Anulare act administrativ. Decizia nr. 3471/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3471/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 36313/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3471
Ședința publică de la 18.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. G. Z.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-pârâți I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE și M. A. INTERNE, împotriva sentinței civile nr. 7590/18.11.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. I. NICUȘOR prin SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN M.A.I., în cauza având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra recursului de față au avut loc în ședința publică de la 11.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 18.06.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sent.civ. nr. 7590/18.11.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția lipsei procedurii prealabile, a fost admisă cererea formulată de reclamantul T. I. NICUȘOR PRIN SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN M.A.I., cu domiciliul procesual ales în București, Sector 5, .. 6, cam. 101, în contradictoriu cu pârâții I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, Sector 5, .. 6, și M. A. INTERNE, cu sediul în București, Sector 1, Piața Revoluției, nr. 1A și au fost anulate Dispoziția IGPR nr. S/7528/05.09.2013 și Ordinul M.A.I. nr. II/4690/02.10.2013.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs:
1) I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, arătând că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, motiv pentru care vă rugăm să admiteți recursul și să modificați hotărârea instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii intimatului - rec/amant, din următoarele motive:
Aplicarea retroactivă de către instanța de fond a Deciziei nr. 392/2014 pronunțate de Curtea Constituțională unei proceduri disciplinare și unui act administrativ emis cu aproximativ un an înainte de soluționarea deciziei de neconstituționalitate este nelegală, având în vedere următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că „Susținerile pârâtei în sensul că Deciziile Curții Constituționale nu se pot aplica decât pentru viitor urmează a fi respinse ca neîntemeiate reținându-se că dispozițiile declarate neconstituționale au fost cuprinse în actul normativ analizat de Curte încă de la data intrării sale în vigoare și prin urmare constatarea neconstituționalității presupune înlăturarea tuturor efectelor produse de acest act de la momentul intrării sale în vigoare, iar nu doar de la data pronunțării Curții".
Rugăm instanța de recurs să constate că aserțiunea instanței de fond este neconformă cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție și ale art. 11 alin. (3) teza II-a din Legea nr. 47 Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 392, publicată în Monitorul Oficial nr. 667/11.09.2014, s-a constatat neconstituționalitatea art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Învederăm instanței de judecată că declararea ca neconstituționale a acestor articole nu este în măsură să atragă nulitatea actului administrativ atacat, întrucât potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție și ale art. 11 alin. (3) teza II-a din Legea nr. 47 Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor, deci nu și cu privire la actele emise anterior.
Prin efectul Deciziei de constatare a neconstituționalității, prevederea neconstituțională își încetează aplicabilitatea pentru viitor.
Așadar, din momentul publicării în Monitorul Oficial, Deciziile Curții Constituționale devin active și acționează numai pentru viitor. Deciziile Curții Constituționale nu sunt retroactive, adică nu se aplică unor stări de fapt și raporturi consumate sau născute sub reglementarea unor norme care au beneficiat de prezumția de constituționalitate.
Astfel, apreciem că în cauză este aplicabil principiul „tempus regit actum", care asigură și o stabilitate și rigurozitate a raporturilor de drept reglementate prin normele de drept respective.
Intimatul are calitatea de polițist, în materie disciplinară fiind incidente prevederile Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, care reprezintă o reglementare specială. Domeniul răspunderii disciplinare a polițiștilor este reglementat distinct în Legea nr. 360/2002 unde sunt prevăzute atât sancțiunile care pot fi luate, cât și procedura de aplicare a acestora.
Vă rugăm să constatați faptul că la data emiterii Dispoziției inspectorului general al Poliției Române nr. 767/17.01.2013, articolele art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 nu fuseseră declarate neconstituționale, fiind în vigoare, astfel că doar o nerespectare a acestora ar fi echivalat cu încălcarea legii.
