Anulare act administrativ. Decizia nr. 1942/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1942/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 7224/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1942
Ședința publică de la 3.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. G.
JUDECĂTOR - Ș. A.
JUDECĂTOR - G. I. C.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3775/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI și M. I., având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 3.04.2015, soluționând următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3775/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul București, SCAF a fost admisă exceptia tardivitatii si respinsă actiunea formulată de reclamantul P. M. BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâții P. G. AL MUNCIPIULUI BUCUREȘTI și M. I., ca tardiv formulata.
Prin cererea inregistrata sub nr. _ , la data de 08.03.2012, reclamantul P. M. București în contradictoriu cu pârâții P. G. al M. București și M. I., a solicitat instantei sa dispuna anularea dispozitiei nr._/04.04.2011 emisa in baza legii nr. 10/2001 de P. G. al M. Bucuresti.
In motivarea actiunii, reclamantul a mentionat, in esenta, ca prin actul administrativ contestat s-a solutionat notificarea nr. 2228/2001, depusa de notificatorul M. I., acordandu-i-se beneficiul legii nr. 10/2001 cu incalcarea prevederilor art. 1 si art. 2 alin. 1 lit. c din legea nr. 10/2001, rep., in conditiile in care din actele depuse la dosar, reiese ca speta de fata nu se incadreaza in prevederile prevazute de art. 2 alin. 1 lit. c din legea nr. 10/2001 rep, care se refera la donatiile neincheiate in forma autentica, drept urmare fiind necesara anularea donatiei printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila. In alta ordine de idei reclamantul sustine ca din actele existente in dosar, reiese ca doar terenul de 95mp a facut obiectul donatiei intrucat pentru constructie nu s-a facut nicio dovada a preluarii acesteia de catre stat, aceasta fiind demolata de fostii proprietari, iar in preambulul dispozitiei contestate s-a invocat in mod gresit decretul nr.1786/1975 imobilul notificat fiind trecut la stat in baza ofertei de donatie nr.6992/04.10.1975 acceptata prin decizia nr. 1786/20.11.1975.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 19 alin. 1 lit. e din legea nr. 340/2004, art. 5 din titlul II din OUG nr. 184/2002, pct, 2.2 din capitolul III din normele metodoligice de aplicare a legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, art. 9 alin. 5 din HG nr. 361/2005, art. 16 alin. 2 ind. 1 din Titlul VII din legea nr. 247/2005si pct 16.9 ind. 3 din normele metodologice de aplicare a Titlului VII al legii nr. 247/2005 aprobate prin HG nr. 1095/2005, art. 1,alin. 8si art. 3 alin. 1 si 3 din legea nr. 554/2004.
Paratul M. I. a formulat cererea de preschimbare a primului termen de judecata acordat aleatoriu la inregistrarea actiunii pe rolul sectiei, cerere ce a fost admisa, fiind stabilit un nou prim termen de judecata la 27.06.2012 cand partile au fost legal citate.
La data de 26.06.2012 paratul M. I. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei functionale a sectiei de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti, exceptia inadmisibilitatea actiunii in contencios administrativ a unei dispozitii emise in baza legii nr. 10/2001, precum si exceptia decaderii reclamantului din dreptul de a exercita contestatie- actiune in anulare impotriva dispozitiei de primar, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Prin incheierea de sedinta din 27.06.2012 instanta a admis exceptia de necompetenta functionala invocata de paratul M. I. si a trimis cauza spre competenta solutionare la sectia civila a Tribunalului Bucuresti. In acest context cauza a fost inregistrata pe rolul Sectiei a III a civila, sub acelasi numar, care la randul sau, prin sentinta civila nr. 828/18.04.2013, a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoare Judecatoriei Sectorului 5, unde dosarul a fost inregistrat sub nr._/302/2013.
Prin sentinta civila nr. 8911/24.10.2013, Judecatoria Sectorului 5 a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti si a constatat ivit conflictul negativ de competenta, astfel ca dosarul a fost inaintat Curtii de Apel Bucuresti, in vederea solutionarii conflictului, formandu-se astfel dosarul C.- Sectia a III a nr. 2223/2013, in care, prin sentinta civila nr. 83F/ 25.11.2013, s-a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti- Sectia de contencios administrativ.
