Pretentii. Decizia nr. 360/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
Comentarii |
|
Decizia nr. 360/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-01-2014 în dosarul nr. 6691/87/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 360
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.01.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. V.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 371 din data de 07.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. A. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea dispune rectificarea citativului și în sistemul Ecris, în sensul că recurenta – pârâtă este Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.
Totodată, verificând actele dosarului, Curtea constată faptul că recurenta - pârâtă a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs și rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 371/07.03.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, complet specializat în contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul N. A. C. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice A. și a obligat în consecință pârâta să plătească reclamantului suma de 1349 lei reprezentând contravaloare taxă poluare achitată prin chitanța . nr._ din 12.01.2012, actualizată cu dobânda legală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul, în anul 2011, a achiziționat un autoturism marca Ford Transit, înmatriculat pentru prima dată la 30.03.2001 în Anglia, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008, modificată prin OUG nr. 218/2008 și OUG nr. 7/2009, în cuantum de 1394 lei, conform chitanței . nr._ din 12.01.2012 emisă de AFP A..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România.
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România.
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „poluatorul plătește”, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant la data de 10.01.2012, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2009, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România.
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
Prin urmare, a apreciat instanța că prin aceste modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de preluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul CE, întrucât instituie atât o discriminare între autoturismele second – hand înmatriculate deja într-un stat membru al uniunii europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second – hand deja înmatriculate în România și, mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi.
Or, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110 (fost 90) din Tratat, astfel că a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor publice A. la restituirea taxei de poluare în cuantum de 1349 încasate cu chitanța . nr._ din 12.01.2012 emisă de AFP A., cu dobânda legală calculată conf. codului de procedură fiscală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. solicitând modificarea în tot a sentinței atacate pentru următoarele motive:
Pe cale de excepție, s-a arătat că acțiunea a fost admisă deși nu a fost îndeplinită procedura prealabila, ceea ce ar fi atras ca sancțiune inadmisibilitatea acesteia.
1. Sentința criticată este pronunțata după data de 14 noiembrie, dată la care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. 24/2011. Din acest motiv instanța de fond a apreciat ca ilegală decizia de calcul al taxei de poluare și a lărgit cadrul procesual peste cererea cu care a fost învestita, fiindcă intimata a solicitat anularea deciziei prin interpretarea greșită a art.117 alin.1 litera din Codul de procedură fiscală. Instanța a apreciat greșit aspectele deduse judecății și a ignorat apărările cuprinse de întâmpinare, acțiunea este inadmisibila fiindcă nu se solicită restituirea în baza art. 117 Cod procedură fiscală după ce contribuabilul, fără a invoca vreun viciu de consimțământ sau altă cauză ce atrage nulitatea unui act, depune cerere de calculare a taxei, se prevalează de chitanța cu care a achitat taxa la poliție pentru a-și înmatricula mașina și, după aceste fapte, dă în judecată organul fiscal ce a calculat și încasat taxa auto. Mai mult, întreaga motivare a instanței se sprijină al încasării taxei pe poluare (O.U.G. nr. 50/2008) ceea ce nu oferă legitimitate contestării Legii nr. 9/2012.
2. Atât acțiunea formulata de reclamant cât si sentința criticată dezbat în favoarea reclamantului aspecte de drept european, însă instanța ar fi trebuit să țină cont de următoarele aspecte:
a) Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu s-a pronunțat decât în cadrul procedurii preliminare în două cauze cu care a fost sesizată: T. si N., ca atare nu se poate institui cu putere de lege ca taxa colectată în temeiul O.U.G. nr. 50/2003 contravine dreptului comunitar;
b) daca aspectele de drept erau lămurite, Institutul Național al Magistraturii s-ar fi pronunțat ferm în aplicarea corectă a legii, îndrumând spre respectarea principiului unitar, însă, cu ocazia dezbaterii pe tema aplicării hotărârii preliminare cauza C-402/09, T., dezbatere ce a avut loc la București, în data de 10 mai 2011, s-a opinat ca până și CJUE a fost reticentă în ceea ce privește taxa instituită prin OUG nr.50/2008, soluția pronunțată „contrastând puternic cu alte dispoziții preliminare de tipul “art. 110 trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să..." pentru ca în cuprinsul dispozitivului cauzei C-402/09 s-a inserat conjuncția „daca", ceea ce conduce la analiza pe caz si nu la admiterea acțiunilor în temeiul discriminării.
c) oricare ar fi fost dezbaterile naționale și europene privind legalitatea acest fapt s-a făcut la cererea expresă a contribuabilului și în temeiul Legii nr. 9/2012 temei de drept care nu a fost analizat nici la Înalta Curte de Casație și Justiție, nici la C.J.U.E, abia acum fiind pe rolul instanței europene Cauza C-565/11, I. contra României.
