Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 546/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 546/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 7922/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 546
Ședința publică din data de 18 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
GREFIER - R. O.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. T. T. RO S.R.L., în contradictoriu pârâta Direcția (Agenția) Generală a Vămilor, cerere având drept obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru A.N.A.F. doamna consilier juridic L. I., care depune delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează președintelui completului de judecată faptul că a fost parcursă procedura prealabilă prevăzută de noul Cod de procedură civilă, precum și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Curtea dispune rectificarea citativului, cu modificările care se impun și în sistemul Ecris, în sensul că are calitate de pârâtă în prezenta cauză Agenția Națională de Administrare Fiscală, în temeiul dispozițiilor O.U.G. 74/2013 și ale H.G. 520/2013, în locul Direcției (Agenția) Generale a Vămilor. Pe cale de consecință, constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Vămilor, invocată pe cale de întâmpinare, a rămas fără obiect.
Reprezentatul pârâtei A.N.A.F. solicită, în temeiul art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, stabilirea în sarcina reclamantei a unei cauțiuni, în vederea soluționării cererii de suspendare a executării.
Curtea respinge cererea pârâtei de stabilire în sarcina reclamantei a obligației de consemnare a unei cauțiuni, în vederea soluționării cererii de suspendare a executării, raportat la faptul că actul administrativ contestat nu este un act administrativ fiscal, prin urmare, nu sunt incidente în cauză prevederile art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Având cuvântul asupra propunerii de probe, reprezentantul pârâtei solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele de la dosarul cauzei.
În temeiul art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 și art. 258 din nou Cod de procedură civilă, Curtea încuviințează pârâtei proba cu înscrisuri și o constată administrată la prezentul termen de judecată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr._/27.08.2013 emisă de A.N.A.F. – D.G.V., cu privire la măsura anulării autorizației de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2013, astfel cum această cerere a fost restrânsă.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de suspendare, pentru motivele indicate în cuprinsul întâmpinări,i apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legea contenciosului administrativ cu privire la existența unui caz bine justificat, nefiind dovedită nici paguba iminentă. Din înscrisurile depuse la dosar reiese faptul că reclamanta nu a mai efectuat activități de comisionar în vamă din anul 2010. Interpelat fiind, arată că verificarea prevăzută de lege a fost făcută periodic, pentru perioada 1.08.2010 până în 2013 (iar nu la un interval de un an, întrucât acest termen nu este unul de referință), fiind cert faptul că în această perioadă reclamanta nu a desfășurat activitate de comisionar în vamă.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 5.12.2013, reclamanta S.C. T. T. RO S.R.L a chemat în judecată pârâta Direcția (Agenția) Generală a Vămilor, solicitând suspendarea executarii deciziei_ de anulare a autorizației de comisionar vamal nr. 265/10.01.2003 si a celei de curierat rapid nr. 300/24.07.2003, decizie care rezulta, din corespondenta reclamantei cu DGV, ca a fost luata pe data de 27.08.2013, pana la pronunțarea instantei de fond asupra legalitatii si temeiniciei actului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 451 NCPC.
În motivarea acțiunii a arătat că este autorizata in calitate de comisionar în vama, pe perioada nedeterminata, potrivit art. 563 si urm. din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, in baza Autorizatiei nr. 265/2003, precum si in calitate de comisionar in vama pentru activitatile de curierat rapid, tot pe perioada nedeterminata, in baza art. 573 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, in baza Autorizatiei nr. 300/2003, ambele autorizatii fiind emise pentru desfasurarea activitatii pe langa Biroul Vamal Otopeni Calatori.
Urmare a adresei nr._/30.08.2013 emisa de Directia Tehnologia Informatiei, Comunicatii si S. Vamala, singura adresa pe care a primit-o la punctul de lucru din Otopeni, .. 3A, jud. Ilfov si fata de cuprinsul acesteia, care se raporta la un alt act administrativ, "adresa_/27.08.2013 apartinand Directiei Generale a Vamilor", privind anularea autorizatiilor de comisionar in vama si de curierat rapid, a solicitat paratei comunicarea de indata a acestui ultim inscris, pe care nu l-a primit niciodata si de care nu avea nicio cunostinta.
