Pretentii. Hotărâre din 06-11-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 26761/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică de la 30.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: D. U.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul – reclamant M. A. C. și de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2196/19.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reprezentat prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La solicitarea de lămuriri a instanței recurentul M. A. C., prin avocat, precizează că autovehiculul pentru care a achitat taxa de poluare a fost înmatriculat pentru prima dată în Elveția însă nu deține dovada înmatriculării anterioare întrucât autovehiculul în speță a fost declarat furat în Elveția. Depune la dosarul cauzei Rezoluția pronunțată de P. de pe lângă Judecătoria C. în dosarul penal având ca obiect plângerea penală formulată de el după ce a aflat că a fost indus în eroare cu privire la proveniența autovehiculului.
Curtea acordă cuvântul pe recursuri.
Recurentul M. A. C., prin avocat, precizează că achiesează la punctul de vedere al AFP S. 2. Solicită admiterea recursului formulat de el și respingerea recursului formulat de Administrația S. 2 a Finanțelor Publice.
Curtea reține recursurile spre soluționare.
CURTEA ,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 06.11.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. C. M. C. D. U.
GREFIER,
C. O.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 8141
Ședința publică de la 06.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: D. U.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul – reclamant M. A. C. și de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2196/19.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 30.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamantul M. A. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 2 București, a solicitat anularea deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/04.06.2009, restituirea taxei pe polare în cuantum de 4300 lei și a dobânzii fiscale aferente sumei, calculată începând cu data de 05.06.2009 până la data restituirii efective.
În motivare, reclamantul a arătat că a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism marca Peugeot, pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 4300 lei. Reclamantul a precizat că taxa prevăzută de OUG nr. 50/2008 contravine art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate față de cele interne. Reclamantul a mai susținut că, față de dispozițiile art. 148 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de legislația internă, iar instanțele au obligația de a ține seama de acestea și a le aplica prioritar față de normele interne contrare dreptului comunitar.
Tribunalul București prin sentința civilă nr. 2196/19.04.2013 a admis în parte cererea reclamantului, a anulat decizia de calcul al taxei pe poluare nr._/04.06.2009, a obligat pârâta AFP S. 2 să restituie reclamantului suma de 4300 lei reprezentând taxă pe poluare și a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii fiscale, ca neîntemeiată și a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 43,3 lei. Totodată a fost respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, și a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a sumelor pe care aceasta a fost obligată să le plătească reclamantului.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a achiziționat din Comunitatea Europeană un autoturism marca Peugeot, înmatriculat pentru prima dată în comunitate la data de 24.04.2009 și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat la plata taxei speciale pe poluare în cuantum de 4300 lei conform chitanței nr._/05.06.2009 și deciziei de calcul al taxei pe poluare nr._/04.06.2009.
S-a reținut că potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței nr. 211/2003.
S-a avut în vedere că în conformitate cu art. 4 lit. a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a acestei taxe intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, fără ca textul legal să facă distincție nici între autoturismele produse în România și cele în afară, nici între autoturismele noi și cele second-hand.
Tribunalul a reținut că, în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr. 50/2008, depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că, dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second-hand cu vechime de peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic. Așadar, este de remarcat faptul că s-a dorit ca taxa pe poluare (al cărei scop este în principiu corect-“poluatorul plătește”) să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
S-a reținut că, conform cu art. 110 din TFUE, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Aceste dispoziții comunitare au prioritate față de dreptul național, atât în baza art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție („ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”), cât și în temeiul principiului supremației dreptului comunitar, conform căruia orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
S-a constatat că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
S-a reținut că dispozițiile OUG nr. 50/2008, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pe poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România.
Având acest efect specific, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Cu privire la cererea reclamantului de acordare a dobânzii fiscale, tribunalul a reținut că potrivit art. 124 alin. 1 C.pr.fiscală „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.”
S-a reținut că din analiza cererii de restituire formulată de reclamant, se observă că acesta nu a solicitat pârâtei plata dobânzii fiscale, nefiind posibilă solicitarea acesteia direct în instanță, instanța de contencios fiscal neavând atribuții de soluționare a cererilor de plată a dobânzilor pentru sumele nerambursate în termenul legal, neputându-se astfel substitui organului competent pentru soluționarea unei astfel de cereri. Instanța poate doar cenzura un eventual refuz de acordare a acestor dobânzi, după o prealabilă solicitare a acestora în conformitate cu procedura administrativă prescrisă de lege.
Asupra cererii de chemare în garanție, tribunalul a reținut că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 și H.G. nr. 686/2008, taxa de poluare încasată se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, iar potrivit art. 60 alin. 1 C.pr.civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
S-au avut în vedere dispozițiile cuprinse în H.G. nr. 686/2008 privind normele de aplicare a O.U.G nr. 50/2008 care reglementează, în cadrul art. 3 alin. 5-8, modalitatea în care se transferă suma încasată cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu.
s-a apreciat că întrucât taxa de poluare se achită de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, organ fiscal care și stabilește taxa prin act administrativ fiscal, iar ulterior sumele sunt transferate în contul Administrației F. pentru Mediu, rezultă, fără echivoc, atât raporturile fiscale dintre contribuabili și administrațiile finanțelor publice, cât și raporturile juridice dintre acestea din urmă și Administrația F. pentru Mediu. S-a apreciat că pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 2 este îndreptățită a se regresa împotriva Administrației F. pentru Mediu în situația în care este obligată la restituirea taxei de poluare încasate, întrucât potrivit dispozițiilor legale amintite a virat suma respectivă la bugetul F. pentru mediu, gestionat de Administrația F. pentru Mediu. Bugetele administrațiilor finanțelor publice fiind distincte, din punct de vedere legal de bugetul F. pentru mediu, este evident că administrațiilor finanțelor publice, în situația în care sunt obligate la restituirea taxei de poluare încasate, se pot îndrepta împotriva Administrației F. pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamantul M. A. C. și pârâta Administrația S. 2 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, pe care l-au declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 Cod proc.fiscală recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 28.06.2013 sub nr._ .
