Pretentii. Decizia nr. 7481/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7481/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 3763/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7481
Ședința publică de la data de 14.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - H. P.
JUDECĂTOR – D. M. D.
JUDECĂTOR – R. M. V.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN PENTRU SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței civile nr. 34 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. N.& M. S.R.L. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 34 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de Vede, Ministerul Mediului și Pădurilor - Administrația F. de Mediu, fiind obligați pârâții să restituie reclamantei suma de 4680 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autovehicule cu dobânda fiscală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective. Au fost obligați pârâții și la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman pentru Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de Vede, susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat de pârâtă s-au invocat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
- În mod greșit și cu aplicarea eronată prevederilor legale in materie, instanța de fond a admis acțiunea intimatei-reclamante (art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.), întrucât suma a fost plătită nu ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ci în baza unei decizii de calcul emisă în baza OUG nr. 50/2008.
În cauză, în mod greșit instanța de fond a reținut că taxa de poluare achitată de reclamantă este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată. Taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
A mai susținut recurenta că hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.), deoarece eventuala nelegalitate a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 nu poate face obiectul controlului exercitat de o instanță judecătorească, după cum, instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele internaționale.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, recurenta – pârâtă a învederat că aceasta se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 și 211 sau la art. 70, după caz, ca atare, DGFP Teleorman nu poate fi obligata la plata lor decât în aceste condiții.
In drept, și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 483-488 Cod procedură civilă
Prin întâmpinarea formulată, intimata – reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Instanța de fond a apreciat corect că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare incidență în cauză, iar, în condițiile în care acestea sunt prioritare ca forță juridică celor naționale, rezultă că acțiunea reclamantei pentru restituirea acestei taxe este întemeiată, avându-se în vedere și următoarele considerente:
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din Legea nr. 9/2012 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din Legea nr. 9/2012 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.
Mai mult, Curtea constată că regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justiție Europeană în Cauzele reunite C. și C. C-97/13 și C-214/13, conform Ordonanței pronunțate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Dispozițiile legale amintite anterior înlătură, astfel și susținerea recurentei conform căreia instanțele de judecată nu au puterea de a verifica compatibilitatea legislației interne cu prevederile comunitare, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ.
În sfârșit, observă Curtea că sunt nefondate criticile recurentei privitoare la obligarea sa la plata dobânzii legale, în ceea ce privește exigibilitatea dobânzii, corect tribunalul reținând că va fi calculată de la data plății până la data restituirii efective, față de cele statuate prin hotărârea CJUE din 18 aprilie 2013 pronunțată în cauza M. I., C-565/11, în care s-a arătat că „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”; a reținut instanța de la Luxemburg în paragraful 26 al hotărârii că „În ceea ce privește principiul efectivității, acesta impune, într‑o situație de restituire a unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei (a se vedea Hotărârea Littlewoods Retail și alțiii…, punctul 29)”.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN PENTRU SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței civile nr. 34 din 22 ianuarie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. N.& M. S.R.L. și intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
Președinte Judecător Judecător
H. PătrașcuDaniel M. DrăghiciRamona M. V.
Grefier
M. H.
Red./Tehnored. RMV/ex. 5/24.10.2014
Jud. fond - V. V.
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 2691/2014.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1587/2014. Curtea de... → |
|---|