3. Potrivit art. 1-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005:
Legea cadru europeană este un act legislativ care obligă statul membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei și a mijloacelor. Taxa în cauză a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului reprezentând opțiunea legiuitorului național. Curtea de Justiție Europeană, prin jurisprudența sa, a statuat în mod constant că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe, în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări deși a fost legal citat cu această mențiune, precum și cu copie a motivelor de recurs.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi, iar la termenul de judecată din 20.01.2014 Curtea a dispus rectificarea citativului și în sistemul Ecris, în sensul că recurenta – pârâtă este Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013.
Examinând recursul declarat depârâtaAdministrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman (fosta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A.), raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs referitor la inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Pârâta nu a invocat menționata excepție în fața instanței de fond în condițiile dispozițiilor art. 109 alin. 3 C.pr.civ. în conformitate cu care „Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii”.
Constatând prin urmare că inadmisibilitatea acțiunii se invocă pentru prima dată în recurs, iar nu și în fața instanței de fond prin întâmpinare (care ar fi trebuit depusă cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată, potrivit disp. art. 1141 alin. 2 C.pr.civ.), Curtea constată decăderea recurentei pârâte din dreptul de a invoca această pretinsă neregularitate și, în consecință nu va mai analiza problema de drept pe fond.
Referitor la nelegala restituire a taxei fără îndeplinirea procedurii prevăzute de Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei și restituirea diferenței de bani, Curtea constată că respectiva critică este de asemenea neîntemeiată:
În primul rând, apreciază prezenta instanță că dispozițiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu sunt aplicabile speței, în temeiul principiului constituțional al neretroactivității legii noi, actul normativ în discuție intrând în vigoare la data de 13.01.2012, în timp ce Decizia de calcul al taxei pe poluare taxa pe poluare a fost emisă în anul 11.01.2012, taxa fiind efectiv achitată la data de 12.01.2012.
Împrejurarea că cererea de restituire a taxei este înregistrată pe rolul instanței de judecată la data de 27.12.2012 nu atrage incidența legii noi, litigiul fiscal fiind guvernat în continuare de actul normativ în vigoare la data nașterii raportului fiscal, respectiv momentul calculării și achitării taxei pe poluare, în speță OUG nr. 50/2008.
Odată reținută legislația aplicabilă pentru justa soluționare a cauzei, Curtea mai are în vedere, așa cum invocă și recurenta de altfel, Decizia nr. 24 din 14 noiembrie 2011 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj și a stabilit că:
„1. Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă.
2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod”.
În sfârșit, întrucât în speță se pune problema compatibilității prevederilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, Curtea nu poate reține nici caracterul reparator al procedurii instituite prin Legea nr. 9/2012 care permite recalcularea taxei și restituirea diferenței de bani, astfel cum arată recurenta prin recursul formulat.
Analizând și celelalte motive de recurs, Curtea observă motivele invocate pe fond în susținerea cererii de chemare în judecată, motivele reținute de tribunal și motivele expuse de recurenta pârâtă, iar în ce privește aceste din urmă motive constată că în esență se pune problema compatibilității prevederilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE. În raport de acestea, Curtea apreciază că soluția pronunțată pe fondul cauzei de admitere a cererii reclamantului este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 50/2008, formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei de poluare percepute.
Astfel, reținând că decizia de calcul al taxei pe poluare a fost emisă la data de 11.01.2012, iar plata acestei taxe s-a realizat la data de 12.01.2012, faptul că cererea de restituire a taxei a fost soluționată în sensul respingerii pretențiilor reclamantului, precum și că OUG nr. 50/2008 a fost modificată prin OUG nr. 218/2008 - publicata in Monitorul Oficial in data de 11.12.2008 și prin OUG nr. 7/2009 - publicată în Monitorul Oficial din 19.02.2009, Curtea constată faptul că plata taxei a avut loc după data modificării OUG nr. 50/2008 prin cele două acte normative menționate.
În consecință, compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse formei inițiale a ordonanței.
