Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2038/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Sentința nr. 2038/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-07-2015 în dosarul nr. 2886/2/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr._

SENTINȚA nr. 2038

Ședința publică din data de 13.07.2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: M. E. G.

GREFIER: P. B. B.

Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. A. ROMANIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,DIRECȚIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect „suspendare executare act administrativ - dec. de impunere nr.. F-MC1705 /30.01.2015 si F-MC 13/30.01.2015”.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar și pârâta prin consilier juridic cu delegație pe care o depune în ședință publică.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.

Reclamanta prin avocat solicită suspendarea plății stabilite prin actul de impunere având în vedere că sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de lege. Cu privire la cauzele de nelegalitate arată că prin actele de control organele de inspecție fiscală au refuzat dreptul societății de a aplica facilitățile fiscale pentru o sumă reprezentând taxa clawback achitată pentru care s-au calculat penalități de întârziere și s-a stabilit o diferență suplimentară. Mai arată că ANAF are competența de administrare a taxei clawback de la data la care a preluat administrarea taxei, ÎCCJ apreciind că anterior acestei date nu avea posibilitatea de administrare decât în ceea ce privește modalitatea de plată a unor creanțe deja existente. Mai arată că perioada pentru care au fost stabilite obligațiile fiscale cuprinde și o perioadă anterioară intrării în vigoare a OG 77/2011 și o perioadă ulterioară acestui moment. Mai arată că în privința perioadei anterioare OG 77/2011, care este substanțială, ANAF nu avea competență. Mai arată că organele fiscale au încălcat practica ÎCCJ care a stabilit că taxa trebuie să aibă în vedere doar partea din încasări efectuate din veniturile obținute de societate. Cu privire al prețul de referință practicat de stat arată că acesta nu este prețul practicat de societate. Mai arată că taxa se aplică doar medicamentelor finanțate din sistemul de asigurări sociale de stat, iar în cauză aceasta a fost aplicată la toate veniturile înregistrate în evidența contabilă. Cu privire la scutirea de la plata în totalitate a majorărilor de întârziere în proporție de 50% și a penalităților de întârziere în proporție de 100%, arată că societatea a depus declarația conform prevederilor legale, a efectuat plata, ANAF nu a exercitat un rol activ și se refuză dreptul societății de a beneficia de facilități. Cu privire la paguba iminentă arată că au fost depuse situațiile financiare din care se poate observa evoluția societății, precum și studiul efectuat de către o societate de consultanță cu privire la condițiile pieții. Mai arată că societatea este una dintre puținele companii care și-a aliniat prețurile la cel mai mic preț stabilit la nivelul UE și că societatea este un bun platnic al bugetul statului. Fără cheltuieli de judecată.

Pârâta prin consilier juridic solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată pentru motivele dezvoltate pe larg în cuprinsul întâmpinării și arată că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege.

Curtea, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta S.C. S. A. ROMÂNIA S.R.L a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscala. Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-MC 1705/30.01.2015 si a Raportului de inspecție fiscala nr. F-MC 13/30.01.2015 cu privire la plata sumei de 47.127.044 lei, reprezentând: contribuție (așa numita "taxa clawback") stabilită suplimentar în cuantum de 7.354.879 lei. majorări de întârziere/dobânzi aferente în suma; neînceperea/încetarea oricăror forme de executare până la pronunțarea instanței de fond și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că la data finalizării inspecției fiscale, a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 13/30.01.2015 și pe baza acestuia a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 1705/30.01.2015 prin care s-a procedat, în ceea ce privește contribuția pentru medicamentele suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății la următoarele:

•stabilirea unei contribuții suplimentare în sumă de 7.354.879 lei. Organele de control au stabilit pentru perioada trim. rV 2009-trim.III 2011 o contribuție totală de 99.627.121 lei față de contribuția înregistrată și achitată de Societate către autorități în sumă de 92.272.236 lei, de aici rezultând cotribuția suplimentară de 7.354.879 lei.Autoritatea fiscala parata a procedat la stabilirea acestei contribuții totale in suma de 99.627.121 Iei ca urmare a aplicării procentului de 11% asupra vânzărilor de medicamente incluse in programele naționale de sănătate, declarate si evidențiate de societate in contabilitate. Pentru suma stabilita suplimentar, inspecția fiscala a calculat dobânzi de la data scadentei, respectiv 25 a lunii următoare trimestrului in care a avut loc livrarea de medicamente pana la data plății, conform ordinelor de plata si penalități in cota de 15%, deoarece au fost achitate cu o întârziere mai mare de 90 de zile.

•neacordarea dreptului Societății de a beneficia de facilitățile prevăzute de O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare. mai precis anularea a 100% din penalităților de intarziere aferente taxei clawback neachitate până la acel moment și anularea a 50% din majorările de intarziere aferente. în fapt, organele de control nu au ținut cont de acest drept al Societății în momentul în care au stabilit majorări de întârziere/dobânzi aferente în sumă de 24.828.097 lei. precum și penalități de întârziere în cuantum de 14.944.068 lei (totalul penalităților și majorărilor de întârziere este astfel în sumă de 39.772.165 lei). Pentru a aprecia astfel, inspecția fiscala susține ca societatea a constituit si înregistrat in evidenta contabila suma de 92.272.242 lei, dar nu ar fi declarat suma la organul fiscal teritorial. In acest sens, autoritatea fiscala parata a constatat ca societatea, dorind sa beneficieze de facilitățile instituite prin O.G nr.17/2012 a depus de fapt, declarația 171 privind contribuțiile trimestriale datorate pentru medicamentele suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sănătății, pentru perioada cuprinsa intre trimestrul IV 2009 si trim. III. 2011 la registratura Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili in data de 26.09.2012 sub nr._, iar la termenul de plata a precizat nescadent, societatea motivând in scrisoarea atașata ca cifrele avute in vedere la calcularea contribuției sunt mai mari deoarece nu a dispus pana la acel moment de datele privind excluderea medicamentelor comercializate in afara sistemului de asigurări sociale de sănătate din România, ori revândute in afara României.

Prin adresa nr._/06.02.2014 a Serviciului Evidenta pe plătitori 4, Compensări, Restituiri se face mențiunea ca SARO a depus declarația 171 in data de 26.09.2012 completând suma de 92.272.236 lei fără defalcare trimestriala. In aceasta situație, declarația nu a fost înregistrată in evidenta fiscala de organul competent.

Împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. F-MC 1705/30.01.2015 emisă în baza Raportului de inspecție fiscala nr. F-MC 13/30.01.2015 reclamanta a formulat contestație înregistrată la Direcția generala de administrare a marilor contribuabili sub nr._//12.03.2015.

Ca regulă, actul administrativ unilateral se bucură de prezumția de legalitate și de faptul ca este el însuși titlu executoriu, neexecutarea lui fiind contrară legii. în consecință, suspendarea lui apare ca o operație juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia, apare ca o excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).

Prin urmare, pentru a se putea obține suspendarea executării unui act administrativ fiscal susceptibil de executare silită potrivit art.14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, contribuabilul (persoana vătămată) trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții: i) existența unui caz bine justificat și ii) prevenirea unei pagube iminente care ar interveni în situația punerii în aplicare a actului administrativ.

In prezenta cauză, reclamanta consideră că sunt îndeplinite ambele condiții impuse de legiuitor.

1. Existența cazului bine justificat

Art. 2 alin. 2 lit. t din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările ulterioare, definește cazul bine justificat ca fiind "împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă in privința legalității actului administrativ".

Existența cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerință ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Așa fiind, cazul bine justificat rezidă în argumente juridice, sumar probate, aparent valabile de natura a crea însă. o indoială în ceea ce privește actele contestate, conform practicii constante a ICCJ.

Cu privire la situația de fapt care a stat la baza constatărilor de natură să creeze o puternica îndoială asupra legalității măsurilor dispuse, arătă următoarele:

Constatările inspectorilor fiscali în legătură cu contribuția trimestrială pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății (taxă clawback), datorată de către societatea S.-A. România SRL în perioada trim IV 2009 - trim III 2011, încalcă atât normele legale procedurale, dar si de fond, fiind lipsite de fundament legal.

A. încălcarea normelor de competenta materiala de către inspecția fiscala întrucât organele de control si inspecție ale Agenției Naționale de Administrare Fiscala au preluat activitatea de administrare a creanțelor rezultate din aplicarea normelor legale referitoare la taxa clawback doar cu începere de la data de 1.10.2011, prin . OUG nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli in domeniul sănătății.

In conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) din O.U.G nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli in domeniul sănătății. începând cu data intrării in vigoare a acestei ordonanțe de urgenta. 1.10.2011. procedurile de administrare a creanțelor reprezentând taxa clawback sunt preluate de către Agenția Națională de Administrare Fiscala, care se subroga in drepturile de creditor bugetar ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Având in vedere principiul neretroactivității legii si respectiv faptul ca dispoziția citata mai sus se aplica in mod firesc numai pentru viitor, rezulta ca pentru toate obligațiile declarative si de plata anterioare datei de 1.10.2011 - deci pentru trimestrele IV 2009 - III 2011 - administrarea creanțelor fiscale se efectua de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate. ANAF neavând pentru aceasta perioada anterioara competente legale de verificare si control.

In plus, in cazul in care s-ar considera faptul ca prevederile art. 9 alin. (2) din OUG nr. 77/2011 s-ar aplica anterior, noțiunea de administrare a creanței avuta in vedere de dispozițiile art. 9 alin 2 din OUG nr. 77/2011 se refera numai la procedura de incasare si de executare a creanțelor deja stabilite si nu poate fi extinsa pentru operațiunile juridice premergătoare de constatare a existentei si intinderii creanței si care au ca obiect individualizarea procentului de contribuție, a bazei de calcul, calcularea efectiva a sumei datorate cu titlu de taxa clawback si comunicarea acesteia către societate, acestea fiind atribuții exclusive ale CNAS. In acest sens a se vedea si decizia nr.7097/06.11.2013 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție.

De asemenea, chiar daca ar fi avut competente pe verificarea plații contribuției clawback pe perioada trimestrul IV 2009 - trimestrul III 2011, organele de control si inspecție nu mai puteau verifica aspectele legate de declararea si plata acestei contribuții de vreme ca aceasta făcuse obiectul unui control fiscal anterior, conform procesului-verbal din 31.10.2011 al ANAF -DGAMC.

In aceste condiții erau aplicabile dispozițiile art. 105 alin. (3) din Codul de Procedura Fiscala, potrivit căruia: ..Inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit, taxă. contribuție și alte sume datorate bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării. "

Concluzionând, inspecția fiscala oferă suficiente motive de nelegalitate a actului de impunere încheiat prin încălcarea normelor de competenta materiala si care fac de prisos orice analiza pe fondul cauzei, decizia de impunere emisa cu nerespectarea cerințelor legale de ordin procedural, se expune nulității.

Sub aspectul constatărilor pe fondul cauzei, succint, pentru a forma convingerea instanței cu privire la existenta unor temeiuri care sa susțină prezumția de nelegalitate a deciziei de impunere arăta următoarele:

Ca si chestiune prealabila, punct de vedere al dispozițiilor de drept substanțial, decizia de impunere subsecventa si constatările care au stat la baza acesteia încalcă dispozițiile legale speciale privitoare la taxa clawback precum si principiile referitoare la aplicarea si interpretarea legii.

Mai exact, inspecția fiscala ignora principiile de drept si normele aplicabile in materie atât la nivel intern cat si la nivel European, cum ar fi:

•Principiul predictibilității fiscale, al certitudinii fiscale, așezarea justa a sarcinilor fiscale si al proporționalității.

•Jurisprudența înaltei Curți de Casație si Justiție cu privire regimul juridic al taxei clawback sub reglementarea OUG nr. 104/2009

•Interpretarea oficiala a modului de aplicare al legislației clawback făcută de organele Ministerului Finanțelor Publice si a Ministerului Sănătății cu ocazia solicitărilor de lămurire adresate anterior si chiar cu ocazia unor controale fiscale inopinate desfășurate după adoptarea OUG nr. 104/2009.

In susținerea celor de mai sus, reclamanta exemplifică, principalele elemente de nelegalitate si neconformitate ale constatărilor din raportul de inspecția fiscala.

B. Societatea beneficiază de facilitățile prevăzute de OG 17/2012

•sumele reprezentând contribuția cuprinsa intre trimestrul IV 2009 si trimestrul III al anului 2011 in suma totala de 92.272.242 lei si înregistrate de societate in evidenta contabila, nu au putut fi înregistrate in fisa de evidenta pe plătitor.

•si faptul ca societatea a completat 4 câmpuri ale declarației 170 cu specificația ..nescadent"".

Ca urmare, echipa de inspecție neagă posibilitatea societății de a beneficia de facilitățile prevăzute de O.G. nr. 17/ 2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, mai precis anularea penalităților de întârziere aferente taxei clawback neachitate pana la acel moment (100%) și anularea a 50% din majorările de întârziere aferente.

. fiscala nu ia in considerare dreptul societății de a beneficia de facilitățile prevăzute de O.G. 17/2011, fără a aprecia relevanta stărilor de fapt fiscale

Conform Codului de Procedura Fiscală, inspecția fiscală trebuie sa stabilească starea de fapt fiscala a contribuabilului. Or, echipa de inspecție nu a procedat la stabilirea stării de fapt reale care pe aspectul aplicabilității depline a facilitaților prevăzute de O.G. nr. 17/2011, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 6 din Codul de Procedura Fiscala si punctul 6 din Normele de aplicare a Codului de Procedura Fiscala, care prevăd faptul ca: "Organul fiscal este îndreptățit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză. Articolul 6 din Codul de Procedura Fiscală)

" în aprecierea unei situații fiscale asupra căreia urmează a lua o decizie, organul fiscal va determina stările de fapt relevante din punct de vedere fiscal prin utilizarea mijloacelor de probă prevăzute de lege."(Punctul 6.1. din Normele de aplicare a Codului de Procedură Fiscală)

B2. Echipa de inspecție fiscala nu a îndrumat societatea atunci când a depus declarația 171

Societatea a depus declarația 171 privind contribuțiile trimestriale datorate pentru medicamentele suportate de Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate si din bugetul Ministerului Sanatatii, pentru perioada cuprinsa între trimestrul EV 2009 si trimestrul III 2011 atât la registratura Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili în data de 26.09.2012 sub nr._, cât și prin poștă, cu confirmare de primire. Totodată, societatea a anexat declarației un memorandum/adresă prin care explică raționamentul și motivele completării declarației.

Ca urmare, nimic nu justifica atitudinea organului fiscal in a refuza înregistrarea corespunzătoare a declarațiilor contribuabilului si mai mult, acest refuz nu poate echivala sub nicio forma cu faptul de a nu depune declarație de către contribuabil, si înfrângerea dreptului acestuia de a beneficia de facilitățile instituite prin lege in favoarea sa pentru pretinsa neîndeplinire a unei cerințe legale- obligația de declarare.

Au fost încălcate dispozițiile punctului 7.3 din Normele de aplicare a Codului de Procedură Fiscală: "îndrumarea contribuabililor din inițiativa organului fiscal se face prin furnizarea de servicii menite să le faciliteze acestora îndeplinirea obligațiilor fiscale, precum și prin acțiuni de educare în domeniul fiscal. Această îndrumare se poate realiza atât la nivel central, cât și la nivel local, prin orice instrument aflat la dispoziția organului fiscal, cum ar fi: transmiterea formularelor de declarații, furnizarea de programe informatice pentru completarea acestora, elaborarea și distribuirea de materiale publicitare (ghiduri, broșuri, pliante, afișe și altele asemenea), difuzarea în presa scrisă de articole, comunicate și materiale de presă. întâlniri de lucru cu grupuri de contribuabili, furnizarea de informații in cadrul emisiunilor informative ale posturilor de radio și televiziune, introducerea în programele de învățământ a unor lecții cu subiect de fiscalitate și altele asemenea ".

Rolul activ pe care autoritățile fiscale sunt obligate să-1 aibă fata de contribuabil este confirmat si de jurisprudența ICCJ (Decizia nr. 2977/2012 emisă de înalta Curte de Casație și Justiție-).

În cazul de față, Societatea a transmis declarația 171. însoțită de un memorandum referitor la dificultatea de a completa anumite câmpuri ale formularului prevăzut de instrucțiunile de aplicare a O.G nr. 17/2012, iar autoritatea fiscala NU a întreprins nicio acțiune de a îndruma contribuabilul, de a-i solicita refacerea sau completarea declarației în cauza, de a clarifica situația declarației aferente sumei de 92 milioane lei (taxa clawback plătită de contribuabil).

