Pretentii. Decizia nr. 3448/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3448/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2149/93/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 2149/93CAF/2013*
Decizia civilă nr. 3448
Ședința publică de la 16 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: P. H.
JUDECĂTOR: G. A. M.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2929/29.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. G., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea listei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta pârâtă a depus la dosarul cauzei la dat de 15.06.2015 prin fax, note de ședință, într-un exemplar, iar intimata reclamantă a depus la dosarul cauzei la data de 11.05.2015, prin serviciul registratură, precizări privind adresa de domiciliu, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, conform prev. 104 alin 13 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Curtea reține că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București cu nr._/299/2012 reclamanta S. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este îndreptățită la emiterea titlului de plată pentru suma de 41.000 RON, reprezentând debit principal și obligarea pârâtei să-i achite suma de 41.000 RON la care se adaugă dobânda penalizatoare (rata dobânzii de referință a BNR plus 4 puncte procentuale) asupra debitului principal începând cu data de 02.02.2009 (data comunicării titlului de despăgubire) și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._ din data de 13.12.2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Prin încheierea de ședința din data de 20.05.2013, Curtea de Apel Bucuresti a dispus scoaterea cauzei de pe rolul instanței și trimiterea la Tribunalul Ilfov - complet Specializat de contencios Administrativ si Fiscal.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 12.06.2013 sub nr._ .
Prin sentinta civila nr. 2915/14.10.2013, Tribunalul Ilfov a admis excepția prematuritatii si a respins acțiunea ca fiind prematur introdusa.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civila nr.5232R/20.06.2014 Curtea de Apel Bucuresti a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, a fost admis recursul formulat de recurenta reclamantă S. G. împotriva sentinței civile nr.2915/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR., a fost casata sentința civilă recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța aceasta soluție, Curtea a retinut cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, ca paratei îi revine sarcina emiterii titlului de plata si platii efective a sumei, in baza art. 181 din Legea nr. 247/2005.
Conform art. 4 din Legea nr. 165/2013, ,,Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotârârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Legea nr. 165/2013 nu i se aplica reclamantei, deoarece cererea acesteia a fost soluționată definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 3798/10.11.2008, decizie necontestată. In aceste condiții, procedura administrativă în cauza reclamantei era finalizată de la data la care pârâta ar fi trebuit să emită titlul de plată si să plătească efectiv, respectiv la 15 zile după ce reclamanta a depus originalul deciziei împreună cu cererea de opțiune la sediul pârâtei (mai exact pe data de 20.02.2009).
Pe de alta parte, prin decizia nr. 88/27.02.2014, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt contitutionale in masura in care termenele prevazute de art. 33 din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.
Cauza a fost înregistrată in rejudecare pe rolul Tribunalul Ilfov la data 21.07.2014 sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 2929/29.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în dosarul nr._ a fost admisă in parte acțiunea formulata de reclamanta S. G. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și obligată parata sa emită titlul de plată pentru suma de 32.800 lei și respinsă capătul de cerere privind obligarea paratei la plata dobânzii penalizatoare (rata dobânzii de referința a BNR plus 4 puncte procentuale) ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că prin Decizia nr.3798/10.11.2008 emisa de Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a dispus emiterea titlului de despăgubire in favoarea reclamantei S. G. in cuantum de 41.000 RON, in temeiul art.13 alin.1 si art.16 alin.7 din Titlul VII – Legea nr.247/2005. Parata A. N. Pentru Restituirea Proprietatilor a emis in aplicarea susmenționatei decizii, Titlul de Plata pentru suma de 8.200 lei in cursul lunii februarie 2014.
Prin decizia de casare, instanța de control judiciar a reținut ca prezentei cauze nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.165/2013 astfel ca susținerile paratei ANPR urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor anterioare acestei legi.
In condițiile in care reclamanta era singura titulara indreptatita la despăgubire si aceasta si-a manifestat expres opțiunea de primire a despăgubirii exclusiv in numerar, sens in care a indicat si contul, in speta erau incidente prevederile art.18 ind.2 din Titlul VII- Legea nr.247/2005 pentru care normele metodologice de punere aplicare aprobate prin HG nr.128/2008 prevedeau ca „după reținerea titlului de despăgubire în original, îi va transfera despăgubirea în numerar în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare”.
Solicitarea reclamantei vizează in fapt obligarea ANRP la emiterea titlului de plata pentru suma cuprinsa in decizia de despăgubire, astfel ca nu îi sunt aplicabile dispozițiile primului alineat din OUG nr.62/2010 întrucât acestea vizau suspendarea pana la 15.05.2013 a emiterii titlurilor de despăgubire si de conversie nu si a celor de plata.
Reclamanta a depus cererea la ANRP in data de 10.02.2009 si a primit o plata parțiala din despăgubire, respectiv 8.200 lei in luna februarie 2014, astfel încât având in vedere dispozițiile art.8 si 18 din Legea nr.554/2004 coroborate cu art.6 CEDO a obligat parata sa emită titlul de plată pentru suma de 32.800 lei, diferența neachitata pana la cuantumul integral al despăgubirii stabilite prin Decizia nr.3798/10.11.2008.
