Anulare act administrativ. Sentința nr. 284/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 284/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 6817/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 284
Ședința publică din data de 05.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – judecător B. C.
GREFIER - C. M.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanta Z. N. în contradictoriu cu pârâtul M. P. - P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, se prezintă pârâtul prin consilier juridic P. E., care depune delegație la dosar, fiind lipsă reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele: pricina se află la primul termen de judecată.
Nefiind alte chestiuni prealabile de discutat, întru respectarea disp. art. 131 NCPC, Curtea pune în discuție chestiunea competenței de judecare a cauzei de față.
Reprezentantul părții pârâte consideră că revine Curții de Apel București competența de judecare a cauzei de față.
Curtea, față de disp. art.131 NCPC, își reține competența generală, materială și teritorială de judecare a cauzei, în rap. de disp. art. 7 din Capitolul VIII, Anexa VI a Legii nr. 284/2010.
Se supune dezbaterii excepția tardivității cererii de chemare în judecată, în raport de disp. art. 7 alin.2 din actul normativ menționat, avându-se în vedere data comunicării soluției, indicată de partea reclamantă ca fiind 6 octombrie 2014, respectiv data introducerii cererii de chemare în judecată, 10 noiembrie 2014.
Reprezentantul părții pârâte solicită admiterea excepției și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca tardiv formulată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal la 12.11.2014 sub dosar nr._, reclamanta Z. N. a chemat în judecată pe pârâtul M. P. - P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: anularea în parte a Ordinului nr. 1670/23.07.2014 emis de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; majorarea indemnizației lunare de încadrare brute în acord cu prevederile legale în vigoare; obligarea pârâtului la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea în mod nelegal a ordinului, constând în diferența de salariu care i se cuvine în mod legal și salariul stabilit prin Ordinul menționat anterior de la data 18.06.2014.
În motivare, a arătat reclamanta că începând cu data de 01.07.2014 a fost numită prin Hotărârea nr. 794/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul C., promovând examenul organizat de C.S.M. la data de 01.06.2014. Prin ordinul contestat a fost trecut din clasa de salarizare 97 în clasa de salarizare 99, corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradație 2.
Invocând art. 10 alin.5 din Legea nr. 284/2010, reclamanta a susținut că diferența dintre clasele 97 și 99 ar trebui să fie de 5%, conform dispozițiilor legale anterior menționate, însă majorarea salarială efectivă de care a beneficiat a fost inferioară acestei valori-prag.
În urma discuțiilor purtate cu colegi aflați în aceeași situație a luat la cunoștință de împrejurarea că magistrați procurori, absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii promoția 2007-2009 (reclamanta fiind promoția 2008-2010) și care beneficiază de condiții similare de încadrare înregistrează drepturi salariale substanțial mai mari.
A apreciat reclamanta că aceste discrepanțe de ordin salarial contravin dispozițiilor art.1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice în linii generale orice discriminare, inclusiv în de natură salarială.
Or, această discriminare de ordin salarial, strict legată de momentul promovării Institutului Național al Magistraturii, contravine normei europene sus-menționate.
Apreciază reclamanta că doar printr-o expertiză contabilă i se poate stabili în mod obiectiv nivelul indemnizației lunare de încadrare.
A mai menționat aceasta că răspunsul pârâtului la contestația împotriva ordinului de salarizare i-a fost comunicat la data de 06.10.2014, astfel încât termenul de contestare la instanța de contencios administrativ s-a împlinit la data de 08.11.2014 (sâmbătă), contestația fiind formulată în termen la data de 10.11.2014.
În dovedire, a solicitat reclamanta administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză contabilă.
În drept, nu au fost invocate alte dispoziții legale; a fost solicitată judecata în lipsă.
În condițiile prevăzute de art. 201 alin.1 NCPC, instanța a dispus comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât.
Pârâtul M. P. - P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a depus întâmpinare la data de 10.12.2014, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
A arătat pârâtul, în esență, că actul litigios este legal, lipsind temeiul care să permită anularea sa, drepturile salariale ce se cuvin reclamantei fiind stabilite conform reglementărilor legale în vigoare.
În drept, a invocat pârâtul Legea nr. 284/2010, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013; a fost solicitată judecata în lipsă.
În condițiile art.201 alin.2 NCPC, întâmpinarea formulată de pârât a fost comunicată părții reclamante, fără a se depune la dosar răspuns la întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1670 din data de 25 iulie 2014, reclamanta Z. N., procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal la P. de pe lângă Tribunalul C., a fost încadrată în clasa de salarizare 99, corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradației 2, beneficiind de următoarele drepturi salariale: o indemnizație de încadrare lunară brută de 7.008 lei, un cuantum de 1.085 lei al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate și un cuantum de 887 lei al sporului pentru condiții deosebite de muncă. (fila 8 dosar)
Contestația formulată de partea reclamantă împotriva Ordinului litigios a fost respinsă, astfel cum rezultă din adresa nr. 2339/C/2027/2014 (filele 5 – 7 dosar), dna. Z. N. arătând că răspunsul la contestație i-a fost comunicat la data de 06.10.2014. (fila 3 dosar)
Potrivit art. 248 alin. 1 NCPC „Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”, art. 245 NCPC definind excepția procesuală ca fiind „mijlocul prin care, în condițiile legii, partea interesată, procurorul sau instanța invocă, fără să pună în discuție fondul dreptului, neregularități procedurale privitoare la compunerea completului sau constituirea instanței, competența instanței ori la procedura de judecată sau lipsuri referitoare la dreptul la acțiune urmărind, după caz, declinarea competenței, amânarea judecății, refacerea unor acte ori anularea, respingerea sau perimarea cererii.”.
Reține Curtea că art. 7 din Capitolul VIII, Anexa VI a Legii nr. 284/2010 prevede că „(1) Personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ al ordonatorului de credite, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori, după caz, la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru hotărârile Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sau, după caz, a Curții de Apel București, pentru celelalte hotărâri. Hotărârile pronunțate sunt irevocabile.”.
Textul legal menționat arată că, în fața instanței de judecată, este atacată de personalul salarizat nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale hotărârea dată de organele de conducere ale Parchetului de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție în soluționarea contestației formulate în procedura administrativă, impunându-se legal în acest sens un termen de sesizare a instanței de 30 de zile de la comunicare.
Potrivit art. 181 NCPC „(1) Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (…) 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește; (…). (2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.”.
A declarat partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată că modul de soluționare a contestației i-a fost comunicat la data de 06.10.2014. Astfel, termenul de 30 de zile pentru sesizarea instanței de judecată, calculat în cond. art. 181 NCPC rap. la art. 7 alin. 2 din Capitolul VIII, Anexa VI a Legii nr. 284/2010, se împlinește la data de 06.11.2014 (joi).
Or, reclamanta Z. N. a formulat cererea de chemare în judecată, transmițând-o cu poșta la 10.11.2014, adică după împlinirea celor 30 de zile prevăzute de lege pentru a acționa în fața Curții de Apel București.
Reținând și disp. art. 184 alin. 1 NCPC – „(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.” – Curtea va respinge acțiunea ca tardiv formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta Z. N. (CNP_) cu domiciliul în municipiul C., ., județul C., în contradictoriu cu pârâtul M. P. - P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în București, ., sector 5, cod unic de înregistrare nr._, ca tardivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce se poate depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. C. C. M.
Red../Tehnored. Judecător B.C.
4 ex./martie 2015
Comunicate 2 ex./………...…………
Semnătură ……….
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 11-02-2015, Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 319/2015.... → |
|---|
