Anulare act administrativ. Sentința nr. 1568/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1568/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 250/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1568
Ședința publică de la 03.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER: A. P.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea acordă cuvântul asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Reclamanta D. M., personal, apreciază că, conform art. 10 din Legea 554/2004 competența materială este a Curții de Apel București susținând că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă analiza legalității actelor emise de ANRM, a deciziei și a ordinului de modificare a salariului brut, iar în subsidiar, sumele care i s-au reținut. În situația în care instanța va declina competența de soluționare Tribunalului București, solicită disjungerea, respectiv analiza legalității actelor să rămână la Curtea de Apel București, cu atât mai mult, cu cât decizia Curții de Conturi se află la instanța curții de Apel București. De asemenea, învederează că instanța Tribunalului se antepronunță și spune că sentința este legală atâta timp cât decizia Curții de conturi este legală. Pentru aceste considerente și pentru cele dezvoltate în notele scrise pe care le depune la dosarul cauzei, solicită respingerea excepției necompetenței materiale și posibilitatea de a disjunge cererea de anulare a actelor de cererile accesorii.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta D. M., a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), pentru ca în contradictoriu cu aceasta să se dispună:
1. Anularea Deciziei de imputare nr._/08.12.2014 comunicată pe 16.12.2014, emisă de președintele ANRM, raportată la Notificarea nr._/27.11.2014, comunicată pe 02.12.2014 cu referire la Decizia nr. S207/28.08.2014 a Curții de Conturi, care precede decizia de imputare nr._/08.12.2014 și a formularului prestabilit de A.N.R.M., transmis în alb, denumit „Angajament de Plată” și anexat Notificării nr._/27.11.2014, pentru nelegalitate, netemeinicie, tardivitate, abuz de drept.
2. Restituirea tuturor sumelor reținute în mod nelegal de către pârâtă, în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii dispuse la pct.ll.26 din Decizia nr.S207/28.08.2014, prin punerea în executare a decizia de imputare nr._/08.12.2014, respectiv suma de 1013 lei, alcătuită din 968 lei calculați pentru perioada 27.09._14 plus dobânzi calculate în cuantum de 45 lei.
3. Vă rog să admiteți actualizarea sumei de 1013 lei cu indicele de inflație și daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale, care în speța de față, pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele preturilor de consum, având in vedere finalitățile distincte ale acestor două despăgubiri.
4. Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces;
În drept: cererea se întemeiază pe dispozițiile: art. 8 și urm din Legea nr. 554/2004; Legea nr. 124/2014; OUG nr. 65 din 15.10.2014, Art. VII; Notă de fundamentare la OUG nr.65/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative; art.84 și art.85 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici completată cu art. 169,152 din Legea 53/2003.
De asemenea se întemeiază pe art. 20 din Constituția României, art. 6 și art. 14 din CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. De asemenea se întemeiază pe art.41, art.53 din Constituție.
Motivul nr.1
Decizia de imputare nr._ din 08.12.2014 comunicată pe data de 16.12.2014, pentru presupusa aducere la îndeplinire, a măsurii dispuse la pct. II.26 din Decizia nr. S207/28.08.2014 a Curții de Conturi este nelegală, netemeinică, tardivă și abuzivă, motive pentru care vă rog să dispuneți anularea.
Subsemnata am formulat împotriva deciziei de imputare nr._/08.12.2014 o plângere prealabilă, înregistrată la A.N.R.M. cu nr. 78/07.01.2014. Instituția publică pârâtă nu a răspuns la demersul subsemnatei și a trecut imediat la executarea deciziei de imputare, reținând toate sumele pretinse, din drepturile bănești aferente lunii decembrie 2014, inclusiv dobânda calculată în mod arbitrar. Pârâta nu a prezentat niciun fel de acte justificative și nici temeiul juridic corespunzător pentru modul în care s-a ajuns la sumele reținute.
1.1 Decizia de imputare nr._/08.12.2014 este emisă cu tardivitate, peste termenul legal de 30 zile, prin încălcarea unei prevederi legale imperative și rog instanța de judecată să anuleze actul care, fiind numit „decizia” nu este reglementat ca atare prin art.85 din legea 188/1999.
În speță, constatarea pagubei s-a realizat efectiv la data de 08 august 2014 prin raportul de audit financiar nr. $152/31.07.2014 sau cel mai târziu la data înregistrării deciziei Curții de Conturi nr. S207/28.08.2014 la entitatea verificată, respectiv, 01.09.2014.
