Anulare act administrativ. Decizia nr. 2247/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2247/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 2899/2/2014*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2247
Ședința publică din data de 21.04.2015
Completul constituit din:
Președinte - A. M. G.
Judecător - O. S.
Judecător - H. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți P. Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva sentinței civile nr. 1124/27.11.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Î. I. N. M. și cu intimatul-pârât C. R. de Plăți P. Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă prin consilier juridic M. G. cu delegație pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, conform motivelor din cererea de recurs. Arată că unicul raționament care a condus la admiterea cererii de chemare în judecată este greșit, în sensul că instanța a considerat că actele administrative au fost emise la o data ulterioară perioadei de monitorizare a contractului de finanțare, cu toate că, prin raportare la prevederile art. 8 alin. 5, 6 și 7 din Anexa la Contractul de Finanțare, ambele acte sunt emise în perioada de monitorizare, în conformate cu Contractul de Finanțare și cu dispozițiile Ordonanței 66/2011.
Intimata-reclamantă, prin avocat învederează instanței că prin întâmpinare a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. Solicită admiterea acestei excepții având în vedere că, din perspectiva dispozițiilor art. 486 alin. 2 codul de procedură civilă nu au fost indicate motivele pentru care se atacă hotărârea de fond. Din cuprinsul hotărârii reiese faptul că au fost soluționate aspectele privitoare la legalitatea efectuării controlului din perspectiva perioadei de monitorizare. În cuprinsul recursului sunt menționate aspecte privitoare la fond, deși la termenul din data de 27.11.2014, la fond, reclamanta a menționat că nu e vorba de o excepție de procedură, ci o apărare de fond, iar instanța de fond a analizat cererea doar din perspectiva aceasta. Motivele de recurs nu vizează chestiunea emiterii actelor contestate în termenul de monitorizare, ci chestiunea de fond. Din acest punct de vedere, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 486 lit. d Codul de Procedură Civilă deși motivele de recurs sunt detaliate pe mai multe pagini.
Pe fondul cererii, arată că instanța de fond a analizat doar din punct de vedere formal dacă se mai afla în perioada de monitorizare sau nu, în raport de perioada de 3 ani menționată în contract. Nu poate fi confundată perioada de monitorizare cu perioada de valabilitate a contractului, iar instanța a apreciat în mod corect că perioada de monitorizare este diferită de perioada de valabilitate și de perioada de execuție.
Pe fond, arată că aceleași documente și aceeași situație de fapt au fost comunicate finanțatorului la momentul la care s-a făcut cererea de finanțare, iar până la acest moment nu s-au schimbat cu nimic condițiile de finanțare.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, având cuvântul pe excepția nulității recursului, solicită respingerea acesteia. S-a arătat faptul că instanța de fond nu a analizat cauza pe fond, ci dosar pe o așa-numita excepție care a fost unită cu fondul, iar acest raționament îl consideră eronat. Cererea de recurs este perfect motivată în fapt și în drept.
Curtea declară dezbaterile închise și reține dosarul în pronunțare atât pe excepția nulității recursului, cât și pe fondul cererii de recurs.
CURTEA,
deliberând în raport de prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, constată:
1. Prin sentința civilă nr.1124/27.11.2014, Tribunalul Călărași a admis acțiunea formulată de reclamanta Întreprinderea I. N. M. în contradictoriu cu pârâții C. R. de Plăți pentru Dezvoltare Rurală Pescuit 3 Sud-Muntenia și Agenția de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit și a anulat procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 30.12.2013 de C. R. de Plăți pentru Dezvoltare Rurală Pescuit 3 Sud-Muntenia și Decizia nr.8547/13.03.2014, prin care Agenția de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit a soluționat contestația administrativă.
2. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare și Pescuit (actual Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă în referire la dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, ale Ordinului nr. 567/2008 și ale Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR, recurenta arată că instanța de fond și-a însușit în integralitate un raționament juridic eronat al reclamatei și nu a procedat la analizarea neregulii ce formează obiectul actelor administrative a căror anulare o dispune, în motivarea soluției de anulare a acestora limitându-se la a reține că "atât procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 30.12.2013 înregistrat cu nr. 610/09.01.2014 cât și Decizia de soluționare a contestațiilor nr. 8547/13.03.2014 sunt emise in afara perioadei de monitorizare a contractului de finanțare fiind în mod evident nelegale”.
Arată recurenta, în esență, că verificările au fost efectuate în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) lit. f) din OUG nr. 13/2006, controlul, ex-post, fiind efectuat la locul de realizare al investiției în data de 10.09.2013, conform Scrisorii de Informare nr._/28.08.2013 transmisă către beneficiarul proiectului I.I. N. M..
Cu această ocazie, pe baza documentelor prezentate de beneficiarul proiectului, s-a constatat că există legături între administratorul/acționariatul Î.I. N. M. și administratorul/acționariatul agentului economic către care prestează servicii IF N. V., respectiv administratorul si asociatul unic al beneficiarului se regăsește ca asociat cu cota de participare la beneficii si pierderi de 50% în cadrul IF N. V., astfel că s-a considerat că întreprinderile sunt legate, conform art.44 din Legea 346/14.07.2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii iar legăturile existente între cele doua societăți, ÎI N. M. si I.F. N. V., conduc la suspiciunea ca au fost create condiții artificiale necesare obținerii finanțării nerambursabile în scopul creării unui avantaj nejustificat, care contravine obiectivelor schemei de ajutor, cele două societăți funcționând de comun acord și desfășurându-și activitatea pe același segment de piață.
În acest context, declarația pe proprie răspundere completata în data de 05.06.2010 de domnul N. M., prin care acesta indica tipul întreprinderii PF N. M. viitoare II N. M., ca fiind micro întreprindere autonoma care poate sa-si desfășoare activitatea în mod independent, fără aportul altei societăți legate sau partenere, condiție asumat a fi respectată pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului de finanțare nr. C312M_/07.07.2011, s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea, fapt care, alături de nerespectarea condițiilor de implementare pe toată durata contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat, reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, sancțiunea fiind aceea de declarare ca neeligibile a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.
Toate aceste neregularități au fost consemnate în Procesul verbal de constatare înregistrat la A.P.D.R.P. sub nr.610 din data de 09.01.2014, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011, a cărui legalitate și temeinicie a fost confirmată prin Decizia nr. 8547 din data de 13.03.2014 emisă de A.P.D.R.P., argumentele invocate de reclamantă neputând fi primite atâta vreme cât obținerea sprijinului financiar nerambursabil impune îndeplinirea unor condiții stabilite și acreditate de Comisia Europeană, condiții care sunt obligatoriu de cunoscut și de respectat de către beneficiari.
Strict în ceea ce privește motivele de recurs, se arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că „actele administrative sunt nelegale și sunt emise în afara perioadei de monitorizare a contractului."
Contractul de finanțare nr. C 312M_/2011, încheiat între APDRP și întreprinderea I. N. M., a fost semnat la dat de 07.07.2011 - acesta fiind data de la care se realizează acordul de voință al părților și implicit data de la care încep să curgă diversele termene.
Data ultimei plăți aferente contractului de finanțare C 312M_/2011 este data de 06.12.2011.
Misiunea de control aferentă beneficiarului întreprindere I. N. M. se derulează în perioada 18.10 - 30.12.2013, iar procesul verbal de control este din data de 30.12.2013, fiind înregistrat cu nr.610/09.01.2014.
