Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2962/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2962/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 20794/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 2962
Ședința publică din data de 25.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: D. D. M.
GREFIER: D. G. D.
Pe rol fiind recursurile formulate de recurentele-pârâte DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PULBICE BUCUREȘTI împotriva sentinței nr. 7869/26.11.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. N. DEVELOPMENT S.R.L., având ca obiect „obligare emitere act administrativ – obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde intimata-reclamantă, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 28 dosar, lipsind recurentele-pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea comunică apărătorului intimatei-reclamante un exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Interpelat fiind de către instanța de judecată, apărătorul intimatei-reclamante precizează că nu înțelege să solicite lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul răspunsului la întâmpinare comunicat astăzi, în ședință publică.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cererilor de recurs.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursurilor formulate de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București și respectiv Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice, întrucât acestea sunt neîntemeiate și menținerea sentinței civile nr. 7869/26.11.2014 ca fiind temeinică și legală. Precizează că, în ceea ce privește excepțiile invocate de autoritățile fiscale anterior menționate, referitor la introducerea tardivă a unui capăt de cerere, s-a arătat și se poate demonstra foarte ușor că această cerere suplimentară reprezentând anularea deciziei de soluționare a contestației a fost introdusă în termen, respectiv anterior primului termen de judecată, motiv pentru care este neîntemeiată. În cea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a DGRFP București, deși în întâmpinare s-au formulat explicații, arată că înțelege să lase la aprecierea instanței asupra acesteia, având în vedere că, ulterior depunerii întâmpinării, intimata-reclamantă a fost înștiințată de Tribunalul București cu privire la cererea de îndreptare dispozitiv ce a format dosarul nr._ /a2, în care instanța îndreaptă dispozitivul în sensul că Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București este obligată la plata debitului și a cheltuielilor de judecată. Cu privire la acest aspect consideră că, întrucât instanța a explicat foarte clar care dintre cele două pârâte este obligată la plata sumelor solicitate și respectiv la plata cheltuielilor de judecată, apreciază că acest aspect a fost clarificat și, pe cale de consecință, solicită, în continuare, rămânerea sentinței în sensul precizat de instanța de judecată, respectiv AFP Sector 1 să fie obligată la plata dobânzilor fiscale. Pe fondul cauzei, fără a mai dezvolta aspectele prezentate atât în cererea de chemare în judecată, actele procedurale următoare și respectiv, întâmpinare, solicită a se constata că intimata-reclamantă este îndreptățită la recuperarea prejudiciului astfel cum este prevăzut de Codul de procedură fiscală, să se constate că pârâta AFP Sector 1 s-a aflat într-o culpă procedurală, motiv pentru care trebuie să achite dobânzile fiscale și, pe cale de consecință, având în vedere toate cele anterior menționate succint, completate prin întâmpinare, solicită respingerea recursurilor și menținerea integrală a sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentelor cereri de recurs, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 06.06.2013 sub nr._, reclamanta P. N. Development SRL în contradictoriu cu DGFPMB – Administrația Finanțelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii a solicitat plata sumei de 108.008,56 lei cu titlu de dobândă fiscală datorată pentru rambursarea cu întârziere a TVA solicitată prin deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare formulate de societate, după cum urmează:
-_,73 lei reprezentând dobânda fiscală aferentă rambursării cu întârziere a TVA solicitată prin decontul nr._/26.01.2009;
- 8795,44 lei reprezentând dobânda fiscală aferentă rambursării cu întârziere a TVA solicitată prin decontul nr._/27.04.2009;
-_,39 li reprezentând dobânda fiscală aferentă rambursării cu întârziere a TVA solicitată prin decontul nr._/24.10.2008.
În subsidiar a solicitat obligarea DGFP la emiterea deciziei de soluționare a contestației fiscale înregistrată la data de 19.12.2012 sub numărul_/19.12.2012.
