Obligaţia de a face. Sentința nr. 1780/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1780/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1230/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1780
Ședința publică de la data de 19.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul M. F. M. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „obligația de a face – numire în funcție publică”
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul personal și asistat de avocat C. G., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsind pârâta ANAF.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea apreciază că se impune lămurirea competenței materiale de judecare a cererii formulate, din analiza dosarului rezultând că prezenta cauză reprezintă un litigiu având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public și, față de acest considerent, pune în discuție excepția de necompetență materială a Curții de Apel București în judecarea prezentei cauze.
Apărătorul reclamantului apreciază că, în temeiul art. 96 din codul de procedură civilă, prezenta instanță este competentă în judecarea acestui litigiu, întrucât privește raporturile unui funcționar public cu o autoritate publică în care au fost puse în discuție legalitatea textelor OUG nr. 74/2013, prin care a fost desființată Garda Financiară și a legii de aprobare a acestei ordonanțe, prin care aceasta a fost modificată, introducându-se posibilitatea angajatului de a fi încadrat într-o funcție publică.
Curtea aduce la cunoștință apărătorului reclamantei că excepția de necompetență materială a fost invocată în raport de dispozițiile legii speciale, art. 109 din Legea nr. 188/1999 și nu în raport de dispozițiile legii generale.
Apărătorul reclamantului învederează că, atunci când a introdus cererea de chemare în judecată, a apreciat că prezenta cauză este una în care este pusă în discuție legalitatea unui text de lege.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
CURTEA,
deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul M. F. M. a chemat în judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând:
numirea pe o funcție publică echivalentă în cadrul structurii din cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, sub sancțiunea penalităților în condițiile art.905 din Codul de procedură civilă;
plata drepturilor salariale începând cu data formulării cererii de numire în funcția publică echivalentă și până la emiterea actului de numire, cu dobânda legală.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr.554/2004, pe cele ale Legii nr.188/1999, OUG nr.74/2013 modificată și completată prin Legea nr.144/2014.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând cu prioritate excepția de necompetență materială invocată din oficiu, conform prevederilor art.132 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, dată fiind natura specifică a raportului juridic dedus judecății (litigiu privind raportul de serviciu, având ca obiect numirea reclamantului într-o funcție publică echivalentă cu aceea din care a fost eliberat), Curtea reține că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun ale art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind stabilirea instanței competente material prin raportare la criteriul ierarhic (autoritate publică locală/centrală), întrucât în materia funcției publice există dispoziții speciale privind competența materială (art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici), derogatorii de la dreptul comun în domeniul contenciosului administrativ, care se aplică cu prioritate, conform principiului general de drept lex specialis generalibus derogat.
Astfel, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, după cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe". În cazul de față, legiuitorul nu a stabilit norme de competență derogatorii de la dreptul comun al funcției publice, astfel încât regula privind competența materială stipulată la art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, este pe deplin aplicabilă.
În consecință, în temeiul art.132 alin.3 din codul de procedură civilă rap. art.129 alin.2 pct.2 din Codul de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența soluționării cauzei formulată de reclamantul M. F. M., domiciliat în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. G. M. H.
Red./th.red. AMG
4 ex. – 07.08.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 1753/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3922/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
