Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 54/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 54/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 46/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 54
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți P. A. R. și P. G. împotriva sentinței civile nr. 1837/12.03.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. 5 BUCUREȘTI, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă P. G. în nume propriu și pentru recurenta-reclamantă P. A. R. și intimata-pârâtă prin consilier juridic T. M., cu delegație pe care o depune în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare.
Intimata-pârâtă prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurată ca fiind temeinică și legală.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1837/12.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamantele P. A. R. și P. G., ca neîntemeiată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului București – secția a IX-a în data de 03.01.2013, sub nr. de dosar_ , reclamantele P. A. R. și P. G. au chemat în judecata pe pârâta P. S. 5 București, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să țină loc de autorizație de construire pentru mansardare pod și recompartimentare subsol și de proces-verbal de recepție pentru a avea posibilitatea înregistrării imobilului care face obiectul cauzei în registrul de carte funciară.
În motivarea cererii, reclamanta P. A. R. arată că este proprietara imobilului situat in București, .. 17-19, sectorul 5, in baza Contractului de Donație autentificat sub nr. 379 /12. 03. 2012 de Biroul Notarial ,,Liberalis”, donat reclamantei de mama sa P. G. care este titulara autorizației de construire nr. 31S/23.06.2010 pentru un imobil compus din S+P+E, situat in București, .. 17-19, fost nr. 13-21, sectorul 5.
Înainte de începerea lucrărilor de construire, a hotărât să amenajeze podul deja supraînălțat prin mansardare și să facă mici modificări la compartimentarea subsolului. A solicitat proiectantului sa reanalizeze toate datele tehnice ale construcției pentru o securitate de 100% si sa întocmească proiectul pentru obținerea autorizației de construire completatoare la autorizația inițiala pentru obiectivele menționate anterior.
Cu cererea înregistrata, cu avizul arhitectului de serviciu, la parata, sub nr._/22.12.2010, a solicitat un certificat de urbanism pentru mansardare pod si recompartimentare subsol.
Potrivit legii, certificatul trebuia eliberat pana la 22.01.2011 (in 30 zile). După 6 luni si mai multe deplasări la Direcția de Urbanism din P. sectorului 5 si scrisorii de revenire la cererea menționata anterior, cu adresa nr._/20.06.2011, primita in data de 02.07.2011, parata i-a restituit dosarul pentru a anexa la acesta o copie a autorizației de construire nr. 31 S /23.03.2010, aflate pe biroul ei pentru prelungirea termenului de valabilitate.
A anexat o copie a acestei autorizații pe care a anexat-o la dosarul respectiv si cu scrisoarea înregistrata la parată sub nr._/04.07.2011, a depus din nou dosarul pentru obținerea certificatului de urbanism, scrisoare la care nu a primit nici un răspuns pana la data prezentei.
După cinci luni, de la data depunerii cererii pentru certificatul de urbanism, a depus dosarul întocmit de societatea de proiectare pentru obținerea autorizației de construire pentru mansardare pod si recompartimentare subsol, cerere înregistrata la parata sub nr._/09.05.2011, la care nu a primit nici un răspuns pana la data prezentei. In anul 2011, a ridicat imobilul compus din S+P+E+M, in baza documentației întocmite de proiectant si sub supravegherea acestuia, a dirigintelui de șantier si a unui inginer topometrist, care a asigurat aliniamentul imobilului pe fiecare nivel. Prin cererea trimisa pe e-mail, paratei, in data de 05.12.2012, ora 12 si 45 min., a solicitat recepția pentru acest imobil.
In data de 17.12.2012, urmare deplasărilor sistematice permanente făcute la sediul paratei, a înregistrat a doua cerere pentru recepția imobilului sub nr_, fara nici un răspuns pana la data prezentei. In acest interval ( 22.12._12) a făcut zeci de deplasări la Direcția de Urbanism din cadrul Primăriei sectorului 5, fara nici un rezultat concret, nimeni nu a fost capabil sa comunice o minimă informație despre soarta acestor cereri in toata aceasta perioada.
A trimis prin e-mail sau a depus personal la registratura, foarte multe scrisori de revenire la aceste cerere, toate fara răspuns. A apelat prin sesizări și la sprijinul Primarului general al municipiului București, la Ministrul Administrației si Internelor, fara nici un rezultat concret.
Ultima scrisoare de revenire a depus-o la registratura pârâtei, înregistrata sub nr._/17.12.2012, când a luat si legătura cu Direcția de Urbanism care a promis ca o să-i comunice un răspuns, dar nimic pana la data prezentei.