B.3 Societatea si-a îndeplinit obligațiile legate de acordarea facilitaților prevăzute de O.G. nr. 17/2012" privind reglementarea unor masuri fiscal-bugetare

Articolele 5 și 6 ale O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare:

"Persoanele care, pentru perioada cuprinsă intre trimestrul IV al anului 2009 și trimestrul 111 al anului 2011, datorează contribuția instituită prin Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de facilitățile prevăzute de prezenta ordonanță dacă "îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a)Declara și achită integral contribuția în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe;

b)Achita in termenul de plată prevăzut la an. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscala, republicata, cu modificările și completările ulterioare, dobânzile datorate pentru obligațiile principale prevăzute la lit. a) și stabilite prin decizii emise de organul fiscal. In acest caz. deciziile prin care se stabilește dobânda se emit. dacă este cazul. In termen de cel mult 15 zile de la data achitării obligației principale.

(2) In cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (1) se anulează penalitățile de întârziere aferente creanțelor fiscale principale, indiferent dacă împotriva actelor administrative fiscale sau titlurilor executorii prin care s-au stabilit acestea s-au exercitat ori nu căile de atac prevăzute de lege.

(3)Prevederile alin. (1) și (2) se aplică in mod corespunzător și pentru o cotă de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligațiilor principale prevăzute la alin. (1) lit. a).

(4)Contribuția prevăzuta la alin. fi) se plătește la organul fiscal competent în contul de venituri al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

(5) Formularele si instrucțiunile necesare aplicării prezentei ordonanțe se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice. în termen de maximum 15 zile de la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe.

Societatea a îndeplinit cerințele cumulative ale legii pentru a beneficia de facilitate, mai precis:

1.A declarat - atât prin depunerea declarației 171 la registratura organului fiscal competent cat si prin posta, prin confirmare de primire. Nu exista prevederi legale care sa susțină faptul ca facilitatea fiscala nu se acordă pentru completarea presupus "incorectă” a declarației 171.

Societatea a completat în secțiunea B "Date privind creanța fiscală"". 4 câmpuri cu specificația "nescadent” explicând prin adresa anexată declarației raționamentul și motivele care au avut la bază acest mod de completare, respectiv incertitudinea juridica a determinării scadentei de plata pentru sumele respective. Mai mult, indiferent de termenul scadent completat de societate in aceasta declarație, organele de control au recalculat oricum dobânzi si penalități de întârziere în baza altui termen scadent (mai precis. 25 a lunii următoare trimestrului in care aavut loc vânzarea medicamentelor).

Societatea nu a fost contactată prin niciun mijloc pentru a-i fi semnalat faptul ca declarația este întocmita eronat si nici nu i s-a solicitat sa corecteze aceasta declarație.

Totodată, Codul de Procedură Fiscală, prevede amenzi pentru completarea eronată a declarațiilor, fapt care nu a fost niciodată semnalat și nici imputat societății.

2.A plătit integral suma aferenta taxei clawback calculata de societate în valoare de 92.272.242 lei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței (conform documentelor de plata anexate - Anexa 8). în cazul societății S.-A. România, după aproximativ 6 ani de la introducerea contribuției clawback în legislația românească, respectiv după aproximativ 3 ani de la depunerea declarației 171, organele de control decid că această declarație este întocmită eronat, negând practic existența acesteia și posibilitatea de a beneficia de facilitățile fiscale generate tocmai de depunerea unei astfel de declarații.

Prin urmare, obligațiile SARO pentru a beneficia de facilitate, mai precis, aceea de a declara și de a plăti, au fost respectate. Este nerelevant ca sumele achitate nu au fost menționate in fisa fiscala ca urmare a unei pretinse nedeclarări trimestriale sau ca la unele termene de plata din declarația 171 Societatea a trecut - in mod justificat de lipsa informațiilor legale de altfel - „nescadent".

In condițiile in care s-a făcut dovada ca Societatea a declarat si a achitat in termen legal sumele de plata a contribuției clawback, aceasta este îndreptățită să beneficieze de facilitățile introduse de OG 17/2012.

C. Organele de inspecție fiscala au stabilit eronat baza impozabila pentru calcularea taxei clawback

C.1 Apreciază ca modul de determinare a bazei impozabile de către inspecția fiscala este eronat, așa cum se desprinde in conformitate cu legislația secundara OUG nr. 104/2009 si normele metodologice date in aplicare, aprobate prin Ordinul MS/CNAS 928/59:

a)contribuția se calculează prin aplicarea C. (%) procentuale la baza de calcul reprezentată de valoarea încasărilor realizate de contribuabil în timpul trimestrului, și

b)contribuția se stabilește în funcție de valoarea volumului vânzărilor realizate trimestrial de către contribuabil din vânzarea medicamentelor respective. Potrivit grilei la care face referire textul de lege, acest procent a variat între 5% și 11%.

1. Legislația specifica in domeniu (Ordinul comun nr._ pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidentei pe plătitor, declararea, constatarea si controlul contribuțiilor prevăzute la art.363Al. alin.l si alin.2 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, soluționarea contestațiilor si încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, astfel cum a fost modificat prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.351/464 din 21 aprilie 2011 pentru modificarea și completarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art.363Al alin.(l) și (2) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea contestațiilor și încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._ . au prevăzut obligația de declarare a ÎNCASĂRILOR realizate de societate, prin declarații specifice ( notificări) Astfel, potrivit prevederilor de mai sus:

• contribuția datorata pentru perioada cuprinsa intre trim.IV 2009 -trim.III 2011 trebuie sa fie stabilita exclusiv de CNAS în urma depunerii declarațiilor de către societate numai după data la care veniturile corespunzătoare unui trimestru au fost în totalitate. încasate.

•raționamentul și acțiunile întreprinse de organele de control care au procedat la recalcularea taxei clawback sunt eronate, dat fiind faptul că CNAS a trimis o . notificări de plată către societatea SARO, notificări care au ca bază de calcul a contribuției valoarea ÎNCASĂRILOR și nu a VENITURILOR.

•pe lângă valoarea contribuției, notificarea emisă de către CNAS conține si data limita pana la care trebuie plătită contribuția pentru fiecare dintre trimestre.

2.Jurisprudența înaltei Curți de Casație și Justiție este in sensul ca interpretarea legislației privind taxa clawback se efectuează prin prisma nivelului ÎNCASĂRILOR ca bază de calcul.

3.Valoarea consumului notificată pentru întreg anul 2011. Prețul de referință rambursat de stat nu este prețul practicat de societatea SARO.

Consumul notificat de către CNAS are la baza prețul medicamentelor rambursat de către stat. preț care pornește de la prețul net al societății, la care se adaugă adaosul celorlalte entități din lanțul de distribuție (adică adaosul farmaciei, adaosul distribuitorilor, etc). Prin urmare, consumul notificat de către CNAS trebuie ajustat pentru a calcula taxa clawback in funcție veniturile încasate ale societății, venituri care au la baza prețul net de vânzare practicat de societate (unde preț net = preț vânzare - discount) si nu in funcție de adaosul tuturor entităților din lanțul de distribuție.

C.2 Contrar reținerilor controlului, taxa clawback se aplică doar la medicamentele finanțate de sistemul asigurărilor sociale de stat si vândute către farmacii si spitale, in condițiile Normelor si Precizărilor la Ordinul nr. 928/591. Valoarea medicamentelor vândute și decontate din bugetul FNUASS si bugetul Ministerului Sănătății nu reprezintă 100% din vânzările Societății

•conceptul taxei clawback este acela de a limita sumele achitate de autorități către societățile care vând medicamente decontate prin sistemul național de sănătate (medicamente date spre consum pacienților, decontate de autorități):

•mecanismul de calcul al taxei în prezent: începând cu trimestru IV 2011 se au in vedere prevederile din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli in domeniul sănătății cu modificările si completările ulterioare, iar contribuția trimestriala se calculează prin aplicarea unui procent "p" comunicat de către CNAS asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. Termenul de consum face referire la sumele decontate de autorități, respectiv la sumele încasate de către societate din bugetul FNUASS si bugetul Ministerului Sănătății (si nu la toate veniturile realizate de societate din vânzarea medicamentelor care fac obiectul taxei clawback, așa cum au considerat organele de control atunci când au stabilit suplimentar baza de calcul a taxei);

• medicamentele distribuite de Societate care fac obiectul taxei clawback nu reprezintă 100% din totalul vânzărilor societății. Cu alte cuvinte, nu toate vânzările societății (înregistrate în contul 707 "venituri din vânzări"* avut în vedere de organele de control) sunt decontate din bugetul FNUASS si bugetul Ministerului Sănătății și, prin urmare, acestea NU fac integral subiectul taxei clawback așa cum profund eronat, au considerat organele de inspecție fiscala. Mai mult, medicamentele vândute de către societatea SARO care fac obiectul taxei clawback. nu se decontează integral de către CNAS. existând numeroase cazuri în practică când prețul de decontare nu este achitat integral de autoritățile care gestionează bugetul FNUAS si bugetul Ministerului Sănătății, ci o parte din acesta este achitat chiar de consumator/pacient. Ca atare, nu este just ca organele de control să aplice procentul taxei clawback la valoarea tuturor vânzărilor realizate de societate în perioada trim. IV2009-trim. III 2011.

