Obligaţia de a face. Decizia nr. 1969/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1969/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 6985/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1969
Ședința publică de la 6.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – Z. G. L.
JUDECĂTOR - P. C. F.
JUDECĂTOR - I. M. C.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. EDRINKS.RO S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6284/8.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită și, că recurenta-reclamantă S.C. EDRINKS.RO S.R.L. și-a îndeplinit obligația timbrării recursului, depunând dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 21,50 lei și timbru judiciar în valoare de 0,45 lei, solicitând judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.proc.civ. și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat în recurs reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sent.civ. nr.. 6284/8.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulata de reclamanta S.C. EDRINKS.RO S.R.L., in contradictoriu cu cu pârâta M. FINANȚELOR PUBLICE-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII A MUNCIPIULUI BUCUREȘTI cu sediul în București, sector 2, . Gerota, nr. 13 și chemata în garanție A. F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independentei, nr. 294, .>
A respins cererea de chemare in garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. EDRINKS.RO S.R.L., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 19.02.2015, prin care a formulat, în esență, următoarele critici:
Instanța de fond a interpretat in mod greșit dispozițiile legale invocate de subscrisa si a concluzionat eronat faptul ca norma fiscala interna (art. 4 din Legea 9/2012) nu este contrara si nu indeplineste condițiile necesare pentru a fi declarata incompatibila cu art. 110 paragraful l din TFUE.
Din dispozițiile art. 4 din Legea 9/2012 rezulta ca aceasta taxa de poluare este perceputa numai pentru autovehiculele inmatriculate pentru prima data in România, excepție facand autovehiculele deja in circulație si deja inmatriculate in România.
Astfel, obligația de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România conform art. 4 lit.a din Legea 9/2012, fara ca textul sa faca distincție nici intre autovehiculele produse in România si cele in afara tarii, nici intre autovehiculele noi si cele second-hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat in vigoare la data de 13.01.2012, rezulta ca taxa pentru emisiile poluante este datorata numai pentru autovehiculele pentru care se face prima inmatriculare in România, nu si pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate in tara.
Se creaza astfel o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in România inainte si dupa . prevederilor Legii 9/2012.
Obligarea recurentei la plata acestei taxe este nelegala si discriminatorie si contravine prevederilor Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene (TFUE) care interzice statelor membre sa instituie taxe contrare principiilor tratatului.
In conformitate cu art. 110 paragraful 1 din TFUE (fostul art. 90 TCE) „niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Aceasta norma se refere la interzicerea masurilor pretectioniste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativa sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Or, conform normelor legale interne, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, fiind perceputa exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor in țară.
Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, ceea ce demonstrează că această taxă de poluare se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare si este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat chiar taxa de poluare instituita de Statul R. in Hotărârea din 07 aprilie 2011 data in cauza C-402/2009 T. si in Hotărârea din 07 iulie 2011 data in cauza C-263/2010 N. prin care s-a stabilit incompatibilitatea taxei de poluare cu dreptul european.
Prin hotărârea data in cauza T., CJUE a stabilit faptul ca „taxa de poluare instituita prin reglementarea romana si care se aplica vehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru este contrara dreptului Uniunii Europene. Astfel, aceasta reglementare are ca efect sa descurajeze importul si punerea in circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre. Reglementarea romana (...) a instituit, incepand cu 01 iulie 2008, o taxa pe poluare care trebuie sa fie plătită cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România. Reglementarea menționata nu face distincție intre vehiculele fabricate in acest stat membru si cele produse in străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție intre vehiculele noi si cele second-hand."
Potrivit acestei hotărâri a CJUE, aceasta taxa creează o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si cele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național.
Or, chiar daca dreptul Uniunii nu împiedica statele membre sa introducă impozite noi, acesta obliga fiecare stat membru sa aleagă taxele aplicate autovehiculelor sau sa le stabilească regimul astfel incat acestea sa nu aiba ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale si descurajarea, in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Astfel, la momentul la care se dorește inmatricularea acestora pe teritoriul României, persoana interesata este obligata a achita o taxa extrem de mare, care poate ajunge uneori chiar si la 30% din valoarea totala a autovehiculului. In acest context, este important de menționat faptul ca autovehiculele similare comercializate pe piața naționala a vehiculelor de ocazie nu sunt in nici un fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.
Tinand cont de aspectele prezentate, se poate observa cu ușurința regimul discriminator care guvernează comercializarea autoturismelor rulate importate.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Uniunea Europeana in scopul reinmatricularii lor in România, in situația in care acestea au fost deja inmatriculate in tara de proveniența, in timp ce pentru autovehiculele inmatriculate deja in România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Potrivit Curții de Justiție a Uniunii Europene, incasarea acestei taxe este nelegala. Astfel, Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg a decis, la data de 7 aprilie 2011 următoarele: "Taxa de poluare introdusă de România, impusă mașinilor la prima lor înregistrare în România, contravine legislației Uniunii Europene. Respectiva lege (prin care s-a introdus taxa de poluare la prima înmatriculare, n.r.) are efectul de a descuraja importul și punerea în circulație a mașinilor second-hand cumpărate în alte state membre".
Practic, CJUE a constatat ca norma fiscala interna, prin instituirea taxei de poluare, aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre având aceeași vechime si aceeași uzura de pe piața naționala.
Interpretând textele invocate din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, respectiv art. 110, rezulta fara echivoc faptul ca taxa de prima inmatriculare instituita prin Legea 9/2012 are un vădit caracter ilicit si incalca textele invocate din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, iar fata de art. 148 din Constituția României rezulta ca aceasta taxa nu isi poate gasi aplicarea.
