Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1973/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1973/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 1790/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII–A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1973
Ședința publică din data 01.07.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER: A. P.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta C. TÂRGOVIȘTE – în insolvență, în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI MIJLOCII și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA G. DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR, având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta, prin avocat M. N., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează lipsa răspunsului la adresele instanței, după care,
Reclamanta C. TÂRGOVIȘTE, prin avocat, cu privire la lipsa răspunsului la adresele instanței, solicită instanței să dispună în consecință. Totodată, depune la dosarul cauzei, dovada faptului că a înregistrat acțiune pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reclamanta C. TÂRGOVIȘTE, prin avocat, arată că este o cerere de suspendare întemeiată pe art. 15 din legea contenciosului administrativ. Apreciază că toate cele 4 condiții sunt îndeplinite. Se află la dosar la fila 96 depusă cauțiunea, la termenul de astăzi a depus dovada că a înregistrat acțiune pe fond, astfel că cerințele formale ale cererii de suspendare sunt întemeiate. În ceea ce privește aparența de nelegalitate, învederează faptul că sunt două motive de nelegalitate: unul este întemeiat pe legea insolvenței, dată fiind starea C. Târgoviște aflată în procedura insolvenței, și altul este întemeiat pe codul de procedură fiscală aplicabilă regimului juridic. În ceea ce privește legea 85/2006, arată faptul că, prin decizia atacată în prezenta cauză s-au calcul at accesorii după momentul depunerii declarației de creanțe în procedura falimentului. Cu multă vreme după depunerea declarației de creanță, după aprobarea planului de reorganizare se calculează accesorii. Apreciază că lucrul acesta este incorect și ilegal, și contravine prevederilor art. 41 din legea 85/2006 care stabilește în mod expres că după data deschideri procedurii nu se mai calculează nici un fel de accesorii pentru creanțele înscrise la masa credală. De altfel, există inclusiv jurisprudență CEDO într-o astfel de situație care spune că nerespectarea hotărârii de deschidere a falimentului echivalează cu afectarea principiului stabilității hotărârilor judecătorești. Dacă instanța va îndepărtat acest motiv și va considera că în conformitate cu Legea 85/2006 organele fiscale aveau dreptul să calculeze accesorii, solicită să se aibă în vedere prevederile art. 122 ind. 1 din codul de procedură fiscală, care spune că după data deschiderii procedurii nu se mai calculează accesorii. De altfel, din aplicarea art. 122 ind. 1 din Codul de procedură fiscală, este și decizia comisiei fiscale centrale nr. 1/2008 aprobată prin Ordinul 1537/2008, care spune, de asemenea, că nu se mai calculează accesorii pentru sumele înscrise la masa credală.
În ceea ce privește prejudiciul, susține că acesta este în două feluri: în primul rând C. TÂRGOVIȘTE este o societate aflată în procedura insolvenței. În practică, Fiscul face în două feluri: fie consideră aceste accesorii drept creanțe curente și vine la masa credală să le plătească contribuabilul din sumele pe care le are, fie se înscrie la masa credală. În ambele situații se afectează predictibilitatea financiară.
Față de aceste considerente, precum și față de cele dezvoltate în scris, solicită admiterea cererii de suspendare. Cu cheltuieli pe cale separată.
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta C. TÂRGOVIȘTE S.A. (în insolvență) în contradictoriu cu DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA G. DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR solicită suspendarea executării deciziei nr.2255/_ din 13.08.2014, adresa nr._/10.09.2014 și decizia nr. 10/23.01.2015, emise de A.N.A.F.
În motivare se arată că, la data de 27.03.2013 a fost depusă declarație de creanță și de către A.N.A.F. (anexa 5), pentru următoarele sume:
- 48.715.361 lei „reprezentând obligații fiscale datorate de societate către bugetul general" până la data de 22.02.2013 și
- 1.860.907 lei pentru a fi „plătită conform dispozițiilor art. 64 alin. (6) din Legea nr. 85/2006", în această sumă nefiind cuprinse accesoriile care fac obiectul Deciziei de accesorii și a Adresei de punere în aplicare atacate.
În Buletinul Procedurilor de insolvență nr. 7816/30.04.2013, a fost publicat Tabelul preliminar de creanțe al reclamantei C. TÂRGOVIȘTE, în care creditoarea A.N.A.F. a fost înscrisă cu suma de 46.742.672 lei, în categoria creanțelor bugetare, definite de art. 3 pct. 11 din Legea privind procedura insolvenței.
La data de 20.09.2013, în urma contestației la Tabelul preliminar promovată de A.N.A.F., care a făcut obiectul dosarului_ /a26, prin Sentința nr. 705/20.09.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, judecătorul sindic a rectificat eroarea materială și a dispus înscrierea în Tabel a creanței A.N.A.F. cu o creanță în valoare de 48.602.705 lei.