Cererea de chemare în judecată a fost completată la 24.07.2014, anterior primului termen de judecată, în sensul că s-a solicitat și anularea Deciziei nr._/02.07.2014 prin care s-a soluționat Contestația administrativ fiscală nr._/19.12.2012 și introducerea în calitate de pârât a Administrației Sectorului 1 Finanțelor Publice.
Prin Sentința civilă nr. 7869 din 26._, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 108.008,56 lei reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a TVA-ului pentru deconturile nr._/26.01.2009, nr._/27.04.2009 și nr._/24.10.2008, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei.
Ulterior, prin Încheierea pronunțată în ședința din Camera de consiliu la data de 28.01.2015, Tribunalul București a admis cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 7869 din 26._ și a dispus lămurirea dispozitivului, în sensul că pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 este obligată la plata debitului și a cheltuielilor de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr. 7869 din 26._ au declarant recurs pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice și Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii.
1. Recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice
Recurenta a arătat că hotărârea este nelegală si netemeinică, fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material (art. 488 alin.8 Cod procedura civila) pentru următoarele considerente:
1.Considera ca, in mod nelegal, instanța de fond a admis cererea de completare a cererii de chemare în judecată, formulată de . SRL, întrucât aceasta este ulterior primului termen de judecată,
Mai mult, de la data emiterii deciziei nr._/02.07.2014 prin care a fost soluționată contestația împotriva adresei nr._, și până la primul termen de judecată, - 24.09.2014 - P.-N. Development avea posibilitatea depunerii cererii completatoare, urmând ca instanța în procedura administrativa de regularizare a acesteia, să comunice cererea de completare până la primul termen de judecată.
Neefectuarea modificării la prima zi de înfățișare, trebuia să atragă sancțiunea decăderii din dreptul de a o mai îndeplini.
Față de motivele prezentate, a solicitat să se respingă cererea completatoare, reclamanta . SRL fiind decăzută din dreptul de a mai formula o astfel de cerere.
Pe fondul cauzei, menționăm că instanța de fond în mod nelegal a admis acțiunea reclamantei, și a dispus acordarea dobaînzii fiscale pentru rambursarea cu întârziere a rambursării TVA-ului pentru deconturile nr._/26.01.2009, nr._/27.04.2009 și nr._/24.10.3008, având in vedere următoarele:
P.-N. Development a depus la Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, deconturile cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/26.01.2009, nr._/27.04.2009 și decontul nr._/24.10.2008 aferent lunilor decembrie 2008, martie 2009 și septembrie 2008
Soluționarea decontului a fost efectuată cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal și a Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare aprobată prin Ordin Ministrului Finanțelor Publice nr. 263/2010.
Deconturile de TVA cu suma negativa si opțiune de rambursare in urma analizei a fost încadrat cu risc fiscal mare, drept pentru care soluționarea acestuia s-a efectuat inspecție fiscală .
Cap. II p.ct 1.2 din OMFP 2360/2010 ,, Deconturile cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare se soluționează în funcție de gradul de risc fiscal pe care îl prezintă fiecare persoană impozabilă, astfel:[..] Cj în cazul deconturilor de TVA cu risc fiscal mare - cu inspecție fiscală anticipată.
Recurenta a precizat că în conformitate cu prevederile punctului 6 din Capitolul I Depunerea, înregistrarea si prelucrarea deconturilor de TVA din același Ordin menționat anterior. Solicitările de rambursare se soluționează, in ordinea cronologica a înregistrării lor la organul fiscal în termenul prevăzut la art. 70 din Codul de procedură
În ceea ce privește termenul de 45 de zile prevăzut de art.70 alin.1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, a arătat că este un termen de recomandare pentru soluționarea cererilor depuse de contribuabili si nu unul de decădere.