Articolele din Legea nr. 360/2002 vizate de excepția de neconstituționalitate reglementează următoarele:
-Art. 59 alin. (2): „procedura cercetării prealabile se reglementează prin ordin al ministrului administrației și internelor"- respectiv O.M.A.I. nr. 400/2004;
-Art. 60 alin. (1): "aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de contestare, prevăzut la art. 61 alin. (1) ";
-Art. 62 alin. (3): „Consiliile de disciplină își desfășoară activitatea în baza regulamentului aprobat prin ordin al ministrului administrației și internelor. "
Dar, cu toate acestea, declararea ca neconstituționale a acestor texte din Statutul Polițistului, nu lasă un vid de reglementare. Vă rugăm să constatați faptul că dispoziția de sancționare este emisă și în temeiul art. 57 lit. b), art. 58 lit. b), iar art. 59, 60 și 62 din Legea nr. 360/2002 mai au alineate care nu au fost declarate neconstituționale.
După cum arătam, domeniul răspunderii disciplinare a polițiștilor este reglementat destul de amplu și distinct în Legea nr. 360/2002 unde sunt prevăzute atât sancțiunile, cât și procedura de aplicare a acestora, astfel:
Art. 57: „Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, următoarele fapte săvârșite de polițist, comise cu vinovăție:
a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției;
b) neglijența manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziții/or primite de la șefi ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege;
c) întârzierea repetată sau nejustificată a soluționării lucrărilor;
d) depășirea atribuțiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relațiile cu cetățenii;
e) absența nemotivată ori întârzierea repetată de la serviciu;
f) producerea de pagube materiale unității din care face parte sau patrimoniului Ministerului Administrației și Internelor;
g) încălcarea normelor privind confidențialitatea activității desfășurate;
h) nerespectarea prevederilor jurământului de credință;
i) imixtiunea ilegală în activitatea altui polițist;
j) intervenția pentru influențarea soluționării unor cereri privind satisfacerea intereselor oricărei persoane;
k) încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicțiile stabilite prin lege.
ART. 58: Sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate polițistului sunt:
a) mustrare scrisă;
b) diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 5 - 20% pe o perioadă de 1 -3 luni;
c) amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare, pe o perioadă de la 1 la 3 ani;
c/l) trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut;
d) destituirea din poliție.
ART. 59: (1) Sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplică numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplină, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 Ut. a) și b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplină.
(3)Cercetarea prealabilă se efectuează de șeful unității sau de polițiști anume desemnați.
(4)Cercetările referitoare la abateri, din care rezultă date și indicii că au fost săvârșite fapte prevăzute de legea penală, se vor efectua și cu participarea unui reprezentant al Corpului, urmând ca, în raport de constatări, să fie sesizate organele judiciare.
(5)Ascultarea celui în cauză și consemnarea susținerilor sale sunt obligatorii.
(6)Polițistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării și să solicite probe în apărare.
(7)In fața consiliilor de disciplină polițistul are dreptul de a fi asistat de un alt polițist, ales de către acesta sau desemnat de Corp.
(8)La stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise,
(9)Sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.
(10)Pentru aceeași abatere nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară.
ART. 60: (2) Destituirea din poliție se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competența să acorde gradele profesionale ale polițiștilor.
ART. 61 .(1) Polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea. Acesta se pronunță prin decizie motivată, în termen de 15 zile.
(2)Împotriva sancțiunilor aplicate și a deciziilor nefavorabile polițistul nemulțumit se poate adresa Corpului, potrivit art. 50 lit. d).
(3)Polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare.
ART. 62:(1) La nivelul Inspectoratului G. al Poliției se constituie Consiliul superior de disciplină, iar la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, inspectoratele județene de poliție, unitățile teritoriale și instituțiile de învățământ ale poliției se constituie consilii de disciplină.
(2) Consiliile de disciplină se constituie și funcționează pe lângă șefii unităților de poliție și au caracter consultativ.
ART. 62/l: In cazul săvârșirii unor abateri disciplinare grave care aduc atingere imaginii și credibilității instituției, precum și profesiei de polițist, cercetarea prealabilă și consultarea consiliilor de disciplină se dispun și se efectuează imediat după constatarea faptei. "
Din redarea cadrului normativ care reglementează procedura disciplinară aplicabilă polițiștilor am extras articolele declarate neconstituționale și vă rugăm să constatați faptul că cercetarea disciplinară a intimatului s-a făcut cu respectarea tuturor acestor prevederi legale, respectiv abaterea disciplinară și sancțiunea aplicată sunt prevăzute de lege, sunt încadrate în drept, cercetarea prealabilă s-a desfășurat cu chemarea și ascultarea intimatului.