C.3 încasările care pot fi avute in vedere pentru determinarea contribuției clawback pe trimestrele IV 2009 - III 2011 sunt cele care au fost realizate pana la data de 1.10.2011, data intrării in vigoare a OUG nr. 77/2011 când modalitatea de calcul a taxei s-a schimbat semnificativ.

D. Echipa de inspecție fiscala a calculat greșit dobânzile si penalitățile de întârziere aferente taxei de clawback

Dl. Organele de inspecție fiscala au stabilit incorect scadentele sumelor de plata, aceste scadente nefiind in conformitate cu O.U.G nr. 104/2009, Ordinul nr._ pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidentei pe plătitor, declararea, constatarea si controlul contribuțiilor prevăzute la art.363Al, alin.l si alin.2 din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sănătății, cu modificările si completările ulterioare, soluționarea contestațiilor si încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, cat si in considerarea faptului ca in perioada 07.10._10 nu au existat norme, instrucțiuni si/sau o procedura de calculare si plata a contribuției, așa încât Societatea nu poate fi sancționată pentru o faptă ce nu a fost sub controlul ei. si nu datorează dobânzi si penalități/majorări de întârziere pentru această perioadă.

Chiar si după . normelor din data de 25.06.2010 era imposibil sa se plătească Contribuția sau sa se aibă in vedere termenul limita prevăzut de OUG nr. 104/2009. respectiv « data de 25 a lunii următoare trimestrului ». din următoarele considerente:

a)plata Contribuției trebuie făcută "din valoarea încasărilor" rezultate din vânzările relevante de medicamente realizate in cadrul unui trimestru, conform art.363Al din OUG nr. 104/2009.

b)sumele corespunzătoare vânzărilor efectuate in perioada cuprinsa intre trim. IV 2009 - trim. III 2011 nu ar fi putut fi încasate pana la ..data de 25 a lunii următoare trimestrului", având in vedere termenele lungi de decontare prevăzute de legislația aplicabila, astfel:

•conform HG nr.1714/2008, decontarea medicamentelor in anul 2009 se efectua in termen de 60 de zile calendaristice de la validarea facturilor de la furnizorii relevanți de medicamente: prin HG nr.1714/2008 termenul a fost modificat, acesta fiind de 180 de zile calendaristice de la validarea facturilor in cauza;

•conform HG nr.262/2010, decontarea medicamentelor in anul 2010 se efectua in termen de 180 de zile calendaristice de la validarea facturilor de la furnizorii relevanți de medicamente ;

•conform HG nr. 1389/2010, decontarea medicamentelor in anul 2011 se efectua in termen de 180 de zile calendaristice de la validarea facturilor de la furnizorii relevanți de medicamente.

In realitate, veniturile corespunzătoare unui trimestru se încasează cu întârzieri considerabile, uneori de pana la un an si jumătate, astfel ca este imposibil pentru reclamanta sa încaseze sumele aferente vânzărilor unui trimestru pana la 25 a lunii următoare sfârșitului de trimestru:

La data de 28.04.2011. Normele au fost modificate prin Ordinul comun al Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr.351/464 din 21 aprilie 2011 pentru modificarea și completarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art.363Al alin.(l) și (2) din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea contestațiilor și încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr._, în sensul că:

a)valoarea Contribuției si data scadentei, corespunzătoare unui trimestru, vor fi comunicate de CNAS prin notificări de plata emise in conformitate cu Anexa nr.3 la Norme;

b)aceste notificări vor fi emise de CNAS. numai după primirea declarațiilor privind încasărilor depuse de contribuabil in conformitate cu Anexele 2al si 2bl la Norme:

c)declarațiile privind încasările prevăzute la Anexele 2al si 2bl la Norme trebuie depuse de CNAS numai după data la care veniturile corespunzătoare unui trimestru celei in care au fost încasate in totalitate veniturile corespunzătoare unui trimestru:

Contribuția datorata pentru perioada cuprinsa intre trim. IV 2009 -trim. III 2011 trebuie sa fie stabilita exclusiv de CNAS si data limita pana când trebuie plătită Contribuția pentru fiecare dintre trimestre trebuie stabilita si specificata de CNAS in notificările de plata comunicate contribuabilului.

Prin urmare, in cazul in care CNAS nu transmite notificarea de plata a Contribuției, nu înseamnă ca un contribuabil se afla in poziția de a se subroga in rolul CNAS si de a-si asuma competentele legale ale CNAS in legătură cu aspectele aferente contribuției, respectiv de a calcula pe cont propriu si de a plăti aceasta Contribuție.

Este de subliniat ca pentru o perioada semnificativa de timp, detaliile referitoare la contul in care ar fi trebuit achitata taxa clawback au fost indisponibile, si prin urmare, Societatea nu si-a putut îndeplini obligația de a achita aceasta taxa. Societatea nu poate fi penalizata din punct de vedere legal pentru perioada in care aceasta nu ar fi putut sa își îndeplinească obligațiile, data fiind lipsa informațiilor legate de unde (in ce cont) ar fi putut face plata.

Astfel, consideră că Societatea nu ar trebui penalizată cu dobânzi si penalități de întârziere pentru întreaga perioadă, întrucât societatea a fost notificată de CNAS cu mult după termenul pe care organele de control l-au avut în vedere pentru stabilirea dobânzilor și penalităților de întârziere in legătură cu plata taxei clawback.

Prin urmare, pentru suma de 99.627.121 lei au fost calculate dobânzi de la data scadentei, respectiv 25 a lunii următoare trimestrului în care a avut loc livrarea medicamentelor pana la data plății, conform ordinelor de plata corespunzătoare si penalități de întârziere in cota de 15 %, deoarece au fost achitate cu întârziere mai mare de 90 de zile. Astfel, organele de inspecție fiscala au calculat in mod greșit si nelegal au calculat majorări de întârziere/dobânzi în suma de 24.828.097 lei, precum și penalități de întârziere în cuantum de 14.944.068 lei

D.2 Penalitatea de 15% este stabilita in mod excesiv, aceasta penalitate fiind in prezent abrogata

Echipa de inspecție fiscala a calculat ca si plăți accesorii aferente taxei clawback:

•dobânzi de întârziere pentru fiecare zi de întârziere (0.04% pe zi de întârziere, iar anterior 0.05% respectiv 0.10%). Dobânzile de întârziere sunt definite de Codul de procedura fiscala ca fiind o dobânda pe zi de întârziere la plata taxei, având rolul de a considera faptul ca statul a « finanțat » contribuabilul. Dobânzile de întârziere sunt aliniate cu dobânzile de pe piața monetar-bancara.

•penalitatea de 15% la valoarea debitului taxei clawback stabilit suplimentar de către echipa de inspecție fiscala, dar care provine din perioada trim. rv 2009 - trim. III 2011. Precizam faptul ca penalitatea are rolul de a penaliza contribuabilul pentru neplata debitului. Este o sancțiune contravențională si conform principiilor de aplicare a acestor sancțiuni, consideram ca se aplica doar sancțiunea in vigoare la momentul constatării sancțiunii (in speța neplata unei sume de taxa clawback). Momentul constatării sancțiunii este ianuarie 2015. data la care se consemnează constatarea sancțiunii respective in raportul de inspecție fiscala. La data constatării contravenției NU mai este in vigoare penalitatea de 15% din valoarea debitului neplătit. Prin urmare, consideră ca in conformitate cu principiile de drept care se refera la sancționarea unei contravenții o singura data si pe baza prevederilor in vigoare la momentul constatării contravenției, penalitatea de 15% nu mai trebuie aplicata de către echipa de inspecție fiscala, ea nemaifiind in vigoare ca atare.