Inspecția fiscală efectuată pentru soluționarea decontului deconturilor de TVA cu suma negativa si opțiune de rambursare, s-a realizat cu respectarea, prevederile art 100, alin (1) si (2) din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala in baza programelor de activitate anuale, semestriale, trimestriale si lunare elaborate de către Agenția Naționala de Administrare Fiscala:
Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale a fost efectuata de către organul fiscal competent, respectandu-se prevederile Ordinului nr.889 din_, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 604 din_, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice:
Astfel că decontul de taxă pe valoare adăugată nr._/26.01.2009 prin care s-a solicitat suma de 3456.506 lei, și decontul de taxă nr._/27.04.2009 prin care s-a solicitat suma de 8795,44 lei, au fost soluționate în perioada 11.06._09.
Iar, decontul de taxă pe valoare adăugată nr._/24.01.2008 prin care s-a solicitat suma de 63.058,39 lei, a fost soluționat în perioada 22.01._09.
Deconturile depuse de P. N. Development au fost soluționate de inspecția fiscală în termen de maxim 3 luni conform prevederilor alin.1, art.104 din OG nr.92/2003.
Restituirea sumelor/compensarea sumelor aprobate s-a efectuat în ordinea vechimii deconturilor, respectiv în urma planificării la nivel național conform circularei ANAF nr._/2009, la data de 18.09.2009, fiind efectuate la data de 08.07.2009 pentru decontul nr3322726/26.01.2009 și pentru decontul nr._/27.04.2009., respectiv la data de 24.02.2009 pentru decontul nr._/24.10.2008.
Față de aspectele prezentate, consideră că soluționarea deconturilor a fost efectuată cu respectarea termenelor stabilite de legislația din domeniu.
Având in vedere motivele expuse anterior, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii excepției invocate, iar pe fondul cauzei respingerea solicitarii reclamantei.
2. Recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii
Recurenta a arătat că hotărârea este nelegala fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material (art. 488 alin.8 Cod procedura civila) pentru următoarele considerente:
A invocat excepția lipsei calității procesual pasive a D.G.R.F.P.B. - Administrația Finanțelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii, pentru următoarele motive:
Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii administrează doar persoanele juridice contribuabili mijlocii, cu domiciliul fiscal in Municipiul București, conform Ordinului Președintelui ANAF nr. 3582/2013, privind organizarea activității de administrare a contribuabililor mijlocii la administrațiile finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii din cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice județene și a municipiului București.
Potrivit acestui Ordin: „Art. 1. începând cu data de 1 ianuarie 2014, administrațiile județene ale finanțelor publice și Direcția generală regională a finanțelor publice București, prin Administrația fiscală pentru contribuabilii mijlocii, administrează contribuabilii, persoane juridice române, cu excepția instituțiilor publice, care au domiciliul fiscal în raza teritorială a județelor sau a municipiului București, după caz, denumiți în continuare contribuabili mijlocii, inclusiv entitățile rezultate în urma divizării ori a fuziunii cu alți contribuabili și sucursalele contribuabililor persoane juridice străine care își desfășoară activitatea pe teritoriul României și îndeplinesc criteriile de selecție prevăzute la alin. (4).
Art. 2. - (1) (1) Lista nominală a contribuabililor mijlocii prevăzuți la art.1 se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală."
Or, in lista nominala a contribuabililor mijlocii publicata pe portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscala reclamanta . SRL nu se regăsește, nefiind contribuabil mijlociu. In acest sens, a anexat o data cu precizările depuse la dosarul cauzei, in data de 01.06.2014 si un extras din aplicația Cod fiscal, extras ce face dovada ca societatea este contribuabil de grupa 3 (adică este administrat de o administrație de sector).
Reclamanta . SRL isi are domiciliul fiscal in București, sector 1 si este administrata din punct de vedere fiscal de către Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice in a cărei raza teritorială se află domiciliul sau fiscal, potrivit dispozițiilor art.33 din Codul de procedura fiscala: ,, (1) Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii."
Prin urmare, reclamanta . SRL este contribuabil mic, administrat din punct de vedere fiscal de către Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice in a cărei raza teritorială se află domiciliul sau fiscal, iar cererea de plata a dobânzilor fiscale este de competenta organului fiscal care administrează reclamanta, respectiv Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice.
