Anulare act administrativ. Sentința nr. 1456/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1456/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 2613/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1456
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.05.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta I. C., în contradictoriu cu pârâții INSPECȚIA J., C. S. AL MAGISTRATURII (CSM) și P. F., având ca obiect„anulare act administrativ-raport Inspecția J. nr. 870/_ /2014 din 21.-03.2014”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.05.2015 pentru când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2014, sub nr._ reclamanta I. C., a chemat în judecată pe pârâții Inspecția Judiciara, C. S. al Magistraturii și P. F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1Inspecția Judiciara sa fie obligata să își anuleze rezoluția 870/_ / 2014 din 21 03 2014 de clasare a sesizării din 26 02 2014
Si
2Inspecția Judiciara sa fie obligata sa se exprime cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare solicitata cu privire la procuror P. F., întrucât incalcarea procedurii de aceasta reprezintă abatere disciplinara.
In fapt
Astfel in calitate de procuror de caz, pârâta P. F., dupa pronunțarea rezoluției de Nup 1450//P/2013 din 29 01 2014, a refuzat sa-i permită, la data de 14 02 2014, consultarea dosarului penal si efectuarea de copii xerox din dosarul in care era persoana vatamata, proceduri necesare in vederea intocmirii in mod punctual a apărării in cauza si a intocmirii contestației fata de rezoluția de nup apreciata de mine ca nelegala si netemenica.
Procurorul P. F. a incalcat procedura si in mod greșit a pretins ca reclamanta nu este parte in dosarul 1450/p/2013, considerând cererea sa de natura administrativa ca inadmisibila.
Refuzând sa admită calitatea sa de persoana vătămata, procurorul P. a incalcat codul de procedura penala, ceea ce constituie abatere disciplinara.
In aceasta situație este necesara ca Inspecția Judiciara sa sancționeze disciplinar persoana care a incalcat procedura, acest lucru fiind o atribuție strict a CSM si a Inspecției Judiciare.
Este necesar sa nu se faca confuzie intre contestarea in instanța a ordonanțelor sau rezoluțiilor pentru anularea lor( anularea acestora fiind exclusiv de competenta instanțelor ) si nerespectarea normelor de procedura săvârșite in context disciplinar.
Accesul la consultarea dosartului reprezintă un drept procesual ca persoana vătămata, fiind exercitat exclusiv pe cale administrativa si nu reprezintă o apreciere a situației de fapt pe fondul cauzei, în soluționarea de catre procuror a dosarului in cauza.
Refuzarea accesului părtii la consultarea dosarului reprezintă o incalcare de procedura, deci o abatere disciplinara care nu poate fi apreciata si sancționată decât de Inspecția Judiciara.
Inspecția Judiciara, din părtinire fata de procuror P. interpretează greșit legea considerând ca refuzul pârâtei reprezintă o "apreciere de fapt in dosar pe fondul cauzei " in soluționarea dosarului de catre procuror, motivând eronat ca acest refuz "nu poate fi considerata o abatere de la îndatoririle de servici si nu poate declanșa cercetarea disciplinara" .
Abaterea disciplinara se soluționează exclusiv de Inspecția Judiciara si de CSM prin aplicarea de sancțiuni disciplinare.
Inspecția judiciara a refuzat sa considere refuzul numitei palici abatere disciplinară, refuzând sa se exprime asupra acestei situații
Legal citată, pârâta INSPECȚIA J. a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii
Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, ,, rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ-fiscal a Curții de Apel București, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. "
De asemenea, conform dispozițiilor art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, „rezoluția de clasare este definitivă".
Din conținutul acestor dispoziții legale, rezultă că poate fi contestată, de către persoana care a formulat sesizarea către Inspecția J., numai rezoluția prin care s-a respins sesizarea sau când inspectorul-șef infirmă rezoluția inspectorului judiciar și dispune respingerea sesizării.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se în esență următoarele:
Prin memoriul formulat de reclamanta I. C., înregistrat la Inspecția J. sub nr.876/_ /2014, aceasta a solicitat sancționarea disciplinară a pârâtei P. F. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în legătură cu refuzul magistratului de a-i permite reclamantei accesul la probele din dosarul penal nr. 1450/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, refuz care ar pune reclamanta în imposibilitatea de a redacta plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluția din 21 martie 2014, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, inspectorul judiciar, desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr.876/_ /2014, a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantă, întrucât a constatat că nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistratului care a instrumentat și soluționat cauza menționată de petiționară, rezoluția fiind definitivă.