2. Paguba iminentă în conformitate cu dispozițiile art. 2, alin. (1), litera ș din Legea nr. 554/2004. paguba iminentă este definită ca un prejudiciu material viitor și previzibil care poate interveni în situația în care un act administrativ fiscal ar fi pus în executare.

Este general admis faptul că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate și că această prezumție nu poate face obiectul analizei unei instanțe care a fost învestită cu soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Totuși, nu este mai puțin adevărat că suspendarea executării unui act administrativ are caracterul unui act de conservare și de protecție a persoanelor împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților, justificat îndeosebi în situațiile în care executarea unui act administrativ fiscal, cu privire la legalitatea căruia există îndoieli serioase, este de natură să producă o pagubă iminentă.

Pentru a aprecia prejudiciul iminent care ar interveni în caz de executare a Deciziei de Regularizare al cărei obiect constă în plata unei sume de o valoare considerabilă, se arată următoarele:

2.1 Dificultățile cu care se confrunta sectorul farma si impacteaza negativ asupra societății în primul rând, arată instanței faptul ca in perioada supusa analizei, sectorul farma se caracterizează prin dificultăți si blocaje financiare.

Statul a realizat plățile cu Întârziere, chiar si de peste 230 de zile. Acest lucru a creat un inconvenient major pentru producătorii de medicamente, dar si pentru toti distribuitorii si farmaciile din lanțul comercial. Au fost reale probleme in ceea ce privește creanțele nerecuperate, pe motiv ca statul a plătit cu mare intarziere medicamentele al căror pret a fost suportat din bugetul public. Mai mult, deținătorii de autorizație de punere pe piața devin obligați la plata taxei clawback, iar mecanismul de percepere a ei a fost neclar, acesta neclaritate fiind recunoscuta si de către autoritățile competente. Prin urmare, au existat dificultăți reale pentru contriabuabili de a pune in aplicare mecanismul de plata a taxei clawback, in condițiile in care CNAS nu a implementat mecanismul de calcul al taxei clawback pe care il prevedeau normele in vigoare.

In plus, o parte din distribuitorii de pe piața au intrat in insolventa/faliment (cum ar fi Relad. Tamisa, Montero etc), de la care societățile vânzătoare de medicamente nu au mai incasat niciodată sume importante. Din acest motiv normele de aplicare ale legii au intarit faptul ca taxa clawback nu se datora decât pentru sumele încasate in totalitate. Insa, in prezent, abordarea autorităților fiscale, care au căpătat ulterior competente de gestionare a taxei clawback, este nerezonabila prin faptul ca neaga aplicabilitatea normelor metodologice emise de Ministerul de resort.

Dificultățile cu care se confrunta piața de medicamente, pe lanțul de distribuție, se răsfrâng negativ si asupra societății, asa cum rezulta din situațiile financiare (ilustram prin bilanțurile societății la datele de 31.12.2011, 31.12.2012 si 31.12.2013, depuse la dosarul cauze.

La nivelul anului 2013 datoriile distribuitorilor de medicamente către societate (distribuitori, farmacii, spitale) se cifrau la suma de_ lei, iar datoriile societății fata de furnizorii de medicamente se ridicau la suma de_ lei, in timp ce alte datorii, inclusiv datorii fiscale si datorii privind asigurările sociale însumează 32.131.252 lei.

Având in vedere faptul ca societatea, din motivele arătate, intampina dificultăți in incasarea sumelor de pe lanțul de distribuție, se afla in imposibilitate de a-si onora mai departe obligațiile către furnizorii relevanți de medicamente.

Din aceasta pricina, Societatea se confrunta cu o stare de blocaj financiar, fiind nevoita sa asigure sumele pentru plata furnizorilor de medicamente, printr-o finanțare permanenta.

Prin contextul arătat, necesarul de lichiditate este foarte presant iar o posibilă blocare a conturilor prin punerea ui executare a Deciziei de impunere ar conduce la o acuta lipsa de lichidități putând duce la neachitarea facturilor către furnizorii relevanți de medicamente si blocarea achizițiilor. Ca o reacție în lanț, blocarea achizițiilor de medicamente conduce la pierderea de vânzări.

Aceasta pierdere nu mai poate fi recuperată, punând în pericol însăși capacitatea societății de a pune pe piața medicamentele din portofoliul sau, cu consecințe deosebit de grave pentru pacienți.

2.2 Analiza rezultatelor obținute din activitatea desfășurată de reclamantă pe parcursul ultimilor trei ani

Principalul indicator al puterii și performanței economice a unei societăți comerciale este profitul anual obținut. Pe parcursul ultimilor exerciții financiare, respectiv cele aferente anilor 2012-2014. profitul societății a înregistrat un trend descendent, in timp ce cheltuielile necesare pentru obținerea de venituri din activitatea desfășurată au fost considerabile.

Ca mijloc de probă în dovedirea situației financiare a Societății depune Declarațiile 101 privind impozitul pe profit pentru anii 2012, 2013 si 2014 în rândul 10 al fiecărei declarații este menționat rezultatul brut (profitul/pierderea contabilă) din activitatea desfășurată aferent fiecărui exercițiu financiar.

În perioada analizată, profitul a avut o evoluție descendentă, aferent anului 2014 inregistrandu-se pierdere. Astfel, conform declarațiilor anexate, în anul 2012, reclamanta a înregistrat un profit net de 42.151.558 lei, pentru ca in anul 2013 profitul obținut de societate sa scadă la 11.818.648 lei, iar in anul 2014, societatea sa înregistreze pierdere. în concluzie, este evident că rezultatul obținut de SARO din activitatea desfășurată este inferior față de cuantumul exorbitat si nerealist al obligațiilor fiscale suplimentare impuse la plată, (47.127.044 Lei).

Poprirea și implicit blocarea conturilor societății cu ocazia executării silite pune reclamanta în imposibilitatea de a onora angajamentele, cu consecința dezastruoasă de a ajunge să fie executată silit.

Având deja în vedere condițiile dificile din sectorul farmaceutic, care continua sa fie si in prezent actuale, executarea imediată a Deciziei de Impunere va conduce în mod inevitabil la un dezechilibru major în activitatea economică prezentă și viitoare a Societății. Pe langa aspectele descrise mai sus, va rugam sa tineti cont si de condițiile nefavorabile de pe piața din România care au impactat negativ profitabilitatea societății.

Astfel, sub afluxul modificărilor legislative, scăderea pieței de medicamente din România a determinat inevitabil un trend descendent al profitabilității SARO. Pentru a intelege contextul general al pieței in care ne aflam si in care am fi nevoiți sa implementam ajustările impuse de echipa de control, in baza actului de impunere, act care se bucura de o prezumție de legalitate relativa care poate fi, deci răsturnata prin accesarea caii administrative de atac, evidențiem doua cauze majore care au caracterizat piața din medicamente din România si care deja au impactat negativ activitatea si profitul societății: din aprilie 2013, am înregistrat o scădere a preturilor, asa cum am arătat instanței in baza declarațiilor depuse la dosar, SA RO fiind printre putinele companii din România, daca nu singura companie din piața care s-a conformat prevederilor Ordinului nr.75/2009 pentru aprobarea normelor privind modul de calcul al medicamentelor de consum uman in ceea ce privește alinierea la cel mai mic pret în

Astfel, in conformitate cu prevederile Ordinului nr.75/2009 se instituia obligația ca producătorii de medicamente să-și comercializeze produsele care se dau pe baza de rețetă, la un preț plafonat. Iar plafonul a fost stabilit astfel încât prețurile din România să nu fie mai mari decât cele mai mici practicate în oricare țară dintr-un grup de 12 state membre UE.

Nu mai puțin, se solicită a se avea în vedere si modificările succesive ale taxei de clawback care de asemenea, au afectat in mod negativ profitabilitatea SARO. Conform legislației specifice in materie, taxa clawback a înregistrat o creștere semnificativa, de la 15 % in 2013, la 20 % in 2014 ca sa ajungă in trimestrul IV 2014 la 25 %.