Raportat la aceste date, în conformitate cu prevederile art. 2 alin.8 raportat la prevederile art. 8 alin.5, art. 8 alin.6, art. 8 alin.7- ANEXA 1 Prevederi Generale din contractul de finanțare C 312M_/2011:
•Perioada de valabilitate a contractului de finanțare este cuprinsă intre 07.07.2011 si 07.07.2016;
•Perioada de execuție a contractului de finanțare este cuprinsă între data de 07.07.2011 și 06.12.2011;
•Perioada de monitorizare a contractului de finanțare este cuprinsă între data de 06.12.2011 și data de 07.07.2016,
procesul verbal de control emis la data de 30.12.2013 se încadrează atât în perioada de monitorizare cât și în perioada de valabilitatea a contractului de finanțare, neexistând nici un temei contractual ori legal imperativ care să conducă la anularea acestui act.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, pe fond solicitând respingerea sa și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală. În susținerea excepției nulității recursului se arată că din analiza motivelor de recurs nu rezultă niciuna dintre situațiile prevăzute de lege pentru a reprezenta premiza unui motiv de recurs și nici nu se face referire la temeiul de drept pe care se întemeiază criticile de nelegalitate.
Susține intimata că în motivarea extinsă a recursului nu se aduc critici cu privire la cele reținute de instanța de fond în ceea ce privește depășirea termenului de monitorizare și nu se dezvolta argumentele pentru care instanța de fond nu ar fi pronunțat o hotărâre legala si temeinica, ci este avută în vedere doar situația de fapt pe care recurenta o analizează în mod unilateral, impunându-se anularea recursului.
Pe fond, în ipoteza respingerii excepției nulității, solicită ca analiza instanței de recurs să se realizeze in limitele investirii, în sensul că nu se menționează argumente contra celor pe care instanța de fond le-a reținut ci se face o analiza a situației de fapt.
În acest context, intimata arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică atât din perspectiva modalității de soluționare a chestiunii ce vizează depășirea perioadei de monitorizare cât și în ceea ce privește fondul problemei deduse judecații, având aceeași consecință, a admiterii cererii de chemare în judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile art.51 alin.2 din O.U.G. nr.66/2011, cu modificările si completările ulterioare, cele ale Legii nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, prevederile Contractului de finanțare C312M_ din 28.06.2011, Legea nr. 346/2004, cu modificările si completările ulterioare, Regulamentul (UE) nr.65/2011 al Comisiei din 27.01.2011, Regulamentul (CE) nr. 1698/200 art. 486, 488 si 489 Cod procedura civila.
Intimatul pârât C. R. de Plăți P. Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia nu a formulat întâmpinare.
3. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului pentru nemotivare, Curtea constată că este nefondată, recurenta invocând nerespectarea, de către prima instanță, a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, H.G. nr. 224/2008, ale Ordinului nr. 567/2008 și ale Ghidului Solicitantului în ceea ce privește condițiile de acordare a fondurilor nerambursabile prin FEADR.
Verificând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea reține că în procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare contestat se menționează că verificările în cadrul controlului ex-post au fost demarate în data de 18 octombrie 2013, controlul fiind deja finalizat la data de 28 noiembrie 2013, când s-a transmis reclamantului, cu confirmare de primire, proiectul de proces verbal pe care l-a primit la data de 29 noiembrie, procesul verbal fiind încheiat la data de 30 decembrie 2013. (fila 19 verso)
Cum data ultimei plăți efectuate de Autoritatea contractantă, necontestată, este 30 noiembrie 2011, controlul a fost efectuat în perioada de monitorizare de 2 ani, fiind în mod evident respectate atât prevederile art.26 cât și cele ale art.21 alin. 23 din OUG nr.66/2011 pentru încheierea procesului verbal.
În consecință, având în vedere că instanța de fond nu a intrat în judecata fondului pricinii, limitându-se la a constata că dreptul de monitorizare și control nu mai era actual, în temeiul art.496 și art.498 alin.2 – prima ipoteză din Codul de procedură civilă,
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (fostă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit) împotriva sentinței civile nr. 1124/27.11.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Î. I. N. M. și cu intimatul-pârât C. R. de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 3 Sud Muntenia.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. G. O. S. H. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ AMG
5 ex. – 13.05.2015
Tribunalul Călărași
Judecător de fond: Ș. G.
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1704/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
