Anulare act administrativ. Decizia nr. 2227/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2227/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 32639/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2227
Ședința publică din data de 21.04.2015
Completul constituit din:
Președinte - M. A. G.
Judecător - O. S.
Judecător - H. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă I. M. împotriva sentinței civile nr. 3087/03.09.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și cu intimatul-pârât I. T. DE munca BUCURESTI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă prin consilier juridic A. M. cu delegație pe care o depune la dosar, intimata-reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar și intimatul-pârât prin consilier juridic S. B. cu delegație pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură, la data de 16.04.2015 intimata-reclamantă a depus întâmpinare, iar la data de 17.04.2015 a depus întâmpinare intimatul-pârât.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic depune la dosar chitanța nr._/21.04.2015 în cuantum de 2 lei prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în valoare de 0,5 lei.
Curtea procedează la anularea chitanței, reținând achitată taxa judiciară de timbru, astfel cum a fost stabilită prin rezoluția de primire a cererii de recurs, după care îi comunică recurentei-pârâte câte un exemplar de pe întâmpinările depuse la dosar.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic arată că nu dorește termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinărilor.
Curtea acordă cuvântul părților asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurentei-pârâte, excepție invocată de intimata-reclamantă și asupra excepției lipsei de interes, excepție invocată din oficiu de instanță.
Intimata-reclamantă, prin avocat arată că în prima instanță, la termenul de judecată din data de 18.06.2012 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecției M. și practic s-a scos această parte din cauză. În recurs nu pot fi părți decât cele din prima instanță. Inspecția M. nu are calitate procesuală activă în formularea recursului, motiv pentru care solicită admiterea acestei excepții.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic arată că, într-adevăr la fond a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive și nici nu a criticat prin recurs acest aspect. Problema este că s-au admis cheltuieli de judecată de 5 000 lei, în condițiile în care i se cerere să plătească această sumă. Rațiunea pentru care a fost formulat acest recurs, este că a fost încălcat bugetul său, iar cheltuielile de judecată sunt excesive. Solicită respingerea celor două excepții.
Intimatul-pârât, prin consilier juridic solicită respingerea excepție lipsei calități procesuale active și excepția lipsei de interes.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea excepției lipsei de interes.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale active a recurentei-pârâte, excepție invocată de intimata-reclamantă și asupra excepției lipsei de interes, excepție invocată din oficiu de instanță.
CU R T E A
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele I. T. DE MUNCĂ BUCUREȘTI și INSPECȚIA M., anularea parțială a Procesului - verbal de cercetare a evenimentului încheiat în data de 16.07.2010, având număr de înregistrare_/01.09.2010, întocmit de inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă București, în ceea ce privește măsurile privind efectuarea, prin intermediul unui organism notificat cu efectuarea de studii/măsurători, a unei evaluări a stării de oboseală a lucrătorilor din cadrul I. - lit. s) a Capitolului s) „Măsurile dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare" din Procesul Verbal; și urmărirea stării de sănătate a lucrătorilor prin structuri de medicina muncii pentru evitarea riscurilor legate de suprasolicitările neuro-psihice asupra diferitelor organe - lit. s6) a Capitolului s) „Măsurile dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare" din Procesul Verbal.
În motivare reclamanta a arătat că procesul - verbal de cercetare a evenimentului încheiat în data de 16.07.2010, având număr de înregistrare_/01.09.2010, ce formează obiectul prezentei cereri de chemare în judecată („Procesul verbal"), a fost întocmit de către inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă București („ITM București") ca urmare a cercetării desfășurate în perioadele 15-16.03.2010 și 08-16.07.2010 cu privire la evenimentul petrecut în data de 09.03.2010 la sediul I. I. SERVICES S.R.L. ("I."), respectiv decesul uneia dintre angajate.
S-a învederat că cercetarea în urma căreia s-a încheiat Procesul -Verbal a avut ca obiect (potrivit art. 114 din Normele metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1425/2006) stabilirea împrejurărilor și cauzelor care au condus la producerea evenimentului, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru evitarea producerii altor cazuri similare.