O.M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. nu făcea decât să dubleze articolele din lege cu privire la cercetarea disciplinară, precum și să detalieze în amănunt această procedură.
In concluzie, vă rugăm să constatați faptul că dispoziția de sancționare a fost emisă în temeiul și cu respectarea Legii nr. 360/2002 și cu respectarea întocmai a normelor procedurale aplicabile la data emiterii acesteia, respectiv 05 septembrie 2013. Considerăm că instituția noastră nu putea emite un act sancționator cu încălcarea prevederilor legale aplicabile la momentul sancționării și nici nu putea prevedea culpa legiuitorului de a cuprinde într-o lege organică o dispoziție neconstituțională.
In susținerea celor expuse mai sus, înțelegem să invocăm ca practică judiciară Decizia Curții de Apel Pitești nr. 4648/ 19.11.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ * prin care a fost respins ca nefondat recursul recurentului - reclamant în contradictoriu cu I. G. al Poliției Române.
2. Pe fondul cauzei, în sarcina intimatului - reclamant a fost reținută ca abatere disciplinară, fapta de „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege ", faptă prevăzută de art. 57 lit. b ) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Abaterea săvârșită de intimat a constat în aceea că la data de 15.06.2013, în timp ce se afla în concediu medical a pătruns în biroul șefului Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, zonă de securitate clasa a II-a, fără aprobarea comisarului șef de poliție O. V., ofițer care a preluat îndeplinirea atribuțiilor de șef al inspectoratului până la clarificarea situației medicale a titularului postului (în baza Dispoziției zilnice a inspectorului general al Poliției Române nr. 113 din 12.06.2013) și fără a avea permisul de acces vizat pentru semestrul I al anului 2013.
In baza notei - raport a Direcției Control Intern nr._/ 16.06.2013 și a raportului Structurii de Securitate nr._/ 25.06.2013, inspectorul general al Poliției Române a dispus prin Dispoziția nr. 3731 din 10.07.2013 declanșarea cercetării prealabile privind eventualele abateri disciplinare ce puteau fi reținute în sarcina intimatului.
Această activitate s-a concretizat în Raportul de cercetare prealabilă nr. S/_ din data de 27.08.2013, întocmit de ofițerul desemnat cu cercetarea prealabilă - comisarul șef de poliție C. A., șef serviciu din cadrul Direcției de Control Intern, prin care s-a stabilit că intimatul se face vinovat de comiterea abaterii disciplinare prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, constând în aceea de „neglijentă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu r
sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege ".
Conținutul raportului a fost adus la cunoștința intimatului și prezentat ulterior inspectorului general al Poliției Române, care a dispus sancționarea intimatului cu mustrare.
Astfel, ca urmare a celor reținute prin raportul de cercetare prealabilă, la data 05.09.2013, a fost emisă Dispoziția nr. S/7528 a inspectorului general al Poliției Române, prin care intimatul a fost sancționat cu „mustrare scrisă", pentru săvârșirea abaterii disciplinare de „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege", prevăzută de art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Conform Dispoziției nr. S/7528 din data de 05.09.2013, în sarcina intimatului s-a reținut încălcarea următoarelor prevederi legale:
-art. 4 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, potrivit căruia polițistul este obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, jurământul de credință față de România, prevederile regulamentelor de serviciu și să îndeplinească ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici privind activitatea sa;
-art. 54 alin. (1) din și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al structurilor de poliție din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, aprobat prin Dispoziția nr. 9122/III din 25.06.2012, care stabilește:
•In afara orelor de program, accesul în spațiile structurilor inspectoratelor de poliție județene se face numai cu aprobarea conducerii structurii respective sau, după caz, după anunțarea personalului de serviciu și consemnarea în registrul de evidență a intrărilor/ ieșirilor în/ din sediul structurii, în afara programului de lucru, de către personalul care asigură serviciul de permanență;
•Nicio persoană fizică sau reprezentanții altor autorități nu poate/ pot pătrunde în încăperile din sediile structurilor inspectoratelor de poliție județene sub nici un motiv, în afara orelor de program, fără acordul prealabil al șefului structurii respective sau a personalului de serviciu pe inspectoratul de poliție județean în conformitate cu dispozițiile legale.