In cauza partile au administrat proba cu inscrisuri, inclusiv dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii dispozitiei contestate.
Tribunalul a pus in discutia partilor exceptia tardivitatii formularii actiunii din perspectiva legii nr. 554/2004 si implicit exceptia decaderii reclamantului din dreptul de a exercita contestatia, invocata de paratul M. I. pe care a soluționat-o cu prioritate conform prevederilor art. 137 cpc.
Astfel, in vederea solutionarii acestei exceptii, tribunalul retine ca potrivit art. 21.6, din Norma metodologica 2007- de aplicare unitara a legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, „ Institutia prefectului va exercita controlul de legalitate asupra dispozitiilor de restituire emise de primari si de presedintii consiliilor judetene, iar in cazul in care se apreciaza ca acestea au fost ilegale (de exemplu, in cazul in care se restituie in natura un imobil pentru care nu s-a facut dovada dreptului de proprietate sau notificatorul nu face dovada calitatii de mostenitor al fostului proprietar), vor fi contestate pe calea contenciosului administrativ, in temeiul legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare”.
Totodată, potrivit art. 3 din legea nr. 554/2004, prefectul poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale, actiunea se formuleaza in termenul prevazut la art. 11 alin. 1 care incepe sa curga de la momentul comunicarii actului catre prefect si in conditiile prevazute de prezenta lege.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. 1 din acelasi act normativ, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ se pot introduce in termen de 6 luni, iar coroborat cu prevederea de la art. 3, rezulta ca in cazul prefectului temenul in care acesta poate ataca direct in fata instantei de contencios administrativ, actele emise de autoritatile administratiei publice locale, daca le considera nelegale, este de 6 luni de la data comunicarii actului catre prefect.
Ori, in speta, asa cum reiese din adresa nr. LV/7458/P/06.05.2014 emisa de reclamant, ( f. 106, dosar nr._ ), dispozitia nr._/04.04.2011, contestata in cauza, a fost inaintata in vederea efectuarii controlului de legalitate in data de 30.08.2011, fiind inregistrata sub nr._.
Astfel, tinand seama de faptul ca actiunea de fata, a fost inregistrata pe rolul instantei la data de 08.03.2012, tribunalul constata ca aceasta a fost formulata cu depasirea termenului legal de 6 luni de la comunicare, care s-a implinit la 29.02.2012, conform art. 101 alin. 4 C., prevazut de art. 11 alin. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din legea nr. 554/2004, astfel ca tribunalul, a admis exceptia tardivitatii si a respins actiunea ca tardiv formulata, in conditiile in care in speta nici nu au fost invocate si implicit, nici dovedite motive temeinice care sa-l fi impiedicat pe reclamant sa formuleze actiunea in termenul prevazut de art. 11 alin. 1 pentru a face aplicabile in speta prevederile alin. 2 si 3 ale art. 11 din legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. municipiului București, numit prin HG nr.233/2014, arătând că sentința netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Dispozițiile art. 11 din Legea nr.554/2004 statuează că cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data luării la cunoștință a existenței actului nelegal, primirii răspunsurilor la plângerea prealabilă sau după caz, data comunicării refuzului considerat nejustificat de soluționare a cererii ori data expirării termenului legal de soluționare a cererii.
A..(2) al art.11 precizează că „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz."
În cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici, potrivit alin.3 al art.11 aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).
Se poate observa că acțiunea formulată de prefectul municipiului București a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București în data de 08.03.2012, dispoziția atacată prin prezenta acțiune fiind comunicată în vederea exercitării controlului de legalitate obligatoriu în data de 30.11.2011, fiind înregistrată la Instituția Prefectului M. București sub nr._.
Controlul de legalitate asupra dispozițiilor emise de primarul general al municipiului București în baza Legii nr.10/2001, conținând propuneri de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, comunicate în vederea avizării de legalitate în baza OUG nr.81/2007 și în condițiile HG nr. 1095/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, este obligatoriu în condițiile Legii contenciosului administrativ cu nr.544/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Actul administrativ împreună cu toată documentația ce a stat la baza emiterii acestuia a fost verificat de legalitate în data de 21.11.2011, dată la care prefectul municipiului București a putut identificat motivele de - nelegalitate ale actului administrativ și prin adresa nr. OM/_/P/21.11.2011 dosarul administrativ a fost returnat în original emitentului, motivat de faptul că nu a fost dovedită preluarea abuzivă.
Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că "într-un stat de drept este de neconceput ca un act ilegal al unei autorități locale să nu poată fi atacat în fața instanței judecătorești de către prefect, ca reprezentant al Guvernului, având în vedere misiunea fundamentală a Guvernului de a asigura executarea legilor în sprijinul apărării interesului general prin vegherea la emiterea de acte administrative în concordanță cu legislația în vigoare și în consecință la protejarea interesului public.
Admiterea excepției tardivității ar lipsi de conținut prevederile alin.2 al art.ll, prevederi întărite și de dispozițiile art.21 alin.3 din Legea 165/2013 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, mai ales în condițiile impuse de situația economică ce a dus la reducerea numerică a aparatului de lucru al instituției, situație ce poate fi asimilată cazului fortuit.
Astfel, activitatea prefectului,în domeniul aplicării Legii nr. 10/2001, compartiment în cadrul căruia își desfășurau activitatea 2 consilieri juridici, a constat în verificarea de legalitate a unui număr de 1121 de dosare conținând dispoziții prin care se propune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2011 s-au primit 855 de dosare noi în vederea exercitării controlului de legalitate potrivit OUG 81/2007, la care se adaugă alte 266 dosare vechi, returnate de către Primăria M. București atât ca urmare a adreselor Instituției Prefectului M. București, cât și ca urmare a refuzului ANRP de a primi dosarele avizate de legalitate de către Instituția Prefectului M. București, la care s-au adăugat un număr de 1986 petiții adresate instituției.
Apreciază astfel, că o reglementare legală nu poate să cuprindă toate situațiile posibile în fapt fără a avea un caracter excesiv sau rigid, astfel că judecătorul este cel care, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, decide asupra incidenței normei juridice.
Față de cele mai sus precizate și ținând cont de faptul că în contenciosul administrativ hotărârea atacată este supusă direct recursului, în temeiul art. 3041 Cod procedură civilă, apreciază că instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele, neexistând limitare la motivele de casare prevăzute de art. 304.
Pentru aceste considerente, solicită instanței admiterea recursului promovat și casarea sentinței civile nr. 3775/21.05.2014.
In drept: dispozițiile art.304 1 Cod procedură civilă și pe prevederile Legii nr. 10/2001, republicată, ale Legii nr.340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, republicată și ale Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Intimatul-pârât M. I., a formulat concluzii scrise împotriva recursului declarat de recurentul - reclamant P. M. București, împotriva sentinței civile nr. 3775/21.05.2014, pronunțata de Tribunalul București- Secția a Il-a C. Administrativ si Fiscal in dosarul civil rubricat.
Prin sentința civila nr. 3775/21.05.2014, Tribunalul București- Secția a Il-a C. Administrativ si Fiscal a respins, ca tardiv formulata, contestația formulata de recurentul-reclamant P. M. București, admițând excepția prescripției dreptului la acțiune, invocata de subsemnatul, in calitate de pirit.
Pentru a decide respingerea, ca tardiv formulata, a contestației formulate de P. M. București împotriva dispoziției nr._/04.04.2011, emisa de P. G. al M. București, instanța de fond a reținut ca termenul in care recurentul - reclamant putea sa formuleze contestație, conform art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prin care s-a solicitat anularea actului administrativ individual, constând in dispoziția Primarului G. al municipiului București, pentru motive de nelegalitate, este de 6 luni, socotit de la data la care s-a cunoscut existenta actului administrativ nelegal, iar in speța prezenta, conform comunicării anexate la fila 106 din dosarul nr._, dispoziția contestata a fost comunicata prefectului la data de 30.08.2011, termenul de contestare împlinindu-se la data de 29.02.2012.
Sesizarea instanței a avut loc doar la data de 08.03.2012, adică dupa împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 Legea nr. 554/2004, termen care s-a implinit la data de 29.02.2012.