Totodată, a arătat ca Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București nu este, in speța, nici organ de soluționare a contestației, intrucat prin Decizia nr._/02.07.2014 Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice a soluționat contestația administrativ fiscala nr._/19.12.2012, formulata de . SRL.
Recurenta a susținut că instanța de fond, in mod nelegal, a obligat pe parata la plata către reclamanta a sumei de 108.008,56 lei reprezentând dobânda fiscala aferenta rambursării cu intarziere a TVA-ului pentru deconturile nr._/26.01.2009, nr._/27.04.2009 si nr._/24.10.2008. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut ca deconturile reclamantei nu au fost soluționate in termenul de 45 de zile, prevăzut de lege.
Potrivit OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art.70: „(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate."
Astfel, termenul de soluționare prevăzut de dispozițiile art.70 alin. 1 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala este un termen de recomandare.
De asemenea, in speța trebuie avute in vedere si dispozițiile art.70 alin.2 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala potrivit cărora, in situația in care sunt necesare informații suplimentare termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsa intre data solicitării si data primirii informațiilor solicitate.
Soluționarea cererii prealabile formulata de contribuabil poate fi, in conformitate cu dispozițiile art.70 alin.2, amânata pentru obținerea unor informații relevante in luarea deciziei.
Desi termenul legal prevăzut mai sus a fost depășit, datorita complexității si informării riguroase asupra tuturor operațiunilor, considera ca acest interval de timp nu este unul absolut, ci doar de recomandare, fapt pentru care legiuitorul a si simțit nevoia prelungirii lui.
Condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legata de faptul ca aceasta vătămare trebuie sa rezulte dintr-un act administrativ sau din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvare in termenul legal.
De asemenea, considera ca in speța, nu exista refuz nejustificat de soluționare a cererii petentei, atâta timp cat potrivit dispozițiilor art.2 alin.(1) lit.i) din Legea nr. 554/2004, acest refuz este dat de „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".
Organele fiscale nu si-au exprimat „voința de a nu rezolva cererea petentei", ci dimpotrivă au si inițiat inspecția fiscala in vederea soluționării deconturilor de TVA, iar soluționarea acestor deconturi s-a efectuat respectând prevederile din Ordinul Ministerului Economiei si Finanțelor nr. 1857/2007 pentru aprobarea Procedurii de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare.
Potrivit acestui Ordin; deconturile cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare incadrate in categoria de risc fiscal mare se soluționează cu inspecție fiscala anticipata.
Având in vedere prevederile art 100, alin (1) si (2) din OG nr 92/2003, privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, acțiunile de inspecție fiscala se desfășoară in baza programelor de activitate anuale, semestriale, trimestriale si lunare elaborate de catre Agenția Naționala de Administrare Fiscala:
" (1) Selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale este efectuata de catre organul fiscal competent.
(2) Contribuabilul nu poate face obiecții cu privire la procedura de selectare folosita".
Deasemenea selectarea contribuabililor ce urmează a fi supuși inspecției fiscale a fost efectuata de catre organul fiscal competent, respectandu-se prevederile Ordinului nr. 889 din_, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 604 din_, privind aprobarea Normelor metodologice pentru aparatul de control financiar al statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice:
„ pct.1 Activitatea de control financiar al statului se exercita prin Direcția de control financiar si structurile subordonate aparținând direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, a municipiului București si Direcției generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala: Aceasta se desfășoară in baza unor programe anuale, trimestriale si lunare, aprobate de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Pct 2. Proiectul programului de activitate pentru întregul aparat de control financiar al statului din Agenția Naționala de Administrare Fiscala se întocmește de Direcția de control financiar pana la data de 15 a penultimei luni din trimestru, pentru trimestrul următor, pe baza sarcinilor primite de ia conducerea Agenției Naționale de Administrare Fiscala, a propunerilor p, imite de la direcțiile din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala si Ministerului Finanțelor Publice si de la structurile de control teritoriale.
