Conflict de competenţă. Sentința nr. 1670/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1670/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 56953/299/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1670
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 11 IUNIE 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – A. J.
GREFIER - G. P.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 1 București – Secția civilă și Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal, privind cererea formulată de reclamanta A. Salvați Bucureștiul în contradictoriu cu pârâții P. G. al Municipiului București, Ț. V., Ț. P. și intervenient în numele altei persoane P. A. V..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 03.06.2015 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.06.2015 când a pronunțat prezenta sentință,
CURTEA
Deliberand asupra conflictului negativ de competenta ivit intre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si Tribunalului Bucuresti, instanta constata:
Actiunea ce a generat conflictul negativ de competenta a avut ca obiect:
1.Anularea autorizatiei de construire nr.242/_/24.08.2010.
2. Anularea autorizatiei de construire nr.272/_/02.09.2010.
3.Obligarea paratilor la desfiintarea imobilului.
In sedinta de judecata din data de 22.10.2014, reclamantul a renuntat la judecata celui de-al doilea capat de cerere, avand ca obiect anularea autorizatiei de construire nr.272/_/02.09.2010.
Ca atare, Tribunalul Bucuresti-sectia a II-a, in fata caruia a fost introdusa actiunea, a ramas investit cu solutionarea capetelor 1 si 3 de actiune, avand ca obiect anularea autorizatiei de construire nr.242/_/24.08.2010 si obligarea paratilor la desfiintarea imobilului ce formeaza obiectul autorizatiei.
Partile au invederat instantei ca autorizatia de construire nr.242/_/24.08.2010 a fost deja anulata irevocabil printr-o alta sentinta, astfel incat au solicitat sa se constate ca acest capat de cerere a ramas fara obiect.
Ca atare, sectia de contencios administrativ a tribunalului a apreciat ca nu mai exista raportul de accesorialitate intre acest capat si capatul privind desfiintarea constructiilor, astfel incat a dispus declinarea competentei catre Judecatoria sectorului 1 Bucuresti.
Aparent, fiind inca investit cu capatul de cerere principal, privind anularea autorizatiei de construire (cu privire la care fie urma sa ia act de renuntarea recllamantului la judecata, fie urma sa il respinga ca ramas fara obiect), tribunalul, in virtutea prorogarii de competenta prevazute de art.123, alin.1 NCPC, ar fi ramas competent sa judece si capatul de cerere accesoriu privind obligarea paratilor la desfiintarea constructiilor.
Este adevarat, ca, de principiu, raportul de accesorialitate intre diversele capete de cerere ale unei actiuni, se constata la momentul introducerii actiunii.
Cu toate acestea, este posibil ca intre momentul introducerii actiunii si primul termen de judecata, reclamantul sa renunte la unele din pretentiile sale, astfel incat competenta de judecare a capetelor de cerere ramase se va analiza la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, cand judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina potrivit art.131, alin.1 NCPC.
A accepta faptul ca singurul moment la care se verifica si se stabileste competenta instantei este momentul introducerii actiunii, fara a se tinea seama de evenimentele ulterioare (precum actele de dispozitie de renuntare) ar duce la crearea posibilitatii reclamantului de a eluda dispozitiile legale imperative privitoare la competenta, prin introducerea in mod artificial a unui capat de cerere „principal” care sa atraga competenta teritoriala sau materiala a instantei dorite de acesta (cu consecinta ca instanta, astfel fixata de reclamant, va ramane competenta definitiv sa judece si cererile pretins „accesorii”, inclusiv dupa renuntarea la judecata capatului „principal”).
Or, potrivit art.129, alin.2, pct.2 NCPC, normele juridice privitoare la competenta materiala a instantelor sunt norme de ordine publica, astfel incat partile nu pot deroga de la ele, prin crearea, in mod artificial, a conditiilor prorogarii de competenta.
Prin introducerea artificiala de capete de cerere „principale” s-ar eluda si principiul legalitatii procesului civil prevazut de art.7 NCPC.
De asemenea, o alta regula fundamentala a procesului civil, inserata in cadrul principiului bunei-credinte prevazut de art.12, alin.1 NCPC, impune ca drepturile procesuale sa fie exercitate potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Or, este adevarat ca art.123, alin.1 NCPC prevede ca cererile accesorii, se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, insa scopul acestui text legal, care instituie o derogare de la normele de ordine publica privind competenta materiala, rezulta din prevederile art.30, alin.4 NCPC potrivit carora „cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal”.
Ca atare, prorogarea de competenta nu este impusa de aspectul pur formal al introducerii concomitente a doua sau mai multor cereri principale si accesorii, ci de existenta unui real raport de dependenta intre solutiile ce se vor pronunta asupra acestor cereri.
Or, in conditiile in care reclamantul renunta la judecarea capatului principal sau acesta ramane fara obiect pana la primul termen de judecata, este evident ca solutia ce se va da asupra capatului accesoriu nu mai depinde in niciun fel de solutia ce se va da asupra capatului principal, nemaiexistand deci niciun motiv pentru a retine prorogarea de competenta.
Imprejurarea ca Tribunalul Bucuresti-sectia a II-a nu s-a pronuntat expres asupra capatului principal (in sensul respingerii ca ramas fara obiect sau al luarii act de renuntarea la judecata lui) poate constitui o omisiune de pronuntare, indreptabila pe calea completarii hotararii, prevazuta de art.444 NCPC si care intereseaza exclusiv partile din dosar, neavand relevanta sub aspectul declinarii de competenta.
De altfel, din motivarea sentintei de declinare se observa ca ceea ce s-a declinat catre Judecatoria sectorului 1 Bucuresti a fost numai capatul de cerere vizand desfiintarea constructiei.
Ca atare, curtea retine ca solutia Tribunalului Bucuresti-sectia a II-a a fost corecta, astfel incat va admite sesizarea si va stabili competenta de judecare a acțiunii, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucuresti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite sesizarea.
Stabilește competenta de judecare a acțiunii privind cererea de chemare în judecată privind cererea formulată de reclamanta Asociația Salvați Bucureștiul cu sediul în sector 5, București, ., nr. 12, . cu pârâții P. G. al Muncipiului București cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independentei, nr. 291-293, Ț. V. cu domiciliul în sector 1, București, ., Ț. P. cu domiciliul în sector 1, București, ., intervenient în numele altei persoane P. A. V. cu domiciliul în sector 3, București, .. 6, ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat D. R. în sector 3, București, Piața A. I., nr. 8, ., ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Definitiva.
Pronunțata in sedinta publica, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
A. J. G. P.
Red.AJ- 4 ex/2015
Comunicat 2 exemplare la data de
| ← Pretentii. Sentința nr. 876/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 2149/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
