Anulare act administrativ. Decizia nr. 813/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 813/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 24415/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 813
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. A. F.
JUDECĂTOR - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
GREFIER – P. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3614 din data de 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal (fostă Secția a IX-a), în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. BUCUREȘTI prin primar general - prof. dr. S. M. O. și intimații-pârâți D. A., A. A., C. E. și N. A. S., având ca obiect „anulare act administrativ ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că la data de 25.09.2014 intimatul-reclamant a depus întâmpinare. De asemenea, se învederează că părțile au solicitat judecata cauzei în lipsă, după care:
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând supra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3614/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ, au fost respinse excepțiile inadmisibilității, tardivității plângerii prealabile, lipsei calității procesual active ca neîntemeiate, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul M. București prin Primar G. în contradictoriu cu pârâții C. G. al Municipiului București, D. A., A. A., C. E. și N. A. S., iar HCGMB nr. 57/2013 privind desemnarea reprezentanților CGMB în CA al Spitalului Universitar de Stomatologie „Prof. D. T.” a fost anulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. G. al Municipiului București, prin care a criticat soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția tardivității plângerii prealabile și excepția lipsei calității procesuale active.
În motivare, s-a arătat că aceste excepții au fost respinse de către instanță, fără a motiva în fapt și în drept această soluție, deși potrivit art. 425 alin. 1 lit. b) din Noul Cod de procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă: considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
La pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză a susținerilor și apărărilor invocate de părți în ceea ce privește excepțiile invocate. Astfel, judecătorul fondului s-a limitat doar la a menționa în hotărâre că " în ceea ce privește excepțiile tardivității cererii de chemare în judecată și lipsei calității procesuale active, instanța, de asemenea, va pronunța o soluție de respingere a acestora ca neîntemeiate ", fără a efectua o analiză a acestora prin raportare la dispozițiile incidente în cauză, la motivele invocate și la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ceea ce nu reprezintă o expunere a argumentelor care au format convingerea instanței în sensul pronunțării hotărârii recurate.
Prin modul în care instanța de fond a procedat la respingerea excepțiilor invocate echivalează în fapt cu o necercetare a legalității și temeiniciei excepțiilor invocate de către C.G.M.B. prin întâmpinare, atitudine care este de natură a afecta drepturile procedurale ale C.G.M.B., fiind astfel în imposibilitate de a combate această soluție, făcând practic imposibilă și exercitarea unui control judiciar de către instanța de recurs.
În ceea ce privește excepția tardivității plângerii prealabile s-a arătat că Hotărârea Consiliului G. al Municipiului București nr. 57/26.03.2013, act administrativ unilateral cu caracter individual, a fost comunicată către Primarul G. al Municipiului București la data de 09.04.2014 și către Direcția Juridic la data de 12.04.2013, nefiind respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, s-a arătat că, în raport de prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 192 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, reclamantul M. București nu justifică calitatea procesuală activă de a ataca actul emis de C. G. al Municipiului București, respectiv nu rezultă dreptul sau interesul legitim al acestuia ce ar putea fi vătămat de către actul administrativ contestat.
Prin urmare, s-a solicitat casarea sentinței contestate, admiterea excepției lipsei calității procesuale active și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă.
Pe fond, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile contestate și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că sentința civilă recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de procedură civilă.
Instanța de fond a încălcat și interpretat greșit dispozițiile art. 186 alin. 13 din Legea nr. 95/2006, considerând în mod nelegal că prin hotărârea C.G.M.B. contestată au fost încălcate aceste dispoziții care reglementează că, în cazul autorităților administrației publice locale care realizează managementul asistenței medicale la cel puțin 3 spitale, reprezentanții prevăzuți la alin. (2) lit. b) sunt numiți din rândul structurii prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare.
Art. 186 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 95/2006 prevede că, în cadrul spitalului public, din consiliul de administrație fac parte și 2 reprezentanți numiți de C. G. al Municipiului București.
Totodată, în același articol, la alin. 13 se prevede faptul că "cazul autorităților administrației publice locale care realizează managementul asistenței medicale la cel puțin 3 spitale, reprezentanții prevăzuți la alin. (2) lit. b) sunt numiți din rândul structurii prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare".
Astfel, numai în situația în care autoritatea administrației publice locale care realizează managementul asistenței medicale pentru cel puțin 3 spitale, își numește reprezentanții în consiliul de administrație al unității sanitare respective din rândul structurii prevăzute de art. 18 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 162/2008.
Recurentul-pârât a solicitat judecare cauzei și în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 și alin. 2 Noul Cod de procedură civilă.
Intimatul-reclamant M. București prin Primarul G. Prof. Dr. S. M. O. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 3614/2014 ca legală și temeinică.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 C.pr.civ., Legii nr. 554/2004, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată și motivele de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării plângerii prealabile, Curtea reține că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”, iar alin. 3 al aceluiași articol prevede că „Este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7).”
În cauza de față, Curtea constată că Hotărârea Consiliului G. al Municipiului București nr. 57/26.03.2013 privind desemnarea reprezentanților Consiliului G. al Municipiului București în C. de Administrație al Spitalului Universitar de Stomatologie „Prof. D. T.” este un act administrativ individual ce nu a fost adresat intimatului-reclamant, rezultând calitatea acestuia de terț față de actul administrativ atacat.