Pct 3. Structurile de control din cadrul Direcției generale de administrare a marilor contribuabili si direcțiilor generale ale finanțelor publice teritoriale, pe baza sarcinilor ce ie revin din programul aprobat, vor intocmi propriile programe de activitate, pe care le vor transmite Direcției de control financiar din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscala pana la data de 20 a ultimei luni din trimestru pentru trimestrul următor.
Pct 4. Selectarea agenților economici la care se va efectua controlul financiar si stabilirea duratei acestuia se vor face cu respectarea stricta a prevederilor art. 10 si 11 din Legea nr 30/1991 privind organizarea si funcționarea controlului financiar si a Gărzii financiare, cu modificările ulterioare, de către organul financiar competent."
Conform prevederilor art 10 din Legea nr. 30/1991, ". un agent economic poate face obiectul unui singur control al contabilității, pentru sinceritatea bilanțurilor si determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului; este supusa controlului întreaga perioada scursa de la precedenta verificare de aceeași natura si cu aceleași obiective care, potrivit legii, nu s-a prescris "
In conformitate cu prevederile alin (1 ).alin (2), art 104 din OG nr 92/2003, privind Codul de procedura fiscala cu modificările si completanle ulterioare, " Durata efectuării inspecției fiscale este stabilita de organele de inspecție fiscala sau, dupa caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, in functe de obiectivele inspecției si nu poate fi mai mare de 3 luni. In cazul marilor contribuabili sau al celor care au sedii secundare, durata inspecției nu poate fi mai mare de 6 luni".
Recurenta a arătat că perioada in care s-a desfășurat inspecția fiscala privind modul de calcul si virare la bugetul general consolidat a taxei pe valoare adăugata pentru soluționarea decontului cu sume negative de tva cu opțiune de rambursare nr._/24.10.2008, a fost 22.01._09, conform Raporului de inspecție fiscala nr._/10.02.2009, intocmit de Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, a decontului cu sume negative de tva cu opțiune de rambursare nr_/26.01.2009 si_/27.04.2009, a fost 11.06._09, conform Raportului de inspecție fiscala nr_/25.06.2009, intocmit de Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, incadrandu-se astfel in termenul legal de efectuare a inspecției fiscale de maxim 3 luni, conform prevederilor alin (1), art 104 din OG 92/2003 cu modificările si completările ulterioare.
Decontarea efectiva a sumelor aprobate la rambursare se face conform prevederilor Circularei nr. 802.520/03.07.2009 privind rambursarea lunara a TVA, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora "rambursarea lunara se incadreaza . la nivel național, iar selecția deconturilor care urmează a fi rambursate se realizează din baza de date naționala cuprinzând deconturile cu decizie de rambursare, decontarea efectiva realizandu-se la 3 termene fixe.
Soluționarea decontului cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare s-a incheiat prin emiterea de către organul fiscal competent, respectiv Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a deciziilor de rambursare, a notelor de compensare a obligațiilor de plata la bugetul general consolidat si de restitiure a taxei pe valoare adăugata rămasa de rambursat si de operarea acestora de către Trezoreria sector 1.
Referitor la obligarea la plata sumei de 39,3 lei reprezentând cheltuieli de judecata, apreciază ca aceasta este nelegala pentru următoarele motive:
Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii nu are calitate procesuala pasiva in cauza, nefiind organul fiscal care administrează contribuabilul . SRL.
Ca atare, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii nu poate fi obligata, la plata cheltuielilor de judecata, intrucat neavand calitate procesuala pasiva nu are nici culpa procesuala in cauza.
In drept, recurenta a invocat art.483 si urm. Cod proc. Civ; Legea nr. 554/2004: Codul de procedura fiscala: Codul fiscal si Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin H.G. nr.44/2004.
Examinând recursurile declarate, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 488 C.pr.civ., Curtea reține că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Motivul de recurs referitor la cererea completatoare a cererii de chemare în judecată este neîntemeiat, prin raportare la dispozițiile art. 204 alin (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. In acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."