La data de 18.04.2013, Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili a emis Decizia nr._ referitoare la obligațiile de plată accesorii în cuantum de 25.744.277 lei (anexa 6). Accesoriile în sumă de 25.744.277 lei reprezintă obligații accesorii aferente perioadei de dinaintea deschiderii procedurii de insolvență, după cum însuși organul fiscal confirmă. Aceste accesorii sunt calculate la obligațiile fiscale - debit principal, debit principal care a fost înregistrat în Tabelul preliminar de creanțe al reclamantei.
Împotriva Deciziei de accesorii nr._/18.04.2013, reclamanta a formulat contestație fiscală nr._/01.08.2013 (anexa 7), în temeiul art. 205 și urm. C.pr.fisc, solicitând anularea acesteia.
Prin Decizia nr. 225/31.07.2014 (anexa 8) comunicată reclamantei în data de 07.08.2014, A.N.A.F. prin Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor admite în parte contestația formulată de C. Târgoviște SA împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii nr._/18.04.2013 (denumită în continuare „Decizia Desființată") după cum urmează:
-Cât privește primul capăt al contestației și anume "Decizia contestată a fost emisă de organul fiscal la data de 18.04.2013, ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței și datei la care organul fiscal a formulat declarația de creanță fiind încălcate astfel prevederile art.122^1 din Codul de Procedură Fiscală coroborat cu art.41 alin.l din Legea nr.85/2006, precum și prevederile art.177 din Codul de Procedură Fiscală. (....) Astfel, apreciază că ANAF nu este în drept, potrivit legii care reglementează procedura insolvenței, să adauge nici un fel de accesorii creanțelor născute anterior de data deschiderii procedurii insolvenței, altele decât cele care erau deja calculate și prinse într-un titlu de creanță la data de 22.02.2013 și pentru care ANAF a formulat cerere de admitere a creanței, cerere admisă și creanța fiind reflectată în tabelul preliminar al creanțelor ", organul fiscal reține următoarele: "Se reține că accesoriile în sumă de 25.744.277 lei sunt aferente debitelor născute anterior deschiderii procedurii de insolvență, respectiv anterior datei de 22.02.2013 și au fost calculate până la data deschiderii procedurii insolvenței, inclusiv, respectiv pe perioada 26.02._13. Ca urmare, nu poate fi reținută în soluționarea cauzei susținerea potrivit căreia decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, contestată, este nelegală și netemeinică pentru că au fost calculate accesorii după data deschiderii procedurii de insolvență. Având în vedere cele precizate, susținerea societății privind nelegalitatea emiterii de către organele fiscale a Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._/18.04.2013 după data deschiderii procedurii insolvenței se va respinge ca neîntemeiată."(fila 8 din Decizia nr. 225/31.07.2014).
-Cât privește al doilea capăt al contestației, care privește accesorii în sumă totală de 6.256.745 lei și anume "pentru sumele reprezentând salarii sau diferențe din salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești râmase definitive și irevocabile se datorează toate contribuțiile sociale obligatorii, nefiind prevăzute la venituri exceptate de la plata acestora, însă acestea se datorează în raport de momentul plății efective și nu în raport de declarația rectificativă care se întocmește pentru perioadele la care drepturile salariale respective ar fi fost datorate conform hotărârii judecătorești", organul fiscal reține următoarele:" Prin urmare, conform prevederilor legale enunțate anterior, precum și faptului că plățile diferențelor de drepturi salariale stabilite prin Sentințele Civile nr.132/2009, nr.1411/2009 și nr.2194/2011 au fost efectuate după data de 01.01.2012, se desprinde concluzia că în mod eronat au fost calculate de organele fiscale din cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili prin Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii_/18.04.2014 accesorii de la data la care se referă aceste obligații." ."(fila 13 din 225/31.07.2014).
Deși prin Decizia nr. 225/31.07.2014 a fost soluționată contestația formulată de C. Târgoviște SA, nu s-a dispus cu privire la sumele datorate reținându-se următoarele:
"Întrucât organul de soluționare nu se poate substitui organului fiscal pentru refacerea stingerilor operate în evidența fiscală în perioada pentru care s-au calculat accesoriile contestate, urmează să se desființeze Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii_/18.04.2013, pentru suma totală de 25.744.277 lei conform dispozițiilor art.216 alin.(3) si alin. (3^1) din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală (....) urmând ca organele fiscale să reanalizeze obligațiile fiscale accesorii pe aceeași perioadă avută în vedere prin actul administrativ fiscal desființat, având în vedere considerentele din motivarea prezentei decizii și dispozițiile normative incidente în materie în perioada de calcul a accesoriilor." (fila 13 și 14 din Decizia de Soluționare).
