Anulare act administrativ. Sentința nr. 694/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 694/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 7414/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 694
Ședința publică de la 12 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovată de reclamantul N. I. F. în contradictoriu cu pârâtul M. JUSTIȚIEI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, după care:
Verificându-și competența conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., Curtea constată competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 6 din Anexa VI la Legea nr. 284/2010.
În raport de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C.pr.civ. încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei la data de 12.12.2014 sub nr._, reclamantul N. I.-F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. Justiției, anularea ordinului nr. 3792/C/24.10.2014 prin care i s-au stabilit drepturile salariale aferente funcției de președinte de secție și obligarea pârâtului la emiterea unui ordin de salarizare echivalent funcției de președinte de secție de tribunal, cu vechime numai în funcția de judecător 5-10 ani și vechime în muncă 10-15 ani, începând cu data de 11.06.2014.
În motivare, reclamantul a arătat că este judecător la Judecătoria G., iar începând cu data de 15.01.2014 a dobândit gradul profesional de judecător de tribunal.
Ca urmare, s-a emis ordinul nr.2184/C/16.06.2014 prin care i s-au stabilit drepturile salariale corespunzătoare unei funcții de execuție la nivel de tribunal, începând cu data de 15.01.2014 fiind încadrat în clasa de salarizare 101 (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradației 3), urmând să beneficieze de următoarele drepturi: o indemnizație de încadrare brută lunară de 7559 lei; un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1134 lei; un cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității de 1135 lei.
Prin Hotărârea nr. 519/29.05.2014 a Secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost numit în funcția de președinte al Secției Civile a Judecătoriei G. pe o perioadă de 3 ani, începând cu data emiterii Ordinului Ministerului Justiției de transformare a posturilor judecător - funcții de execuție în posturi de președinte de secție - funcții de conducere, lucru realizat prin Ordinul Ministrului Justiției nr.2109/C/11.06.2014, mandatul său începând la data de 11.06.2014.
Prin Ordinul nr. 3792/C/24.10.2014 se arată că începând cu data de 11.06.2014, ca urmare a numirii în funcția de președinte al Secției civile, se realizează trecerea formală de la clasa de salarizare 101 (stabilită prin Ordinul nr.2184/C/16.06.2014) la clasa de salarizare 104.
Cu toate acestea, drepturile salariale au rămas nemodificate prin raportare la Ordinul nr. 2184/C/16.06.2014, fiind stabilite sume identice: o indemnizație de încadrare brută lunară de 7559 lei (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradației 3); un cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității de 1134 lei; un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1135 lei.
Contestația administrativă a fost respinsă prin adresa nr._/02.12.2014, menționându-se că drepturile salariale aferente gradului profesional de judecător de tribunal - funcție de execuție sunt mai favorabile decât drepturile salariale aferente funcției de președinte de secție la judecătorie, abordare ce a fost apreciată de către reclamant ca nelegală pentru motivele arătate în contestația administrativă în cadrul căreia a demonstrat matematic faptul că nici măcar acest argument (caracterul mai favorabil al drepturilor salariale existente) nu este real întrucât drepturi salariale brute ale unui președinte de secție de judecătorie ar trebui să fie de 10.085 lei, cu 257 lei mai mult decât cel stabilit prin ordinul contestat.
Punctul de vedere al pârâtului, care apreciază că este nou încadrat și face aplicarea art. 5 din OUG nr. 103/2013, nesocotește dispozițiile art.6 alin. 1 din același act normativ întrucât, în anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin.(3) din Legea-cadru nr. 284/2010, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin.(5) din Legea-cadru nr. 284/2010, respectiv 2,5% pentru fiecare clasă de salarizare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr.284/2010, după caz.
Potrivit alineatului 2, aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție".
Or, alineatul 2 nu s-ar aplica niciodată dacă acceptăm ca fiind corectă opinia pârâtului întrucât ocuparea funcțiilor de conducere se face prin interviu, examen sau concurs și niciodată automat, prin simpla trecere a timpului.
