acest sens a statuat Curtea de Justiție prin ordonanța pronunțată la 3 februarie 2014, în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, S. G. C. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația F. pentru Mediu, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva G. C., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Astfel, în ordonanța menționată a reținut instanța din Luxemburg faptul că Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. Prin . OUG nr. 1/2012 (privind suspendarea aplicării articolului 4 alineatul (2) de efectele sale până la 1 ianuarie 2013), reglementarea a avut un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.”
Considerentele ordonanței CJUE susțin în mod evident concluzia efectului descurajant al taxei pentru emisii poluante instituite prin Legea nr. 9/2012, însă, coroborat cu efectul suspensiv generat de OUG nr. 1/2012, relativ la importul și punerea în circulație în România a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene.
Prin urmare, la expirarea perioadei de suspendare a dispozițiilor anterior citate, nu se mai poate reține cu temei interpretarea dată de Curtea de la Luxemburg în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13.
Conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel ce se consideră vătămat într-un drept sau interes al său legitim prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
Așa fiind, ca urmare a împlinirii perioadei în care aplicarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 9/2012 a fost suspendată, începând cu 01.01.2013 taxa pentru emisii poluante a devenit o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor second-hand înmatriculate în statul român, indiferent dacă anterior respectivele vehicule fuseseră înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau în statul român. Prin urmare, instituirea unei asemenea taxe nu contravine dispozițiilor art. 110 TFUE (ex. art. 90 TCE), nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produsele importate.
Prin încetarea efectelor suspensive ale OUG 1/2012, taxa pentru emisiile poluante pentru autoturisme și autovehicule se plătește potrivit dispozițiilor anterior menționate, cu ocazia primei înmatriculări în România, de către o persoană fizică sau juridică al cărei autoturism este supus înmatriculării, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori produse în România.
Altfel spus, taxa se datorează atât pentru autoturismele noi, cât și pentru cele rulate, pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, situație în care se apreciază că nu poate fi reținută existența unei diferențe de aplicare a acesteia.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în speță nu există nicio discriminare rezultată din faptul că reclamantul, care a achiziționat vehicul rulat înmatriculat anterior într-un alt stat membru, este obligat să plătească taxă pentru emisiile poluante pentru autovehicule în condițiile în care taxa pentru prima înmatriculare este datorată și de către cei care achiziționează un vehicul produs/rulat în Romania.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., reținând și considerentele sentinței civile recurate, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
În ceea ce privește cererea recurentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză, reținând culpa procesuală a recurentului, care este partea ce va pierde procesul, în raport de prevederile art. 274 C.pr.civ. Curtea apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant O. C. cu domiciliul în București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1495/28.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte ADMINISTRAȚIA S. 5 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DGRFPB cu sediul în București, ., sector 2, și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6, ca nefondat.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. M. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 2 ex./14.11.2014
Tribunalul București –Secția C.
Jud. Fond – I. M.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4491/2014.... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 7890/2014.... → |
|---|