Împotriva Deciziei nr. 225/31.07.2014, reclamanta a formulat acțiune în anulare, ce formează obiectul dosarului nr._ pe rolul Curții de Apel București (anexa 9) fiind neveridice susținerile ANAF din Decizia de soluționare și anume "Dacă societatea era nemulțumită de modul de modul în care s-a dispus calcularea accesoriilor prin Decizia D.G.S.C. nr.225/31.07.2014 avea posibilitatea să formuleze acțiune în contencios administrativ împotriva acesteia însă nu a înțeles să exercite această cale de atac motiv pentru care organul de soluționare nu va relua în prezenta decizie considerentele de fapt si de drept exprimate în motivarea Decizieinr.225/31.07.2014 referitoare la legalitatea emiterii deciziei de calcul al accesoriilor după data deschiderii insolvenței".
Urmare a Deciziei nr. 225/31.07.2014, astfel cum a fost dispus prin aceasta, AFPD a procedat la reanalizarea obligațiilor fiscale accesorii pe aceeași perioadă avută în vedere prin actul administrativ desființat, în urmă căreia s-au scăzut accesoriile aferente obligațiilor fiscale reprezentând contribuții sociale aferente drepturilor salariale, în sumă de 6.233.428 lei, reținându-se că subscrisa datorează doar suma de 19.510.849 lei, cu titlu de accesorii, din totalul sumei de 25.744.277 lei, stabilită anterior prin Decizia Desființată.
În acest sens AFPD a emis Decizia de accesorii și Adresa de punere în aplicare, prin care se explicitează modificările operate.
Împotriva Deciziei de accesorii și Adresei de punere în aplicare. reclamanta a formulat contestație administrativă, înregistrată la ANAF sub nr._/03.11.2014.
Prin Decizia de soluționare, ANAF a respins ca neîntemeiată contestația reclamantei considerând, pe de-o parte, că sunt aplicabile considerentele menționate în Decizia nr. 225/31.07.2014, acestea rămânând valabile cât timp această decizie nu a fost anulată, iar, pe de altă parte, că, posibilitatea înscrierii creanței organelor fiscale la masa credală va fi apreciată de judecătorul sindic, nefiind de competența ANAF.
2. Precizări cu privire la stabilirea cauțiunii
În conformitate cu art. 21 Constituție: „Orice persoana se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. Nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."
2.1. Absența unor dispoziții privitoare la acordarea asistenței juridice în materia cauțiunii
Conform doctrinei în domeniu, pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului: „În privința obstacolelor de fapt de natură a pune în discuție dreptul la un tribunal, instanța europeană a decis, mai întâi, că un asemenea obstacol poate fi dat de absența unor dispoziții legale privitoare la acordarea asistenței judiciare, deoarece obligația de a asigura exercițiul lui efectiv impune adoptarea de către statele contractante a unor masuri pozitive in materie." (C. B. - Convenția europeana a drepturilor omului, Comentariu pe articole, Ediția 2, ed. C.H. B., pag. 437)
În ce privește cauțiunea, legea nu prevede vreo dispoziție prin care să se acorde asistență judiciară cu privire la acesta (reducere, eșalonare ori amânare), în situația în care este prea oneroasă pentru a fi suportată de către debitor. Ordonanța de urgență nr. 80/2013 referitoare la ajutorul public judiciar în materie civilă, nu este aplicabilă situației în care este stabilită o cauțiune ce nu poate fi suportată de către debitor, lăsând numai în puterea instanței stabilirea cuantumului.
Cuantumul ridicat al cauțiunii și lipsa unor dispoziții speciale care să prevadă procedura de modificare a cuantumului acesteia, sunt factori care conduc la apariția unui obstacol de natură a pune în discuție dreptul reclamantei la un tribunal prin restrângerea acestuia.
2.2. Cauțiunea condiționează accesul la justiție
În Decizia nr.40/2004, Curtea a constatat ca fiind neconstituționale prevederile art.164 alin.l, 2 și 3 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, referitoare la obligația plății unei cauțiuni, ca o condiție a accesului la instanța de judecată. Cu acest prilej Curtea a reținut că, „în practică, obligativitatea plății cauțiunii, ca o condiție de acces la calea de atac a contestației la executare, s-a relevat a fi un impediment de multe ori insurmontabil, cu atât mai dificil de calificat ca rezonabil cu cât, potrivit legii, o asemenea cale de atac este deschisă oricărei persoane lezate în drepturile și interesele sale legitime." Curtea a apreciat că reglementarea dedusă controlului de constituționalitate contravine liberului acces la justiție „în măsura în care condiționează însăși înregistrarea contestației la executare, în materie, de plata unei cauțiuni".