A.N.R.M. prin reprezentanții săi legali, a constatat pe data de 01.09.2014, confirmarea pretinsului prejudiciu creat în 2010-2012, cu prilejul însușirii Deciziei nr. S207/28.08.2014 emisă de Curtea de Conturi, care angajează exclusiv instituția publică A.N.R.M. precum și responsabilitatea nemijlocită a persoanelor vinovate nemijlocit de erorile introduse în calculațiile salariale, în perioada 2010-2012 și care au generat prejudiciile la care se referă Curtea de Conturi. Decizia nr. S207/28.08.2014 emisă de Curtea de Conturi a dobândit caracter executoriu la data respingerii contestației formulată de ANRM împotriva acestei decizii prin încheierea nr. S/328/31.10.2014.
1.2 „Decizia de imputare nr._/08.12.2014” este nelegală, netemeinică, atentează la dreptul de proprietate, dreptul la muncă și rog instanța de judecată să anuleze actul criticat, în aplicarea art. 20, art.41, art.53 din Constituția României, art. 6 și art.14 din CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Decizia de imputare nr._/08.12.2014 se coroborează cu Notificarea nr._/ 27.11.2014 și au fost emise ca măsuri pentru punerea în aplicare a Deciziei nr. S207/28.08.2014 a Curții de Conturi, care nu este un act normativ și nu mă angajează direct și nemijlocit.
În lipsa oricărei culpe și în lipsa oricărei proceduri prealabile, subsemnata mă consider „persoană vătămată într-un drept recunoscut de lege (dreptul patrimonial câștigat) și . (dreptul la propria imagine), printr-un act administrativ unilateral”, respectiv prin actul numit „decizia nr._/08.12.2014” emis ilegal de către A.N.R.M., comunicat pe data de 16.12.2014 prin care urmează să mi se impute suma brută de 968 lei la care se adaugă dobânzi și penalități de 0,05% pe zi din suma datorată, calculate de la o dată nedefinită.
În opinia subsemnatei, toate sumele primite au fost venituri salariale cuvenite, în sume nete, ele fiind oferite cu titlu de contraprestație, în conformitate cu Ordinul de încadrare nr. 25/03.02.2014, ceea ce presupune a fi un drept câștigat, atâta timp cât subsemnata mi-am îndeplinit corect sarcinile de serviciu în condițiile impuse de instituție. Salariul oferit la angajare de către A.N.R.M. prin Ordinul nr. 25/03.02.2014, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care subsemnata, în calitate de angajată o am asupra angajatorului, în speță o instituție publică și constituie un *bun* în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu încălcarea prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.
Instituția publică A.N.R.M. nu s-a achitat de obligația de a remite documente justificative la „decizia de imputare nr._/08.12.2014” care au stat la baza calculării sumei de 968 lei acordată subsemnatei în mod necuvenit, justificată pas cu pas, prin care să mi se demonstreze fără niciun dubiu, că datorez suma care mi se impută. Contest „decizia de imputare”, pentru nelegalitatea pretenției materiale emisă de către A.N.R.M., atât sub aspectul încălcării drepturilor patrimoniale, cât și sub aspectul cuantumului valoric stabilit în mod netransparent, cu exces de putere, deoarece subsemnata nu am primit niciodată această sumă. Prin calcularea eronată a sumei de 968 lei, respectiv 11,10% din salariul pentru perioada 27.09-31.11.2014 au fost încălcate prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului coroborate și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la convenția pentru apăram Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/18.05.1994, care protejează dreptul de proprietate și, care, potrivit prevederilor art. 20 din Constituția României, se aplică în mod direct, întrucât, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
1.3 Decizia de imputare nr._/08.12.2014 este nelegală și abuzivă și rog instanța să dispună anularea ei deoarece a fost emisă cu încălcarea OUG 65 din 20.10.2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative, ordin publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 760 din 20 octombrie 2014, Art. VII.