Verificările prealabile care au fost efectuate cu privire la aspectele semnalate de reclamantă nu au confirmat suspiciunile acesteia privind atitudinea neconformă cu normele legale, regulamentare și de deontologie profesională a pârâtei, astfel încât în lipsa unor date și fapte concrete care să poată fi probate, magistrații nu pot fi sancționați pentru simple afirmații.
Potrivit art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuție efectuarea de verificări a sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora, iar, conform art. 72 alin. (1) din același act normativ, inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial.
În cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecției Judiciare pentru a stabili cu privire la existența unor indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare.
Reclamanta, prin prezenta cerere de chemare în judecată, înțelege să critice rezoluția de clasare din data de 21 martie 2014 care a fost emisă în dosarul nr. 876/IJ/23 l/DIP/2014, susținând că nu ar fost analizată, în mod corespunzător, petiția formulată de aceasta, precum și faptul că "Inspecția J. din părtinire față de procuror P. F. a interpretat greșit legea ".
Astfel cum s-a menționat atât prin rezoluția din 21.03.2014, răspunzând argumentelor invocate de reclamanta petiționară în memoriul formulat, inspectorul judiciar a reținut în urma verificărilor prealabile efectuate că, aspectele privind legalitatea și temeinicia actelor efectuate cât și a ordonanțelor emise de către procurorul de caz, și care au atras nemulțumirea petiționarei, reprezintă un aspect care nu poate face obiectul verificărilor efectuate de către Inspecția J.. Modul în care fiecare dintre magistrați apreciază situațiile de fapt, nu poate fi considerat ca reprezentând o îndatorire de serviciu și nu poate declanșa verificări disciplinare.
De altfel din cuprinsul ordonanțelor emise în dosarul penal nr. 1450/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București rezultă că procurorul de caz a expus pe larg, de fiecare dată, motivele de fapt și de drept pe care și-a argumentat soluția dispusă.
In această situație Inspecția J. nu poate formula aprecieri cu privire la considerentele ce au stat la baza actelor efectuate de procuror și la motivația ce a condus la soluția adoptată prin ordonanțe, deoarece dacă s-ar include în sfera verificărilor disciplinare modul în care procurorii interpretează probele și situațiile de fapt rezultate în urma administrării acestora, ar însemna că verificarea legalității și temeiniciei actelor procurorului să fie realizată de către inspectorii judiciari, instituindu-se astfel un control administrativ asupra legalității și temeiniciei acestora, prin ignorarea și încălcarea competențelor funcționale care sunt asigurate în procedura controlului judiciar.
Din verificările prealabile efectuate, s-a constatat că nu sunt realizate condițiile impuse de lege, întrucât nu s-a identificat greșeala, care să poată fi caracterizată ca fiind evidentă și nici neîndoielnică, dar nici indicii cu privire la încălcarea cu intenție a normelor legale, în scopul vătămării drepturilor unei persoane.
În aceste condiții afirmațiile reclamantei conform cărora procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu rea-credință, a respins ca inadmisibile cererile formulate de reclamantă, având ca obiect consultarea și fotocopierea dosarului penal nr. 1450/P/2013 nu constituie un indiciu de săvârșire a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Astfel, pentru a se putea reține existența abaterii disciplinare, prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 - exercitarea funcției cu rea-credință sau din gravă neglijență, este necesar a avea în vedere definirea noțiunii de gravă neglijență și cea de rea intenție.
Pentru a se constata grava neglijență este necesar ca procurorul să manifeste o conduita de încălcare flagrantă a unor îndatoriri elementare profesionale, cu consecințe grave asupra înfăptuirii actului de justiție. Mai mult, încălcarea normelor de procedură trebuie să poată fi caracterizată ca fiind o greșeală evidentă, neîndoielnică, căreia îi lipsește orice justificare, cu consecințe deosebit de grave atât în ceea ce privește drepturile procesuale ale părților, cât și a activității de judecată.
După cum înseși reclamanta I. C. recunoaște în cuprinsul acțiunii formulate, instituțiile abilitate de legiuitor să constate săvârșirea unei abateri disciplinare de către un magistrat, iar apoi să dispună sancționarea acestuia sunt Inspecția J. și C. S. al Magistraturii.