In privința obligării paratei la plata dobânzii penalizatoare (rata dobânzii de referința a BNR plus 4 puncte procentuale) asupra debitului principal începând cu data de 02.02.2009 (data comunicării titlului de despăgubire) pana la plata efectiva, tribunalul a apreciat solicitarea reclamantei ca fiind neîntemeiata si a respins-o in consecința întrucât in cauza nu sunt incidente dispozițiile OG nr.13/2011 care se aplica raporturilor civile, si cu atât mai puțin Decizia ICCJ nr.20/2005 (MOF. Nr.225/13.03.2006 – RIL referitor la art.580 ind.3 VCPC si daunele cominatorii), iar legislația speciala ce reglementează despăgubirea - Legea nr.247/2005 si normele de punere in aplicare, nu prevăd posibilitatea actualizării debitului in forma ceruta de reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ANRP criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în prealabil excepția necompetenței materiale a instanței care a pronunțat hotărârea în contradictoriu cu subscrisa Autoritate.
Pe fond, recurenta arată că:
I. Sentința civilă mai sus-menționată netemeinică și nelegală, fiind pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale (cazul de casare a hotărârii prevăzut la art. 304 pct. 1 din Codul de Procedură Civilă), întrucât este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art.24 din Codul de procedură civilă, având în vedere că judecătorul fondului și-a exprimat părerea prin sentința civilă nr. 2915/2013, pronunțată în data de 14.10.2013, iar ulterior în sentința civilă recurată, cu nerespectarea garanțiilor de imparțialitate.
II. Sentința mai sus-menționată netemeinică și nelegală (cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă), pentru următoarele considerente:
1. Instanța a interpretat în mod greșit prevederile Legii nr. 165/2013, reținând în mod trunchiat situația dedusă judecății "instanța de control judiciar a reținut că prezentei cauze nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013" însă observă " că reclamanta a depus cererea la ANRP în data de 10.02.2009 și a primit plata parțială din despăgubire, respectiv 8.200 lei în luna februarie 2014".
Or, instituția a respectat dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora, ANRP emite titluri de plată în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 si a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege",
În aceste condiții ANRP a emis în favoarea reclamantei titlul de plată . nr._/27.02.2015 în cuantum de 8.200,00 lei plătită de Ministerul Finanțelor Publice.
Cu alte cuvinte, titularul unei decizii de despăgubire emise de către CCSD anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va beneficia de dispozițiile art. 41 din această lege, care prevăd că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titluri de plată ce vor deveni scadente după data de 01.01.2014, plata sumelor de bani fiind eșalonată pe o perioadă de 5 ani, dar nu înainte de realizarea procedurilor prevăzute de lege.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 22 alin (2) din HG 401/19.06.2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a Imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România "Pentru Fiecare transă anuală. A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanțelor Publice si persoanelor îndreptățite",
În concret, nu se poate emite un titlu de plată pentru întreaga sumă cuprinsă în Decizia Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce dispozițiile Legii nr. 165/2013 coroborate cu Normele de aplicare stabilesc emiterea a câte unui titlu de plată pentru fiecare din cele 5 transe.
Titlurile de plată se emit de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
Prin urmare, obligarea ANRP la emiterea titlului de plată pentru suma de 32.800 lei, ar stabili o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european și totodată ar reprezenta o tratare discriminatorie fată de celelalte dosare
2. Totodată, instanța de judecată un a avut în vedere la pronunțarea hotărârii modificările cadrului legislativ privind emiterea titlurilor de plată
Astfel, procedura de emitere a titlurilor de plată a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 62/2010 (publicată în data de 30.06.2010), modificată prin Legea nr. 117/2012. Această perioadă de suspendare a fost stabilită de legiuitor până în data de 15.05.2013.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acesteia pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
La această dată, procedura de emitere a titlurilor de plată, precum și plata acestora se află sub incidența Legii nr. 165/2013 ce fost publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) - (4) din noua lege, aplicabile în prezenta cauză și la care am făcut referire mai sus, în vederea efectuării plății de către Ministerul Finanțelor Publice, ANRP emite titluri de plată „în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 si a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege", fa se vedea art. 22 alin. (1) din Hotărârea nr. 401/19.06.2013 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr.165/2013).
III. Cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată, recurenta susține că cheltuielile de judecată cuprind taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocațiilor și experților, cheltuieli făcute pentru administrarea probelor ori pentru deplasarea părților și martorilor la instanță.