Analiza trebuie efectuată în primul rând prin relevarea scopului urmărit de către Guvernul României prin adoptarea celor doua ordonanțe de urgență. Astfel, în preambulul OUG nr. 218/2008 se prevede faptul ca adoptarea acesteia a fost necesara având in vedere: „concluziile analizei gradului de adâncire a crizei financiare și economice în luna octombrie, care relevă o scădere importantă a piețelor auto și a producției industriei furnizoare, precum și măsurile de susținere a sectorului de automobile, afectat de criza financiară internațională precum și faptul că Guvernul României se preocupă de luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească, iar la un loc de muncă în industria constructoare sunt 4 locuri de muncă în industria furnizoare”.
Este lipsit de echivoc faptul ca intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG 50/2008, care potrivit enunțului din preambulul acestui act normativ urmărea inițial „asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale”.
Schimbarea de intenție declarată expres de către legiuitor nu lasă loc vreunei interpretări. Astfel, de la necesitatea susținerii unor programe de protecție a mediului prin îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, scopul declarat al OUG nr. 50/2008 s-a transformat in protejarea industriei interne de autovehicule si păstrarea locurilor de munca angrenate in producția de autovehicule.
Intenția legiuitorului nu a suferit vreo modificare prin OUG nr. 7/2009 sub aspectul protejării industriei interne de autoturisme, ci acest ultim act normativ are un declarat caracter reparatoriu, propunându-și înlăturarea discriminărilor intre contribuabilii care au achitat taxa de poluare anterior si ulterior datei de 15 decembrie 2008, data intrării in vigoare a OUG nr. 218/2008. Impactul negativ în plan social enunțat în preambulul ordonanței a fost înlăturat printr-o ajustare a nivelului taxei, însă acest fapt nu a produs nicio modificare cu privire la scopul declarat al OUG nr. 218/2008, anterior analizat.
Trebuie enunțat în acest context și faptul că, deși inițial taxa de poluare era datorată la prima înmatriculare a autoturismelor în România, indiferent dacă este vorba despre autoturisme noi sau second hand, prin modificările OUG 50/2008, o anumita categorie de autoturisme noi au fost exceptate de la plata taxei de poluare. Astfel „autovehiculele M1 cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare Euro 4, care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008 - 31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule stabilită potrivit prevederilor OUG OOOOOOOOOOOOOOOOOOnr. 50/2008”. . întâmplător, categoria de autoturisme exceptată de la plata taxei de poluare corespunde caracteristicilor tehnice ale autoturismelor produse în România, o nouă dovadă a intenției clare de protejare a industriei interne în detrimentul produselor importate. Pentru aceste argumente, prin ultimele modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încălcă prev. art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunităților Europene.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
In urma modificărilor aduse prin OUG nr. 218/2008 si OUG nr. 7/2009, norma internă îndeplinește toate criteriile pentru a fi declarată incompatibilă cu art. 90 (ulterior art. 110) din Tratatul CE. Astfel, există atât o discriminare între autoturismele second-hand înmatriculate deja . al Uniunii Europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second hand deja înmatriculate în România și mai mult, exista și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi, discriminare introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei naționale, scop incompatibil cu cerințele și rigorile spațiului de liberă circulație a mărfurilor, forței de muncă și capitalului. Exista desigur un raport de concurență între produsele importate și produsele naționale, astfel încât alegerea consumatorului poate fi orientată spre o anumită categorie de produse, în speță fie spre cele deja înmatriculate în România, fie spre cele produse în România.
Dar, în raport de susținerile părților, Curtea mai are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului.
Prin această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa de poluare a fost percepută reclamantului iar actul anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către Statul Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Prin urmare, este vădit neîntemeiată susținerea recurentei în sensul că hotărârea preliminară pronunțată în baza art. 267 TFUE ar fi obligatorie numai pentru instanța de trimitere și numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială.
În sfârșit, în ceea ce privește ultimele modificări aduse OUG nr. 50/2008, Curtea apreciază că acestea nu sunt incidente în speța de față.
Prin urmare, suma echivalentă taxei pe poluare contrară dreptului comunitar a fost plătită de reclamant ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale de către recurenta pârâtă, intrând sub incidența prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.proc.fisc., iar refuzul de a da curs favorabil cererii reclamantului privind restituirea acestei sume are caracter nejustificat, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei de poluare astfel încasată, apare ca temeinică și legală.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 371 din data de 07.03.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ de recurenta – pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman cu sediul în A., ., jud. Teleorman în contradictoriu cu intimatul – reclamant N. A. C. cu domiciliul în A., ., ., ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. V. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. M.M.P./2 ex./13.02.2014
Tribunalul Teleorman – jud. fond M. R.
← Pretentii. Decizia nr. 3214/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 1150/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
---|