Mai mult, având în vedere specificul promovării pe loc, reclamantul a apreciat că nivelul corect de salarizare care trebuia să rezulte din ordinul contestat era cel al unui președinte de secție de tribunal cu vechime în funcție și în muncă identice, la nivelul lunii mai 2009, potrivit Legii cadru nr. 330/2009, sens în care au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 5 din OUG nr.103/2013.
În cazul reclamantului, este evident că, față de Ordinul nr.2184/C/16.06.2014 prin care i s-au stabilit drepturile salariale aferente gradului profesional de judecător de tribunal, s-au schimbat condițiile în care își desfășoară activitatea prin numirea în funcția de președinte al Secției civile, iar în acest context referirea pe care o face art. 1 alin. 5 din OUG nr.103/2013 la drepturile acordate funcțiilor similare nu poate fi privită decât ca referindu-se la funcția de președinte de secție din cadrul tribunalului la nivelul lunii mai 2009.
Soluția pârâtului este și nedreaptă, întrucât reclamantul chiar dacă activează în cadrul Judecătoriei G., beneficiază oricum de drepturile salariale corespunzătoare funcției de judecător de tribunal. Prin asumarea atribuțiilor și responsabilităților funcției de președinte de secție se impune să beneficieze și de majorarea corespunzătoare acestei funcții, cu observarea gradului profesional deținut.
Reclamantul a invocat și caracterul ambiguu al ordinului contestat, precizând că în preambulul acestuia se invocă art.10 alin.1 din Capitolul VIII al Anexei nr.VI la Legea-cadru nr.284/2010, însă aceste dispoziții nu sunt aplicabile în anul 2014, așa cum stabilește art. 6 alin. 1 din OUG nr.103/2013.
Dacă am accepta contrariul ar însemna că și clasa 104 stabilită prin Ordinul contestat este imprecisă, întrucât, în realitate este vorba de clasa 104 plus un spor de 1,4%, care nu este reflectat în ordin.
În aceeași notă, este de neînțeles cum, deși se face trecerea de la clasa 101 la clasa 104, această trecere rămâne fără efect în privința cuantumului drepturilor salariale.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 103/2013 și Legii nr. 284/2010, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul M. Justiției a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că art. 5 și 6 din OUG nr. 103/2013 reglementează modul de calcul al drepturilor salariale la trecerea într-o altă tranșă de vechime în muncă, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție. La numirea într-o funcție de conducere sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. 1 din OUG nr. 103/2013, iar nu cele ale art. 6, salarizarea făcându-se la nivelul de salarizare în plată pentru funcția similară din instituția în care salariatul este încadrat.
În speță, în mod corect reclamantul este salarizat pentru funcția de președinte de secție de judecătorie, pe care o ocupă, neputând fi salarizat în mod legal pentru o funcție de președinte de secție tribunal în care nu a fost numit.
Văzând însă și dispozițiile art. 10 alin. 21 din Cap. VIII al Anexei VI din Lega nr. 284/2010, conform cărora judecătorii și procurorii numiți, în urma concursurilor, în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor, își păstrează indemnizația de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile, prin OMJ nr. 3792/C/2014 au fost păstrate drepturile salariale de care reclamantul beneficia anterior numirii în funcția de șef de secție judecătorie (cele corespunzătoare funcției de judecător de tribunal), întrucât acestea era mai favorabile.
Analizând actele depuse la dosar, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea reține următoarele:
În fapt, la data de 24.10.2014 ministrul justiției a emis ordinul nr. 3792/C prin care, față de Hotărârea nr. 519/29.05.2014 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care reclamantul, judecător cu grad de tribunal la Judecătoria G., a fost numit în funcția de președinte al Secției civile a acestei instanțe, începând cu data de 11.06.2014, pe o perioadă de 3 ani, și de adresa nr. 9419, 9600, 9601, 9065/DRUO/CSM/2014 a Direcției recurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, și ținând seama de Ordinului ministrului justiției nr. 279/C/2010, s-a stabilit ca începând cu data de 11.06.2014 reclamantul, judecător cu grad de tribunal la Judecătoria G., numit în funcția de președinte al Secției civile a acestei instanțe, pe o perioadă de 3 ani, clasa de salarizare 104, beneficiază de următoarele drepturi salariale: o indemnizație de încadrare brută lunară de 7559 lei (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradației 3); un cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului pentru păstrarea confidențialității de 1134 lei; un cuantum al sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 1135 lei (f. 4).
