Anulare act administrativ. Sentința nr. 502/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 502/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 5837/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 502
Ședința publică din 24.02.2015
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta W. MV I SRL în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 17.02.2015 și apoi pentru azi, 24.02.2015 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 23.09.2014, reclamanta W. MV I SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE:
I. În principal, (i) Anularea Adresei nr._/28.04.2014 emisă de Administrația S. 1 a Finanțelor Publice, prin care s-a respins reclamantei cererea de dobânzi înregistrată la organul fiscal sub nr._/26.03.2014; (ii) Recunoașterea dreptului reclamantei la dobânda pentru nerambursare în termen legal a sumei aprobate la rambursare, dobânda fiind evaluată de reclamantă la valoarea de 3.216.304 lei ce urmează a fi calculată în funcție de data expirării termenului legal de soluționare a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare nr._/25.01.2011, nr._-_-2011/25.10.2011 și nr._-2011/19.01.2012 și data rambursării efective a sumei de 14.103.406lei,reprezentând TVA admis la rambursare, respectiv 11.03.2013; (iii) obligarea pârâtelor la achitarea efectivă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, în temeiul art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004, a sumei datorate cu titlu de dobândă pentru nerambursarea în termen a TVA, actualizată cu rata inflației până la data plății efective; (iv) obligarea pârâtelor, în temeiul art.18 ali.1 și alin.5 din Legea nr.554/2004 la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 de lei pentru fiecare zi de întârziere, în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță în urma admiterii primelor capete de cerere; (v) obligarea conducătorilor pârâtelor, în baza art.18 alin.6 și art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, în situația în care termenul de executare a hotărârii nu este respectat, la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
II. În subsidiar, (i) în temeiul art.18 alin.6 din Legea nr.554/2004, obligarea pârâtelor să soluționeze în termen de 15 zile de la pronunțarea hotărârii, contestația administrativă nr._/06.06.2014 formulată împotriva Adresei nr._/28.04.2014; (ii) în temeiul art.18 alin.1 și 5 din Legea nr.554/2004, obligarea pârâtelor la plata de penalități către reclamantă în cuantum de 1.000 le pentru fiecare zi de întârziere în situația neîndeplinirii în termen a obligațiilor stabilite de instanță conform capătului de cerere II lit.a); (iii) în baza art.18 alin.6 și art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, obligarea conducătorilor pârâtelor la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, în situația în care termenul de 15 zile pentru executarea hotărârii nu este respectat;
III. Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În fapt, reclamanta arată că a în data de 25.01.2011 a depus decontul de TVA cu opțiune de rambursare nr._ prin care a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA în cuantum de 7.909.345 lei pentru perioada 01.07._10, în 25.10.2011 a depus decontul de TVA cu opțiune de rambursare nr._-_-2011 prin care a solicitat rambursarea soldului sumei negative de TVA în cuantum de 4.491.254 lei pentru perioada 01.07._11, iar la 19.01.2012 a depus decontul de TVA cu opțiune de rambursare nr._-2011 prin care a solicitat rambursarea sumei negative de TVA în cuantum de 3.282.107 lei pentru perioada 01.10._11. Suma totală solicitată de reclamantă la rambursare a fost în cuantum de 15.682.706 lei.
În vederea soluționării deconturilor, reclamanta arată că a fost supusă unei inspecții fiscale efectuată de organe de control din cadrul Administrației Finanțelor Publice a S. 1 – Activitatea de inspecție fiscală.
Inspecția a fost finalizată cu Raportul de inspecție fiscală nr.F-S1 27/15.02.2013 în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr.F-S1 31/15.02.2013.
Reclamanta menționează că suma aprobată la rambursare aferentă celor 3 deconturi a fost în cuantum de 14.522.588 lei, în data de 11.03.2013, fiind restituită reclamantei suma de 14.103.406 lei.
Având în vedere că suma de 14.522.588 lei a fost rambursată cu întârziere, în temeiul art.124 alin.1 din OG 92/2003, reclamanta arată că a formulat cerere de acordare a dobânzilor cuvenite, care însă a fost respinsă de Administrația S. 1 a Finanțelor Publice prin adresa nr._/28.04.2014, apreciind că dobânzile sunt nejustificate.