Pe baza investigațiilor medico-legale s-a concluzionat că decesul angajatei s-a datorat unor cauze patologice fără legătură cu sarcinile de serviciu și, implicit, cu cerințele de securitate și sănătate în muncă, astfel că evenimentul petrecut în data de 09.03.2010 a fost încadrat de ITM București ca accident în afara muncii. Totodată, s-a constatat de către ITM București atât respectarea de către societatea I. a principiilor de ergonomie a muncii cât și asigurarea păstrării de către societatea noastră a unui ritm al muncii în limite normale. Deși organul constatator a reținut cele menționate anterior, totuși a impus în sarcina subscrisei aducerea la îndeplinire a unor măsuri, respectiv efectuarea, prin intermediul unui organism notificat cu efectuarea de studii/măsurători, a unei evaluări a stării de oboseală a lucrătorilor din cadrul societății I. și urmărirea stării de sănătate a lucrătorilor prin structuri de medicina muncii pentru evitarea riscurilor legate de suprasolicitările neuro-psihice asupra diferitelor organe.
Reclamanta a arătat că dispunerea acestor măsuri nu a fost motivată, în fapt și în drept, de ITM București, punând-o în imposibilitatea de a analiza și a aprecia oportunitatea, temeinicia și legalitatea acestora, însă din conținutul Procesului - Verbal, reiese faptul că măsurile dispuse de ITM București nu sunt corespunzătoare constatărilor efectuate cu ocazia cercetării evenimentului și nu se justifică a fi dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare (atâta timp cât s-a constatat că evenimentul în cauză reprezintă un accident în afara muncii).
S-a mai învederat că atât măsura dispusă cu ocazia cercetării evenimentului, cât și cea dispusă cu ocazia încheierii Procesului Verbal, au fost ordonate de ITM București cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 108/1999 privind înființarea și organizarea Inspecției M., conform cărora, în domeniul securității și sănătății în muncă, Inspecția M. are atribuția de a efectua sau solicita măsurători sau determinări pentru clarificarea unor situații de pericol. D. în urma constatării unei situații de pericol cu prilejul vizitelor de control și al cercetării evenimentelor, inspectorii de muncă pot dispune, în limitele atribuțiilor stabilite de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 108/1999, măsuri legale și temeinice de înlăturare a acestei stări de insecuritate în muncă, pe care angajatorul trebuie să le realizeze într-un termen prestabilit în mod concret de către organul constatator. Toate acestea trebuie să fie consemnate și motivate în fapt și în drept în procese-verbale de control sau de cercetare a evenimentului, după cum se menționează expres în cuprinsul art. 16 și 19 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției M., aprobat prin H.G. nr. 1377/2009, cât și în art. 13 și urm. din Ordinul ministrului delegat pentru coordonarea autorităților de control nr. 245/16.06.2004, pe care angajatorul are dreptul să le conteste pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege.
Or, cu ocazia cercetării evenimentului, organul de cercetare a constatat și a reținut că în fapt condițiile de mediu de muncă sunt normale, cu aer condiționat și cu cerințele de ergonomie a locului de muncă respectate [parag. 3 de la lit. i1] a Capitolului i) „Descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor și modului în care s-a produs evenimentul" din Procesul Verbal]; niciunul din salariații I. nu au avut concediu medical pentru afecțiuni legate de starea de oboseală sau asociată cu aceasta [parag. 10 de la lit. i3) a Capitolului fj „Descrierea detaliată a locului, echipamentului de muncă, a împrejurărilor și modului în care s-a produs evenimentul" din Procesul Verbal]; lucrătorii din cadrul I. își desfășoară activitatea fără a fi suprasolicitați și într-un ritm normal de muncă.
În drept, reclamanta s-a întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pe dispozițiile Legii nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă și ale Normelor de aplicare ale acesteia, aprobate prin HG nr. 1425/2006.
În dovedire au fost depuse actul administrativ atacat, actele care au stat la baza emiterii acestuia și plângere prealabilă.
Pârâtul I. T. de Munca București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că măsurile dispuse se impuneau a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare.