In aceste condiții cererea formulată de reclamantă de "obligare a Inspecției Judiciare la aplicarea sancțiunii disciplinare solicitată de aceasta pârâtei P. F., pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată,, excede nu doar dispozițiilor Legii nr. 303/2004 și Legii nr. 317/2004, dar și prevederilor art. 51 din Constituția României, revizuită, nefiind posibilă transformarea dreptului de petiționare într-un drept care să permită petiționarei să ceară angajarea, în mod direct, a răspunderii disciplinare a magistratului care a soluționat un dosar având ca obiect plângerea penală formulată de aceasta, și doar pentru că petiționara apreciază, într-o manieră strict personală, că procurorul de caz și-ar fi exercitat funcția cu rea-credință.
Soluția criticată de reclamantă este conformă cu cerințele impuse de Legea fundamentală întrucât răspunderea disciplinară a magistraților își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei, ale Codului deontologic și ale regulilor de bune practici profesionale, obligații a căror nerespectare poate fi de natură a prejudicia exclusiv onoarea și prestigiul profesiei, astfel încât această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre magistrat, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte, de cealaltă parte. Aceasta nu are, însă, semnificația restrângerii dreptului persoanei care a formulat sesizarea pentru începerea acțiunii disciplinare de a obține în justiție repararea prejudiciului provocat prin încălcarea drepturilor sau intereselor sale prin conduita magistratului respectiv. În acest sens, art. 94 din Legea nr. 303/2004 prevede că "Judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar și penal, în condițiile legii."
Astfel, se constată că, prin rezoluția contestată și a cărei anulare se solicită, s-a explicitat și argumentat pe larg, de către inspectorul judiciar din carul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori a Inspecția J. care a efectuat verificările conform dispozițiilor legale speciale în materie, aspectele analizate și rezultatul verificărilor prealabile efectuate, ca urmare a petiției reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă, art. 45-47, art. 65-72 din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, prevederile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, precum și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată și modificată.
Legal citat, pârâtul C. S. al Magistraturii a depus întâmpinare la dosar, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând respingerea cererii, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă, având în vedere următoarele considerente:
Prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012, au fost modificate dispozițiile Secțiunii a 4-a din Capitolul IV al Legii nr. 317/2004, republicată, referitoare la atribuțiile Consiliului S. al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților și a fost introdus un nou capitol, Capitolul VII denumit "Organizarea Inspecției Judiciare și statutul inspectorilor judiciari".
Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea nr. 317/2004, republicată, Inspecția J. beneficiază de personalitate juridică astfel că, în conformitate cu art. 41 din Codul de procedură civilă, poate să fie parte în judecată.
Art. 65 alin. 3 din lege dispune în sensul că " Inspecția J. acționează potrivit principiului independenței operaționale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiți în condițiile legii, atribuții de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate ".
Prevederile art. 74 alin. 1 lit a din același act normativ, conform cărora inspectorii judiciari au ca atribuții, în materie disciplinară, dispunerea și efectuarea cercetării disciplinare în vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecători, procurori, inclusiv față de cei care sunt membri ai Consiliului S. al Magistraturii, precum și față de magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile legii.
Legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea care trebuie să existe între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, or o astfel de identitate nu poate fi reținută, în condițiile în care, în concret, Consiliului S. al Magistraturii nu îi incumbă existența unei obligații sau încălcarea unui drept al reclamantei, acesta nefiind emitentul actului atacat.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 30.01.2015 pârâta Inspecția J. a învederat că nu mai susțin excepția inadmisibilității acțiunii.
Examinând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CSM, instanța reține că este întemeiată, astfel că o va admite și va respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 24/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și a Legii nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2012, au fost modificate dispozițiile Secțiunii a 4-a din Capitolul IV al Legii nr. 317/2004, republicată, referitoare la atribuțiile Consiliului S. al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a magistraților și a fost introdus un nou capitol, Capitolul VII denumit "Organizarea Inspecției Judiciare și statutul inspectorilor judiciari".
Potrivit art. 65 alin. 1 din Legea nr. 317/2004, republicată, Inspecția J. beneficiază de personalitate juridică astfel că, în conformitate cu art. 41 din Codul de procedură civilă, poate să fie parte în judecată.
