Pretentii. Decizia nr. 8330/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8330/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 1231/122/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ C./2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 8330
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.11.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. împotriva sentinței civile nr. 324/C./25.06.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. G. și intimata - chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimatul reclamant a depus întâmpinare, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, împrejurare față de care Curtea reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA
deliberând, constată:
I. Prin sentința civilă nr.324/C./25.06.2014, pronunțată în dosarul nr._, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea pronunțată la 17.09.2014, Tribunalul G. Secția Civilă a respins excepția tardivității, a admis atât cererea formulată de reclamantul V. G. în contradictoriu cu pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice G., cât și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, formulată de pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice G. și a anulat decizia de calcul a taxei de poluare nr._/10.05.2012 emisă de Administrația Finanțelor Publice G., obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 14.769 lei reprezentând taxă de poluare, actualizată cu indicele de inflație, precum și pe chemata în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare plătită de reclamant, ce s-a constituit venit la bugetul fondului pentru mediu, actualizată cu indicele de inflație.
În considerentele hotărârii Tribunalul a reținut, în esență, că Legea nr.9/2012 este contrară art.110 TFUE, fiind de natură să împiedice introducerea în țară a unor autoturisme deja înmatriculate într-un alt stat membru, ceea ce ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acesteia.
Cererea de chemare în garanție a fost considerată întemeiată în raport de prevederile art.60 din Codul de procedură civilă, dat fiind faptul că suma încasată de pârâtă cu titlu de taxă de poluare a fost virată la bugetul F. pentru Mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu astfel că, în condițiile în care bugetele celor două autorități publice sunt distincte, administrațiile finanțelor publice se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu, atunci când sunt obligate la restituirea taxei, cel puțin pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 04.04.2014, a declarat recurs, înregistrat la data de 17.09.2014, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile nr.324/C./25.06.2014 și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.3041 din Codul de procedură civilă, recurenta a subliniat eroarea materială strecurată în hotărârea recurată cu privire la numele reclamantului, eroare îndreptată prin încheierea pronunțată de Tribunal la data de 17.09.2014, și a criticat modalitatea de soluționare a excepției tardivității, date fiind prevederile art.205 alin.1 și art.207 alin.1 din O.G. nr.92/2003, pe fondul cauzei arătând că acțiunea a fost în mod greșit admisă, cu ignorarea dispozițiilor OUG nr.50/2008, act normativ care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și care nu contravine dispozițiilor art. 90 din TFUE întrucât taxa este percepută pentru asigurarea protecției mediului iar principiul "poluatorul plătește" este acceptat la nivelul uniunii europene.
Arată recurenta că taxa nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul său discriminatoriu.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 rap. la art. 229 din OG nr. 92/2003.
Intimatul reclamant V. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu nu a formulat întâmpinare și nu a trimis reprezentant în instanță.
În recurs nu s-au administrat probe.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale incidente și a materialului probator administrat în cauză, Curtea constată recursul nefondat, pentru considerentele ce succed:
- Excepția tardivității, motivată de recurentă prin depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art.205 – art.207 din Codul de procedură fiscală pentru contestarea deciziei de calcul, a fost corect respinsă de prima instanță, în condițiile în care obiectul cererii formulate de reclamant îl constituie obligarea pârâtei să îi restituie suma achitată cu titlu de taxă de poluare, instanța fiind sesizată după ce aceasta și-a manifestat opoziția la restituirea sumei de 14.769 lei, astfel cum rezultă din adresa nr._/18.12.2012.
Astfel cum s-a reținut prin Decizia nr.24/14.11.2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a unor dispoziții legale cu referire la taxa de poluare, obligatorie pentru instanțele de judecată, conform art.3307 alin.3 din codul de procedură civilă (1865), acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de codul de procedură fiscală.
Cererea reclamantului este guvernată de prevederile art. 117 alin. (1) lit. d) din codul de procedură fiscală, iar procedura ce trebuia urmată prealabil sesizării instanței de judecată este aceea reglementată la anexa 1, Capitolul 1 pct.2 din ordinul ministrului finanțelor nr.1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, respectiv formularea unei cereri de restituire pe care organul fiscal avea obligația să o soluționeze în termen de 45 de zile de la depunere.
După cum s-a arătat deja, intimatul reclamant a formulat cerere de restituire a sumei de 14.769 lei, iar recurenta i-a răspuns că „decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante a fost corect emisă, taxa fiind datorată”, răspuns ce a determinat formularea prezentei acțiuni, conform art.8 din Legea nr.554/2004.
- Temeinicia soluției pe fondul cererii este criticată de recurentă prin raportare la prevederile OUG nr.50/2008, act normativ ale cărui dispoziții nu au fost avute în vedere de prima instanță.
Pretențiile reclamantului au fost analizate prin prisma dispozițiilor Legii nr.9/2012, susținerile recurentei neavând legătură cu cauza.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, fiind nefondat, recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., împotriva sentinței civile nr. 342/C./25.06.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. G. și intimata Administrația F. pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2014
Președinte, Judecător, Judecător,
H. P. A. M. G. O. S.
Grefier,
E. S. M.
Red./th.red. jud. AMG/2ex./24.11.2014
Jud.fond:M. Z. U., Trib. G.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8326/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 5520/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
