Conflict de competenţă. Sentința nr. 525/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 525/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 27435/3/2013
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 525
Ședința Camera de Consiliu de la 25 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. G.
GREFIER - I. P.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 3 București și Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în cauza privind pe reclamantul M. C. și pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea reține cauza în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal reclamantul M. C. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 solicitând anularea deciziei de impunere nr._/ 23.03.2011, a somației nr._/ 26.07.2011 și a titlului executoriu nr._/26.07.2011.
Prin sentința nr. 5336/09.09.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a disjuns judecarea capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în ceea ce privește anularea somației și a titlului executoriu în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
În motivarea sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 218 alin. 2 CPF, doar deciziile emise în soluționarea contestației introduse conform art. 205 și urm. CPF pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, nu însă și actele de executare emise după ce titlul de creanță a devenit titlu executoriu, cum este și cazul infiintarii popririi, care reprezintă un act specific procedurii de executare și care atrage competența materială a judecătoriei, ca instanță de drept comun în faza de executare.
Reținând că în prezenta cauză reclamantul a înțeles să conteste decizia de impunere nr_/23.03.2011 dar si somația nr_/26.07.2011 si titlul executoriu nr_/26.07.2011, tribunalul constată că, într-adevăr, potrivit art. 172 alin. 1 și 3 CPF, orice persoană interesată poate face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare fiscale. În reglementarea competenței și a modului de soluționare, în cuprinsul alin. 4 al aceluiași articol se prevede expres că o astfel de contestație se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
În lipsa unor proceduri exprese referitoare la instanța judecătorească competentă, devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. 3 CPF, în care se precizează că: "unde prezentul cod nu dispune se aplică dispozițiile Codului de procedură civilă."
Or, potrivit art. 713 alin. 1 C., contestația se introduce la instanța de executare, care, conform art. 650 alin. 1 C., este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune astfel.
Din coroborarea dispozițiilor legale amintite mai sus rezultă că este competentă să judece contestația la executare, judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
O atare soluție se impune, deoarece în cazul contestării executării silite ce se realizează de către organele administrative-fiscale în baza unui titlu executoriu fiscal (cum este situatia reclamantului din cauza de față), dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil (material și procesual), iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 și, respectiv, în titlul IX din Codul de procedură fiscală, care sunt aplicabile numai la soluționarea acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale ce constituie titlu de creanță fiscală (actul prin care se stabilesc drepturile patrimoniale ale statului și obligațiile de plată corelative ale contribuabililor, ce rezultă din raporturile de drept material fiscal, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite potrivit legii), iar nu și în cazul atacării actelor de executare propriu-zisă efectuate în baza unui titlu executoriu (conform art. 141 alin. 2 CPF, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege).
Excluderea de către legiuitor a instanței de contencios administrativ de la soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva actelor de executare reiese de altfel și din interpretarea comparativă și logică a dispozițiilor art. 218 alin. (2) și 172 alin. (4) CPF.
Sub acest aspect, este de observat că, dacă în cazul contestației împotriva titlului de creanță fiscală sau a altui act administrativ-jurisdicțional s-a prevăzut expres, prin art. 218 alin. (2) CPF, că deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța de contencios administrativ competentă, referirea de la art. 172 alin. (4) CPF, în sensul că, în cazul executării silite, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă, nu poate fi interpretată decât în sensul că o atare competență revine numai instanței de drept comun care, în raport cu reglementarea de la art. 650 alin.1 C., este judecătoria în circumscripția căreia se afla organul de executare.
Față de aceste considerente, în baza art. 132 alin.2 C., tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și și-a declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti (instana in circumscriptia careia se afla organul de executare ), spre competenta solutionare a capatului de cerere privind anularea somației nr_/26.07.2011 si a titlului executoriu nr_/26.07.2011 si a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere nr_/23.03.2011.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 22.10.2014.
Prin sentința civilă nr._/15.12.2014, Judecătoria Sectorului 3 București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului.
În motivarea sentinței, judecătoria a reținut următoarele:
Astfel cum s-a reținut și de către Tribunalul București în cuprinsul sentinței civile nr. 5336 din data de 09.09.2014, prin acțiunea de față reclamantul a înțeles să conteste decizia de impunere nr_/23.03.2011, precum și actele subsecvente reprezentate de somația nr_/26.07.2011 si titlul executoriu nr_/26.07.2011.
Decizia de impunere reprezintă un titlu de creanță fiscală, ce poate fi contestat la organele menționate la art. 209 CPF și ulterior la instanța de contencios administrativ competentă, conform art. 218 alin. (2) CPF, respectiv Tribunalul București, iar somația și titlul executoriu reprezintă acte de executare emise în baza deciziei de impunere, acte de executare care, dacă ar fi fost contestate separat, ar fi atras competența de soluționare a judecătoriei, conform art. 713 C.pr.civ.
Conform art. 99 alin.2 C.pr.civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Având în vedere faptul că, în cauza de față, reclamantul a înțeles să învestească instanța cu două capete de cerere aflate în strânsă legătură, solicitând anularea actelor de executare ca urmare a anulării deciziei de impunere, instanța reține, față de prevederile art. 99 alin.2 C.pr.civ. Tribunalul era competent să soluționeze întreaga acțiune, fiind instanța de grad mai înalt.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. 130 alin.3 C.pr.civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Obiectul cauzei de față, astfel cum acesta a rămas în urma disjungerii capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere, îl reprezintă doar anularea unei somații și a unui titlu executoriu emise pentru executarea silită a unei decizii de impunere.
Competența de soluționare a acestor capete de cerere revine judecătoriei ca instanță de executare, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 172 alin. 4 din Codul de procedură fiscală coroborat cu art. 400 alin. 1 și art. 373 alin. 2 din codul de procedură civilă (dispozițiile Vechiului Cod de procedură civilă sunt aplicabile întrucât este vorba de o executare începută anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă iar potrivit art. 3 alin. 1 din legea 76/2012 dispozițiile Noului Cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia).
De altfel, chiar și Judecătoria este de acord că aceste capete de cerere ar fi de competența sa materială dacă ar fi fost singurele capete de cerere ale acțiunii reclamantului, dar consideră că Tribunalul a devenit competent prin prorogare de competență, întrucât acțiunea a avut și un capăt de cerere prin care s-a contestat decizia de impunere, de competența materială a tribunalului.
În acest sens, Judecătoria invocă dispozițiile art. 99 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă (aplicabil capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere în temeiul aceluiași art. 3 alin. 1 din legea 76/2012 redat mai sus) potrivit cărora „în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt”.
Raționamentul Judecătoriei este greșit întrucât acest articol ar fi fost aplicabil dacă Tribunalul nu ar fi dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere, și ar fi decis să soluționeze împreună toate capetele de cerere.
Întrucât Tribunalul a disjuns capătul de cerere care îi atrăgea competența materială, Curtea reține că nu mai suntem în ipoteza prev. de art. 99 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, ci în cea prevăzută la alineatul 1 al aceluiași articol potrivit căruia „Când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența”.
Curtea mai reține și că nu era în competența Judecătoriei să cenzureze măsura dispusă de Tribunal de a dispune disjungerea capătului de cerere privind anularea deciziei de impunere, ci Judecătoria trebuia să se rezume doar la a analiza dacă este competentă să soluționeze capetele de cerere ce i-au fost trimise spre soluționare de către Tribunal.
Față de aceste considerente Curtea va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. C., domiciliat în București, ., nr. 18, .,., sector 2 și pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 cu sediul în București, .. 10, sector 3, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. C. G. I. P.
| ← Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 368/2015. Curtea... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 813/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