Art. 65 alin. 3 din lege dispune în sensul că " Inspecția J. acționează potrivit principiului independenței operaționale, îndeplinind, prin inspectori judiciari numiți în condițiile legii, atribuții de analiză, verificare și control în domeniile specifice de activitate ".
Prevederile art. 74 alin. 1 lit a din același act normativ, conform cărora inspectorii judiciari au ca atribuții, în materie disciplinară, dispunerea și efectuarea cercetării disciplinare în vederea exercitării acțiunii disciplinare față de judecători, procurori, inclusiv față de cei care sunt membri ai Consiliului S. al Magistraturii, precum și față de magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile legii.
Legitimarea procesuală pasivă presupune identitatea care trebuie să existe între persoana pârâtului și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, or o astfel de identitate nu poate fi reținută, în condițiile în care, în concret, Consiliului S. al Magistraturii nu îi incumbă existența unei obligații sau încălcarea unui drept al reclamantei, acesta nefiind emitentul actului atacat.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele:
Prin memoriul formulat de reclamanta I. C., înregistrat la Inspecția J. sub nr.876/_ /2014, aceasta a solicitat sancționarea disciplinară a pârâtei P. F. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în legătură cu refuzul magistratului de a-i permite reclamantei accesul la probele din dosarul penal nr. 1450/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, refuz care ar pune reclamanta în imposibilitatea de a redacta plângerea împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Prin rezoluția din 21 martie 2014, în baza art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, inspectorul judiciar, desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr.876/_ /2014, a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantă, întrucât a constatat că nu există indicii cu privire la săvârșirea vreunei abateri disciplinare, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistratului care a instrumentat și soluționat cauza menționată de petiționară, rezoluția fiind definitivă.
Verificările prealabile care au fost efectuate cu privire la aspectele semnalate de reclamantă nu au confirmat suspiciunile acesteia privind atitudinea neconformă cu normele legale, regulamentare și de deontologie profesională a pârâtei, astfel încât în lipsa unor date și fapte concrete care să poată fi probate, magistrații nu pot fi sancționați.
Potrivit art. 74 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 317/2004 privind C. S. al Magistraturii, republicată, inspectorii judiciari au ca atribuție efectuarea de verificări a sesizărilor adresate Inspecției Judiciare în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a magistraților ori în legătură cu încălcarea obligațiilor profesionale ale acestora, iar, conform art. 72 alin. (1) din același act normativ, inspectorii judiciari își desfășoară activitatea în mod independent și imparțial.
În cursul efectuării verificărilor prealabile, inspectorii judiciari analizează aspectele semnalate prin sesizările adresate Inspecției Judiciare pentru a stabili cu privire la existența unor indicii de săvârșire a unei abateri disciplinare.
Reclamanta, prin prezenta cerere de chemare în judecată, înțelege să critice rezoluția de clasare din data de 21 martie 2014 care a fost emisă în dosarul nr. 876/_ /2014, susținând că nu ar fost analizată, în mod corespunzător, petiția formulată de aceasta, precum și faptul că "Inspecția J. din părtinire față de procuror P. F. a interpretat greșit legea ".
Astfel cum s-a menționat atât prin rezoluția din 21.03.2014, răspunzând argumentelor invocate de reclamanta petiționară în memoriul formulat, inspectorul judiciar a reținut în urma verificărilor prealabile efectuate că, aspectele privind legalitatea și temeinicia actelor efectuate cât și a ordonanțelor emise de către procurorul de caz, și care au atras nemulțumirea petiționarei, reprezintă un aspect care nu poate face obiectul verificărilor efectuate de către Inspecția J.. Modul în care fiecare dintre magistrați apreciază situațiile de fapt, nu poate fi considerat ca reprezentând o îndatorire de serviciu și nu poate declanșa verificări disciplinare.
De altfel din cuprinsul ordonanțelor emise în dosarul penal nr. 1450/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București rezultă că procurorul de caz a expus pe larg, de fiecare dată, motivele de fapt și de drept pe care și-a argumentat soluția dispusă.
In această situație Inspecția J. nu poate formula aprecieri cu privire la considerentele ce au stat la baza actelor efectuate de procuror și la motivația ce a condus la soluția adoptată prin ordonanțe, deoarece dacă s-ar include în sfera verificărilor disciplinare modul în care procurorii interpretează probele și situațiile de fapt rezultate în urma administrării acestora, ar însemna că verificarea legalității și temeiniciei actelor procurorului să fie realizată de către inspectorii judiciari, instituindu-se astfel un control administrativ asupra legalității și temeiniciei acestora, prin ignorarea și încălcarea competențelor funcționale care sunt asigurate în procedura controlului judiciar.
