Anulare act administrativ. Decizia nr. 706/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 706/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 2784/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 706
Ședința publică de la 5.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. G. A.
JUDECĂTOR - P. O. D.
JUDECĂTOR - C. C. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți R. R. - DIRECȚIA S. G. și D. DIRECȚIEI SILVICE G. împotriva sentinței civile nr. 119/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-pârâți R. R. - Direcția S. G. și D. Direcției Silvice G. reprezentați de consilier juridic S. F. M. cu delegație depusă la dosarul cauzei și intimatul-reclamant R. A. reprezentat de avocat A. D. cu împuternicire avocațială aflată la fila 15 dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Recurenții-pârâți, prin consilier juridic, depun la dosarul cauzei înscrisuri prin care fac dovada că s-a soluționat cererea de chemare în judecată prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 320/26.11.2013, precum și a Deciziei nr. 321/26.11.2013 emise de D. Direcției Silvice G. prin respingerea acestei cereri.
Curtea pune în discuție excepțiile nulității recursului și a lipsei de interes invocate de intimatul-reclamant R. A. prin întâmpinare.
Intimatul-reclamant R. A., prin avocat, solicită admiterea excepției și, în temeiul art. 489 C.proc.civ., anularea recursului pentru nemotivare, arătând că nu s-a efectuat o sistematizare a motivelor de recurs și o încadrare corespunzătoare în motivele prevăzute la art. 488 alin. 1 C.proc.civ. Se invocă doar aspecte de netemeinicie, dezvoltând fondul pricinii prin reanalizarea situației de fapt, neaducând nicio critică raționamentului instanței de fond. Prin răspunsul la întâmpinare pârâta, în mod formal, se indică art. 488 alin. 6 și 8 C.proc.civ. fără a dezvolta motivele de recurs, respectiv cu criticile punctuale aduse raționamentului instanței de fond.
În ceea ce privește interesul recurentei-pârâte de a formula această cale de atac, arată că a depus la dosarul cauzei decizia nr. 123/2014 emisă de Direcția Silvică G. prin care s-a dispus mutarea definitivă a intimatului-reclamant la Ocolul Silvic Comana. În acest proces s-a soluționat suspendarea deciziei de mutare temporară la Ocolul Silvic Comana. Mai mult, se poate constata că, prin adoptarea deciziei de mutare definitivă la același ocol silvic în aceleași condiții de salarizare, aceasta fiind lipsită de efecte juridice prin actul administrativ ulterior, care a înlocuit măsura provizorie cu una definitivă.
Sub alt aspect, urmează a se constata că, ulterior adoptării deciziei suspendate, recurenta-pârâtă a dispus convocarea intimatului-reclamant în fața Consiliului de Disciplină, în vederea audierii, care a hotărât suspendarea procedurii până la soluționarea unor sesizări penale pe care recurenta-pârâtă a înțeles să le formuleze.
În aceste condiții, în măsura în care, o soluție de admitere a recursului ar fi dispusă, recurenta nu ar mai avea ce acte de cercetare disciplinară să efectueze pentru că aceasta s-a finalizat prin sesizarea Consiliului de Disciplină. Prin urmare, interesul reprezintă folosul practic imediat pe care îl are partea pentru a justifica demersul judiciar, iar acest folos practic lipsește în cazul recursului promovat în prezenta cauză, astfel încât acesta trebuie respins, ca fiind lipsit de interes.
Recurenții-pârâți, prin consilier juridic, arată că în cererea de recurs au indicat temeiul de drept, respectiv art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 și art. 488 alin. 6 și 8 din C.proc.civ., deci consideră că recursul este motivat.
Cu privire la excepția lipsei de interes, solicită respingerea ei ca neîntemeiată. Arată că cercetarea disciplinară a intimatului-reclamant este în prezent suspendată până la soluționarea dosarului penal aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. V., deci demersul lor juridic este în continuare legitim și nu lipsit de interes întrucât cercetarea disciplinară nu este finalizată.
După deliberare, Curtea respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de codul de procedură civilă, recurenta-pârâtă a indicat punctual motivele de casare. În ceea ce privește excepția lipsei de interes urmează a se pronunța odată cu fondul recursului.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fondul recursului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe fondul recursului.