În prezenta cauză, judecarea cererii de suspendare poate fi blocată de stabilirea unui cuantum ridicat al cauțiunii, având în vedere situația materială a reclamantei. Cuantumul cauțiunii ar trebui să asigure un echilibru între garanția creditorului și dreptul debitorului la un proces echitabil - sub aspectul accesului la justiție, iar nu să creeze premisele unui impediment sever al debitorului de a putea obține cadrul legal pentru discutarea cererii de suspendare a actului administrativ.
Cuantumul ridicat al cauțiunii raportat la starea de insolvență a reclamantei, este un obstacol de fapt care conduce la imposibilitatea exercitării dreptului de acces la un tribunal, pentru judecarea cererii de suspendare.
Recomandarea nr. R(89) din 13 septembrie 1989 prevede următoarele: „Măsurile de protecție provizorie dispuse de către instanța competentă pot lua forma de suspendare a executării actului administrativ, în întregime sau parțial, prin care se dispune în totalitate sau parțial restabilirea situației care a existat la momentul adoptării actului administrativ sau la orice modificare ulterioară, și de impunere asupra administrației a oricărei obligații corespunzătoare, în conformitate cu competențele Curții."
Conform jurisprudenței: „Soluția suspendării actului administrativ pana la pronunțarea instantei se circumscrie noțiunii de protectie provizorie corespunzătoare, masura care se recomanda a fi luata de autoritatea jurisdictionala, fara ca astfel sa se aduca atingere executării deciziilor autoritatilor administrative prin care se impun particularilor o . obligații.
Suspendarea pronuntata de instanta nu afecteaza principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai il confirma, cad partea apeleaza la hotararea justitiei pentru a nu executa actul pana la finalizarea tuturor procedurilor jurisdictionale. Tinand seama de considerentele de ordin legal expuse, de recomandările Comitetului de Miniștrii, pentru a evita excesul de putere din partea autoritatii fiscale si de circumstanțele cauzei, prima instanta a apreciat ca executarea actului administrativ este de natura a crea pagube serioase, care pot sa aiba consecințe grave in patrimoniul reclamantei." (Curtea de Apel C. secția contencios administrativ si fiscal decizia nr. 2254/2008)
D. urmare, luând în considerare dispozițiile Consiliului de Miniștrii din cadrul Consiliului Europei, pentru protejarea cetățenilor prin evitarea producerii unui pagube serioase, dar și pentru a diminua excesul de putere al autorităților fiscale, reclamanta are dreptul de a beneficia de măsuri de protecție prin suspendarea actelor administrativ fiscale.
23. Starea de insolvență a Reclamantei reprezintă un obstacol la plata unei cauțiuni mai mari de 0,1% din suma contestată
Conform jurisprudenței, cuantumul cauțiunii trebuie individualizat în funcție de circumstanțele cauzei și de starea materială a debitorului acesteia: "Art. 215(2) din 0.6. nr. 92/2003 reglementează o valoare maxima a cauțiunii datorate de cel care solicita suspendarea executării unui act administrativ fiscal, de 20% din cuantumul sumei contestate, în aceste limite instanta de judecata fiind îndreptățită să individualizeze cauțiunea, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze, ceea ce în speța s-a realizat". (Decizia nr. 594 din 07-feb-2012 înalta Curte de Casație si Justitie, Secția C. Administrativ si Fiscal)
D. urmare, cauțiunea trebuie să fie individualizată luând în considerare adevărata situație de fapt a debitorului, a realităților sociale și a posibilității efective ca acesta să poată realiza plata.
Or, reclamanta este o societate aflată în procedura insolvenței, iar în data de 07.05.2014, în dosarul nr._ pe rolul Tribunalului Dâmbovița, a fost depus Planul de reorganizare a activității C. Targoviste SA, în insolvență care prevede reorganizarea debitorului prin continuarea activității, plan care a fost aprobat la data de 05.02.2015.
La întocmirea planului de reorganizare s-a reieșit dintr-o anumită previziune financiară, în strictă corespundere cu care s-a stabilit și fluxul de numerar pentru perioada de reorganizare a C. Targoviste SA, care permite deopotrivă stingerea masei credale și punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare necesare repunerii societății în circuitul comercial normal.
Or, plata unei cauțiuni mari în intervalul de regularizare, de 10 zile, de la data comunicării adresei instanței judecătorești, reprezintă un adevărat obstacol pentru reclamantă și ar reprezenta un adevărat pericol pentru succesul Planului de reorganizare, determinând o abatere de la fluxul de numerar stabilit prin Plan.