Prin recursul declarat, P. M. București apreciază ca termenul de 6 luni, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 544/2004, a început sa curgă doar de la data la care s-au cunoscut motivele de nelegalitate, adică după data exercitării controlului de legalitate asupra dispoziției emise de P. G. al M. București, respectiv 21.11.2011, iar admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune a prefectului ar lipsi de conținut prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care dispune cu privire la obligativitatea controlului de legalitate asupra dispozițiilor emise de primar in baza Legii nr. 10/2001, care conține propuneri de acordare de masuri reparatorii pentru imobil preluat abuziv de stat.
Mai apreciază recurentul - pirit, ca in condițiile de austeritate impuse de situația economica, activitatea de realizare a controlului de legalitate asupra dispozițiilor emise de P. G. al M. București, in baza Legii nr. 10/2001, s-a realizat cu un număr redus de personal, situație ce poate fi asimilata cazului fortuit.
Recursul este nefondat si solicită sa fie respins, pentru următoarele motive:
In mod întemeiat a reținut instanța de fond ca in cauza prezenta contestația Prefectului M. București est tardiv formulata, dreptul de a formula contestație împotriva dispoziției nr._/04.04.2011, emisa de P. G. al M. București, in soluționarea unei notificări formulate in temeiul Legii nr. 10/2001, termenul de contestare începând sa curgă de la data comunicării către Instituția Prefectului M. București a dispoziției precizate, însoțita de înscrisurile care au stat la baza emiterii acestui act administrativ special individual, adică începând cu data de 30.08.2011, termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 împlinindu-se la data de 29.02.2012.
In raport de data formulării contestației, adică data de 08.03,2012, termenul de prescripție de 6 luni era împlinit si drept urmare contestația Prefectului M. București este tardiva, fiind depusa peste termenul legal de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ .
Este întemeiata susținerea recurentului - reclamant, in sensul ca P. M. București este îndreptățit sa efectueze controlul de legalitate asupra dispozițiilor emise de P. M. București in soluționarea notificărilor formulate in temeiul Legii nr. 10/2001 si sa formuleze contestații la instanța judecătoreasca competenta, in situațiile in care dispozițiile supuse controlului de legalitate sunt nelegale parțial sau integral.
Astfel cum insa a reținut in mod intemeiat prima instanța, sesizarea de către prefect a instanței judecătorești, cu o contestație împotriva dispoziției care conține prevederi nelegale, trebuie insa sa se realizeze in termenul legal de 6 luni, prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, care incepe sa curgă de la data comunicării dispoziției, insotita de inscrisurile doveditoare ce au insotit notificarea formulata si nu de la data realizării controlului de legalitate, astfel cum susține in mod neîntemeiat recurentul-reclamant. Atât controlul de legalitate, cit si contestația împotriva dispoziției pe care o apreciază a fi, parțial sau integral, nelegala, trebuie efectuate in termenul legal de 6 luni, socotit de la data comunicării dispoziției, adică in speța prezenta de la data de 29.02.2012.
De asemenea, in speța prezenta nu sunt motive întemeiate pentru aplicarea excepției prevăzute de art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care dispune ca in situații excepționale, termenul de atacare a actului administrativ individual nelegal este de maximum 1 an, socotit de la data emiterii actului, nefiind dovedita existenta unor situații excepționale care ar fi împiedicat pe prefect sa efectueze controlul de legalitate si sa depună contestație in termenul general de 6 luni.
Lipsa unor mijloace materiale in perioada respectiva, sau insuficienta personalului, aspecte invocate de recurentul-pârât prin recursul declarat, care ar fi îngreunat efectuarea controlului de legalitate asupra dispoziției primarului, nu reprezintă motive întemeiate pentru a aprecia ca in speța ar trebui sa se aplice termenul excepțional de 1 an, socotit de la data emiterii actului administrativ care este apreciat ca fiind nelegal, situații care ar putea sa fie apreciate ca reprezentând cazuri fortuite, ținând cont de calitatea reclamantului, de persoana care ocupa o funcție publica de autoritate.
In concluzie, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantul P. M. București împotriva sentinței civile nr. 3775/21.05.2014, pronunțata de Tribunalul București-Secția a Il-a C. Administrativ si Fiscal.