-Hotărârea Guvernului nr. 585/2022 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate din România, respectiv:
•art. 110 și art. 111 alin. (2) din Anexa nr. 1 care stabilesc:
„Accesul fiecărui angajat al unității deținătoare de informații secrete de stat în zone de securitate clasa I sau clasa a H-a se realizează prin intrări anume stabilite, pe baza permisului de acces, semnat de conducătorul acesteia." „Permisele de acces se vizează semestrial.";
•Art. 112 din Anexa nr. 1, potrivit căruia „este interzis accesul altor persoane, în afara celor care dispun de permis de acces, în locurile în care sunt gestionate informații secrete de stat."
•A.. (2) din Anexa nr. 10A, potrivit căruia măsurile de protecție fizică a încăperilor și locurilor unde se păstrează sau se manipulează informații clasificate sau se desfășoară astfel de activități se vor organiza și implementa în funcție de zonele de securitate. Accesul în zonele de securitate și încăperile în care se derulează activități ori se lucrează cu informații clasificate va fi permis exclusiv persoanelor abilitate, potrivit nivelurilor de clasificare, cu respectarea principiului „nevoii de a cunoaște".
Împotriva Dispoziției de sancționare, intimatul a formulat contestație în termenul prevăzut de lege. Astfel, prin Ordinul nr. H/4690 din data de 02.10.2013 a ministrului A. Interne, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată și s-a dispus menținerea sancțiunii disciplinare aplicată, întrucât nu au fost constatate motive temeinice care să justifice admiterea acesteia, iar din întregul material probator a rezultat fără dubiu vinovăția intimatului, acesta făcându-se vinovat de săvârșirea abaterii disciplinare reținute.
Învederăm onoratei instanțe de judecată că așa cum reiese și din materialul de cercetare disciplinară, cercetarea intimatului a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză, prevăzute de Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere că Tribunalul nu a procedat la analizarea faptelor reținute în cuprinsul Dispoziției inspectorului general al Poliției Române nr. 767/17.01.2013, reiterăm apărările formulate de instituția noastră pe fondul cauzei, astfel:
Aspectele invocate de intimatul - reclamant sunt simple afirmații, cu un caracter subiectiv și nu se bazează pe argumente întemeiate, cu atât mai mult cu cât, din întregul material probator administrat a rezultat fără dubiu vinovăția reținută în sarcina sa, astfel că la data de 15.06.2013, în timp ce se afla în concediu medical a pătruns în biroul șefului Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, zonă de securitate clasa a II-a, fără aprobarea comisarului șef de poliție O. V. și Iară a avea permisul de acces vizat pentru semestrul I al anului 2013.
Din înscrisurile existente la dosarul de cercetare disciplinară reiese că domnul T. I. Nicușor, în perioada 29.05._13 și-a desfășurat activitatea profesională la Inspectoratul de Poliție Județean Călărași, fiind împuternicit în funcția de șef al inspectoratului.
In perioada 20.05 - 23.05.2013, pe fondul unor probleme medicale, intimatul a fost internat în spital, iar prin adeverința nr. 1382/24.05.2013 emisă de C.M.J. al M.A.I. Suceava i s-a acordat concediu medical 26 de zile, începând cu data de 24.05.2013 până la data de 18.06.2013, menționându-se că în cuprinsul acestui înscris că ofițerul din cadrul I.P.J. Suceava este detașat la I.P.J. Călărași.
Așadar, în acest context, precizăm că la data de 15.06.2013, intimatul se afla în concediu medical și nu la conducerea inspectoratului. Mai mult decât atât, arătăm că prin Dispoziția zilnică a inspectorului general al Poliției Române nr. 113/12.06.2013, la comanda Inspectoratului de Poliție Județean Suceava a fost desemnat comisarul șef de poliție O. V. care a preluat îndeplinirea atribuțiilor de șef al inspectoratului până la clarificarea situației medicale a titularului care era în incapacitate temporară de muncă și, prin urmare, în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile de serviciu.
Potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (1) și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară al Inspectoratului de Poliție Județean Suceava, intimatul trebuia să ceară acordul prealabil al șefului inspectoratului. Astfel, întrucât la data de 15.06.2013 conducerea I.P.J. Suceava era asigurată de comisarul șef de poliție O. V., intimatul care se afla în concediu medical putea pătrunde în încăperile inspectoratului, în afara orelor de program, numai cu aprobarea prealabilă a acestuia și, de asemenea cu respectarea normelor legale și interne ce reglementează circulația și ordinea internă în zonele de securitate.
Deși la momentul pătrunderii în biroul comisarului șef de poliție O. V., delimitat și marcat - zonă de securitate clasa a Il-a, intimatul era autorizat pentru acces la informații clasificate secrete de stat, nivelul strict secret, acesta nu a respectat una din condițiile obligatorii stabilite de normele legale și interne ce reglementează circulația și ordinea internă în zonele de securitate, respectiv de a avea permis de acces semnat și avizat pentru semestrul I al anului 2013. In acest sens învederăm instanței că legiuitorul a stabilit clar că accesul în zonele de securitate clasa I și clasa a II-a va fi controlat prin verificarea permisului de acces sau printr-un sistem de recunoaștere individuală aplicat personalului, atunci când acesta există, ori în cazul de față la Inspectoratul de Poliție Județean Suceava nu a fost instituit un astfel de sistem, accesul făcându-se în zonele de securitate doar pe bază de permis de acces.
Totodată, precizăm că potrivit art. 33 din Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că măsurile de protecție prevăzute în cuprinsul Anexei nr. 10/A din același act normativ sunt condiționate de deținerea autorizației de acces la informații clasificate secret de stat, nivel secret valabilă, cu respectarea principiului „nevoii de a cunoaște" și de deținerea permisului de acces semnat și avizat semestrial.
Cu privire la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate, vă rugăm să aveți în vedere faptul că ""mustrarea scrisă" reprezintă cea mai ușoară sancțiune disciplinară aplicabilă polițiștilor, ce constă în "reproșul oficial, adresat în scris, polițistului vinovat" și are în principal un caracter preventiv, urmărind evitarea comiterii de fapte disciplinare mai grave.
Din întregul material de cercetare disciplinară rezultă cu certitudine că intimatul se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa, iar sancțiunea aplicată a fost individualizată în mod corect față de gravitatea abaterii comise.
Menționăm că sancțiunile disciplinare își pierd caracterul educațional și preventiv dacă autoritatea obligată să le aplice nu acționează atunci când regulile stabilite sunt încălcate, ele sunt astfel necesare pentru menținerea disciplinei dar și a autorității de conducere.
La adoptarea sancțiunii disciplinare, s-au avut în vedere toate elementele prevăzute în art. 59 din alin. 8) din Legea nr. 360/2002, față de care s-a apreciat că nesancționarea polițistului constituie un factor de risc prin conturarea unei stări de vulnerabilitate, respectiv diminuarea nivelului disciplinei personalului și ordinii interioare în cadrul unității, care aduce prejudicii instituției poliției și valorilor sale.
În concluzie, vă solicităm să admiteți prezentul recurs, iar pe cale de consecință să dispuneți respingerea acțiunii intimatului.
2) M. A. Interne, care a apreciat că hotărârea instanței de fond este nelegală, în mod greșit fiind respinsă excepția inadmisibili tații capătului de cerere referitor la anularea Ordinului m.a.i. nr. II/4690/02.10.2013, sens în care precizăm următoarele:
Pentru a adopta o astfel de soluție, instanța de fond a reținut că „odată cu actul de sancționare reclamantul poate contesta și răspunsul primit la plângerea prealabilă formulată împotriva actului de sancționare, art. 8 din Legea nr. 554/2004 prevăzând că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul la primit la plângerea prealabilă, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului și repararea pagubei".
Solicităm instanței de recurs să constate faptul că nu există niciun temei de drept, în baza căruia să poată fi anulat răspunsul la plângerea prealabilă, formulat de către M. A. Interne (Ordinul m.a.i. nr. II/4690/2013), în condițiile în care art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, statuează în mod evident dreptul persoanei care a fost vătămată într-un drept printr-un act administrativ unilateral să solicite anularea acelui act administrativ.