In data de 25.10.2013, a primit un raspuns din partea paratei, in care i se indica, eliptic, ca autorizatiile au fost anulate prin adresa_/27.08.2013, in temeiul art. 581 al. 1 lit. d din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal (aprobat prin HG 707/2006), pe motiv ca nu și-a executat atributiile pe o perioada de 1 an calendaristic.
Mai arata parata, in raspunsul sau, ca reclamantei i-au fost comunicate la sediu, atat adresa de anulare a autorizatiilor, cat si cea de restituire a acestora, insa respectivele adrese s-au intors la expeditor. Astfel, parata a considerat, surprinzator, ca fiind procedurale comunicarile facute. Mai mult, au mentionat in finalul raspunsului_/SRDV/23.10.2013, ca au anexat respectivele adrese, insa in plic nu s-a aflat nimic atasat raspunsului.
Reclamanta arată că a notificat în continuare pârâta, la data de 06.11.2013, despre imprejurarea ca decizia de anulare a autorizatiilor nu s-a comunicat nici anexat raspunsului din 23.10.2013, formuland, formal, urmatoarele solicitari exprese, in temeiul art. 7 din Legea 554/2004: revocarea deciziei_ de anulare a autorizatiei de comisionar vamal nr._.01.2003 si a celei de curierat rapid nr. 300/24.07.2003, decizie care rezulta din economia corespondentei ca a fost luata pe data de 27.08.2013 si care este nelegala si netemeinica, revocarea tuturor actelor care au stat la baza deciziei atacate, precum si a celor subsecvente deciziei de anulare a autorizațiilor.
F. de continutul corespondentei purtate cu parata pana la acest moment, avand in vedere ca, desi reclamantei nu i-au fost comunicate procedural decizia de anulare si adresa de restituire autorizatii, parata a mentionat ca i-a trimis anexat raspunsului său respectivele acte admnistrative, a considerat ca este în situația de a porni procedura prealabila actiunii in contencios adrnnistrativ, prevazuta de art. 7 din Legea 554/2004.
P. la acest moment, parata nu a dat niciun raspuns solicitarii exprese de revocare a actului unilateral (_/28.08.2013).
În drept au fost invocate disp. art. 14 din Legea 554/2004, reclamanta precizând, referitor la cazul bine justificat, că nu a cumulat niciodată 1 an calendaristic fără să efectueze declararea unor mărfuri pe lângă autoritatea vamală desemnată, Biroul Vamal Otopeni Călători, astfel cum rezultă din extrasele din Registrul simplificat de evidență, pentru bunurile transportate prin sistemul de expediții expres-export, ținut de reclamantă și vizat de Biroul Vamal Otopeni Călători pentru anii 2009 – 2013. Normele speciale nu prevăd un număr minim de declarații vamale care trebuie întocmite raportat la termenul de 1 an prevăzut de art. 581 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal.
Cu privire la paguba iminentă a susținut că, având în vedere comenzile pe care le primește neîntrerupt, care reprezintă o componentă esențială a activității sale, simpla anulare a autorizațiilor de funcționare reprezintă o punere în pericol a activității societății.
ANAF a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Vămilor, în raport de dispozițiile art. 1 din H.G. 520/2013, art. 1, art. 11 alin. 3 din O.U.G. 74/2013 conform cărora ANAF se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității ANV, iar pentru litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Agenția și direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se subrogă în toate drepturile și obligațiile ANV, respectiv ale direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, după caz, și dobândesc calitatea procesuală a acestora începând cu data intrării în vigoare a H.G. 520/2013.
A mai solicitat ca, față de dispozițiile art. 215 alin. 2 din O.G. 92/2003, reclamanta să depună o cauțiune în vederea soluționării cererii de suspendare a executării, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea 554/2004.
Referitor la cazul bine justificat a menționat că nu poate fi argumentat prin invocarea umor aspecte ce țin de legalitatea unui act întrucât acestea vizează fondul actului care se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare.
Sub aspectul pagubei iminente a susținut că aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată.
S-a mai arătat că D.G.V. a emis Decizia nr._/10.12.2013 prin care măsura de anulare a autorizației de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2003 a cărei titulară este reclamanta, dispusă prin decizia nr._/27.08.2013 își menține valabilitatea, iar măsura de anulare a autorizației de comisionar în vamă care desfășoară activități de curierat rapid nr. 300/24.07.2003 deținută de reclamantă se revocă.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâta ANAF, față de dispozițiile art. 1 și art. 11 alin. 3 din O.U.G. 74/2013, iar pe fondul cauzei a menționat că cererea de suspendare executare se restrânge la efectele produse de decizia de anulare în ceea ce privește autorizația de comisionar în vamă nr. 265/2013 pentru care nu a operat revocarea dispusă prin Decizia nr._/10.12.2013.