Având in vedere toate cele menționate mai sus rezulta ca dispozițiile dreptului comunitar au prioritate fata de dreptul național, in temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice norma comunitara are forța juridica superioara normelor naționale, chiar si atunci cand acestea din urma sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicandu-se indiferent de rangul normei in ierarhia sistemului judiciar național si de acela al normei comunitare.
In concluzie, se cere admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii, urmând a se dispune anularea Deciziei nr. 563237A/22.01.2013 si restituirea sumei de 4323 Lei achitata in baza acestei Decizii.
In drept, dispozițiile art. 304 punctul 9 si art. 3041 Cod Proc. Civ., art. 10 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene - TFUE, si pe dispozițiile art. 148 din Constituția României.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza înscrisurilor atașate la dosarul cauzei, Curtea constată că recurenta a achitat taxa pentru emisii poluante pentru înmatricularea în România a unui autoturism anterior înmatriculat într-un stat membru UE, la data de 25.01.2013, dată la care erau în vigoare prevederile Legii nr. 9/2012.
Taxa specială pentru autovehicule achitată de recurenta-reclamantă este prevăzută de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, conform căruia obligația de plată a taxei intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România, aceste prevederi legal instituind obligația plății taxei pe emisii poluante pentru autoturismele achiziționate din străinătate.
Prin introducerea în cuprinsul Legii nr. 9/2012 a prevederilor art. 4 alin. 2 conform cărora obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe emisii poluante fiind astfel datorată și pentru autoturismele achiziționate din România, s-a urmărit înlăturarea tratamentului discriminatoriu instituit de OUG nr. 50/2008 între autoturismele second-hand achiziționate din țară și cele achiziționate din Uniunea Europeană.
Până la data de 1.01.2013, acest efect nu s-a produs întrucât prin art. 1 al OUG nr. 1/2012, a fost suspendată aplicarea prevederilor art. 4 alin.2 din Legea nr. 9/2012. Rezultă astfel că până la data de 1.01.2013 reglementarea națională a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, reprezentată de Legea nr. 9/2012, astfel cum i-a fost suspendată aplicarea în ceea ce privește disp. art. 2 lit. i), art. 4 alin. 2 și art.5 alin. 1 prin O.U.G. nr. 1/2012, este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin regimul discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării/transferului de proprietate, taxa pentru emisii poluante nu se percepea, fiind suspendată.
Cu toate acestea, Curtea constată că în prezenta cauză, taxa a fost achitată la data de 13.03.2013, dată la care efectul suspensiv al O.U.G. nr. 1/2012 a încetat, fiind în vigoare prevederile art. 4 alin.2 din Legea nr. 9/2012. Prin urmare, având în vedere că la această dată, taxa percepută în temeiul Legii 9/2012 viza atât autoturismele cumpărate din alte state membre cât și cele cumpărate de pe piața națională, rezultă că regimul instituit de Legea nr. 9/2012 nu are un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România, nefiind contrar prevederilor art. 110 TFUE.
Această concluzie rezultă, de asemenea, din considerentele ordonanței pronunțată la 3 februarie 2014 de către Curtea de Justiție în cauzele conexate C-97/13 și C-214/13, S. G. C. împotriva Administrației Finanțelor Publice a Municipiului Mediaș, Administrația F. pentru Mediu, respectiv Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A. împotriva G. C..
Astfel, în ordonanța menționată a reținut instanța din Luxemburg următoarele:
„(30) (…) Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă. (31). Trebuie să se constate însă că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013. Rezultă că regimul de impozitare în vigoare la data faptelor aflate la originea litigiilor principale avea, asemenea celui instituit prin OUG nr. 50/2008, un efect descurajator în ceea ce privește înmatricularea unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre decât România și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu erau în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.”
Considerentele ordonanței CJUE susțin concluzia efectului descurajant al taxei pentru emisii poluante relativ la importul și punerea în circulație în România a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene, numai în ceea privește taxa percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, astfel cum aceasta a fost suspendată prin OUG nr. 1/2012, iar nu și in ceea ce privește taxa percepută în temeiul Legii nr. 9/2012, în condițiile în care a încetat suspendarea aplicării prevederilor art.4 alin.2, acestea producându-și pe deplin efectele.
După cum s-a arătat deja, la data care interesează în prezenta cauză, respectiv13.03.2013, art. 4 alin.(2) Legea nr. 9/2012 nu mai era suspendată, încetând astfel efectul descurajant al sistemului instituit de Legea nr. 9/2012.
Prin urmare, Curtea constată că taxa percepută nu este contrară normelor de drept comunitar, astfel încât în mod legal a fost achitată de recurentă.
Curtea reține că taxa reglementată de Legea nr. 9/2012 nu contravine dispozițiilor art.110 TFUE, criticile recurentei-reclamante privind efectul descurajant al taxei pentru importul și punerea în circulație în România a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre nefiind fondate. Fiind vorba despre un impozit intern, astfel cum s-a reținut chiar din cauza T., simpla existență a acestui impozit nu contravine legislației europene, dacă acesta nu are efecte discriminatorii și nu favorizează, direct sau indirect, produsele naționale în detrimentul celor provenite din alte state europene. Totodată, în jurisprudența relevantă a CJUE s-a subliniat în mod repetat că art. 110 TFUE nu împiedică introducerea unor noi taxe, ori recurenta critică situația diferită existentă în prezent față de situația anterioară, când nu era reglementată nicio taxă plătibilă cu ocazia înmatriculării sau reînscrierii unui autovehicul uzat în România.
Pentru considerentele arătate, în raport de disp. art. 312 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. EDRINKS.RO S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6284/8.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Z. G. L. P. C. F. I. M. C.
GREFIER
M. I.
Red. LGZ/2 ex.
Jud. fond V. C. M. – Tribunalul București
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1942/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Sentința nr. 1753/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