Din examinarea documentelor existente la dosarul de fond rezultă că la data de 24.07.2014 reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul introducerii unui nou capăt de cerere privind anularea Deciziei de soluționare a contestației nr._/02.07.2014 și și a unei noi pârâte, AFP Sector 1, această autoritate fiind emitenta Deciziei de soluționare a contestației.
Astfel, modificarea cererii de chemare în judecată a intervenit la data de 24.07.2014, în timp ce primul termen de judecată a fost fixat pentru data de 20.11.2014, fiind evident că au fost respectate prevederile art. 204 alin (1) din Codul de procedură civilă, în condițiile în care data înregistrării cererii modificatoare este anterioară primului termen de judecată.
Motivul de recurs vizând excepția lipsei calității procesual pasive a D.G.R.F.P.B. - Administrația Finanțelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii este, de asemenea, neîntemeiat.
În primul rând, la momentul introducerii cererii de dobânzi intimata-reclamantă era administrată fiscal de către DGRFP București.
Prin urmare, față de răspunsul DGRFP București prin care intimatei-reclamante i s-a refuzat dreptul la plata dobânzilor, DGRFP București avrea calitate procesuală pasivă prin raportare la obiectul cererii de cxhemare în judecată.
Art. 381 alin (3) din Codul de procedură fiscal stabilește fără echivoc că autoritatea fiscală care se află într-o procedură fiscală va fi competent să o finalizeze chiar dacă competența este schimbată ulterior, cum este cazul soluționării unei cereri de dobânzi. Prin urmare, în situația în care autoritatea fiscală refuză să acorde contribuabilului dreptul solicitat, aceasta poate fi chemată în instanță pentru fi obligată pe cale judiciară, având astfel calitate procesuală pasivă.
În al doilea rând, critica invocată este lipsită de interes în condițiile în care, prin Încheierea pronunțată în ședința din Camera de consiliu la data de 28.01.2015, Tribunalul București a admis cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 7869 din 26._ și a dispus lămurirea dispozitivului, în sensul că pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 a fost obligată la plata debitului și a cheltuielilor de judecată, în motivare reținându-se faptul că, începând cu 01.01.2014, reclamanta a devenit contribuabil aflat în administrarea AFP sector .
Urmare a acestei Încheieri de lămurire a dispozitivului, D.G.R.F.P.B. - Administrația Finanțelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii nu mai este obligată la plata dobânzilor și a cheltuielilor de judecată, astfel încât nu se mai pune problema calității procesuale pasive a acesteia.
Referitor la motivele de recurs ce vizează soluția pronunțată pe fondul cauzei, Curtea reține că, potrivit art. 70 din Codul de procedură fiscală „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare."
Pct. 6 din Capitolul I al Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1857/2007 prevede că: „Solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare."
De asemenea, pct. 5 din Capitolul II Punctul C din Metodologie prevede că: „In maximum 35 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA, compartimentul cu atribuții de inspecție fiscală transmite compartimentului de specialitate dosarul solicitării, împreună cu raportul de inspecție fiscală, precum și, după caz, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală sau decizia privind nemodificarea bazei de impunere".
Potrivit art. 124 din Codul de procedură fiscală: „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lese. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."
În ceea ce privește calculul sumelor datorate contribuabilului cu titlu de dobândă pentru restituirea sau rambursarea cu întârziere a sumelor datorate de la bugetul de stat, partea 521 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 1050/2004, stabilește că: „Dobânda se calculează pentru fiecare zi, începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la art. 112 alin. (2) până la data stingerii inclusiv a obligației de plată prin compensare, restituire sau rambursare.”
In plus, dobânda datorată contribuabililor pentru întârzierea rambursării sumelor de la bugetul de stat era stabilită de art. 124 alin (2) din Codul de procedură fiscală la nivelul majorărilor de întârziere. Astfel, potrivit prevederilor în vigoare la data expirării termenului legal pentru soluționarea deconturilor înregistrate de Avrig:
Potrivit art. 120 alin (7) din Codul de procedură fiscală în vigoare la data expirării termenului legal pentru soluționarea decontului TVA: „Nivelul majorării de întârziere este de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale."