Recurenții-pârâți, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, solicită respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată. Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Intimatul-reclamant R. A., prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, conform argumentelor expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.119 din 11.03.2014 Tribunalul G. a admis cererea formulată de reclamantul R. A. în contradictoriu cu intimata Regia Națională a Pădurilor-Direcția Silvică G. și în consecință, a suspendat executarea deciziei nr.320 din 26.11.2013 și nr.321/26.11.2013 emise de D. Direcției Silvice G. până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestor acte administrative.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs pârâta Direcția Silvică G., solicitând casarea în tot a hotărârii și în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art.488 pct.6 și 8 C.proc.civ., recurenta arată că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu neobservarea condițiilor prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr.554/2004, instanța fondului neargumentând convingător îndeplinirea condițiilor referitoare la existența cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Intimatul a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru nemotivare, excepția lipsei de interes a recursului de față și în fond netemeinicia căii de atac.
În ședința publică din 05.02.2015 curtea a respins excepția nulității recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea constată că prin decizia nr.320 din 26.11.2013 reclamantul intimat a fost mutat temporar, până la soluționarea cercetării disciplinare, din funcția de șef al Ocolului Silvic B. în funcția de inginer silvic principal la Ocolul Silvic Comana.
Prin decizia 321 din 26.11.2013 au fost delegate domnului inginer L. V. atribuțiile și competențele funcției de șef de ocol la Ocolul Silvic B., în perioada în care reclamantul este mutat temporar la Ocolul Silvic Comana.
Reclamantul a solicitat suspendarea executării ambelor decizii, cerere admisă de instanța fondului, pentru următoarele motive:
Reține Tribunalul că fiind îndeplinită condiția iminenței unei pagube, întrucât prin decizia nr.320/26.11.2013 reclamantul este mutat temporar pe durata cercetării administrative din funcția de șef ocol silvic în cea de inginer silvic principal precum și o diminuare a drepturilor salariale prin neacordarea indemnizației de conducere de 15% din salariul de bază.
În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, instanța constată că este îndeplinită, întrucât există o îndoială cu privire la legalitatea actelor emise de pârâtă, rezultate din aparenta nelegalitate a acestora, derivând din faptul că au fost emise, în principal, ca urmare constatării existenței unor fapte asupra cărora efectuează anchetă administrativă disciplinară nefinalizată până în prezent.
Mai reține tribunalul că existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei. Așa fiind, în speță cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmații ale reclamantului, dar și în argumentele de fapt și de drept prezentate și sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de pârât.
Câtă vreme existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință și interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei, iar argumentele juridice prezentate anterior, aparent valabile, sunt de natură a crea o îndoială in ceea ce privește actele contestate, tribunalul apreciază că nu se poate ca, pe fondul acestei situații de incertitudine juridică, să se dea eficiență, sub aspectul executării, actelor unilaterale și că se impune ca acestea să nu-și producă efecte până la soluționarea pe fond a cauzei.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a admis cererea reclamantului R. A., în contradictoriu cu pârâtele Direcția Silvică G. și D. Direcției Silvice G. și în consecință, a suspendat efectele deciziilor nr.320/26.11.2013 și nr.321/26.11.2013 emise de D. Direcției Silvice G. până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a acestor acte administrative.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat prezentul recurs pârâta Direcția Silvică G., susținând intimatul reclamant că recursul de față este lipsit de interes cât timp a fost emisă decizia nr.123/26.07.2014, prin care a fost mutat definitiv la Ocolul Silvic Comana și pe de altă parte, cercetarea disciplinară a fost suspendată până la soluționarea unei sesizări penale formulate de recurentă.
Soluționând excepția lipsei de interes în conformitate cu prevederile art.248 C.proc.civ., curtea constată că este nefondată, întrucât interesul exercitării căii de atac este indisolubil legat de finalitatea acesteia și anume reformarea sau retractarea hotărârii atacate.
Este de subliniat că prin argumentele sale intimatul reclamant tinde la discutarea excepției lipsei de interes a acțiunii în sine și nicidecum a căii de atac exercitate în cauză, fiind evident că din moment ce hotărârea primei instanțe este nefavorabilă recurentei aceasta are interes să o atace.