De la înregistrarea cererilor pentru efectuarea recepției, nimeni din familie nu a fost contactat de un reprezentant al administrației publice locale si nimeni nu s-a deplasat la fata locului pentru a face constatări pe care sa le consemneze . de constatare semnat de beneficiar/proprietar.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1,7,8 si 17 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 1073,1088 din Codul Civil, art.7*), art. 267 din Legea nr. 571/2003 republicata privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare.
Pârâta P. S. 5 București a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, afirmând că prin autorizația de construire nr. 31 -S/23.03.2010, au fost autorizate lucrări de construire a unui imobil-locuință S+P+1E pe terenul proprietatea reclamantei P. G., situat în București, .. 17-19 (fost 13-21), sector 5.
Astfel, a fost autorizată executarea unor lucrări de construire a unei locuințe Subsol+Parter+1 Etaj, lucrări care nu au fost executate în fapt, întrucât, după cum se menționează și în cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proiectantului să execute un proiect prin care să se modifice configurația clădirii, în sensul recompartimentării subsolului și mansardării construcției S+P+1E.
Ulterior, așa cum s-a menționat în cererea de chemare în judecată, reclamanta a executat lucrările nu așa cum au fost autorizate, ci conform noului proiect care includea recompartimentarea subsolului și mansardarea clădirii.
In aceste condiții, o recepție a lucrărilor care nu au mai respectat autorizația de construire, nu putea fi făcută, în condițiile în care noua construcție, conform prevederilor legale, trebuia să respecte indicatorii urbanistici autorizați.
In lipsa recepției lucrărilor conforme cu indicatorii autorizați prin AC 31-S/23.03.2010, nu se putea emite o autorizație, așa cum s-a solicitat de reclamante, prin care să se autorizeze mansardarea construcției prevăzute în această autorizație, din moment ce, în fapt, lucrările executate nu respectau proiectul ce a stat la baza emiterii autorizației, întrucât a fost recompartimentat subsolul și a fost mansardată clădirea.
Pârâta consideră că autorizarea unor modificări ale unei construcții nu poate fi acordată în condițiile în care construcția ce urmează a fi modificată nu există în fapt, așa cum este cazul de față. Pentru aceste motive, din moment ce lucrările efectuate nu au respectat proiectul care a stat la baza emiterii AC 31-S/23.03.2010, proiect care nu includea mansardarea și recompartimentarea, nu se putea emite o autorizație pentru modificarea construcției prevăzute în autorizație, ci trebuia să se solicite un nou certificat de urbanism și, ulterior, autorizație de construire prin care să se intre în legalitate și să fie autorizată construcția efectuată în fapt.
În altă ordine de idei, cererea reclamantelor este nu numai neîntemeiată, dar și inadmisibilă, întrucât, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de autorizație de construire și de proces-verbal de recepție.
Conform practicii judiciare în materie, o astfel de cerere este inadmisibilă, întrucât legislația în vigoare prevede o procedură administrativă pentru emiterea autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție, cererea fiind admisibilă numai în situația în care s-ar solicita, eventual, obligarea pârâtului la emiterea acestor acte administrative.
In dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Analizând materialul probator al dosarului tribunalul a reținut că reclamanta P. G. era in 2010, proprietara terenului de 2000 mp situat in București, .. 17-19, sectorul 5, iar prin contractului de donație depus la dosar fila 6, reclamanta P. G. a donat nuda proprietate fiicei sale P. A. R..
Reclamanta P. G. a obținut autorizația de construire nr. 31S/23.06.2010 depusa la fila 26 dosar, prin care s-a aprobat executarea lucrărilor de construire locuința S+P+1E si împrejmuire imobil.
Prin cerere înregistrata la parata sub nr._/22.12.2010, reclamanta P. G. a solicitat pârâtei P. S. 5 București, eliberarea unui certificat de urbanism pentru mansardarea si recompartimentarea subsolului la imobilul aflat in construcție.
La data de 9.05.2011, reclamanta P. G. a depus cerere de emitere a autorizației de construire pentru imobilului S+P+1E situat in București, .. 17-19, sectorul 5, in sensul mansardării acestuia.
Deoarece nu s-a emis aceasta autorizație, reclamantele au realizat modificarea structurala a construcției si edificarea mansardării fără autorizație, iar la data de 17.12.2012 reclamanta P. G. a solicitat pârâtei P. S. 5 București realizarea recepției imobilului construit - fila 22 dosar.
Conform art.2 alin.2 din legea 554/2004 „Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”, iar art.2 alin.1 lit.i definește refuzul nejustificat de soluționare a cererii ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”, iar excesul de putere ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.