În primul rând, reclamanta nu poate dispune de o sumă importantă de bani într-un timp atât de scurt, resursele noastre fiind alocate în exclusivitate îndeplinirii obligațiilor stabilite prin Planul de reorganizare.
În al doilea rând, alocarea unei sume importante într-un termen atât de scurt către o altă plată decât cea avută în vedere la elaborarea Planului de reorganizare, ar determina încălcarea ordinii stabilite prin Planul de reorganizare, întrucât reclamanta a fi în imposibilitatea de a efectua plata asumată prin plan, ceea ce ar putea determina chiar apariția procedurii falimentului.
Toate încasările reclamantei din decursul acestei perioade sunt afectate în exclusivitate îndeplinirii obligațiilor de plată asumate prin Planul de reorganizare și în vederea continuării desfășurării activității. O eventuală obligare la plata întregii cauțiuni afectează chiar funcționarea reclamantei, fiind contrară principiului salvgardării debitorului, specific procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, opțiunea contractării unui credit pentru plata acestei cauțiuni nu poate fi luată în considerare, în special datorită procedurii în care se află Subscrisa.
Astfel că existența procedurii insolvenței determină o spirală a imposibilităților de plată pentru reclamantă care conduce la crearea unui adevărat obstacol pentru continuarea acțiunii.
De asemenea, contextul achitării cauțiunii trebuie să fie apreciat și raportat la faptul că reclamanta are un număr de 1300 angajați, în legătură cu care a realizat eforturi constante pentru plata salariilor și păstrarea locurilor de muncă, chiar în condițiile intrării în insolvență.
Necesarul lunar pentru plata salariilor și cheltuielilor aferente este de 4.431.264 lei. Or, plata imediată a cauțiunii ar afecta chiar și posibilitatea plății unei părți a sumelor reprezentând salarii și ar putea conduce chiar și la consecințe mai grave, cu repercusiuni directe asupra salariaților.
În plus, potrivit situațiilor financiare aferenta anului 2013, reclamanta a înregistrat datorii de_ lei și o pierdere de 50.298.487 lei (anexa 10), astfel că situația sa financiară impune reducerea cuantumului cauțiunii stabilite de instanța de judecată.
3.Precizări prealabile cu privire la criticile formulate împotriva actelor administrativ-fiscale atacate
Prin contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de accesorii și a Adresei de punere în aplicare, reclamanta a susținut că actele administrativ fiscale atacate sunt nelegale, întrucât:
•în principal, organele fiscale nu aveau dreptul de a stabili accesorii în cazul contribuabililor pentru care s-a deschis procedura insolvenței, pentru creanțele principale anterioare deschiderii procedurii,
•în subsidiar, chiar dacă s-ar admite că organele fiscale aveau acest drept, stabilirea accesoriilor și emiterea unei decizii de accesorii nu poate fi realizată ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței.
Reclamanta pune în discuție legalitatea actelor administrativ-fiscale atacate din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de legea aplicabilă pentru emiterea valabilă a acestora.
Din punct de vedere al situației de fapt, trebuie menționat că organele fiscale recunosc, prin Decizia de soluționare, următoarele aspecte, care, sunt, prin urmare, necontestate:
•Obligațiile principale, raportat la care s-au calculat accesoriile contestate, sunt „născute anterior deschiderii procedurii insolvenței".
•Obligațiile principale au scadențe anterioare datei deschiderii procedurii insolvenței
•Organele fiscale au calculat accesorii până la data deschiderii procedurii insolvenței.
•Decizia de accesorii e ulterioară deschiderii procedurii insolvenței.
4.Condițiile pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executării actelor administrativ-fiscale sunt îndeplinite
În sensul admiterii cererii de suspendare, reclamanta arătă îndeplinirea condițiilor prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 15 din Legea 554/2004, pentru admisibilitatea suspendării de către instanța de judecată a efectelor actelor administrativ-fiscale atacate.
Potrivit art. 15 din legea contenciosului administrativ: „(l) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.
(2)Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător."
Astfel, conform art. 14 din Legea 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond."
Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă dacă sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de lege, respectiv: (i) existența unui caz bine justificat și (ii) necesitatea prevenirii unei pagube iminente. Acestor două condiții li se adaugă o a treia, de ordin procedural, anume condiția ca reclamantul să facă dovada declanșării acțiunii în anulare.