Reclamanta consideră că se impune anularea acestei adrese întrucât organele fiscale aveau obligația de a soluționa contestația administrativă în termen de 45 de zile de la data înregistrării potrivit art.70 alin.1 OG nr.92/2003, respectiv la 22.07.2014. Așadar, soluționarea contestației s-a făcut cu depășirea acestui termen.
Din cuprinsul adresei nr._/28.04.2014 se poate observa că inspecția a început în data de 27.01.2012 la peste de 10 luni de la data înregistrării primului decont, respectiv peste 3 luni de la data înregistrării celui de-al doilea decont. Astfel, este evident că întârzierea în soluționarea cererilor de restituire a TVA este consecința exclusivă a lipsei de acțiune a organelor fiscale. Prin modul de soluționare, i s-a creat reclamantei un prejudiciu evident prin lipsirea pe o perioadă foarte mare de timp de sumele cei se cuveneau.
Având în vedere că a înregistrat la organul fiscal cele 3 deconturi de TVA cu opțiune de rambursare iar suma de 14.103.406 lei aprobată la rambursare a fost integral și efectiv restituită abia la data de 11.03.2013, reclamanta se consideră îndreptățită să primească dobânzi aferente sumei aprobată la rambursare, dobânzi pe care le estimează la suma de 3.216.304 lei.
Invocând și jurisprudența Curții Europene de Justiție precum și art.124 alin.11 din OG nr.92/_, reclamanta consideră că este îndreptățită să i se plătească dobânzi în condițiile în care chiar organele fiscale au recunoscut dreptul acesteia la restituirea TVA în sumă de 14.103.406 lei, recunoașterea fiind făcută cu depășirea termenului legal.
În susținere, reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI a depus întâmpinare prin care a invocat și solicitat admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției sale cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu DGRFPB ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
În susținerea excepției, pârâta DGRFPB a invocat prevederile art.209 alin.2 Cpf și pct. 5.3 din Ordinul Președintelui ANAF nr.450/2013 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr.92/2003 precum și faptul că adresa nr._/28.04.2014 la care se face referire în contestația fiscală nr._/06.06.2014 a fost emisă de către Administrația S. 1 a Finanțelor Publice.
Prin încheierea de ședință publică din 19.12.2014, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, a constatat că nu are calitate procesuală pasivă și a dispus scoaterea acestei părți din citativ.
Pârâta ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată următoarele:
Reclamanta a formulat trei cereri de decont TVA cu opțiune de rambursare, respectiv decontul_/25.01.2011 (fila 47) pentru suma de 7. 909.345 lei, decontul_-_/25.10.2011 (f. 51) pentru suma de 4.491.254 lei și decontul_/19.01.2012 (f. 56) pentru suma de 3.282.107 lei.
Pentru soluționarea celor trei deconturi organele fiscale au declanșat o inspecție fiscală finalizată prin întocmirea raportului de control nr. F-S1 27/15.02.2013 prin care au fost aprobate sumele de 7.296.338 lei, 3.947.633 lei și respectiv 3.278.617 lei pentru cele trei deconturi. (f 76)
Întrucât a mai existat un decont cu nr._/25.07.2011 pentru care s-a respins, în urma controlului ulterior, la rambursare suma de 419.182 lei,această sumă a fost scăzută de organele fiscale din suma de 7.296.338 lei aprobată pentru decontul_/25.01.2011.
Față de această situație de fapt, din suma de 14.522.588 lei aprobată la rambursare pentru cele trei deconturi, reclamantei i-a fost restituită la data de 11.03.2013 suma de 14.103.406 lei, (conform extrasului de cont de la fila 62).
Prin cererea nr._/26.03.2014 reclamanta a solicitat plata de dobânzi pentru rambursarea cu întârziere a sumei de 14.103.406 lei TVA.
Cererea a fost respinsă prin adresa_/28.04.2014.
Din analiza adresei menționate (fila 35 dosar) rezultă că cererile de decont ale reclamantei au fost încadrate la risc fiscal mare și la data de 27.01.2012 s-a procedat la numirea echipei pentru efectuarea unei inspecții fiscale.