Deliberând asupra recursului, prin prisma criticilor formulate, a susținerilor intimatului-pârât, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în mod corect prima instanță a reținut incidența termenului de 6 luni de prescripție a dreptului la acțiunea în anularea actului administrativ atacat conform art. 11 alin. 1-3 din Legea nr. 554/2004, republicată, potrivit căruia „(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:
a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;
b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;
c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;
d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;
e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(2^1) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2).
(3) În cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2).”
Prin urmare raportat la sintagma „de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal”, Curtea reține că recurentul-reclamant s-a aflat în această situație la data comunicării dispoziției atacate, respectiv la data de 30.08.2011 fila 106-107 dosarul de fond al Tribunalului București, SCAF, aspect necontestat de către recurentul-reclamant acesta comunicând primei instanțe faptul că documentația aferentă acestei dispoziții emisă la data de 04.04.2011 i-a fost înaintată în vederea efectuării controlului de legalitate la data de 30.08.2011.
Astfel, aplicând dispozițiile legale sus-enunțate, Curtea constată că termenul de prescripție extinctivă de 6 luni a început să curgă în prezenta cauză de la această dată, împlinindu-se în ultima zi a lunii februarie 2012(a șasea lună), conform art. 101 alin. 3 și 4 C.proc.civ. 1865, respectiv în data de 29.02.2012, acțiunea fiind expediată însă prin poștă la data de 07.03.2012-fila 29 a dosarului de fond-Tribunalul București, SCAF, prin urmare cu depășirea termenului de prescripție de șase luni prevăzut de art. 11 alin. 1 și 3 din legea nr. 554/2004, republicată.
Pe de altă parte, sunt nefondate susținerile recurentului-reclamant potrivit căruia urma a fi luate în considerare disp. art. 11 alin. 2 și art. 11 alin. 3 teza finală din Legea nr. 554/2004, privind curgerea termenului de decădere de un an pentru motive temeinice, astfel cum acestea au fost descrise în motivele de recurs, având în vedere că acestea vizează o situație obiectivă a cărui înlăturare nu a putut fi realizată în mod obiectiv de către recurentul-reclamant, demersuri care însă nu au fost dovedite în depunerii unor probe certe în acest sens cu privire la personalul încadrat în vederea analizării legalității unor asemenea dispoziții emise în temeiul legii nr. 10/2001 raportat la nivelul întregii activități juridice a recurentului-reclamant în perioada de referință, simpla invocare a numărului de consilieri juridici și a dosarelor repartizate acestora spre soluționare neavând natura unor asemenea motive temeinice.
Mai mult, se constată că însuși recurentul-reclamant a arătat că la data de 21.11.2011-fila 138 a dosarului Tribunalului București, Secția a III-a civilă-a solicitat emitentului acestei dispoziții revocarea sa pentru nelegalitatea invocată prin chiar acțiunea introductivă, astfel încât nu poate fi reținută imposibilitatea obiectivă a reclamantului-recurent de a lua cunoștință de conținutul nelegal al actului atacat în prezenta cauză, urmare a insuficienței personalului specializat în acest sens.
În plus, se reține că recurentul-reclamant nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile conform art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, republicată, astfel încât recurgerea la o astfel de procedură nu înlătura obligativitatea de a formula direct în fața instanței de contencios administrativ actul atacat, în limitele termenului de 6 luni de prescripție extinctivă, calculat de la data la care a luat cunoștință de existența actului nelegal, neoperând o cauză de întrerupere sau de suspendare prevăzută de lege în contextul în care nu exista, în privința recurentului-reclamant, obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile, considerente față de care se constată că nu sunt fondate criticile formulate de acesta, urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. 1865 și art. 20 din Legea nr. 554/2004 să fie respins recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. 1865 va fi obligat recurentul-reclamant la plata în favoarea intimatului-pârât M. I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariul de avocat conform chitanței fiscale și a actului adițional nr. 1654/02.04.2012, înscrisuri atașate în fotocopie la filele nr. 16-19 ale dosarului de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3775/21.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI și M. I., ca nefondat.
Obligă recurentul la plata către intimatul-pârât M. I. a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR D. G. Ș. A. G. I. C.
GREFIER
M. I.
Red. DG/AC
2 ex./
Jud. fond S. G. – Tribunalul București
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1816/2015.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1969/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