Instanța constata ca in speța se aplica prev.art.1 din legea 50/1991 conform cărora „(1) Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”, iar art. 2 din Legea 50/1991 prevede „(1) Autorizația de construire constituie actul final de autoritate al administrației publice locale pe baza căruia este permisă executarea lucrărilor de construcții corespunzător măsurilor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, conceperea, realizarea, exploatarea și postutilizarea construcțiilor. (2) Autorizația de construire se emite în baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, elaborată în condițiile prezentei legi, în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii. (21) Procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții începe odată cu depunerea cererii pentru emiterea certificatului de urbanism în scopul obținerii, ca act final, a autorizației de construire și cuprinde următoarele etape: a) emiterea certificatului de urbanism; b) emiterea punctului de vedere al autorității competente pentru protecția mediului pentru investițiile care nu se supun procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului; c) notificarea de către solicitant a autorității administrației publice competente cu privire la menținerea solicitării de obținere, ca act final, a autorizației de construire, pentru investițiile la care autoritatea competentă pentru protecția mediului a stabilit necesitatea evaluării impactului asupra mediului și a emis îndrumarul conform legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului; d) emiterea avizelor și acordurilor, precum și a actului administrativ al autorității pentru protecția mediului competente privind investițiile evaluate din punctul de vedere al impactului asupra mediului; e) elaborarea documentației tehnice necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, denumită în continuare documentație tehnică - D.T.; f) depunerea documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții la autoritatea administrației publice competente; g) emiterea autorizației de construire.”
Conform art.7 alin.1 din Legea 50/1991, „Autorizația de construire se emite în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, pe baza documentației depuse la autoritățile prevăzute la art. 4, care va cuprinde: a) certificatul de urbanism; b) dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor; c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții; d) avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism; e) dovada privind achitarea taxelor legale” iar alin.2 si 3 din același articol prevăd ca „ (2) Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții este extras din proiectul tehnic și se elaborează în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism, cu conținutul avizelor și al acordurilor cerute prin acesta, și se întocmește, se semnează și se verifică, potrivit legii. (3) În situația depunerii unei documentații tehnice incomplete, aceasta se restituie solicitantului în termen de 5 zile de la data înregistrării, cu menționarea în scris a elementelor necesare în vederea completării acesteia. (9) Autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege. … (15) În situația în care în timpul executării lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a autorizației de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcții autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație de construire, potrivit prevederilor prezentei legi. (151) Pentru obținerea unei noi autorizații de construire, potrivit prevederilor alin. (15), solicitantul va depune o nouă documentație tehnică - D.T., elaborată în condițiile modificărilor de temă survenite, urmând ca autoritatea administrației publice locale competente să decidă, după caz:
a) emiterea noii autorizații de construire, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă se înscriu în limitele actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația de construire inițială; b) reluarea procedurii de autorizare în condițiile prezentei legi, dacă lucrările corespunzătoare modificărilor de temă depășesc limitele actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului, precum și ale avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația de construire inițială. (152) Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în limitele avizelor și acordurilor obținute pentru autorizația de construire inițială se realizează de către structurile de specialitate ale autorității administrației publice competente, precum și de verificatorii de proiecte atestați în condițiile legii, pentru fiecare cerință esențială de calitate în construcții, cu participarea reprezentanților instituțiilor avizatoare. (153) Verificarea încadrării lucrărilor corespunzătoare modificărilor de temă în limitele actului administrativ al autorității competente pentru protecția mediului se realizează de către aceasta potrivit prevederilor legislației privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului”.
Din aceste dispoziții legale si din documentele dosarului, instanța a retinut ca reclamantele au obținut autorizația de construire nr. 31S/23.06.2010, iar in timpul executării acestei construcții autorizate - S+P+1E, reclamantele au modificat tema imobilului in sensul ca au realizat S+P+E+M. Or, conform articolelor de legea indicate mai sus, instanța retine ca înainte de realizarea modificărilor din autorizația emisa, reclamantele trebuiau conform legii sa solicite autorității publice competente, pârâtei P. S. 5 București, emiterea unei noi autorizații de construire cu noile modificări de tema - realizarea unui imobil S+P+1E+M conform art.7 alin.15 din Legea 50/1991, deoarece modificarea si executarea unei construcții cu nerespectarea avizelor si proiectelor aprobate prin autorizația inițiala este contrara prevederilor art.1,2,6,7 si 11 din Legea 50/1991.