Reclamantul a formulat contestație împotriva acestui ordin, care a fost respinsă de către ministerul justiției la data de 02.12.2014 (f. 9-10).
În drept, Curtea reține că potrivit art. 5 alin. 1 din OUG nr. 103/2013 „În anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată.”, iar potrivit art. 10 alin. 1 din Cap. VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 „Judecătorii și procurorii care ocupă funcții de conducere beneficiază de indemnizația de încadrare aferentă clasei maxime de salarizare corespunzătoare instanței/parchetului unde funcționează, (…)”, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede că „Judecătorii și procurorii numiți, în urma concursurilor, în funcții de conducere în cadrul instanțelor și parchetelor își păstrează indemnizația de încadrare și celelalte drepturi salariale corespunzătoare funcției de execuție pe care o dețin, dacă acestea sunt mai favorabile.”.
În aplicarea corectă a acestor dispoziții legale, Curtea constată că trebuie făcută distincția clară dintre funcția de execuție și funcția de conducere. Dacă în ceea ce privește funcția de execuție este posibilă dobândirea gradului profesional superior celui corespunzător instanței în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea, în ceea ce privește funcția de conducere nu este reglementată o astfel de posibilitate. Așadar, în condițiile în care reclamantul își desfășoară efectiv activitatea de conducere în cadrul judecătoriei, este evident că acestuia nu îi poate fi acordat un salariu aferent funcției de conducere în cadrul tribunalului.
De altfel, dispozițiile legale anterior redate fac trimitere expresă și clară la funcțiile similare din cadrul instanței unde judecătorul funcționează în mod efect. Or, reclamantul din cauză funcționează în cadrul Judecătoriei G., îndeplinind și funcția de conducere de președinte al Secției Civile, iar nu în cadrul unui tribunal, unde să îndeplinească o funcție de conducere, astfel încât drepturile salariale aferente funcției de conducere nu ar putea fi calculate în raport de funcția de conducere din cadrul tribunalului, cum în mod corect a reținut pârât.
În egală măsură, Curtea observă că situația reclamantului nu se circumscrie celei prevăzute de art. 1 alin. 5 din OUG nr. 103/2013, conform cărora „În cazul schimbării condițiilor în care își desfășoară activitatea, personalul beneficiază de noile drepturi la nivelul acordat funcțiilor actuale similare de la noile locuri de muncă.”, întrucât acesta nu și-a schimbat locul de muncă, ci desfășoară în continuare activitate în cadrul Judecătoriei G..
În ceea ce privește dispozițiile art. 6 alin. 1 și 2 din OUG nr. 103/2013, potrivit cărora „(1) În anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz. (2) În anul 2014, prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale "Justiție".”, Curtea constată că acestea se referă la modificarea drepturilor salariale ca urmare a trecerii într-o altă tranșă de vechime, fiind aplicabilă atât în cazul funcțiilor de conducere, cât și al funcțiilor de execuție din cadrul familiei ocupaționale „Justiție”, iar nu ca urmare a ocupării unei funcții de conducere.
Or, în cauză, ordinul nr. 3792/C/24.10.2014 a fost emis ca urmare a ocupării de către reclamant a funcției de conducere al Secției civile a Judecătoriei G., iar nu ca urmare a trecerii într-o altă treaptă de vechime, motiv pentru care art. 6 din OUG nr. 103/2013 nu este aplicabil întrucât, fiind o normă specială, de strictă interpretare și aplicare, nu poate produce efecte decât cu privire la situații expres și limitativ reglementate.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea promovată de reclamantul N. I. F. cu domiciliul ales la Judecătoria G., ., județul G., în contradictoriu cu pârâtul M. JUSTIȚIEI cu sediul în București, ., sector 5, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 martie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. MD
4 ex./ 10.07.2015
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1568/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3471/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