Criticând sentința recurată ca fiind netemeinică și nelegală, recurenta Administrația S. 2 a Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București reiterează motivele de fapt și drept formulate în cererea introductivă de instanță.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.(4), și (9) Cod procedură civilă si art.304 indice 1 Cod procedură civilă.
În primul rând se invocă de către recurentă greșita interpretare a textelor de lege în motivarea soluției date cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției. Arată că din art. 5 alin.3 Legea nr.9/2012 rezultă că prin plata taxei pe poluare, de către reclamant, se naște un raport juridic direct între plătitorul taxei și Administrația F. pentru Mediu. În același sens invocă și dispozițiile art. 3 alin. 5-8 din HG nr. 686/2008.
Recurenta arată cu privire la fondul cauzei că nu se pot reține afirmațiile reclamantului în sensul că taxa ar fi în contradicție cu art.90 paragraf 1 TCE și că în opinia sa nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale din dreptul intern cu constituția ori tratatele internaționale.
Ultimul motiv de recurs vizează obligația la plata cheltuielilor de judecată, recurentul arătând că în speță nu se pot reține aspecte privind reaua-credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale și nici nu este situația unui proces câștigat irevocabil.
Recurentul M. A. solicită modificarea sentinței în sensul obligării intimatei și la plata dobânzii fiscale aferente sumei achitate cu titlul de taxă de poluare în raport cu disp.art. 124 Cod proc.fisc. arată că restituirea de către pârâtă a dobânzii fiscale aferente sumei de bani achitată cu titlul de taxă de poluare se justifică prin faptul că prejudiciul suferit a constat atât în plata unui impozit nedatorat cât și în imposibilitatea de a folosi această sumă pe perioada indisponibilizării ei de către autoritățile fiscale, pe perioada 05.06.2009 și până la data restituirii efective.
Mai arată că plata voluntară a taxei nu înlătură posibilitatea de a contesta baza legală în temeiul căreia a fost plătită.
Invocă și jurisprudența CEDO în susținerea cererii de acordare a dobânzilor și arată că instanța are obligația de a aplica dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne contrare dreptului comunitar.
Instanța de recurs a emis adresă către recurenta Administrația S. 2 a Finanțelor Publice cu mențiunea de a comunica valoarea reziduală încorporată într-un autoturism similar celui din cauză, dacă un astfel de autoturism ar fi fost înmatriculat ca nou în România la data primei înmatriculări a autoturismului importat. La dosar a fost atașată adresa de răspuns nr._/21.05.2014.
Analizând prezentul recurs, prin prisma susținerilor părților și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cu privire la recursul formulat de Administrația S. 2 se reține că suma în cauză a fost stabilită prin decizia de calcul în temeiul OUG nr. 50/2008, solicitarea de restituire fiind de asemenea făcută în perioada de aplicabilitate a acestei ordonanțe.
Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că dispozițiile interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin Tratatului Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
În acest sens, Curtea are în vedere faptul că potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea acesteia.
Potrivit art. 148 alin.2 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Instanța are, așadar, obligația de a aplica cu prioritate normele comunitare în cazul în care există contradicție între acestea și normele interne, reclamanta fiind îndreptățită la restituirea în integralitate a taxei de poluare pe care a achitat-o în temeiul unui act normativ contrar dreptului comunitar.
Nefondată este și critica referitoare la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în mod corect instanța de fond făcând aplicarea disp. art. 274 alin.1 C.pr.civ. potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Singura condiție reglementată de acest text de lege pentru ca o parte să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată este aceea ca partea să cadă în pretenții, adică să piardă procesul, condiție îndeplinită în speță.
Culpa procesuală la care se referă recurenta este dedusă din expresia „partea care cade în pretenții”, aceasta aflându-se la baza obligației de plată a cheltuielilor de judecată, și nu aspectele privind reaua credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, aspecte invocate în cererea de recurs.
Cu privire la recursul reclamantului M. A. C. curtea urmează să – l admită pentru următoarele considerente:
Critica recurentului în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a obligat pârâta la plata unor dobânzi legale aferente taxei de poluare se constată că este întemeiată având în vedere dispozițiile din Codul de proc.fiscală în sensul că pentru sumele nelegal încasate se datorează dobânda prevăzută de art. 124 de la data când expiră termenul de soluționare a cererii de restituire a sumei.
Sub acest aspect este incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea urmând ca în temeiul art. 312 alin.1 și 3 C.pr.civ. să admită recursul formulat de reclamantul M. A., să modifice în parte sentința în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a dobânzii fiscale aferente taxei de poluare restituite, de la data de 5.06.2009 și până la restituirea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 2196/19.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
Admite recursul formulat de reclamantul M. A. C. împotriva sentinței civile nr. 2196/19.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata către reclamant a dobânzii fiscale aferente taxei de poluare restituite, de la data de 5.06.2009 și până la restituirea efectivă.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. C. M. C. D. U.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond: O. D. P.,Tribunalul București-SCAF
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1161/2014.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 8796/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