În drept, pârâta s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 108/1999 privind infiintarea si organizarea Inspecției M., republicata, in forma in vigoare la data producerii accidentului, pe dispozițiile HG nr. 1377/2009 pentru aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a Inspecției M., precum si pentru stabilirea unor masuri cu caracter organizatoric, modificata si completata, legea nr. 319/2006 a securității si sanatatii in munca, HG nr. 1425/2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006 a securității si sanatatii in munca modificata si completata, precum si pe HG nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, modificata si completata.
Pârâta Inspecția M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția necompetenței materiale a tribunalului, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar toate actele de cercetare ale dosarului de cercetare accident mortal privind pe C. C. R. (filele 66-438).
La termenul din 18.06.2012 instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția M. și a respins cererea împotriva acesteia ca fiind introducă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 3087/03.09.2012 tribunalul a admis în parte acțiunea și a anulat în parte procesul verbal nr._/01.09.2010, respectiv punctul s2 prin care s-a dispus efectuarea de către un organism notificat cu efectuarea de studii/măsurători a unei evaluări a stării de oboseală a lucrătorilor, obligând pârâtul la plata sumei de 5004,30 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Procesul - verbal de cercetare a evenimentului încheiat în data de 16.07.2010, având număr de înregistrare_/01.09.2010 a fost întocmit de către inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului T. de Muncă București ca urmare a cercetării desfășurate în perioadele 15-16.03.2010 și 08-16.07.2010 cu privire la evenimentul petrecut în data de 09.03.2010 la sediul I. I. SERVICES S.R.L., respectiv decesul uneia dintre angajate.
Cercetarea în urma căreia s-a încheiat Procesul-Verbal a avut ca obiect (potrivit art. 114 din Normele metodologice de aplicare a Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, aprobate prin HG nr. 1425/2006) stabilirea împrejurărilor și cauzelor care au condus la producerea evenimentului, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru evitarea producerii altor cazuri similare.
Pe baza investigațiilor medico-legale s-a concluzionat că decesul angajatei s-a datorat unor cauze patologice fără legătură cu sarcinile de serviciu, astfel că evenimentul petrecut în data de 13.03.2010 a fost încadrat ca accident în afara muncii. Totodată, organul constatator a impus în sarcina reclamantei aducerea la îndeplinire a unor măsuri cuprinse la capitolul s), punctele s1-s8, printre care și efectuarea, prin intermediul unui organism notificat cu efectuarea de studii/măsurători, a unei evaluări a stării de oboseală a lucrătorilor din cadrul societății I. și urmărirea stării de sănătate a lucrătorilor prin structuri de medicina muncii pentru evitarea riscurilor legate de suprasolicitările neuro-psihice asupra diferitelor organe, măsuri contestate de către reclamantă prin prezenta acțiune ca nelegale și neîntemeiate, față de rezultatul cercetărilor.
În ceea ce privește cea dintâi măsură contestată, respectiv cea privind efectuarea, prin intermediul unui organism notificat cu efectuarea de studii/măsurători, a unei evaluări a stării de oboseală a lucrătorilor din cadrul societății I., tribunalul apreciază că aceasta a fost dispusă în mod nelegal.
Astfel, a reținut că măsurile dispuse de către pârât au menirea de a preveni producerea de evenimente similare, în conformitate cu prevederile art.114 si art. 119 alin. 1 din HG.NR. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității si sanatatii in munca nr. 319/2006.
Prin urmare, esențial în legătură cu măsurile dispuse este să existe un caz în care angajatorul nu ar fi respectat toate normele în materie, caz relevat ca fiind un accident de muncă. Or, în cauză, pârâtul a concluzionat că împrejurările producerii evenimentului la serviciu urmat de decesul angajatei coroborate cu fișa de constatări a INML au relevă că moartea acesteia a fost neviolentă, datorându-se unor cauze patologice fără legătură cu sarcinile de serviciu și implicit cu cerințele de securitate și sănătate în muncă.