Având în vedere precizarea cadrului procesual pasiv, Curtea a constatat la termenul de judecată din 18.02.2014 că a rămas fără obiect excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Vămilor, indicată inițial în calitate de pârâtă.
Față de împrejurarea că decizia a căreia suspendare a executării se solicită nu este un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din O.G. 92/2003, Curtea a respins cererea pârâtei ANAF de stabilire în sarcina reclamantei a unei cauțiuni în conformitate cu art. 215 alin. 2 din O.G. 92/2003, acest text de lege referindu-se la suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, Curtea reține în fapt că prin Decizia nr._/27.08.2013 emisă de ANAF – DGV s-a dispus anularea autorizației de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2003, precum și anularea autorizației de comisionar în vamă pentru activități de curierat rapid nr. 300/24.07.2003 deținute de reclamantă, reținându-se incidența dispozițiilor art. 581 alin. 1 lit. d din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, aprobat prin H.G. 707/2006.
Ca urmare a formulării de către reclamantă a unei cereri de revocare a acestei decizii, ANAF – DGV solicită Biroului Vamal de Frontieră Otopeni Călători, prin adresa nr._/SRDV/13.11.2013, transmiterea unui raport privind situația reclamantei, care să cuprindă explicarea motivelor care au determinat transmiterea informațiilor prin adresele nr._/24.07.2013 și nr._/8.08.2013, precum și propunerea Biroului, însoțită de argumentele corespunzătoare, privind menținerea sau revocarea deciziei de anulare a celor două autorizații sus menționate.
În răspunsul la această solicitare, Biroul Vamal de Frontieră gradul I Otopeni Călători precizează următoarele: în data de 18.11.2013, reclamanta s-a prezentat la Biroul Vamal cu registrele de evidență din care rezultă o activitate ocazională efectuată pe bază de borderou și număr de înregistrare, precum și poziții din registrul de import nescăzute, respectiv nefinalizate, registrele în cauză nefiind prezentate și vizate de autoritatea vamală în toată această perioadă, încălcându-se dispozițiile art. 578 alin. 1 lit. k din H.G. 707/2006.
Având în vedere borderourile nr._/9.05.2012,_/12.04.2013,_/20.08.2013 depuse de reclamantă, Biroul Vamal de Frontieră gradul I Otopeni Călători a considerat că executarea acestei activități de comisionariat vamal a fost exercitată cu o frecvență foarte redusă, ceea ce l-a determinat să considere că aceasta nu și-a executat atribuțiile pe o perioadă de un an calendaristic, în conformitate cu dispozițiile art. 581 din H.G. 707/2006, apreciind că măsura anulării autorizației poate fi exercitată și pentru perioada anului 2011 pentru care nu există îndeplinirea acestor atribuții de către reclamantă.
Prin adresa nr._/5.12.2013, Biroul Vamal de Frontieră gradul I Otopeni Călători comunică DGV, cu privire la autorizația de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2003 deținută de reclamantă, că în urma verificărilor efectuate în sistemul informatic integrat vamal, reclamanta nu a mai depus nicio declarație vamală și nici nu a avut activități specifice de la data implementării acestuia, respectiv din data de 1.08.2010.
Referitor la autorizația de comisionar în vamă pentru activități de curierat rapid nr. 300/24.07.2003 deținută de reclamantă a precizat că, în urma verificării registrului simplificat de evidență pentru bunurile transportate prin sistemul de expediții express - export prezentat de reclamantă, în perioada 29.11.2010 – 20.08.2013 a rezultat activitate de export curierat rapid, conform tabelului inclus în adresa nr._/5.12.2013.
Față de aceste relații comunicate de Biroul Vamal de Frontieră gradul I Otopeni Călători, D.G.V. emite Decizia nr._/10.12.2013 prin care menține măsura de anulare a autorizației de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2003 deținută de reclamantă și revocă măsura de anulare a autorizației de comisionar în vamă care desfășoară activități de curierat rapid nr. 300/24.07.2003 deținută de reclamantă.