În aceste condiții, fiind terț față de HCGMB nr. 57/26.03.2013, intimatul-reclamant avea obligația de parcurge procedura plângerii prealabile în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoștință de acest act, așa cum stabilește art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere că HCGMB a fost comunicat intimatului-reclamant la data de 09.04.2013 (fila 41 dosar fond), iar acesta a înregistrat plângerea prealabilă la recurentul-pârât data de 22.05.2013 (filele 6-7 dosar fond), rezultă că a fost respectat termenul de 6 luni instituit prin art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, iar motivul de recurs formulat de recurentul-pârât ce vizează soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția tardivității formulării plângerii prealabile este nefondat.
Referitor la critica din recurs ce vizează soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, Curtea apreciază că și aceasta este nefondată. Astfel, Curtea reține că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
Având în vedere că, potrivit art. 16 OUG nr. 162/2008, reclamantului, în calitate de autoritate a administrației publice locale, i-a fost transferat managementul asistenței medicale acordate în unele unități sanitare cu paturi din următoarele categorii: centre de sănătate și spitale municipale, rezultă că aceasta are un interes atât privat, ca și titular al dreptului de administrare, cât și public, având în vedere caracterul serviciilor prestate prin unitățile sanitare cu paturi, în atacarea HCGMB nr. 57/26.03.2013.
De vreme ce reclamantul este subiect de drept public interesat de managementul spitalelor din rețeaua sa și apreciază că HCGMB nr. 57/26.03.2013 îi produce o vătămare, Curtea constată că acesta justifică pe deplin calitatea procesuală activă.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că recurentul invocă interpretarea eronată a prevederilor art. 186 alin. 13 din Legea nr. 95/2006 de către instanța de fond, susținând că numai în situația înc are autoritatea administrației publice locale realizează managementul asistenței medicale pentru cel puțin 3 spitale își numește reprezentații în consiliul de administrație al unității sanitare din rândul structurii prevăzute de art. 18 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 162/2008.
Curtea constată cu prioritate că, deși invocă greșita interpretare a prevederilor legale, recurentul aduce în susținerea acestui motiv argumente ce vizează aplicarea greșită a legii.
În ceea ce privește interpretarea art. 186 din Legea nr. 95/2006, Curtea observă că instanța de fond în mod corect a arătat că prin alin. 2 din acest articol se instituie regula generală, ce reglementează numirea de către consiliul județean ori consiliul local, după caz, respectiv de C. G. al Municipiului București a doi reprezentanți în consiliului de administrație pentru spitalele publice din rețeaua autorităților administrației publice locale, iar prin alin. 13 din același articol este prevăzută o situație de excepție, statuându-se că în cazul autorităților administrației publice locale care realizează managementul asistenței medicale la cel puțin 3 spitale, reprezentanții prevăzuți la alin. (2) lit. b) sunt numiți din rândul structurii prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuții și competențe exercitate de Ministerul Sănătății către autoritățile administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare. De altfel, această interpretare a art. 186 este susținută și de către recurentul-pârât.
În ceea ce privește aplicarea în concret a acestor prevederi în cazul HCGMB nr. 57/26.03.2013, Curtea observă că, deși nu susține în mod direct, practic recurentul înțelege să invoce împrejurarea că reclamantul nu ar realiza managementul asistenței medicale la cel puțin 3 spitale, împrejurare ce este contrazisă însă de adresa nr._/06.06.2013 emisă de Primăria Municipiului București –Secretar G. (f. 65 dosar de fond) din care rezultă că reclamantul realizează managementul asistenței medicale la 19 spitale.
Așadar, în condițiile în care reclamantul realizează managementul asistenței medicale la 19 spitale, iar prin HCGMB nr. 378/09.12.2008 a fost înființată Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București, rezultă că reprezentații prevăzuți la alin. (2) lit. b) al art. 186 din Legea nr. 95/2006 trebuie numiți din rândul acestei structuri.
Or, recurentul-pârât nu a invocat și nici nu a dovedit că reprezentații desemnați ca membri în C. de Administrație al Spitalului Universitar de Stomatologie „Prof. D. T.” prin HCGMB nr. 57/26.03.2013 ar face parte din Administrația Spitalelor și Serviciilor Medicale București, rezultând că în mod corect instanța de fond a reținut că acest act administrativ este nelegal.
Pentru aceste considerente, reținând și motivele expuse în sentința recurată, Curtea constată că recursul pârâtului este nefondat, astfel că în temeiul art. 496 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3614 din data de 15.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal (fostă Secția a IX-a), în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. BUCUREȘTI prin primar general - prof. dr. S. M. O. și intimații-pârâți D. A., A. A., C. E. și N. A. S., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 februarie 2015.
P. JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. A. F. M. M. P. M. D.
GREFIER
A. P.
Red/thred. M.D. - 2 ex./06.03.2015
Jud. fond: S. V., Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal (fostă Secția a IX-a)
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 525/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 341/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