Curtea subliniază că, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, jurisprudența europeană stabilește cu valoare de principiu dreptul contribuabilului de a încasa dobânzi fiscale în situația în care soluționarea deconturilor de TVA se finalizează cu întârziere.
Astfel, prin Hotărârea pronunțată la data de 12.05.2011, cauza C 107/10 Enel Maritsa Iztok c. Direktor „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto"N., Curtea Europeană de Justiție a statuat că „In lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva nr. 112/2006, așa cum a fost modificată prin Directiva nr. 138/2006,, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care a apărut. în schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere [....] autoritățile fiscale ale Statelor Membre au obligația de a acorda contribuabililor dobânzi pentru întârzierea la rambursarea TVA începând cu ziua imediat următoare cetei in care a expirat termenul prevăzut de legislația națională pentru soluționarea cererilor de rambursare fără ca acest termen sa poată fi prelungit cu durata efectuării controlului fiscal".
De asemenea, prin Hotărârea pronunțată la data de 24.10.2013, in cauza C-431/12 ., Curtea Europeana de Justiție a adus clarificări privind dreptul contribuabililor de a solicita dobânzi de întârziere pentru rambursarea cu întârziere a TVA, precizând că" modalitățile de rambursare a excedentului de TVA nu pot aduce atingere principiului neutralității sistemului fiscal al TVA -ului făcând ca persoana impozabilă să suporte, în tot sau în parte, sarcina acestei taxe, ceea ce implică în special că rambursarea să fie efectuată într-un termen rezonabil" și că „motivul pentru care rambursarea excedentului de TVA a intervenit cu întârziere este lipsit de importanță. în acest context, nu există vreo diferență pertinentă între o rambursare târzie intervenită din cauza unei soluționări administrative cu depășirea termenelor prevăzute și cea intervenită din cauza unor acte administrative care au exclus în mod nelegal rambursarea și care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească."
Raportat le prevederile legale incidente și la jurisprudența menționată, în mod corect a stabilit instanta de fond faptul că soluționarea deconturilor de TVA s-a realizat cu depășirea termenului legal imperativ de 45 de zile stabilit prin lege. Deși organele fiscale aveau obligația de a soluționa deconturile de TVA în termenul imperativ de 45 de zile stabilit de art. 70 din Codul de procedură fiscală, termen care includea în mod obligatoriu si termenul de 35 de zile pentru soluționarea raportului de inspecție fiscală, cunoașterea și rambursarea creanțelor de TVA ale contribuabilului a fost realizată cu o întârziere semnificativă.
Invocarea de către recurente a prevederilor art. 70 alin (2) nu poate fi primită, întrucât, pentru respectarea principului neutralității TVA se impune ca modalitățile în care se rambursează TVA-ul să aibă în vedere un termen rezonabil optim și previzibil.
În ceea ce privește susținerea recurentelor, cu privire la calificarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală ca fiind un termen de recomandare, acesta este neîntemeiată prin raportare la jurisprudența națională și europeană care este în sensul că termenul de 45 de zile este unul imperativ.
Referitor la susținerile recurentelor privind inspecțiile fiscal, Curtea constată că, așa cum în mod corect a reținut instant de fond, verificările suplimentare dispuse de organul fiscal, respectiv efectuare unei inspecții fiscale, au fost începute pentru primul și al treilea decont la 11.06.2011 și 22.01.2009, așadar după împlinirea termenului de 45 de zile în care trebuia soluționată cererea de decont a taxei pe valoare adăugată formulată de reclamantă (12.03.2009 respectiv 08.12.2008).