În fond, curtea constată fondat recursul de față, sentința civilă criticată fiind pronunțată cu greșita aplicare a dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004.
Potrivit dispozițiilor art.14-15 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral în limitele temporale prevăzute de articolele citate
În înțelesul art. 2 din Legea nr.554/2004, prin cazuri bine justificate – se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar paguba iminentă – constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Așadar, din cuprinsul reglementării edictate prin dispozițiile Legii nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ reprezintă o măsură de protecție provizorie a subiectului de sezină, ce poate fi dispusă în condițiile în care prezumția de legalitate inerentă oricărui act administrativ este îndoielnică, și o atare concluzie se desprinde printr-o analiză sumară, ce nu presupune dezlegarea cu putere de lucru judecat a criticilor privitoare la legalitatea actului și desigur, pentru a preîntâmpina expunerea subiectului de sezină la o pagubă iminentă.
Din motivarea sentinței recurate rezultă că prima instanță a considerat îndeplinită condiția cazului bine justificat din perspectiva faptului că există o îndoială cu privire la legalitatea actelor emise de pârâtă, rezultate din aparenta nelegalitate a acestora, derivând din faptul că au fost emise, în principal, ca urmare constatării existenței unor fapte asupra cărora efectuează anchetă administrativă disciplinară nefinalizată până în prezent.
Or, așa cum a arătat recurenta, curtea constată că însăși decizia de mutare temporară se emite până la finalizarea cercetării disciplinare, context în care neelucidarea faptelor pentru care este cercetat funcționarul public nu numai că nu are nicio relevanță în privința aprecierii legalității deciziei de mutare temporară ci constituie exact premisa pentru a se putea dispune o atare măsură.
Este indiscutabil că instanța învestită cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ nu are menirea de a dezlega cu putere de lucru judecat criticile cu privire la legalitatea actului administrativ în discuție, fiind abilitată de legiuitor doar să facă o apreciere sumară a actului administrativ, suficientă pentru a se reține, acolo unde este cazul, existența indiciilor care atrag o puternică îndoială asupra legalității actului administrativ.
Însă, deși instanța fondului reține că nu numai simplele afirmații ale reclamantului dar și argumentele de fapt și de drept prezentate și sumar probate, aparent valabile, sunt de natură a crea însă o îndoială în ceea ce privește actele contestate, emise de pârât nu arată, în concret, care sunt acele argumente de fapt și de drept, apte a înlătura prezumția de legalitate a actelor administrative criticate.
Contrar celor reținute de prima instanță, curtea constată că decizia de mutare temporară este emisă de pârâtă în condițiile și cu respectarea competenței prevăzute de art.77 alin.7 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarului public(lege aplicabilă și personalului silvic)și este motivată, astfel că aparența de legalitate a acestia nu este răsturnată de argumentele reclamantului.
Evident că pe durata absenței temporare a reclamantului intimat atribuțiile sale au fost delegate altei persoane, context în care decizia nr.321/26.11.2013 este în aparență validă.
Față de aceste considerente curtea constată că în mod greșit a apreciat prima instanță ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat.
În ceea ce privește condiția prevenirii unei pagube iminente, este de subliniat că diminuarea drepturilor salariale este consecința mutării reclamantului intimat dintr-o funcție de conducere într-o funcție de execuție și în împrejurările în care prezumția de legalitate a deciziei de numire nu este înlăturată, o atare consecință nu poate avea valența unei pagube.
În consecință, curtea va admite recursul de față, va casa hotărârea criticată și rejudecând cauza va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes ca neîntemeiată.
Admite recursul declarat de recurenții-pârâți R. R. - DIRECȚIA S. G. și D. DIRECȚIEI SILVICE G., cu sediul procesual în mun. G., ., nr. 12, jud. G., C.I.F._ împotriva sentinței civile nr. 119/11.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. A., domiciliat în orașul B. V., cartier Malu Spart, ., cu domiciliul procesual ales la SCA D. și Asociații, în București, ., nr. 55, vila 6, sector 1.
Casează sentința civilă recurată și rejudecând cauza:
Respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. G. A. P. O. D. C. C. M.
GREFIER
M. I.
Red. FGA/ 5 ex.
Jud. fond T. G. – Tribunalul G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 502/2015. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 54/2015. Curtea... → |
|---|