2.3 Buna-credință a reclamantei în ce privește achitarea obligațiilor fiscale

Reclamanta contribuie la bugetul public cu sume consistente urmare a activității desfășurate, fiind un contribuabil de bună-credință, care în condițiile executării Deciziei de Impunere prin care s-au dispus sume exorbitante, in mod ilegal, se va confrunta cu blocarea activității. Aceasta situație conduce la lipsa acuta de lichidități cu efect imediat asupra activității societății care ar fi blocata dar si asupra personalului angajat. In concret, disponibilitățile de numerar la 31 decembrie 2014 se cifrau la 80.2 Milioane Ron, de unde rezulta ca aceste ar fi absorbite integral de obligațiile suplimentare, netemeinice si nelegale, stabilite in sarcina noastră, exigibile in martie 2015. Având in vedere ca disponibilitățile de numerar ne sunt necesare pentru a ne desfășura activitatea, nu putem imagina o situație in care sa fim nevoiți la plata sumelor dispuse suplimentar in sarcina noastră pentru ca aceasta înseamnă blocarea activității.

De asemenea, pentru a face dovada bunei-credințe a reclamantei în ce privește îndeplinirea obligațiilor fiscale către bugetul de stat și bugetul local, anexăm la prezenta cerere Certificatul de Atestare Fiscală pentru persoane juridice nr._/26.02.2015 (Anexa 12) din care reiese că reclamanta nu are obligații restante către bugetul public, la data eliberării acestui certificat, respectiv 26.02.2015.

Societatea a achitat către autorități contribuție in suma de 92.272.236 lei, fiind de neconceput, ca reclamanta sa mai plătească suplimentar, sumele dispuse in mod nelegal, in sarcina sa, printr-o decizie de impunere vădit nelegala, fără ca acest fapt sa afecteze bunul mers al activității societății.

În concluzie, reclamanta nu înregistrează datorii către bugetul de stat, iar în situația în care ar fi luate măsuri de executare silită se materializează riscul ca societății să îi fie blocată activitatea, iar prin blocarea conturilor se produc pierderi importante nu numai prin imposibilitatea efectuării de plăți către furnizori, bănci, dar în cele din urmă către bugetul de stat.

2.4 Analiza profitabilității SARO in situația in care nu s-ar afecta rezultatele societarii cu ajustările efectuate de catre echipa de inspecție fiscala

Pentru a ilustra cat mai bine impactul masurilor stabilite de echipa de control, prezentam instanței o analiza comparabila a profitabilității unor companii similare din domeniul pharmaceutic, pe baza unor indicatori (utilizați de regula in analiza preturilor de transfer) — analiza comparativa necontestata de organul de inspecție fiscala-, care ne permite insa să vizualizam profitabilitatea societății, mai inainte de a fi afectata de impactul ajustărilor inspecției fiscale (beneficiul nerealizat de societate), ca fiind in linie cu piața.

2.5 Consecințele hotărârii instanței cu privire la cererea de suspendare în cele ce urmează vom analiza posibilele efectele care vor apărea în situația în care cererea de suspendare a executării Deciziei de Impunere va fi admisă. în opoziție cu situația în care cererea de suspendare va fi respinsă, iar actul administrativ fiscal va fi pus în aplicare.

Măsura suspendării Deciziei de Impunere este una echitabilă atâta vreme cât acest act administrativ este în proces de evaluare administrativă și există o aparență de nelegalitate a acestuia, referitoare la modul de interpretare de către autoritatea emitentă a unor dispoziții legale în ce privește taxa clawback.

1) Dacă instanța va admite cererea de suspendare a Deciziei de Impunere, efectul imediat constă în suspendarea desfășurării oricăror proceduri de executare împotriva bunurilor proprietatea Societății care pot fi în desfășurare la data pronunțării hotărârii, respectiv imposibilitatea DGAMC de a emite alte acte de executare în baza Deciziei de Impunere.

Aparent, interesul DGAMC și în definitiv interesul statului de a obține suma impusă la plată ar fi prejudiciat, ca urmare a faptului că nu ar putea obține executarea silită a bunurilor reclamantei. Consideră necesară utilizarea noțiunii de ..aparent" deoarece admiterea cererii de suspendare nu influențează curgerea dobânzilor si penalităților de întârziere datorate în caz de neachitare a obligațiilor fiscale principale înainte de data de scadență.

În situația în care ulterior judecării în fond a cauzei Societatea va fi obligată la plata obligațiilor fiscale stabilite în urma desfășurării controlului, DGAMC București va avea dreptul să urmărească reclamanta nu doar pentru suma impusă la plată cu titlu de debit suplimentar și accesoriile calculate până la data emiterii Deciziei de Impunere, ci si pentru accesoriile (dobânzi si penalități de întârziere) care se vor acumula până la data plătii efective a obligațiilor principale suplimentare.

Este adevărat că bugetul de stat are nevoie de o alimentare permanentă cu fonduri pentru a putea susține cheltuielile publice și astfel am putea fi înclinați să credem că executarea cât mai rapidă a Deciziei de Impunere este benefică interesului public. însă vă rugăm să aveți în vedere faptul că urmare a desfășurării activității atât societatea cât și angajații proprii, plătesc lunar impozite, taxe și contribuții către bugetul de stat de o valoare apreciabilă.

2) per a contrario, dacă instanța va decide respingerea cererii de suspendare a executării Deciziei de Impunere, iar DGAMC București va aplica măsuri de executare silită în vederea realizării sumei impuse la plată, crede că este imposibilă recuperarea prejudiciilor aduse societății.

Din perspectiva posibilității ulterioare de recuperare de către reclamantă a prejudiciilor suferite ca urmare a punerii în aplicare de către organele fiscale a actului administrativ fiscal anulat în urma evaluării temeiniciei sale de către instanța de fond. credem că instanța de fond are menirea de a analiza, cu grijă cât mai sporită, toate interesele divergente din cauză care îi sunt prezentate, pentru a alege calea cea mai puțin prejudiciabilă.

Pagubele pe care riscă să le suporte Societatea în situația în care Decizia de Impunere va fi pusă în executare este evidentă inclusiv din perspectiva legislației procedural-fiscale în materia întoarcerii executării silite prin restituirea sumei executate, deoarece dacă actul administrativ atacat ar fi executat și. ulterior, ar fi anulat de către instanța de contencios administrativ-fiscal, organul fiscal nu ar putea fi obligat să îi plătească reclamantei decât dobânzi de întârziere pentru fiecare zi. însă numai după trecerea a 45 de zile de la data la care Societatea va cere restituirea sumelor executate silit dar nedatorate (art. 124. alin. 1 din Codul de procedură fiscală), urmare a anulării Deciziei de Impunere de către instanță.

Așadar, o eventuală întoarcere a executării în materie fiscală nu poate acoperi prejudiciile create prin executare, având în vedere prevederile art. 124. alin. 1 din Codul de procedură fiscală detaliate anterior.

1.7 Recomandările la nivel European

Precizăm că la nivel European au existat și există preocupări în ce privește suspendarea executării actelor administrative. In acest sens amintim Recomandarea R(89)8 care a fost adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei în anul 1989 privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă, conform căreia este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie.

În Recomandare se apreciază că autoritățile administrative ale statelor membre acționează în numeroase domenii, activitățile lor fiind de natură a afecta drepturile și interesele persoanelor.

Astfel încât executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate cauzează un prejudiciu ireparabil, prejudiciu care trebuie evitat în măsura în care este posibil.

În esență, Recomandarea face referire la principiul conform căruia instanța națională care are competenta de a decide luarea unor măsuri de protecție provizorie a contribuabilului trebuie să țină cont nu numai de circumstanțele de drept prezentate ci și de interesele contribuabilului.

Solicită a se avea în vedere argumentele ample prezentate cu privire la nelegalitatea și netemeinicia actelor administrative emise de pârâta justifică măsura suspendării, atât în privința cazului bine justificat, cât și în privința iminenței producerii unei pagube, fără a prejudeca fondul cauzei.

Măsura suspendării actului administrativ poate fi acordată în situația în care executarea actului administrativ este de natură să cauzeze pagube grave, greu de reparat și când există argumente juridice aparent valabile care pun în discuție legalitatea actului administrativ contestat.

1.8 Concluzii

Concluzia matematică este că executarea Deciziei de Impunere poate destabiliza iremediabil societatea reclamantă. în cazul demarării formelor de executare silită, indiferent de forma sub care s-ar manifesta acestea, SARO poate intra în incapacitate de plată în baza unor obligații fiscale contestate și care încă nu au fost consfințite prin hotărâre judecătorească definitivă.