Din susținerile reclamantelor, acestea erau conștiente ca se realizează o modificare de tema a construcției prin mansardarea imobilului, mansardare care nu a fost autorizata si ca le este necesara o noua autorizație in acest sens, reclamantele depunând la parata cererea nr._/9.05.2012, dar pârâta a realizat un refuz justificat de emitere a unei noi autorizații deoarece documentația depusa nu era completa așa cum prevede art.7 din Legea 50/1991.
Reclamantele au arătat in acțiune ca nu dețineau certificat de urbanism in anul 2011 pentru a-l depune la dosarul de emitere a autorizării mansardării, anexa la cererea din 2011, invocând ca parata nu le-a emis acest certificat. Or, acest aspect excede cadrului procesual deoarece exista pârghii juridice pe care reclamantele nu le-au folosit in emiterea acestui certificat. Or, acest aspect nu privește cauza de față, deoarece in acest dosar exista doar cererea de obligare la emiterea autorizației si a procesului-verbal de recepție, instanța fiind ținuta sa verifice caracterul legal al refuzului de emitere a actului de autoritate.
In condițiile in care documentația aferenta prevăzută de Legea 50/1991 nu este complet depusă de către reclamante la cererea nr._/9.05.2011 pentru autorizarea realizării mansardării, nefăcându-se dovada existentei certificatului de urbanism anterior cu starea de fapt din 2011 a imobilului, precum si documentația tehnica prevăzută de anexa legii, având in vedere si că realizarea acestei mansarde nu se încadrează in prevederile art.11, nefiind o construcție care se realizează fără autorizație de construire, instanța a constatat ca este neîntemeiata cererea reclamantelor de obligare a paratei la emiterea autorizației si a procesului-verbal de recepție a lucrării realizate fără autorizație.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, reclamantele P. A. R. si P. G., conform art. 483 si următoarele din Cod de procedura civila, au formulat recurs, solicitând casarea sentinței recurate si trimiterea dosarului instanței de fond spre rejudecare, printr-un alt complet, pentru următoarele motive:
Începând cu luna decembrie 2010, au depus la parata, trei cereri privind imobilul situat in București, .. 17-19, fost nr. 13-21, sectorul 5, prin care solicitau:
1. Eliberarea unui certificat de urbanism cu cererea nr._/22.12.2010
2. Eliberarea unei autorizații de construire pentru recompartimentare subsol si mansardare imobil, cu cererea inregistrata sub nr._/09.05.2011;
3. Receptionarea imobilului solicitata prin cererea nr._/17.12.2012.
P. la data prezentei, nu au primit nici un răspuns la aceste cereri, nici ca se admit, nici ca se resping, nici solicitări privind documentația suplimentara necesara soluționării, care ar fi fost in responsabilitatea recurentelor, nimic, absolut nimic.
Au făcut zeci de cereri de revenire si sute de deplasări la sediul paratei in anii 2011 si 2012, dar niciodata nu li s-a solicitat ceva, doar promisiuni sa aștepte acasă ca se va rezolva.
Au făcut sesizări la organele ierarhic superioare, iar acestea au fost trimise tot intimatei - parate sa le soluționeze, dar nimic nu s-a rezolvat privind cele trei cereri.
In aceste condiții, in disperare de cauza, s-au adresat instanței de judecata, in speranța ca va intelege situația si va pronunța o sentința prin care sa oblige intimata - parata sa isi indeplineasca sarcinile elementare de serviciu, dar s-au inselat.
Instanța s-a substituit intimatei - parate, încercând sa dea un răspuns la cererea prin care solicitau o noua autorizație, fără sa fie in posesia dosarului de autorizare anexat la cererea
înregistrata sub nr._/09.05.2011, pe baza căruia se putea formula o concluzie corecta, daca se dorea soluționarea acestei cereri. Pe baza de presupuneri/bănuieli sau din declarațiile contradictorii ale părților nu se poate trage o concluzie corecta si legala.
Desi au solicita instanței si prin cererea de chemare in judecata si prin nota - cerere si verbal in prima ședința, solicitarea intimatei - parate sa prezinte cererile respective si documentele anexate, precum si modul de soluționare si comunicare petiționarei, instanța a respins orice proba. In aceste condiții, practic dosarul nu s-a judecat, deoarece lipseau din dosarul cauzei, obiectele cererii de chemare in judecata.
Copiile cererilor depuse de recurente, sunt incomplete fara anexe, dar foarte important pentru instanță era sa vadă ce a făcut intimata - parata cu ele, daca mai exista sau le-au pus la coșul de gunoi, deoarece instanța din dosarul_ a solicitat cererea care a făcut obiectul cauzei si intimata - parata nu a fost in măsura sa o depună.