Aceeași concluzie se desprinde și din interpretarea teleologică a celorlalte dispoziții ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, care oferă dreptul persoanei vătămate printr-un act administrativ, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), să sesizeze instanța de contencios administrativ pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului care a produs vătămarea, or în speța de față actul care a produs vătămarea este dispoziția de sancționare emisă de inspectorul general al Inspectoratului G. al Poliției Române și nicidecum actul prin care s-a răspuns la plângerea prealabilă.
Din prevederile legale menționate mai sus, reies condițiile de exercitare ale unei acțiuni în contencios administrativ respectiv ca: actul atacat să fie un act administrativ, iar acest act să vatăme un drept subiectiv recunoscui de lege sau un interes legitim.
Pe de alta parte, așa după cum am precizat, cu ocazia apărărilor de fond, Ordinul m.a.i. contestat este emis în aplicarea art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 (forma în vigoare în perioada de referință), potrivit căruia „polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară aplicată, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, șefului ierarhic superior celui care a aplicat sancțiunea.”
Practic, Ordinul m.a.i. nr. II/4690/2013 este răspunsul formulat, de către M. A. Interne, la contestația întocmită, de către reclamant, materializat (în temeiul art. 61 alin. (1) teza a II - a din actul normativ indicat) sub forma unei decizii motivate.
Or, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 „polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului ori a dispoziției de sancționare", articolul menționat stabilind, fără putință de tăgadă, caracterul unicului act administrativ ce poate fi contestat în procedura sancționării disciplinare a polițiștilor.
De altfel, Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede, în cuprinsul acesteia, o cale de atac care să poată fi formulată împotriva respingerii plângerii prealabile.
Nu în ultimul rând vă rugăm să constatați că instanța de judecată nu a analizat și nu s-a pronunțat, în prealabil, dacă actul emis de către ministrul afacerilor interne este un act administrativ (și poate fi anulat) sau nu.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;... ".
Întrucât reclamantul a învestit instanța cu judecarea unei cereri în anularea unei decizii de sancționare emise la nivelul Inspectoratului G. al Poliției Române și a Ordinului ministrului afacerilor interne prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei de sancționare, este evident că numai unul dintre acestea îndeplinește condițiile pentru a putea fi considerat un act administrativ în înțelesul legii contenciosului administrativ, pentru a putea fi susceptibil a fi atacat în fața instanței de judecată.
Astfel, în considerarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în privința reclamantului, singurul act care a intervenit asupra raporturilor sale juridice (modificându-le) și care ar putea ii considerat vătămător al drepturilor sale subiective sau al unui interes legitim, este Dispoziția inspectorului general al I.G.P.R. nr. S/7528/05.09.2013, prin care acesta a fost sancționat disciplinar, nicidecum ordinul ministrului afacerilor interne.
Învederăm instanței de judecată că, în același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 4562/11.07.2012 în dosarul civil nr._, reclamant T. D. și sentința civilă nr. 4493/04.07.2012 în dosarul civil nr._/2/2010, reclamant C. V..
În concluzie, față de cele învederate, vă rugăm să admiteți prezentul recurs astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii capătului de cerere prin care se solicită anularea Ordinului m.a.i. nr. 11/4690/02.10.2013, ca inadmisibil.
Intimatul T. I. NICUȘOR, prin SINDICATUL N. AL POLIȚIȘTILOR SI PERSONALULUI CONTRACTUAL din M.A.I., a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Procedura disciplinară finalizată cu dispoziția contestată s-a desfășurat potrivit Ordinului MAI nr. 400/2004, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 392/2014 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de E. F. D. în Dosarul nr.4._ * al Curții de Apel București — Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal și s-a constatat că prevederile art.59 alin.(2), art.60 alin.(1) și ale art.62 alin.(3) din Legea nr.360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut în motivare că ,, aspecte esențiale în materia răspunderii disciplinare, ce țin de statutul funcționarului public, sunt reglementate, în baza dispozițiilor legale criticate, prin acte juridice infralegale, respectiv prin ordine ale ministrului administrației și internelor.
Pentru a analiza incidența în cauză a art.73 alin.(3) lit. j) din Constituție, Curtea reține mai întâi că polițistul este funcționar public civil, cu statut special, potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.360/2002, și că, în conformitate cu art.2 alin.(1) din aceeași lege, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.345 din 18 mai 2011. Astfel, polițistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. De aceea, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul polițistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art.73 alin.(3) lit.j) din Constituție, respectiv Legea nr.360/2002.