În speță, toate aceste condiții cerute de lege, pentru ca suspendarea executării actelor administrative să poată fi dispusă de către instanța de judecată, sunt îndeplinite, respectiv:
a.îndeplinirea condițiilor procedurale prin dovedirea declanșării acțiunii în anulare împotriva actelor administrativ fiscale - anexa 11.
b.îndeplinirea condițiilor materiale. Din analiza Deciziei de accesorii și Adresei de punere în aplicare, reiese că acestea au fost emise cu nerespectarea prevederilor codului de procedură fiscală și a legii insolvenței. În același timp, continuarea executării sumelor stabilite prin actele de control ar face imposibilă punerea în aplicare a planului de reorganizare, ceea ce ar însemna trecerea societății la procedura falimentului, caz în care este indubitabilă cauzarea prejudiciului material atât societății debitoare, cât și creditorilor acesteia.
5. Existența unui caz bine justificat
Conform art. 2 lit. t) din Legea 554/2004, prin „cazuri bine justificate" se înțelege; „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ". Această definiție a fost explicitată de practica judiciară și de doctrină astfel:
a. „Condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție. Cu alte cuvinte există un indiciu temeinic de nelegalitate.
b. „existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative."
5.1. În prealabil, organele fiscale nesocotesc obligativitatea și opozabilitatea hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii insolvenței împotriva reclamantei.
Încheierea din data de 22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul_, conferă reclamantei drepturi și obligații specifice. Această încheiere de deschidere a procedurii insolvenței se bucură, în plus față de autoritate de lucru judecat, și de obligativitate și opozabilitate față de terți, deci, inclusiv, față de organele fiscale.
Potrivit art. 435 alin. 2 C.pr.civ. „Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară".
Astfel cum a fost reținut în doctrină: „Opozabilitatea față de terți reprezintă, așadar, obligația tuturor de a respecta situația juridică creată, adică obligația de abținere de la săvârșirea vreunei acțiuni care să împiedice exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor de către titularii acestora" (V. M. Ciobnau, M. N., Noul cod de procedură civilă comentat și adnotat. Vol. I, UJ pag. 985).
Or, potrivit articolului 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal."
Or, în prezenta cauză, organele fiscale recunosc ca accesoriile conținute în Decizia de accesorii sunt accesorii aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii:
Întrucât aceste creanțe accesorii au fost individualizate prin Decizia de accesorii emisă după data pronunțării încheierii din 22.02.2013, rezultă că organele fiscale eludează și încalcă efectul suspensiv al încheierii de deschidere a procedurii insolvenței. Aceasta întrucât, potrivit articolului 110 din Codul de procedura fiscală român, deciziile de accesorii reprezintă titluri de creanță. Conform art. 111 alin. 2 Codul de procedură fiscală, termenul de plată pentru deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii este fixat de lege, în funcție de data comunicării titlului de creanță contribuabilului. în prezenta cauză, scadența pentru Decizia de accesorii intervine ulterior deschiderii procedurii insolvenței.
Potrivit efectului suspensiv al încheierii din 22.02.2013, recuperarea creanțelor accesorii individualizate în Decizia de accesorii ar fi trebuit suspendată și fructificată în cadrul procedurii insolvenței. Cu toate acestea, prin emiterea deciziilor de accesorii ulterior deschiderii procedurii și conferirea regimului de creanțe ce trebuie achitate la scadență, statul român și autoritățile administrative fiscale încalcă efectul suspensiv al încheierii din 22.02.2013, obligând Subscrisa să plătească aceste accesorii ca o creanță curentă.
Conform art 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații penale îndreptate împotriva sa".
Contribuabilii împotriva cărora a fost deschisă procedura insolvenței nu mai datorează obligații fiscale accesorii pentru creanțele înscrise de organele fiscale la masa credală. Această concluzie rezultă din dispozițiile art. 122^1 C.pr.fisc. coroborate cu art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 1 din 11 noiembrie 2008 a Comisiei de proceduri fiscale.
Prin urmare, este greșită interpretarea organelor fiscale, că această normă interzice doar calcularea accesoriilor asupra obligațiilor fiscale înscrise la masa credală pentru o perioada ce urmează datei deschiderii procedurii insolvenței, această interdicție operând și pentru perioada ce precede datei deschiderii procedurii insolvenței, daca actul administrativ fiscal care stabilește aceste accesorii este emis la o dată ulterioară deschiderii procedurii insolvenței, cu atât mai mult ulterior termenului stabilit pentru înscrierea creanțelor în tabelul preliminar al creanțelor împotriva reclamantei.
6. Iminența producerii unei pagube
Conform art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, „paguba iminenta" reprezintă „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public".