In aceste condiții, dosarul nu poate fi analizat si nu se poate pronunța o hotărâre in cunoștința de cauza, ci una superficiala si părtinitoare, ceea ce s-a si intamplat.
In motivarea sentinței, instanța de fond a menționat:
1. Instanța nu a realizat nici o referire la cererile menționate anterior, depuse la intimata - parata si care in fapt fac obiectul dosarului. Practic, instanța de fond a neglijat obiectul cererii de chemare in judecata astfel cum a fost modificata prin Nota - cerere formulata la primul termen de judecata si depusa in scris la dosar pentru al doilea termen; deci aceste cereri nu au fost judecate, instanța de fond transformându-se in apărătorul intimatei - paratei in incercarea de a justifica nesolutionarea cererilor depuse de recurente.
Instanța acuza recurentele - reclamante ca nu a solicitat autorității publice locale, emiterea unei noii autorizații de construire cu noile modificări de tema - realizarea unui imobil S+P+E+M, conform prevederilor art. 7 alin 15 din Legea nr. 50/1991, ceea ce nu este adevărat.
Prin cererea inregistrata la intimata - parata cu avizul arhitectului de serviciu sub nr._/09.05.2011, au depus doua dosare cu proiecte complete de autorizare si executare a construcție S+P+E+M, pentru întregul imobil cu toate avizele depuse la eliberarea autorizației nr 263 S/22.06.2009 si nr. 31 S/23.03.2010 si Certificatul de urbanism nr. 984/06.06.2008, emis pentru doua imobile P+2E, deci dosare complete in baza cărora intimata - parata putea sa emită fie o noua autorizație cum se menționează in cererea intocmita de proiectant si semnata de beneficiar cum este procedura, fie o autorizație completatoare a autorizației existente, dar instanța de fond nu avea de unde sa stie aceste lucruri, refuzând sa solicite intimatei - parate aceste dosare, astfel ca nu era in cunoștința de cauza, situație in care a pronunțat o soluție incorecta si nefundamentata.
Au formulat si depus la registratura intimatei - parate cele trei cereri, al căror refuz de soluționare din partea acesteia, face obiectul prezentului dosar.
Cererile au fost depuse in timp util si in conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 republicata privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, in termenul de valabilitate a autorizației de construire nr. 31 S/23.03.2010 (pe perioada 23.03._11).
Daca intimata - parata ar fi respectat legea, solutionandu-le in termenul legal de 30 zile, toate lucrurile erau in regula.
Dar instanța nu s-a ocupat de modul in care intimat - parata a respectat legea privind
soluționarea celor trei cereri, ci de a găsi justificări pentru intimata - parata in refuzul acesteia de a soluționa cererile in cauza.
Instanța menționează in motivarea sentinței, faptul ca recurentele - reclamante au declarat ca nu dețineau certificat de urbanism in anul 2011, pentru a-l depune la dosarul de autorizare. Este total fals.
In primul rand, recurentele nu au făcut o astfel de afirmație, ba dimpotrivă, la dosarul de autorizare, au depus Certificatul de urbanism nr. 984/06.06.2008, iar prin cererea înregistrata sub nr._/22.12.2010, au solicitat instanței de fond sa constate ca cererea pentru eliberarea unui nou certificat de urbanism, nu a fost soluționata.
1.Cererea înregistrata la intimat - parata sub nr._/22.12.2010, a fost depusa in baza si cu respectarea prevederilor art. 6 alin (4) din Legii nr. 50/1991 republicata, care precizează: „(4) în vederea eliberării certificatului de urbanism, solicitantul - orice persoană fizică sau juridică interesată - se va adresa autorităților prevăzute la art. 4 cu o cerere care va cuprinde atât elementele de identificare a imobilului pentru care se solicită certificatul de urbanism, respectiv localitate, număr cadastral și număr de carte funciară, unde este cazul, dacă legea nu dispune altfel, cât și elementele care definesc scopul solicitării", depunand toate documentele solicitate de parata, fiind verificată de arhitectul de serviciu la data inregistrarii, dar nesolutionata pana la data prezentei.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, deci cauza nu a fost soluționat relativ acestui capăt de cerere.