Ca urmare a emiterii acestei decizii, reclamanta își restrânge obiectul cererii de suspendare a executării în sensul că cererea vizează suspendarea executării deciziei nr._/27.08.2013, cu privire la măsura anulării autorizației de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2013.
Curtea apreciază că este întemeiată cererea de suspendare a executării, astfel cum a fost restrânsă, față de următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea 554/2004: „ (1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”
Prima condiție reglementată de aceste prevederi se referă la existența unui caz bine justificat care vizează existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ.
Sub acest aspect, Curtea reține că anularea autorizației de comisionar în vamă a fost dispusă potrivit art. 581 alin. 1 lit. d din H.G. 707/2006 care stabilește că o astfel de autorizație poate fi anulată de către autoritatea vamală când comisionarul în vamă își încetează activitatea sau nu își execută atribuțiile pe o perioadă de un an calendaristic.
Pârâta a avut în vedere, pentru a dispune această măsură, faptul că reclamanta nu a mai depus nicio declarație vamală din data de 1.08.2010 și nici nu a avut activități specifice desfășurate în baza autorizației de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2003.
La o examinare sumară a legalității deciziei de anulare a acestei autorizații, Curtea constată că există o puternică îndoială asupra legalității deciziei, din moment ce potrivit extraselor din Registrul simplificat de evidență pentru bunurile transportate prin sistemul de expediții expres-export, depuse la dosar de către reclamantă, rezultă că aceasta și-a exercitat atribuțiile de comisionar în vamă și ulterior datei de 1.08.2010 la care pârâta s-a raportat pentru a dispune măsura contestată de reclamantă, respectiv în anii 2011, 2012, 2013.
Cele două împrejurări invocate de Biroul Vamal de Frontieră gradul I Otopeni Călători și anume exercitarea de către reclamantă a activității de comisionariat vamal cu o frecvență foarte redusă și neavizarea de către autoritatea vamală a registrelor prezentate de reclamantă, încălcându-se astfel art. 578 alin. 1 lit. k din H.G. 707/2006 conturează existența unui caz bine justificat întrucât, așa cum arată chiar D.G.V. în adresa nr._/SRDV/25.11.2013, exercitarea activității de comisionar în vamă cu o frecvență foarte redusă nu poate fi asimilată cu neexecutarea atribuțiilor pe perioada de un an calendaristic, iar pentru neîndeplinirea obligației prevăzută de art. 578 alin. 1 lit. k din H.G. 707/2006, autorizația de comisionar în vamă poate fi suspendată și nu anulată.
Se constată, așadar, că este afectată prezumția de legalitate a deciziei contestate, în condițiile în care înscrisurile depuse de reclamantă dovedesc că a desfășurat activitate de comisionar în vamă, în baza autorizației nr. 265/20.01.2003 și în anii 2011, 2012, 2013.
Curtea reține că este îndeplinită și condiția privind iminența producerii unei pagube, având în vedere obiectul principal de activitate al reclamantei, care presupune desfășurarea activității de comisionar în vamă, anularea autorizației în baza căreia desfășoară această activitate determinând imposibilitatea onorării cererilor de efectuare a formalităților vamale pentru expedierea diferitelor bunuri, fiind provocată o pagubă materială importantă contând în lipsa încasărilor pe care le-ar fi obținut ca urmare a efectuării formalităților vamale, potrivit solicitărilor care îi sunt adresate.
Față de aceste considerente, apreciind îndeplinite cumulativ condițiile reglementate de art. 14 din Legea 554/2004, Curtea va admite cererea de suspendare a executării, astfel cum a fost restrânsă, și va dispune suspendarea executării Deciziei nr._/27.08.2013 emisă de ANAF – D.G.V., cu privire la măsura anulării autorizației de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2013, până la pronunțarea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta S.C. T. T. RO S.R.L., cu domiciliul procesual ales la C.. de Avocat Asociate „A. P. E. și T. I.”, cu sediul în București, .. 3, ., ., în contradictoriu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu sediul în București, sector 5, ., astfel cum a fost restrânsă.
Dispune suspendarea executării Deciziei nr._/27.08.2013 emisă de A.N.A.F. – D.G.V., cu privire la măsura anulării autorizației de comisionar în vamă nr. 265/10.01.2013, până la pronunțarea instanței de fond.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C.-M. C. R. O.
Red. C.M.C.
Tehnored. R.O./ 4 ex./10.03.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 332/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1251/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