În aceste condiții, în mod evident măsura privind efectuarea, prin intermediul unui organism notificat cu efectuarea de studii/măsurători, a unei evaluări a stării de oboseală a lucrătorilor din cadrul societății I., în termen de 20 de zile de la semnarea contractului apare ca nefondată, din moment ce nu s-a reținut că eventuala stare de oboseală a angajaților ar fi avut vreo legătură cu producerea accidentului, după cum reiese din capitolul „m.” al procesului verbal, privind alte constatări făcute cu ocazia cercetării evenimentului.
Faptul că reclamanta nu s-a conformat obligațiilor impuse pe parcursul cercetărilor, de a realiza evaluarea stării de oboseală din cadrul Departamentului ATI Programare dispuse de către pârâtă nu poate justifica dispunerea acestei măsuri după finalizarea cercetărilor, fiind aplicate sancțiuni contravenționale. Dacă pe parcursul cercetărilor măsura de a realiza evaluarea stării de oboseală din cadrul Departamentului ATI Programare era justificată de necesitatea de a stabili lanțul cauzal ce a dus la decesul angajatei, după finalizarea acestora nu mai pot fi dispuse decât măsuri care să prevină producerea de evenimente similare.
Or, aceste măsuri nu pot fi dispuse decât dacă se constată că ele sunt necesare prin prisma împrejurărilor ce au dus la producerea accidentului.
Pe de altă parte obligația dispusă este una confuză, în condițiile în care nici chiar pârâta nu a putut indica la solicitarea reclamantei un organism notificat cu efectuarea de studii/măsurători a unei evaluări a stării de oboseală.
Prin urmare, tribunalul a anulat în parte procesul verbal nr._/01.09.2010, respectiv punctul s2 prin care s-a dispus efectuarea de către un organism notificat cu efectuarea de studii/măsurători a unei evaluări a stării de oboseală a lucrătorilor.
Referitor la cea de-a doua măsură contestată, respectiv urmărirea stării de sănătate a lucrătorilor prin structuri de medicina muncii pentru evitarea riscurilor legate de suprasolicitările neuro-psihice asupra diferitelor organe, tribunalul constată că, în conformitate cu prevederile art. 29 din HG nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, pentru promovarea măsurilor privind adaptarea la muncă a lucrătorilor si pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și de mediu, medicii de medicina muncii desfășoară activitate de consiliere privind sănătatea și igiena ocupațională a lucrătorului si a reprezentanților acestora din întreprindere și din comitetul de sănătate și securitate în muncă, după caz, și colaborează cu organismele din domeniul securității și sănătății în muncă.
În acest sens are în vedere și prevederile art. 40 din HG nr. 355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor: „orice lucrător are dreptul să consulte medicul specialist de medicina muncii, pentru orice simptome pe care le atribuie condițiilor de muncă și activității desfășurate ".
Prin urmare, măsura dispusă se încadrează in obligațiile medicului de medicina muncii care apară atât interesele angajatorului cat si ale angajaților explicitate la art. 28 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii, in forma in vigoare la data producerii accidentului: medicul de medicina a muncii este subordonat angajatorului pe linie administrativa, iar activitatea sa este in concordanta cu principiile de etica si deontologie medicala. Medicul de medicina a muncii apară interesele unității, ale angajaților si nu i se poate cere sa folosească concluziile medicale in scopuri care prejudiciază angajatul.
Prin masurile impuse se apelează la competenta medicului de medicina muncii de a face recomandări privind organizarea muncii, respectarea sarcinilor de munca ținand seama de capacitatea si aptitudinile angajaților stabilite in art. 10 art. 15 din Legea nr. 418/2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii.
În consecință, tribunalul a reținut că această măsură nu încalcă nicio prevedere legală, reprezentând în fapt o măsură generală, o reiterare a obligațiilor legale în materia raporturilor de muncă și medicina muncii, astfel că nu există motiv de anulare.
În temeiul art. 274 C. instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 5.004,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (acordat în parte-5000 lei) și taxa de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta I. M., solicitând admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr.3087/2012 sub aspectul fondului și menținerea procesului verbal de cercetare a evenimentului încheiat de ITM București precum și menținerea măsurii admise a instanței de fond referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecței M., pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței de judecată anularea parțială a procesului verbal de cercetare a evenimentului nr._/01.09.2010 emis de I. T. de Muncă București
Față de obiectul cererii de chemare în judecată, Inspecția M. a invocat instanței de judecată să constate și să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecției M. raportat la obiectul dedus judecății.