2.Cererea înregistrata la intimat - parata sub nr._/09.05.2011, a fost depusa in baza si cu respectarea prevederilor art. 7 alin (15) din Legea nr. 50/1991 republicata, care precizează: „(15) în situația în care în timpul executării lucrărilor și numai în perioada de valabilitate a autorizației de construire survin modificări de temă privind lucrările de construcții autorizate, care conduc la necesitatea modificării acestora, titularul are obligația de a solicita o nouă autorizație de construire, potrivit prevederilor prezentei legi.(151) Pentru obținerea unei noi autorizații de construire, potrivit prevederilor alin. (15), solicitantul va depune o nouă documentație tehnică - D.T., elaborată în condițiile modificărilor de temă survenite, urmând ca autoritatea administrației publice locale competente să decidă, după caz", anexând la cererea respectiva doua dosare conținând proiectul complet pentru un imobil S+P+E+M, astfel cum a fost executat înca din anul 2008, numai ca la depunerea documentației in anul 2008, au solicitat proiectantului sa scoată planșa cu mansarda, având in vedere situația economica la acea data. La dosarul depus in anul 2010, ca si in anul 2008, au anexat toate avizele precizate de art. 7 din Legea nr. 50/1991 si Certificatul de urbanism nr. 984/06.06.2008, intimata - parata refuzând sa emită un nou certificat de urbanism. Procedura completa din punct de vedere legal, numai ca intimata- parata a refuzat sa soluționeze acesta cerere. Documentația era completa atat pentru emiterea unei autorizații noi pentru intreg imobilul, cat si pentru o autorizație suplimentara.
In aceste condiții, instanța de fond a considerat ca refuzul intimatei - parate de a soluționa cererea de emitere a autorizației de construire depuse de recurenta reclamanta P. G., este intemeiata, indicând ca baza legala art. 1,2,6,7 si 11 din Legea nr. 50/1991.
Lecturand aceste articole de lege, au constatat ca nici unul nu reglementează condițiile in care autoritatea publica locala poate refuza soluționarea cererilor depuse de cetățenii sectorului/localității, conform Legii 50/1991.
3. Cererea înregistrata la intimat - parata sub nr._/17.12.2012, a fost depusa in
baza si cu respectarea prevederilor art. 37 alin (2) din Legea nr. 50/1991 republicata, care precizează: „(2) Lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire."
Analizând Autorizația de construire nr. 31S/23.03.2010 cu situația imobilului construit, a constatat ca toate prevederile acesteia erau realizate, motiv pentru care a solicitat intimatei - paratei prin cererea menționata anterior sa efectueze recepția imobilului, cerere rămasa fara nici un răspuns pana la data prezentei.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, deci cauza nu a fost soluționată nici pentru acest capăt de cerere.
De unde stie intimata - parata daca s-a construit imobilul in cauza sau nu si cum a fost construit, daca nu a făcut nici o constatare la fata locului, semnata si acceptata de proprietar/ beneficiar prin necontestarea in termenul legal?
Pe ce baza instanța de fond a pronunțat o sentința si incearca sa o motiveze, daca nu are constatări făcute la imobilul in cauza? Pe baza de presupuneri sau pe ce susține in contradictoriu una sau alta din părțile aflate in proces?
In aceasta situație, a solicitat unui expert tehnic judiciar in specialitatea construcții, punandu-i la dispoziție toate dosarele si inscrisurile necesare si pe baza constatărilor ce urmează sa le efectueze la imobilul in cauza, sa intocmesca un raport de expertiza extrajudiciara - specialitatea construcții.
La finalizarea raportului de expertiza si predarea acestuia, recurentele-reclamante il vor depune la dosarul cauzei la instanța de recurs, pentru susținerea motivelor prezentului recurs.
În concluzie, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar prin decizia ce urmează a fi pronunțata, instanța de recurs sa dispună casarea sentinței civile ca neîntemeiata, cu restituirea dosarului Tribunalului București pentru rejudecarea cauzei printr-un alt complet.
In susținerea cererii, au precizat că anexează certificatul de urbanism nr. 984/06.06.2008.
Intimata pârâtă P. Sectorului 5 București a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 Cod Procedură Civilă, solicitând respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de recurentele-reclamante P. G. și P. A. R. și menținerea sentinței civile ca fiind temeinică și legală, având in vedere următoarele motive:
Sentința pronunțată de instanța de fond, atacată cu recurs, este temeinică și legală din următoarele considerente:
Prin autorizația de construire nr. 3l-S/23.03.2010, au fost autorizate lucrări de construire a unui imobil-locuință S+P+1E pe terenul proprietatea reclamantei P. G., situat în București, .. 17-19 (fost 13-21), sector 5.
Astfel, a fost autorizată executarea unor lucrări de construire a unei locuințe Subsol+Parter+1 Etaj, lucrări care nu au fost executate în fapt, întrucât, după cum se menționează și în cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat proiectantului să execute un proiect prin care să se modifice configurația clădirii, în sensul recompartimentării subsolului și mansardării construcției S+P+1E.