Potrivit art. 274 C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
În cazul în care se va aprecia că nu se impune respingerea acestui capăt de cerere, recurenta solicită, în subsidiar, micșorarea onorariul de avocat, în baza art. 274 alin.(3) din C. proc. civ, având în vedere că, cuantumul de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată și onorariu de avocat, este exagerat de mare. învederăm onoratei instanțe că, dispozițiile art. 274 alin.(3), Cod proc civ. instituie o limitare în ceea ce privește onorariul de avocat, tocmai pentru a se asigura o echivalență între munca prestată și onorariu, și pentru a fi respectată.
Mai mult decât atât, soluționarea procesului s-a realizat în cadrul unui singur termen de judecată acordat de instanță, recurenta invocând și dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492/08.06.2006, publicată în Monitorul Oficial nr.583/05.07.2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în limitele prevăzute de art.20 din Legea nr.554/2004 și art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția de necompetență materială a instanței de fond, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată, întrucât, în raport de prevederile art. X care au modificat dispozițiile art.20 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Ilfov.
De altfel, competența instanței de fond a fost verificată și prin Decizia nr.5232/20.06.2014 a Curții de Apel București-Secția A VIII-A SCAF, care a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, a admis recursul formulat de recurenta reclamantă S. G. împotriva sentinței civile nr.2915/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._, a casat sentința civilă recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Recurenta-pârâtă a susținut că sentința civilă este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, întrucât este incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art.24 din Codul de procedură civilă, având în vedere că judecătorul fondului și-a exprimat părerea prin sentința civilă nr. 2915/2013, pronunțată în data de 14.10.2013, iar ulterior în sentința civilă recurată, cu nerespectarea garanțiilor de imparțialitate.
Acest motiv de casare este nefondat, întrucât, în primul ciclu procesual, prin sentinta civila nr. 2915/14.10.2013, Tribunalul Ilfov a admis excepția prematuritatii si a respins acțiunea ca fiind prematur introdusa, astfel încât judecătorul nu și-a spus părerea cu privire la fondul pricinii, ci s-a pronunțat pe excepție, nefiind incident cazul de incompatibilitate.
Recurenta a mai arătat că instanța a interpretat în mod greșit prevederile Legii nr. 165/2013, reținând în mod trunchiat situația dedusă judecății "instanța de control judiciar a reținut că prezentei cauze nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013" însă observă " că reclamanta a depus cererea la ANRP în data de 10.02.2009 și a primit plata parțială din despăgubire, respectiv 8.200 lei în luna februarie 2014", instituția respectând dispozițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013 potrivit cărora, ANRP emite titluri de plată în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la A. Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013 si a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege",
În aceste condiții ANRP a emis în favoarea reclamantei titlul de plată . nr._/27.02.2015 în cuantum de 8.200,00 lei plătită de Ministerul Finanțelor Publice.
În concret, nu se poate emite un titlu de plată pentru întreaga sumă cuprinsă în Decizia Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce dispozițiile Legii nr. 165/2013 coroborate cu Normele de aplicare stabilesc emiterea a câte unui titlu de plată pentru fiecare din cele 5 transe, astfel încât, obligarea ANRP la emiterea titlului de plată pentru suma de 32.800 lei, ar stabili o obligație imposibil de realizat și care este în natură să afecteze principiul egalității de tratament, recunoscut atât în plan intern cât și în plan european și totodată ar reprezenta o tratare discriminatorie fată de celelalte dosare.
Curtea reține că, față de dispozițiile art.315 din Codul de procedură civilă,în condițiile în care instanța de control judiciar a constatat prin decizia de casare, ca prezentei cauze nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.165/2013, acest aspect reprezenta o problemă de drept dezlegată care ținea judecătorul fondului, astfel încât în mod corect s-a reținut că ca susținerile paratei ANPR urmează a fi analizate prin prisma dispozițiilor anterioare acestei legi.
Împrejurarea că pârâta a făcut aplicarea art. 41 din Legea nr. 165/2013 și a emis în favoarea reclamantei titlul de plată . nr._/27.02.2015 în cuantum de 8.200,00 lei plătită de Ministerul Finanțelor Publice, nu prezintă relevanță, fiind o operațiune juridică ulterioară pronunțării sentinței, un act de executare, în aplicarea dispozițiilor legale în vigoare.
Cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în condițiile în care pârâta a căzut în pretenții, în mod corect s-a făcut aplicarea art. 274 C. proc. civ., și nu se impune micșorarea onorariul de avocat, în baza art. 274 alin.(3) din C. proc. civ, întrucât, cuantumul de 750 lei reprezentând cheltuieli de judecată și onorariu de avocat, este corespunzător muncii prestate și complexității cauzei, în concordanță dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492/08.06.2006, publicată în Monitorul Oficial nr.583/05.07.2006.
Față de aceste considerente, față de dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2929/29.09.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. G., cu domiciliul în Otopeni, .. 38 E, județ Ilfov, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 16.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. O. P. H. G. A. M.
Grefier,
F. V. M.
Red PH/ 2 ex
Jud fond: A. D.
Tribunalul Ilfov
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2227/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1340/2015.... → |
|---|