În data de 14.05.2012 instanța de judecată a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecției M. și a respins cererea reclamantei față de acesta pârâtă, aceasta fiind astfel scoasă din cauză.
Prin cererea de recurs a reiterat instanței de recurs aceeași excepție, solicitând menținerea sa și în calea recursului.
În susținerea acestei excepții a menționat că, potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției M., republicată, Inspecția M. are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, instituții cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare județ și în municipiul București.
Față de prevederea legală sus menționată, a precizat că Inspectoratele teritoriale de muncă, instituții cu personalitate juridică proprie, fiind subiecte de drepturi și obligații distincte față de Inspecția M., vor putea executa în mod direct eventuale obligații ce revin în temeiul hotărârilor judecătorești.
Procesul verbal de cercetare la care face referire reclamanta a fost încheiat de către ITM București, fiind un act administrativ emis de o instituție publică cu personalitate juridică, în condițiile legii.
Astfel, a precizat că între Inspecția M. și reclamantă nu au existat și nici nu există raporturi juridice de natură a da naștere unui drept la acțiune pe cale judecătorească, așa cum acesta a fost formulat. Așa cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată, reclamanta a menționat că ITM București este instituția care a emis procesul verbal de cercetare nr._/01.09.2010 și nu a precizat în ce fel Inspecția M. nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin, potrivit legii. De asemenea reclamanta prin acțiune nu a solicitat anularea vreunui act administrativ emis de Inspecția M..
Pentru aceste considerente, solicită instanței de judecată să mențină soluția instanței de fond privind această excepție în calea recursului și pe cale de consecință să mențină măsura respingerii acțiunii față de Inspecția M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul cauzei a învederat următoarele:
ITM București în urma cercetării unui eveniment produs la . SRL, soldat cu decesul salariatei C. C. R. a dispus prin procesul verbal contestat măsuri ce se impun a fi luate pentru evitarea producerii altor cazuri similare.
Astfel în cursul efectuării cercetării evenimentului, pentru constatarea unor semnalmente de instalare a oboselii în rândul lucrătorilor, ITM București a solicitat societății realizarea unei evaluări de către o instituție abilitată.
Prevederile art. 19 alin. (1) lit. h) coroborate cu cele ale art. 23 din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției M., republicată, formă aflată în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, dau dreptul inspectorilor de muncă să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu își îndeplinește obligațiile legale, respectiv să constate și să sancționeze toate faptele care, potrivit legii, constituie contravenții, la orice locuri de muncă organizate de angajatori (sucursale, puncte de lucru etc).
In situația în care se constată cu ocazia controlului sau cercetării unui eveniment că angajatorii nu respectă prevederile legale, în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă, inspectorii de muncă au obligația să dispună măsuri de remediere a deficiențelor și să verifice la termenele stabilite prin procesul verbal de control sau de cercetare a evenimentului dacă măsurile au fost realizate corespunzător.
Conform art. 21 din Legea nr. 108/1999, forma aflată în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, refuzul unui angajator, persoană fizică sau juridică, de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta, în limitele și cu respectarea prevederilor art. 6 și 19, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 3.000 lei la 10.000 lei. A precizat că în prezent conform modificărilor survenite asupra Legii nr.108/1999 prin Legea nr.51/2012, sancțiunea este stabilită ca și contravenție și sancționată de la 5000 la_ de lei la art.20 alin.1 lit. b.
În acest sens sunt și prevederile art. 39 alin. (3) din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 prin care se sancționează cu amendă contravențională nerespectarea dispozițiilor art. 13 lit. n), dispoziții care statuează că, în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii trebuie să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control și al cercetării evenimentelor.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond reclamantei solicită respingerea acestora, iar în subsidiar reducerea cuantumului lor, raportat la volumul de muncă aferent dosarului, care în opinia sa a constat în formularea de apărări ce nu a necesitat un volum de muncă excesiv care să necesite solicitarea cheltuielilor de judecată respective.