Ulterior, așa cum s-a menționat în cererea de chemare în judecată, reclamanta a executat lucrările nu așa cum au fost autorizate, ci conform noului proiect care includea recompartimentarea subsolului și mansardarea clădirii.
In aceste condiții, o recepție a lucrărilor care nu au mai respectat autorizația de construire, nu putea fi făcută, în condițiile în care noua construcție, conform prevederilor legale, trebuia să respecte indicatorii urbanistici autorizați.
În lipsa recepției lucrărilor conforme cu indicatorii autorizați prin AC 3l-S/23.03.2010, nu se putea emite o autorizație, așa cum s-a solicitat de reclamante, prin care să se autorizeze mansardarea construcției prevăzute în această autorizație, din moment ce, în fapt, lucrările executate nu respectau proiectul ce a stat la baza emiterii autorizației, întrucât a fost recompartimentat subsolul și a fost mansardată clădirea.
Astfel, reclamantele nu au cerut autorizarea noii construcții, așa cum a rezultat ca urmare a recompartimentării și mansardării, ci au solicitat emiterea unei autorizații pentru modificări ale construcției autorizate, construcție care, în fapt, nu a fost executată și nici o recepție nu a fost efectuată.
Consideră că autorizarea unor modificări ale unei construcții nu poate fi acordată în condițiile în care construcția ce urmează a fi modificată nu există în fapt, așa cum este cazul de față.
Pentru aceste motive, din moment ce lucrările efectuate nu au respectat proiectul care a stat la baza emiterii AC 3l-S/23.03.2010, proiect care nu includea mansardarea și recompartimentarea, nu se putea emite o autorizație pentru modificarea construcției prevăzute în autorizație, ci trebuia să se solicite un nou certificat de urbanism și ulterior, autorizație de cosntruire prin care să se intre în legalitate și să fie autorizată construcția efectuată în fapt.
In altă ordine de idei, cererea reclamantelor este nu numai neîntemeiată, dar și inadmisibilă, întrucât, așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de autorizație de construire și de proces-verbal de recepție.
Conform practicii judiciare în materie, o astfel de cerere este inadmisibilă, întrucât legislația în vigoare prevede o procedură administrativă pentru emiterea autorizației de construire și a procesului-verbal de recepție, cererea fiind admisibilă numai în situația în care s-ar solicita, eventual, obligarea pârâtului la emiterea acestor acte administrative.
Având in vedere cele menționate mai sus, solicităm respingerea ca nefondat, a recursului formulat de recurentele-reclamante P. G. și P. A. R. și menținerea sentinței civile nr. 1837/12.03.2014, pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._, ca fiind temeinică și legală.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea, pe art.308 Cod procedură civilă, Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea 50/1991rep.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 305 Cod Procedură Civilă. Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 3, art. 299 Cod de procedură civilă și art. 20 din Legea 554/2004.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 316 Cod procedură civilă în referire la art. 295 din același act normativ, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt ale cauzei, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, sub un prim aspect, preliminar, Curtea constată faptul că potrivit
prevederilor art. 312 al. 3,4,5 Cod de procedură civilă: „Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară.
În caz de casare, curțile de apel și tribunalele vor rejudeca pricina în fond, fie la termenul când a avut loc admiterea recursului, situație în care se pronunță o singură decizie, fie la un alt termen stabilit în acest scop.
Cu toate acestea, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad”.
Având în vedere faptul că recursul reprezintă în mod incontestabil, o cale extraordinară de atac, el fiind pus la dispoziția părților numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 C.pr.civ., rezultă ca o primă observație, faptul că cea de-a doua categorie de cazuri care determină casarea, potrivit art. 312 al. 3 Cod de procedură civilă, se va încadra din punct de vedere formal, în celelalte motive de recurs, prevăzute de art. 304 Cod Procedură Civilă, care de regulă, atrag modificarea hotărârii recurate (este cazul motivelor 6, 7, 8 și 9 de recurs), precum și de art. 3041 Cod Procedură Civilă, invocate în speță.
În privința sintagmei „necercetarea fondului” în fața primei instanțe de fond, este unanim admis, atât din perspectiva doctrinei și practicii juridice naționale, dar și prin prisma jurisprudenței Curții de la Strasbourg, întemeiate pe Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ulterior ratificării sale de către statul nostru, că sfera sa de aplicare este configurată de acele situații în care instanța a soluționat cauza pe baza unei excepții peremptorii sau pe baza greșitei luări act de renunțarea la judecată sau la dreptul pretins sau atunci când instanța nu a soluționat toate capetele de cerere ale acțiunii sau pe acelea pe care ar fi trebuit să le examineze din oficiu.