Decizia este emisă de către A.N.R.M., cu ultra-activarea legii, nu corespunde cadrului legislativ aplicabil în momentul emiterii, argumentele și justificările de fapt administrate, faptele și împrejurările reținute din cuprinsul deciziei nr. S207/28.08.2014 a Curții de Conturi sunt scoase din context, nereflectând adevărul complet și suficient întemeiat. Astfel sunt invocate drept temei de drept, prevederile Legii nr.124/2014
Decizia de imputare nr._/08.12.2014 trebuie anulată deoarece a fost emisă cu încălcarea OUG 65 din 20.10.2014 pentru modificarea si completarea unor acte normative, ordin publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 760 din 20 octombrie 2014, Art. VII. Prin norma invocată se stipulează textual, că prevederile din „Alineatul (2) al articolului 3 din Legea nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 700 din 24 septembrie 2014, se abrogă”. R. instanța de judecată să rețină că a fost abrogată explicit obligația de recalculare a veniturilor salariale, prevăzută de art. 3 aliniatul (2). Diminuarea efectivă a salariului de bază, cu 463 lei lunar în sumă brută, aplicată pentru perioada 27.09._14 prin calcularea vădit eronată a pretinsei sume necuvenite este o măsură nelegală și abuzivă, în măsură să ultra-activeze prevederile articolului 3 alineatul (2) din Legea nr. 124/2014, devenită caducă, fără putere juridică, odată cu apariția OUG nr. 65 din 20.10.2014, Art. VII.
1.4 Decizia de imputare nr._/08.12.2014 este nelegală și abuzivă raportat la prevederile art.169, art.251, 252 din Legea 53/2004 și din acest motiv rog instanța de judecată să dispună anularea acesteia, pentru neîndeplinind condițiilor de formă și de fond.
A.N.R.M. a mai invocat, pentru decizia de imputare nr._/08.12.2014, ca temeiuri de drept: art.251 alin.1 din Legea nr.53/2003-Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare, art.85 alin. 1, raportat la art.84 lit.b din Legea 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art.33 alin.3 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Invocarea art.251 alin.1 din Legea nr.53/2003-Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare este de neînțeles pentru mine, subsemnata fiind angajată pe poziția de expert superior, respectiv aceea de funcționar public în conformitate cu Legea 188/1999, care este de asemenea invocată de A.N.R.M., din care subsemnata înțeleg că am primit o sancțiune cu avertisment, despre care nu am fost informată, ca urmare a unei abateri disciplinare.
La dosar s-au depus acte, și la data de 1802.2015 reclamanta a depus o cerere pentru suspendarea executării ordinului nr. 203/24.11.2014, arătând că la data de 27.11.2014 a primit acest ordin prin care i se acordă drepturi salariale diminuate.
De asemenea, a depus o cerere de completare a acțiunii, prin care solicită anularea ordinului nr. 203/24.11.2014, restituirea diferențelor salariale în cuantum de 463 lei brut pentru fiecare lună, începând din octombrie 2014.
La data de 18.03.2015, pârâta ANRM depune o întâmpinare, prin care invocă excepția necompetenței materiale, arătând că, față de obiectul cauzei competent a soluționa prezenta cauză este Tribunalul București.
La termenul din 03.06.2015, Curtea pune în discuție părților excepția invocată prin întâmpinare.
Analizând excepția invocată, Curtea constată că reclamanta are calitatea de funcționar public, respectiv expert superior, în cadrul unui organ de specialitate al administrației publice centrale.
Obiectul cauzei îl constituie raportul de serviciu existent între reclamanta și pârâta și în cauză, iar temeiul de drept pe care reclamanta a înțeles să-și întemeieze acțiunea este legea nr. 188/1999 privind statutul Funcționarilor publici.
În fapt, prin decizia în discuție s-a realizat punerea în executare a măsurii nr. II.26 din Decizia S207/2014 a Curții de conturi, dispusă ca urmare a constatării unor abateri de la legalitate, în ceea ce privește stabilirea și acordarea de drepturi salariale necuvenite cu privire la toți angajații pârâtei.
În raport de aceste precizări, în conformitate cu art. 109 din legea nr. 188/1999 competența materială de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului București secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale conform art. 109 din legea 188/1999 reactualizată.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D. M. cu domiciliul ales la locul de muncă în București, b-ul Dacia ,nr. 59,ca. 7, sectorul 1, cod_, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESURSE MINERALE cu sediul în sector 1, București, B-ul Dacia, nr. 59, Cod poștal_, Tribunalului București – Secția C. administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. A. P.
Red. LS
Tehnored. . ex./15.06.2015
L. 2 .>
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1404/2015.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 694/2015. Curtea de... → |
|---|