Ulterior s-a formulat, la data de 01.03.2012, o cerere către reclamantă pentru prezentarea unor înscrisuri, acestea fiind prezentate la data de 12.03.2012. Întrucât documentația nu era suficientă, s-au solicitat la data de 13.06.2012 informații suplimentare.
De asemenea, la data de 04.07.2012 s-au solicitat informații de la ONCPI C., fiind obținute informațiile la data de 26.07.2012.
Prin referatul_/10.07.2012, echipa de inspecție fiscală a solicitat efectuarea unui control încrucișat la . sucursala București. Prin adresa_/31.08.2012 a fost trimisă solicitarea delegării de competență către Direcția G. de Administrare Fiscală a Contribuabililor Mijlocii pentru efectuarea unui control încrucișat la .. În baza ordinului de serviciu nr. F-SI 236/11.07.2012 a fost inițiat un control încrucișat la ..
Prin adresa nr._/31.08.2012 s-a solicitat efectuarea unui control încrucișat la . SA.
Prin adresa nr._/30.08.2012 s-a solicitat Gărzii Financiare - Comisariatul Municipiului C. o cercetare la fața locului. De asemenea s-a întocmit referatul_/31.08.2012 pentru suspendarea inspecției fiscale în vederea realizării controalelor încrucișate, inspecția fiind suspendată în perioada 31.08._13, conform ordinului 14/2010 al președintelui ANAF.
După încetarea suspendării a fost întocmit raportul de inspecție fiscală F S1 27 din data de 15.02.2013 care a stat la baza deciziei de impunere nr. 31/15.02.2013, din totalul solicitat de reclamantă fiind respins la rambursare TVA în cuantum de 1.579.300 lei.
Organele fiscale au apreciat că efectuarea inspecției fiscale este de natură să proroge termenul de soluționare a deconturilor TVA, astfel încât nu se datorează dobânzi pentru această perioadă.
Curtea reține că, așa cum rezultă din practica constată a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dreptul persoanelor impozabile, garantat prin articolul 17 din a șasea directivă TVA, de a deduce din TVA‑ul pe care îl datorează TVA‑ul care a fost deja aplicat bunurilor achiziționate și serviciilor primite anterior de acestea constituie, reprezintă un principiu fundamental al sistemului comun de TVA instituit prin legislația comunitară (a se vedea în special în acest sens Hotărârea din 18 decembrie 1997, Molenheide și alții, C‑286/94, C‑340/95, C‑401/95 și C‑47/96, R.., p. I‑7281, punctul 47, precum și Hotărârea din 25 octombrie 2001, Comisia/Italia, C‑78/00, R.., p. I‑8195, punctul 28).
Deși statele membre dispun de o anumită libertate de manevră în stabilirea condițiilor de rambursare a excedentului de TVA, aceste condiții nu pot aduce atingere principiului neutralității sistemului fiscal al TVA‑ului, făcând ca persoana impozabilă să suporte, în tot sau în parte, sarcina acestei taxe. În special, astfel de condiții trebuie să permită persoanei impozabile să recupereze în condiții adecvate totalitatea creanței care rezultă din acest excedent de TVA, aceasta implicând ca rambursarea să fie efectuată într‑un termen rezonabil, prin plata în lichidități sau într‑un mod echivalent și că, în orice caz, modul de rambursare adoptat nu trebuie să implice niciun risc financiar pentru persoana impozabilă (a se vedea Hotărârea Comisia/Italia, citată anterior, punctele 32-34, Hotărârea Sosnowska/Polonia pct. 17).
Aceleași principii sunt enunțate și în Hotărârea Enel Maritsa Iztok și, mai recent, în Hotărârea Rafinăria Steaua României SA.
Or în speță se observă că cel puțin pentru primele două deconturi autoritatea publică a luat măsuri de declanșare a inspecției fiscale cu mult după expirarea termenului de 45 de zile în care ar fi trebuit să procedeze la soluționarea deconturilor. Pentru primul decont s-a scurs mai mult de un an până la data la care a fost numită echipa de control iar pentru cel de al doilea decont mai mult de trei luni.