D. fiind suma excesiva stabilita in sarcina noastră, o posibilă blocare a conturilor duce inevitabil, la o acută lipsă de lichidități și la imposibilitatea de a achita furnizorii relevanți. O asemenea stare de fapt este de neconceput pentru noi întrucât blocarea achizițiilor de medicamente într-o perioadă în continuare dificila, va avea consecințe dezastroase pentru existența societății (și a salariaților acesteia).

Așadar, suportarea unei obligații suplimentare de plată, excesivă în raport de posibilitățile financiare ale Societății, fără să fi fost exercitat un control judecătoresc al situațiilor de fapt prezentate a fi contrare normelor fiscale, este de natură a crea un prejudiciu imediat Societății care în condițiile executării actelor administrative atacate, este în pericol de blocaj financiar, motiv pentru care vă solicităm suspendarea executării Deciziei de Impunere și a Raportului de Inspecție fiscala care a stat la baza acesteia.

Pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Susține pârâta că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute in mod expres de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Măsura suspendării actelor administrative este una excepționala care se poate dispune doar in situația îndeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv existenta cazului bine justificat si a pagubei iminente.

In acest sens este si decizia nr. 257/14.03.2006 a Curții Constituționale in care s-a reținut ca "suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucura de prezumția de legalitate."

In speța, motivele invocate de reclamanta in cererea de chemare in judecata nu sunt de natura sa dovedească faptul ca sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004.

In dovedirea îndeplinirii primei condiții, cea a cazului bine justificat, reclamanta a invocat o . motive privind nelegalitatea actului administrativ atacat, aspecte care țin de fondul dreptului care se deduce judecații prin acțiunea in anulare.

Din chiar definiția dată de lege actului administrativ, se observă că acesta este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

„In privința cazului bine justificat, ca si condiție prevăzuta in mod expres de legiuitor pentru suspendarea executării unui act administrativ, nu s-a făcut dovada existentei acestuia, reclamanta aducând in discuție doar aprecieri privitoare la nelegalitatea actelor administrative" (extras din decizia nr. 4411/2006 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de C. Administrativ si Fiscal in dosarul nr._ ).

„Cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actelor administrative, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai in cadrul acțiunii in anulare" (ICCJ -SCAF, decizia nr. 3511/18.10.2006, in jurisprudența 2006 II, p. 43-46).

In același sens învederează instanței si decizia ICCJ - SCAF nr. 149/2009, pronunțata in dosarul nr._, care a statuat ca:

"In privința cazului bine justificat, deși argumentul primei instanțe referitor la faptul ca, pana la soluționarea contestației administrative contribuabilul se afla într-o situație care poate fi perceputa ca una de inechitate este, în sine, insuficient si neconvingător, Fiindcă ar conduce la ideea ca toti contribuabilii, prin simpla contestare administrativa a actului fiscal demonstrează îndeplinirea acestei condiții".

In consecința, este evident ca argumentele de nelegalitate a actului administrativ invocate de reclamanta sunt motive ce tin de analizarea pe fond a legalității acestuia, motive asupra cărora urmează sa se pronunțe instanța de contencios administrativ in urma administrării probatoriului necesar.

Or, pentru a ne afla in ipoteza unui caz bine justificat, astfel cum este acesta definit in art. 2 alin. (1) lit. t) din legea nr. 554/2004, motivele de nelegalitate a actelor administrative trebuie sa apară cu evidenta si sa creeze de la început o îndoială puternica asupra legalității actelor administrative, nefiind necesara analizarea pe fond a legalității actelor ci doar o "pipaire a fondului".

In speța, reclamanta nu a probat, ci numai a susținut nelegalitatea vădita a actului a cărui suspendare o solicita, nereușind sa răstoarne prezumția de legalitate de care se bucura actele administrative.

Cata vreme in legătura cu legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicita nu s-a pronunțat încă nicio instanța de judecata, acesta este legal, beneficiind de prezumția de legalitate si veridicitate.

Apreciază ca motivele invocate de reclamanta nu sunt de natura sa creeze o îndoială serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ, fiind necesara administrarea de probe in cadrul procesului; îndoială serioasa asupra legalității actului administrativ trebuie sa poată fi constatata cu ușurința, in urma unei cercetări sumare a dreptului, având in vedere ca masurile luate in cadru! procedurii suspendării executării sunt masuri provizorii, situație in care nu este permisa prejudecarea fondului litigiului.

Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de C. Administrativ si Fiscal, prin Decizia nr. 2447/11.05.2007 a reținut ca "Este cunoscut ca una dintre caracteristicile actului administrativ, inclusiv cel fiscal, este executarea sa din oficiu (ex officio) bazata pe prezumția de legalitate a acestuia".

De asemenea, prin Decizia nr. 2320/05.06.2008 pronunțata tot de înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de C. Administrativ si Fiscal, instanța suprema a reținut ca "Emiterea actelor administrative fiscale urmărește de fapt nu numai constatarea si obligarea la plata a datoriilor bugetare dar si executarea actelor administrative, excepția constituind-o suspendarea executării actelor administrativ-fiscale, iar simpla valoare in sine a sumelor datorate de reclamanta este nerelevanta cauzei, nedovedindu-se un caz bine justificat pentru a se suspenda executarea actelor administrative fiscale".

P. la anularea de către o instanța judecătoreasca, actele administrative se bucura de prezumția de legalitate. In caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi data pe fondul cauzei, ajungându-se propriu - zis la o prejudecare a fondului, ceea ce contravine dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Fără a antama fondul cauzei, ci doar pentru a răspunde susținerilor formulate de reclamanta in argumentarea cazului bine justificat, învederează instanței următoarele:

In ceea ce privește competenta organelor de inspecție fiscala, in conformitate cu prevederile art. 9 alin. 2 din OUG nr. 77/2011, incepând cu data de 01.10.2011 procedurile de administrare a creanțelor reprezentând taxa clawback sunt preluate de ANAF care se subroga in drepturile de creditor bugetar ale CNAS.

F. de susținerea reclamantei in sensul ca plata contribuției a mai făcut obiectul unui control anterior, susține ca reclamanta este in eroare.

In realitate, reclamanta a fost supusa unui control inopinat in conformitate cu prevederile art. 97 din OG nr. 92/2003, control care s-a finalizat cu întocmirea procesului verbal din data de 31.10.2011.

Acest control inopinat a avut ca obiect verificarea modului de respectare a obligației de depunere către CNAS a declarației speciale referitoare la veniturile realizate din comercializarea medicamentelor incluse in programele naționale de sănătate, precum si modul de îndeplinire a obligației de plata a sumelor reprezentând contribuția pentru finanțarea unor cheltuieli in domeniul sănătății.

Astfel, respectivul control inopinat nu a avut ca tematica stabilirea bazei de impozitare a taxei clawback, ci numai verificarea obligației de declarare catre CNAS și a modului de achitare a acesteia.

In ceea ce privește inspecția fiscala, obiectul si atribuțiile acesteia sunt prevăzute la art. 94 din OG nr. 92/2003.

In concluzie, inspecția fiscala si controlul inopinat sunt activități distincte si reglementate diferit de lege, fiind evident ca un control inopinat nu se poate substitui unei inspecții fiscale.

In ceea ce privește formularul 171, acesta este reglementat de Ordinul nr. 1151/2012 pentru aprobarea formularelor si a instrucțiunilor necesare aplicării prevederilor art. 5 din OG nr. 17/2012, care in Anexa nr. 3 stabilește instrucțiuni clare de completare si depunere a acestuia

Astfel, reclamanta avea obligația de a cunoaște aceste prevederi legale si a le respecta întocmai.

In perioada desfășurării inspecției fiscale, au fost solicitate structurilor cu atribuții de administrare a veniturilor statului situația plaților si Declarația inventar privind contribuțiile trimestriale datorate, aflate in sold la data de 01.10.2011 si neachitate, precum si a Declarației 171.

In urma primirii acestor date s-a constatat ca Declarația 171 pentru trimestrul IV 2009 - trimestrul III 2011 nu este întocmita in conformitate cu prevederile OG nr. 17/2012, iar reclamanta nu a solicitat facilitățile prevăzute de acest act normativ.

Reclamanta a depus Declarația 171 in data de 26.09.2012 completând suma de 92.272.236 lei fără defalcare trimestriala, situație in care declarația nu a fost înregistrata in evidenta fiscala.