Totodată a solicitat respingerea acestui capăt de cerere deoarece nu poate fi sancționată de către instanța de judecată în acest fel o instituție publică ce a derulat o procedură în sfera raporturilor de serviciu în conformitate cu prevederile legale și atribuțiile ce le are stabilite, chiar dacă aceasta a fost apreciată de reclamantă într-un mod subiectiv.
A precizat instanței, spre comparație, faptul că atât funcționarii publici ce au cercetat evenimentul dar și consilierul juridic care gestionează inclusiv acest dosar au nenumărate alte dosare și sarcini de serviciu în care sunt remunerați conform legii cu maxim 2000 lei lunar, astfel că este evidentă disproporția financiară acordată reclamantei în raport de lucrările acestui dosar în care ambele părți, principial au derulat aceleași eforturi.
Având în vedere cele menționate solicită instanței admiterea recursului formulat de Inspecția M. și modificarea Sentinței civile nr.3087/2012 sub aspectul fondului și să menținerea procesului verbal de cercetare a evenimentului încheiat de ITM București precum și menținerea măsura instanței de fond referitoare la excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspecței M., admisă în fond.
În drept a invocat prev. art. 304 punctul 9 și art. 3041 din codul de procedură civilă precum și a celorlalte acte normative invocate.
Intimatul-pârât I. T. DE MUNCA BUCURESTI a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului recurentei pârâte.
Intimata-reclamantă . SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei pârâte și a solicitat admiterea excepției iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate și ținând cont de incidența în cauză a prevederilor art 3041 din C. curtea reține următoarele:
Potrivit art 36 din C. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond
Împrejurarea că instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția M. nu are ca semnificație juridică faptul că aceasta nu mai are calitate procesuală pasivă,în fața instanței de fond,și activă,în fața instanței de recurs .
În mod legal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Inspecția M. reținând faptul că nu există o identitate între persoana acesteia si subiectul pasiv din raportul juridic obligațional dedus judecății în fața instanței de fond întrucât pârâta Inspecția M. nu are calitate de emitent al actului administrativ a cărui anulare se solicită.
În privința cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Inspecția M. curtea reține că sunt incidente prevederile art 477 alin 1 din C. și a prevederilor art 494 din C. .
Potrivit art 477 alin 1 din C. instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată
Potrivit art 479 alin 1 din C. instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Potrivit art 494 din C. dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune.
Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză ,curtea va analiza recursul în limitele efectului devolutiv al recursului formulat de recurenta-pârâtă I. M. ,acesta din urmă fiind singura parte care a declarat recurs în prezenta cauză.
Așadar, efectul devolutiv al recursului declarat în prezenta cauză este parțial, având în vedere faptul că intimata-pârâta I. T. de Munca București, respectiv partea care a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală. nu au declarat recurs împotriva sentinței instanței de fond ,partea din hotărâre referitoare la intimata-pârâta I. T. de Munca București dobândind autoritate de lucru judecat prin raportare la prevederile art 430 alin 1 și 4 din C..
În raport de situația de fapt și de drept menționată anterior instanța de recurs nu poate repune în discuție soluția dată de către instanța de fond cu privire la cererea de chemare de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta I. T. de Munca București.
Potrivit art 33 din C. interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține că recurenta-pârâtă I. M. nu are un interes judiciar ocrotit în condițiile art 33 din C. pentru a declara recurs împotriva ..09.2012 a Tribunalul București ,SCAF întrucât în fașa instanței de fond nu căzut în pretenții față de reclamantă, nefiind în culpă procesuală, față de aceasta instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins cererea pentru acest motiv.
Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a recurentei-pârâte.
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă I. M. împotriva sentinței civile nr. 3087/03.09.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă . SRL și cu intimatul-pârât I. T. DE MUNCA BUCURESTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. A. G. O. S. H. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 2 ex./ O.S. /Tehnored.
Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ Și Fiscal
Judecător de fond: R. E. M.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2038/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 3448/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