Din verificările prealabile efectuate, s-a constatat că nu sunt realizate condițiile impuse de lege, întrucât nu s-a identificat greșeala, care să poată fi caracterizată ca fiind evidentă și nici neîndoielnică, dar nici indicii cu privire la încălcarea cu intenție a normelor legale, în scopul vătămării drepturilor unei persoane.
În aceste condiții afirmațiile reclamantei conform cărora procurorul de caz din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, cu rea-credință, a respins ca inadmisibile cererile formulate de reclamantă, având ca obiect consultarea și fotocopierea dosarului penal nr. 1450/P/2013 nu constituie un indiciu de săvârșire a abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.
Astfel, pentru a se putea reține existența abaterii disciplinare, prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004 - exercitarea funcției cu rea-credință sau din gravă neglijență, este necesar a avea în vedere definirea noțiunii de gravă neglijență și cea de rea intenție.
Pentru a se constata grava neglijență este necesar ca procurorul să manifeste o conduita de încălcare flagrantă a unor îndatoriri elementare profesionale, cu consecințe grave asupra înfăptuirii actului de justiție. Mai mult, încălcarea normelor de procedură trebuie să poată fi caracterizată ca fiind o greșeală evidentă, neîndoielnică, căreia îi lipsește orice justificare, cu consecințe deosebit de grave atât în ceea ce privește drepturile procesuale ale părților, cât și a activității de judecată.
În aceste condiții cererea formulată de reclamantă de "obligare a Inspecției Judiciare la aplicarea sancțiunii disciplinare solicitată de aceasta pârâtei P. F., pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, republicată,, excede nu doar dispozițiilor Legii nr. 303/2004 și Legii nr. 317/2004, dar și prevederilor art. 51 din Constituția României, revizuită, nefiind posibilă transformarea dreptului de petiționare într-un drept care să permită petiționarei să ceară angajarea, în mod direct, a răspunderii disciplinare a magistratului care a soluționat un dosar având ca obiect plângerea penală formulată de aceasta, și doar pentru că petiționara apreciază, într-o manieră strict personală, că procurorul de caz și-ar fi exercitat funcția cu rea-credință.
Soluția criticată de reclamantă este conformă cu cerințele impuse de Legea fundamentală întrucât răspunderea disciplinară a magistraților își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor și regulamentelor profesiei, ale Codului deontologic și ale regulilor de bune practici profesionale, obligații a căror nerespectare poate fi de natură a prejudicia exclusiv onoarea și prestigiul profesiei, astfel încât această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre magistrat, pe de o parte, și categoria profesională din care face parte, de cealaltă parte. Aceasta nu are, însă, semnificația restrângerii dreptului persoanei care a formulat sesizarea pentru începerea acțiunii disciplinare de a obține în justiție repararea prejudiciului provocat prin încălcarea drepturilor sau intereselor sale prin conduita magistratului respectiv. În acest sens, art. 94 din Legea nr. 303/2004 prevede că "Judecătorii și procurorii răspund civil, disciplinar și penal, în condițiile legii."
Astfel, se constată că, prin rezoluția contestată și a cărei anulare se solicită, s-a explicitat și argumentat pe larg, de către inspectorul judiciar din carul Direcției de inspecție judiciară pentru procurori a Inspecția J. care a efectuat verificările conform dispozițiilor legale speciale în materie, aspectele analizate și rezultatul verificărilor prealabile efectuate, ca urmare a petiției reclamantei.
Față de considerentele de fapt și de drept învederate mai sus, instanța reține că acțiunea nu este fondată, astfel că o va admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului CSM și în consecință respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta I. C., cu domiciliul în București, .. 26, ., ., sector 1, în contradictoriu cu pârâții INSPECȚIA J., cu sediul în București, .. 40, sector 3, C. S. AL MAGISTRATURII (CSM), cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6 și P. F., cu domiciliul indicat la sediul parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, București, .-3, sector 3, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare la ÎCCJ, recursul se depune la C.. Pronunțată în ședință publică, azi 22.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1884/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1973/2015.... → |
|---|