De asemenea, se constată durata excesivă a inspecției fiscale, aceasta durând mai mult de un an de la data declanșării. O astfel de durată nu poate fi considerată rezonabilă mai ales în condițiile în care organele fiscale nu au fost în măsură să argumenteze necesitatea unui astfel de termen pentru realizarea inspecției fiscale. Dimpotrivă, se observă că deși numirea echipei s-a realizat la data de 27.01.2012, reclamantei i-au fost solicitate relații la data de 01.03.2012, în luna februarie 2012 neefectuându-se verificări concrete. De asemenea, celelalte solicitări au fost efectuate la intervale nejustificat de lungi de timp, ulterior procedându-se la suspendarea inspecției pentru efectuarea unor controale încrucișate la mai multe societăți, decizia de declanșare a controalelor încrucișate intervenind la aproape 6 luni de la declanșarea inspecției.
În hotărârea Enel Maritsa Iztok Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că „termenul de rambursare a excedentului de TVA poate fi, în principiu, prelungit în vederea efectuării unui control fiscal, fără ca o astfel de prelungire să trebuiască să fie considerată nerezonabilă, în măsura în care această prelungire nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea controlului (a se vedea prin analogie Hotărârea Sosnowska, citată anterior, punctul 27). Cu toate acestea, dacă persoana impozabilă nu poate dispune temporar de sume echivalente cu excedentul de TVA, aceasta suportă un dezavantaj economic care poate fi compensat prin plata dobânzilor, garantându‑se astfel respectarea principiului neutralității fiscale.”
Este situația din speță, reclamanta fiind în situația de a nu putea dispune o perioadă excesiv de lungă de timp (de până la 2 ani de zile) de excedentul de TVA care trebuia rambursat, situație în care, pentru a asigura neutralitatea taxei se impune ca reclamanta să primească dobânzi pentru perioada în care nu a putut dispune de aceste sume.
În ceea ce privește cuantumul concret al dobânzilor, Curtea constată că la dosar s-a depus o expertiză extrajudiciară prin care au fost calculate aceste sume în raport cu ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la data depunerii fiecărui decont. Este adevărat că este vorba de o expertiză efectuată la cererea reclamantei însă calculul pe care îl implică este de o complexitate redusă astfel încât instanța este în măsură să se asigure că nu este vorba de o probă întocmită pro domo. În tabelul de la fila 153 dosar se constată că expertul a înmulțit, pentru fiecare dintre cele trei deconturi, suma aprobată la rambursare cu procentul de 0,04% reglementat de art. 120 alin. 7 din Codul de Procedură Fiscală și cu numărul de zile cuprins între ziua următoare expirării termenului de 45 de zile reglementat de art. 70 din Codul de Procedură Fiscală și data de 10.03.2013 când s-au încasat sumele aprobate la rambursare.
Față de aceste considerente Curtea va admite în parte acțiunea, va anula adresa_/28.04.2014 a Administrației S. 1 București și va obliga pârâta să plătească reclamantei dobânzi în cuantum de 3.216.304 lei pentru rambursarea cu întârziere a deconturilor de TVA.
În ceea ce privește măsurile de constrângere pentru executarea obligației, solicitate de reclamantă în temeiul art. 18 din legea 554/2004, Curtea constată că nu există elemente care să justifice temerea că autoritatea publică ar refuza executarea prezentei hotărâri judecătorești astfel încât să se impună luarea, în această fază procesuală, a unor astfel de măsuri. În consecință, nefiind justificată oportunitatea măsurilor, Curtea va respinge aceste capete de cerere ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta W. MV I SRL cu sediul ales la SCPA V. și Asociații din București, .. 87, . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 1.
Anulează adresa_/28.04.2014 a Administrației S. 1 București.
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânzi în cuantum de 3.216.304 lei pentru rambursarea cu întârziere a deconturilor de TVA_/25.01.2011,_/25.10.2011 și_/19.01.2012.
Respinge în rest acțiunea.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2015.
Președinte, Grefier,
S. D. GheorgheTrotea M.
Red Jud. SDG/ 4 ex.
.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 387/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 706/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