În doctrina administrativă s-a subliniat pentru o mai profundă clarificare a înțelesului noțiunii de pagubă iminentă, faptul că „într-o acțiune care are ca temei încălcarea unui drept subiectiv, reclamantul poate invoca ideea de perturbare dacă se află într-o legătură cauzală cu paguba. Actul administrativ, în loc să organizeze serviciul public, pentru a oferi reclamantului posibilitatea să-și valorifice drepturile și interesele legitime, a condus la operațiuni ale administrației prin care i s-au încălcat drepturile și interesele legitime, fiind iminentă și o pagubă."
În speță, condiția privind iminența pagubei este îndeplinită, raportat la cuantumul foarte ridicat al sumei în discuție, respectiv de 19.510.849 RON (aproximativ 4.400.000 Euro) și la faptul că potrivit art. 111 C.pr.fisc., termenul de plată al acestei sume este de 5 octombrie 2014.
Astfel, în considerarea cuantumului accesoriilor, executarea imediată a acestora ar duce la o paguba iminenta cu consecințe deosebit de grave, respectiv:
•sistarea activității de producție, relansată după declanșarea procedurii insolvenței. În acest sens menționează că, în condițiile în care potrivit specificului pieței metalurgice achiziționarea materiei prime (fier vechi) se face cu plata în avans, iar prețul produselor finite se încasează în 30-60 de zile de la data livrării și în situația în care nicio societate în insolvență nu poate obține o creditare bancară sau credit furnizor, societatea depune eforturi financiare considerabile pentru acoperirea acestei perioade de decalaj. În eventualitatea impunerii plății imediate a unei sume de aproximativ 20.000.000 lei, în mod indubitabil ar fi imposibilă acoperirea acelei perioade de decalaj financiar, astfel încât societatea ar avea flux de numerar negativ, cu consecința sistării activității societății,
•neplata creanțelor bugetare scadente, născute după data declanșării procedurii insolvenței,
•imposibilitatea onorarii obligaților contractuale, inclusiv a salariilor angajaților,
•neindeplinirea măsurilor adecvate de reorganizare prevăzute în planul de reorganizare și respectiv trecerea la procedura falimentului.
societatea fiind pusa in situatia de a nu-si putea desfasura activitatea, desi nu a incalcat nici o dispoziție legala.
Reclamanta este o societate aflată în procedura insolvenței, iar în data de 04.02.2015, în dosarul nr._ pe rolul Tribunalului Dâmbovița, a fost confirmat de către judecătorul sindic Planul de reorganizare a activității C. Targoviste SA, în insolvență care prevede reorganizarea debitorului prin continuarea activității. în acest context, iminența plății unei sume atât de importante ar destabiliza și ar compromite echilibrul atins de societate în vederea reorganizării. Reclamanta nu are posibilitatea de a achita această suma până la acest moment, sau în viitoarea perioadă.
La întocmirea planului de reorganizare s-a avut in vedereo anumită previziune financiară, în strictă corespundere cu care s-a stabilit și fluxul de numerar pentru perioada de reorganizare a C. Targoviste SA, care permite deopotrivă stingerea masei credale și punerea în aplicare a măsurilor de reorganizare necesare repunerii societății în circuitul comercial normal. Apariția unei sume atât de importante, într-o perioadă atât de scurtă, în pasivul societății, ar destabiliza iremediabil procedura, determinând trecerea societății la procedura falimentului, fiind compromisă orice încercare de reorganizare a societății.
C. Târgoviște este cel mai mare producător de oțel beton din România, capacitata de producție a acesteia poate sa acopere integral necesarul pieței interne. În cazul în care C. Târgoviște dispare, în lipsa altor producători interni semnificativi, vidul lăsat de această dispariție va fi preluat exclusiv de importatori. Astfel, menținerea pe piață, prin reorganizare, a celui mai important producător de oțel beton din România, va avea consecințe pozitive asupra economiei naționale, prin păstrarea unor prețuri competitive pentru oțelul beton, prin garantarea unor produse de calitate, și va acorda României un grad de independență față de importul materialelor necesare sectorului construcțiilor.
Mai mult, contextul achitării sumei prevăzute în Decizia de accesorii trebuie să fie delimitat și de faptul că Subscrisa avem un număr de peste 1300 angajați, în legătură cu care Reclamanta a realizat eforturi constante pentru plata salariilor și păstrarea locurilor de muncă, chiar în condițiile intrării în insolvență.
Necesarul lunar pentru plata salariilor și cheltuielilor aferente este de 4.431.264 lei. Or, plata imediată a sumei cuprinse în Decizia de accesorii ar bloca activitatea Reclamantei, plata sumelor reprezentând salarii și ar putea conduce chiar și la consecințe mai grave, cu repercusiuni directe asupra salariaților.