Răspunderea disciplinară, conform art.4 alin.(2) și cap. IV din Legea nr.360/2002, se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu și, în condițiile angajării acestei răspunderi, este afectată executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia. De aceea, Curtea reține că răspunderea disciplinară, ținând de statutul polițistului, trebuie reglementată, potrivit art.73 alin.(3) lit.j) din Constituție, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lege specială în sensul art.1 alin.(2) din Legea nr.53/2003 — Codul muncii.
Or, dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine. Așadar, se ajunge la situația ca un aspect esențial care vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de față, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităților autorului excepției de neconstituționalitate de a se apăra în mod eficient. În aceste condiții, persoana cercetată disciplinar nu cunoaște regulile după care se desfășoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate. Or, delegarea de atribuții de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
Curtea reține că textul art.73 alin.(3) lit.j) din Constituție este foarte clar: „Prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcționarilor publici”. Deci, orice aspect care vizează cele trei elemente trebuie reglementat prin lege organică, inclusiv răspunderea disciplinară. Întrucât dispozițiile legale criticate prevăd reglementarea prin acte administrative a acestor aspecte, ele contravin art.73 alin.(3) lit.j) din Constituție.
De altfel, art.73 alin.(3) lit.p) din Constituție prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică. În acest sens, Legea nr.53/2003 — Codul muncii prevede chiar un capitol distinct ce reglementează răspunderea disciplinară. De aceea, și art.73 alin.(3) lit.j) din Constituție prevede că statutul funcționarului public trebuie reglementat tot prin lege organică, având în vedere că elementele care diferențiază statutul acestuia reprezintă chiar derogări de la reglementarea generală în materie.
În aceste condiții, Curtea constată atât încălcarea art.1 alin.(4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului), precum și încălcarea art.1 alin.(5) din Constituție în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât personalul vizat (care se poate raporta, în aceste condiții, doar la prevederile legii) nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare.ˮ
Decizia Curții produce în mod obligatoriu efecte și în prezentul litigiu, care este încă în curs, și împiedică validarea unei dispoziții de sancționare disciplinară emise în conformitate cu o procedură declarată neconstituțională. Nu pot fi primite susținerile recurentului I. G. al Poliției Române, potrivit cărora decizia Curții Constituționale nu ar fi creat un vid normativ, existând dispoziții legale suficient de detaliate în însuși cuprinsul Legii nr. 360/2002, întrucât acest aspect, chiar dacă ar fi real, ar fi trebuit avut în vedere de însăși Curtea Constituțională, iar Curtea de apel nu este îndreptățită să lase fără efecte decizia instanței constituționale, care este general obligatorie (art. 147 alin.4 din Constituție). Totodată, se constată că atât Dispoziția IGPR nr. S/7528/05.09.2013, cât și Ordinul Ministrului A. Interne nr. II/_ din 2.10.2013, prin care contestația a fost respinsă, ca neîntemeiată și a fost menținută sancțiunea disciplinară aplicată menționează explicit ca temei de drept al adoptării lor Ordinul MAI nr. 400/2004.
Nefondat este și recursul pârâtului M. Administrației și Internelor, având în vedere că Ordinul Ministrului A. Interne nr. II/_ din 2.10.2013 constituie în mod evident un act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind vorba despre un act emis în regim de putere publică, referitor la drepturile și îndatoririle intimatului-reclamant, efectul său juridic constând în definitivarea dispoziției de sancționare disciplinară, astfel încât nu se poate considera drept inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea acestui ordin.
Recursurile sunt prin urmare nefondate, urmând a fi respinse, potrivit art. 496 alin.1 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții-pârâți I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE, cu sediul în București, .. 4-6, sector 5, și M. A. INTERNE, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 7590/18.11.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant T. I. NICUȘOR prin SINDICATUL NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI PERSONALULUI CONTRACTUAL DIN M.A.I., cu sediul ales în București, .. 6, camera 101, sector 5, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. Ș. G. L. Z. G. D.
GREFIER,
ANIȘOARA N.
Red. L.G.Z.
5 ex./
Jud. fond T.B.: A. M. P.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 694/2015. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3637/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