În privința căilor de atac, însă, se constată în mod deosebit în ultima perioadă, ca urmare a influenței jurisprudenței contenciosului european, o anumită extindere a domeniului amintit, de aplicare, al sintagmei în discuție, extindere regăsită în mod frecvent și în practica judiciară națională (a se vedea în acest sens, deciziile nr. 752 din 6 martie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția comercială, nr. 7285 din 1 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală sau nr. 723/2000 a Curții Supreme de Justiție – Secția de C. Administrativ).
Astfel, potrivit Curții de la Strasbourg, componenta dreptului de acces la justiție, a art. 6 paragraf 1 privitor la dreptul la un proces echitabil, din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu se limitează la dreptul de a angaja un proces civil, ci include dreptul de a obține „determinarea” unei contestații printr-o decizie a instanței sesizate. Altfel spus, în opinia Curții, acțiunea de a „judeca” constă în tranșarea pe fond a litigiului existent în fața unei instanțe (cauza Ponomarev c. Rusiei, 7672/03, 15.05.2008 sau N.T. Giannousis & Kliafas Brothers S.A. c. Greciei, 2898/03, 14 decembrie 2006). Nu contează teminologia folosită de instanță, ci faptul că se analizează fondul pretenției.
Sub un al doilea aspect preliminar, Curtea reține că în conformitate cu prevederile art. 112 pct.-ul 3 Cod Procedură Civilă, „cererea de chemare în judecată va cuprinde: (…) 4. obiectul cererii(...)”.
Prin obiect al cererii de chemare în judecată se înțelege pretenția concretă a părții reclamante, el prezentând interes practic pentru că fixează limitele judecății, iar judecătorii sunt obligați să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul cererii deduse judecății, conform art.129 alin.6 Cod Procedură Civilă.
În principiu, cadrul procesual, deci inclusiv obiectul cererii de chemare în judecată, se fixează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, excepțiile decurgând din posibilitatea conferită de către art. 132 Cod Procedură Civilă, cu respectarea condițiilor edictate de acest text legal.
De asemenea, în considerarea principiului disponibilității, instanța nu poate schimba obiectul juridic al cererii de chemare în judecată, stabilit de reclamant.
Prin urmare, instanțele nu ar putea să analizeze situația de fapt decât prin raportare exclusiv la obiectul juridic invocat de către reclamantul/reclamanții din procesul judiciar.
Pe cale de consecință, în lumina celor prezentate mai sus, reprezintă un caz de „necercetare a fondului” atunci când prima instanță nu analizează situația de fapt prin raportare la obiectul juridic invocat de către reclamantul/reclamanții din procesul judiciar (ca și atunci când nu se raportează la cauza sau părțile din cererea de chemare în judecată), iar nu simple motive străine de natura pricinii (această ipoteză presupunând că deși prima instanță analizează situația de fapt prin raportare la cauza, obiectul și părțile din proces, totuși utilizează motive străine de natura acestora).
Aplicând toate aceste considerente teoretice, cauzei deduse judecății, Curtea observă că în cadrul cererii prezente de chemare în judecată, după cum și prima instanță a constatat în partea de început a considerentelor, reclamanții recurenți au indicat în mod expres obiectul juridic, arătând că solicită instanței „ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să țină loc de autorizație de construire pentru mansardare pod și recompartimentare subsol și de proces-verbal de recepție pentru a avea posibilitatea înregistrării imobilului care face obiectul cauzei în registrul de carte funciară”.
Or, din examinarea considerentelor sentinței recurate, se observă în mod facil, că prima instanță a analizat probele dosarului, a stabilit situația de fapt și a adoptat soluția în raport de o pretinsă pretenție a recurenților reclamanți constând în „cererea reclamantelor de obligare a paratei la emiterea autorizației si a procesului verbal de recepție a lucrării realizate fără autorizație”, după cum se menționează expres în partea finală a considerentelor .
În concluzie, întrucât prima instanță nu a analizat situația de fapt prin raportare la obiectul juridic invocată de către recurentele reclamante, acest aspect echivalează, în lumina celor prezentate anterior, cu „necercetarea fondului”, impunându-se soluția procedurală care să oblige instanța de fond să examineze admisibilitatea și temeinicia pretențiilor părților reclamante în raport de obiectul juridic invocat de acestea.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de recurentul-pârât, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți P. A. R. și P. G. împotriva sentinței civile nr. 1837/12.03.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. S. 5 BUCUREȘTI.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 08.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red./Tehnored: VH//2 ex.
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: L. P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 706/2015. Curtea de Apel... | Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 697/2015.... → |
|---|