De asemenea, cererea pentru al doilea decont trebuia soluționată până cel târziu la 11 iunie 2009, iar inspecția fiscală a demarat la 11 iunie 2009, or, pentru a putea invoca prelungirea perioadei de soluționare a cererii prevăzută de art. 70 alin. 2 C.pr. fiscală, era necesar ca solicitarea informațiilor suplimentare să intervină în interiorul termenului de 45 de zile, iar nu ulterior expirării acestui termen sau într-un termen util, nu în ultima zi de soluționare, ceea ce ar permite prelungirea termenului conform art.70 alin.2 din Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește volumul de lucru și programele stabilite la nivelul ANAF pentru soluționarea deconturilor de TVA, Curtea constată că nu înlătură sancțiunea aplicabilă soluționării cu întârziere a deconturilor de TVA.
Nici afirmațiile privind programele anuale, trimestriale și lunare de inspecție fiscală nu pot fi primate, întrucât prin stabilirea acestora nu se poate deroga de la termenele de soluționare prevăzute de lege.
Susținerile recurentelor privind volumul deconturilor de TVA trimise spre soluționare de către contribuabili și lipsa personalului încadrat în activitatea de inspecție fiscală nu pot fi opuse contribuabililor și nu pot justifica încălcarea termenelor legale imperative privind termenul de soluționare a deconturilor înregistrate, întârzierea în soluționarea acestora fiind cauzată
De asemenea, invocarea dispozițiilor unor acte de organizare internă nu justifica nerespectarea termenelor legale imperative de soluționare a deconturilor, mai ales având în vedere faptul că aceste acte au forță juridică inferioară Codului de procedură fiscală și Metodologiei și au fost emise exclusive în scopul de a reglementa organizarea internă a organelor fiscale, fără a produce efecte în ceea ce privește obligațiile instituite prin lege în sarcina organelor fiscale cu privire la termenul de soluționare a deconturilor de TVA.
În concluzie, în mod corect a apreciat instanța de fond că recurenta-pârâtă AFP sector 1 este în culpă cu privire la soluționarea cu întârziere a deconturilor de TVA depuse de intimată-reclamantă iar pe cale de consecință, în mod corect a obligat-o prin sentința recurată la plata dobânzilor fiscale în cuantum de 108.008,56 lei.
Referitor la motivul de recurs privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii a arătat că, întrucât nu are calitate procesuala pasiva in cauza, nefiind organul fiscal care administrează contribuabilul . SRL, nu are nici culpa procesuala.
Curtea constată că această critică este lipsită de interes, întrucât prin Încheierea pronunțată în ședința din Camera de consiliu la data de 28.01.2015, Tribunalul București a admis cererea de lămurire a dispozitivului Sentinței civile nr. 7869 din 26._ și a dispus lămurirea dispozitivului, în sensul că pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 1 a fost obligată la plata debitului și a cheltuielilor de judecată, în motivare reținându-se faptul că, începând cu 01.01.2014, reclamanta a devenit contribuabil aflat în administrarea AFP sector 1.
Urmare a acestei Încheieri de lămurire a dispozitivului, D.G.R.F.P.B. - Administrația Finanțelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii nu mai este obligată la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât nu mai este îndreptățită să formuleze critici cu privire la această soluție.
Pe de altă parte, în raport de prevederile art. 453 din codul de procedură civilă și de soluția de admitere a acțiunii reclamantei, instanța de fond a constatat în mod corect culpa procesuală a pârâtei AFP sector 1 și, pe cale de consecință, în mod temeinic a dispus, prin încheierea menționată, obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă.
Din aceste considerente, sentința recurată fiind legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 496 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele recursuri formulate de recurentele-pârâte DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 PRIN DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PULBICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, sector 2, ., împotriva sentinței nr. 7869/26.11.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. N. DEVELOPMENT S.R.L., cu sediul ales la REFF și Asociații în București, sector 1, .. 4-8, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G. D.
Red./thred. PC/ 5 ex/
Judecător fond: P. G., Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal
| ← Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 924/2015.... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2976/2015.... → |
|---|