C. Târgoviște este cel mai important contribuabil din orașul Târgoviște, iar continuarea activității întreprinderii reprezintă și un beneficiu economic atât pentru bugetul general centralizat la nivel unității administrativ teritoriale, județul Dâmbovița, cât și la nivel bugetului general consolidat. în acest din urmă sens precizăm, că începând cu martie 2013 si pana in septembrie 2014 (perioada de după deschiderea procedurii insolventei), C. Târgoviște a plătit impozite si taxe la bugetul central si local, provenite din continuarea activității comerciale, în valoare de peste 130 milioane lei.
In actualul context economic, când pe de o parte, toate sectoarele de producție, în special cele din industria grea, sunt in recesiune, iar, pe de altă parte, nicio bancă sau oricare altă instituție financiară nu acordă împrumuturi societăților în insolvență, este de o importanță majoră finanțarea din partea entităților comerciale. Potrivit Planului de reorganizare societatea Invest Nikarom și-a asumat disponibilitatea finanțării societății cu suma de 8.000.000 lei, finanțare care fără putință de tăgadă nu va mai fi valabilă în eventualitatea apariției unui risc care poate conduce la trecerea în faliment a societății, ipoteză indubitabilă în cazul executării Deciziei de accesorii
În susținerea argumentelor, invocă și Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, instrument juridic european aplicat în mod frecvent în jurisprudența română.
Acest act juridic emis la nivel european consideră că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative. Recomandarea a apreciat că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor, în plus, s-a arătat în același act european că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Unul din principiile la care face referire Recomandarea este acela că autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să țină cont de ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil cu privire la nelegalitatea actului administrativ.
În jurisprudența națională, instanțele române aplică în mod frecvent prevederile acestei Recomandări, statuând cu valoare de principiu, în materia suspendării executării actelor administrative.
Pentru motivele arătate solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept: art. 15 din Legea nr. 554/2004.
La dosar s-au depus actele a căror suspendare se solicită, reclamanta a timbrat cu suma de 6.000 lei pentru cererea de suspendare (pagina 96).
Pârâta A.N.A.F. depune întâmpinare prin care solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004.
Curtea, analizând probele aflate la dosar, constată că cererea reclamantei urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
1. Existența unui caz bine justificat: conform art.2 lit.”t” din Legea nr. 554/2004 prin „cazuri bine justificate” se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Astfel, încheierea din data de 22.02.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în Dosarul nr._, de deschidere a procedurii insolvenței se bucură de obligativitate și opozabilitate față de terți deci, inclusiv față de organele fiscale conform art.435 al.2 Cod procedură civilă. Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind insolvența, „de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor „exercitate în cadrul unui proces penal”.
Or, în prezenta cauză, accesoriile conținute în decizie sunt aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii. Potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală român, deciziile de accesorii reprezintă titluri de creanță. Conform art.111 al.2 din același cod fiscal, termenele de plată pentru deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii este fixat de lege, în funcție de data comunicării titlului de creanță contribuabilului. În prezenta cauză, scadența intervine ulterior deschiderii procedurii insolvenței.
2. Iminența producerii unei pagube.
Conform art.2 lit.ș din Legea nr. 554/2004, paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor și previzibil.
În speță, condiția pagubei este îndeplinită, raportat la cuantumul foarte ridicat al sumei în discuție, 19.510.849 Ron, ca executarea imediată a acestei sume va duce la consecințe grave cum ar fi: sistarea activității de producție, relansată după declanșarea procedurii insolvenței; neplata creanțelor bugetare scadente; imposibilitatea onorării obligațiilor contractuale; neplata salariilor angajaților; neîndeplinirea măsurilor de reorganizare și respectiv trecerea la producerea falimentului.
Curtea reține că la data de 04.02.2015 în Dosarul nr._ pe rolul Tribunalului Dâmbovița a fost confirmat planul de reorganizare a activității reclamantei.
În susținerea celor expuse mai sus, invocăm Recomandarea nr.R (89) din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă. Acest act juridic consideră că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, în sensul că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită acțiunea reclamantei așa cum a fost formulată.
Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta C. TÂRGOVIȘTE – în insolvență cu sediul ale la cabinet individual de avocat M. I. N. cu sediul în București, .-52, ., în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, J. Prahova, ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA - ADMINISTRAȚIA FISCALĂ A MARILOR CONTRIBUABILI MIJLOCII cu sediul în Târgoviște, .. 166, J. Dâmbovița și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA G. DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în sector 5, București, ..
Dispune suspendarea deciziei nr. 225/_/13.08.2014, adresa de punere în aplicare nr._/10.09.2014 și decizia de soluționare a contestației nr. 10/23.01.2015.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.07.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. A. P.
Red. LS
6 ex./………
Luctrat 4 .>
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1456/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 4089/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