In ceea ce privește taxa clawback pentru Trimestrul IV 2009 - trimestrul III 2011, potrivit dispozițiilor art. 3631 din legea nr. 95/2006, contribuția este datorata de deținătorii autorizațiilor de punere pe piața a medicamentelor in raport cu volumul vânzărilor de medicamente in România, iar baza de impozitare o reprezintă valoarea totala a vânzărilor de medicamente înregistrate . către contribuabil si nu partea încasata din aceste venituri.

In ceea ce privește modalitatea de calcul a penalităților si dobânzilor de întârziere, acestea au fost calculate in baza art. 365 alin. 11 si 13din Legea nr. 95/2006, iar termenul de plata este ziua 35 a lunii următoare trimestrului in care a avut loc livrarea medicamentelor.

Referitor la penalitatea de 15%, aceasta a fost stabilita in baza art. 1201 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003.

Având în vedere cele expuse, apreciază ca nu este îndeplinita condiția cazului temeinic justificat, atât timp cat din „pipăirea fondului" nu reies aspecte de vădita nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare s-a cerut si care se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate.

Se arată ca nu este îndeplinita nici condiția privind iminenta producerii unei pagube (astfel cum este aceasta definita in art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004), in situația in care reclamanta nu a făcut dovada ca, in speța, exista un prejudiciu material viitor si previzibil pe care l-ar putea suferi daca nu se suspenda executarea actelor administrative atacate si care sa justifice suspendarea executării acestora, suspendarea fiind situația de excepție.

Paguba iminentă este definită de art. 2 alin. 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 drept prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenta sau, după caz, perturbarea previzibila grava a funcționarii unei autorități publice ori a unui serviciu public.

Suspendarea executării este însă o măsura de excepție, care se justifica numai daca actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anularii actului, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Reclamanta nu a probat ca executarea sumei ce face obiectul actului atacat i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat si care i-ar afecta major activitatea comerciala, situație imposibil de înlăturat in alt mod decât prin suspendarea executării acestui act.

Totodată, in ceea ce privește condiția pagubei iminente, prin Decizia 3534/16.10.2008, Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția de C. Administrativ si Fiscal a constatat ca "nu exista nicio dovada din care sa rezulte ca executarea actelor administrative fiscale examinate ar fi determinat un prejudiciu material viitor si previzibil".

Jurisprudența relevanta in aceasta materie a stabilit ca iminenta producerii unei pagube nu se prezuma, ca trebuie dovedita de persoana in cauza si ca simpla executare a unui act administrativ fiscal nu produce prin ea însăși o paguba.

Întrucât actele administrative se bucura de prezumția de legalitate, executarea acestora nu poate fi considerata ca producătoare a unei pagube iminente.

Îndeplinirea condițiilor cerute pentru suspendarea actelor administrative nu se prezuma, ci trebuie dovedita.

Astfel, argumentele reclamantei aduse in susținerea cererii de suspendare, nu sunt de natura sa facă dovada îndeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute de lege, acesta neputând fi reținute in soluționarea cauzei. Imperativ, denota caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar, dovedirea efectiva a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care sa fie de natura a argumenta existenta unui caz bine justificat si a iminentei producerii pagubei.

Pentru a se putea dispune măsura suspendării actului administrativ nu este suficienta simpla afirmație a persoanei presupus vătămate in sensul ca ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, in lipsa mijloacelor de proba din care sa rezulte temeinicia susținerilor la existenta unui caz bine justificat si la prevenirea producerii unei pagube iminente.

Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecata, solicită instanței sa analizeze îndeplinirea condițiilor impuse de art. 451 -453 Cod procedura civila.

In acest sens solicită ca instanța sa facă aplicarea dispozițiilor art. 451 alin.(2) Cod procedura civila care prevede ca instanța poate chiar si din oficiu sa reducă motivat partea din cheltuielile de judecata reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurata de avocat, ținând seama si de circumstanțele cauzei.

De asemenea, se solicită a se avea in vedere prevederile exprese ale art. 452 Cod procedura civila potrivit cărora partea care pretinde cheltuieli de judecata trebuie sa facă, în condițiile legii, dovada existentei si întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

În dovedirea susținerilor lor, părțile au depus la dosar o . înscrisuri.

Verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor art. 131 cod proc. civilă, Curtea a constatat că este competentă să soluționeze prezenta pricină în conformitate cu prevederile art. 96 cod proc. civilă și art. 14 din Legea 554-2004.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a reținut următoarele:

Curtea ia act că reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 8.000.000 lei, așa cum i s-a pus în vedere de către instanță, potrivit OP nr. 1706/27.05.2015 aflat la fila 484 vol. II și depus în original la Registrul de Valori al instanței.

Pe fond, se constată că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității fiind el însuși titlu executoriu.

Principiul legalității actelor administrative presupune însă atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a sigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.

În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalității actului și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

În plan intern, suspendarea executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș).

Preocupări, în plan juridic, cu privire la suspendarea executării actelor administrative au existat și la nivel european, prin perspectiva acestora (ex. R(89)/8, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă) instanța putând acorda asemenea măsuri, în raport cu ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, atunci când executarea actului este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În speță, se constată că a fost încheiat Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 13/30.01.2015 și pe baza acestuia a fost emisă Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MC 1705/30.01.2015 prin care s-a procedat, în ceea ce privește contribuția pentru medicamentele suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății la următoarele:

•stabilirea unei contribuții suplimentare în sarcina reclamantei în sumă de 7.354.879 lei. Organele de control au stabilit pentru perioada trim. V 2009-trim.III 2011 o contribuție totală de 99.627.121 lei față de contribuția înregistrată și achitată de reclamantă către autorități în sumă de 92.272.236 lei, de aici rezultând cotribuția suplimentară de 7.354.879 lei.

•neacordarea dreptului reclamantei de a beneficia de facilitățile prevăzute de O.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare. mai precis anularea a 100% din penalităților de intarziere aferente taxei clawback neachitate până la acel moment și anularea a 50% din majorările de intarziere aferente

Examinând sumar actele dosarului, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii, Curtea apreciază că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, organele de control si inspecție ale Agenției Naționale de Administrare Fiscala au preluat activitatea de administrare a creanțelor rezultate din aplicarea normelor legale referitoare la taxa clawback doar cu începere de la data de 1.10.2011, prin . OUG nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli in domeniul sănătății.

Așadar, pentru perioada anterioară datei mai sus-menționate pârâta nu are atribuții de verificare și control, ci doar de administrare a creanțelor, ceea ce presupune că doar execută titluri de creanță emise de instituția în drept să le stabilească, conform legislației în vigoare la momentul respectiv. Se observă că a fost stabilită contribuția suplimentară și verificarea plații contribuției clawback pe perioada trimestrul IV 2009 - trimestrul III 2011, prin urmare pe o perioadă anterioară intrării în vigoare a actului normativ citat mai sus.

Sub acest aspect nu pot fi avute în vedere apărările pârâtei, întrucât necompetența organului fiscal ce a emis decizia atacată nu poate constitui un argument de fond, care să antameze soluționarea litigiului, această neregularitate evidentă putând fi invocată prin prisma cazului bine justificat prevăzut de art. 14 din Legea 554-2004.

Prin urmare, Curtea consideră că este necesară suspendarea actelor administrative invocate, deoarece se poate aprecia în procedura simplificată a suspendării, fără antamarea fondului cauzei asupra necompetenței evidente a instituției administrative ce a emis actul atacat.

Actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei, raportat la efectul imediat al deciziei, împrejurare care o pune într-o imposibilitate absolută de a-și desfășura activitatea, cu consecințe directe asupra realizării de venituri potrivit obiectului său de activitate. Din această perspectivă se poate observa că profitul reclamantei a avut o evoluție descendentă, aferent anului 2014 înregistrandu-se pierdere. Astfel, conform declarațiilor anexate, în anul 2012, reclamanta a înregistrat un profit net de 42.151.558 lei, pentru ca in anul 2013 profitul obținut de societate sa scadă la 11.818.648 lei, iar in anul 2014, societatea sa înregistreze pierdere. Pe de altă parte, Curtea are în vedere și împrejurarea că autoritatea administrativă a infiintat masuri asigurătorii, devenite executorii, dar și cuantumul ridicat al cauțiunii achitate, care poate fi folosită pentru acoperirea prejudiciului cauzat.

Față de toate aceste considerente, Curtea va admite cererea de suspendare, în temeiul art. 14 din Legea 554/2004 și va dispune suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare F-MC 1705/30.01.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 13/30.01.2015 cu privire la plata sumei de 47.127.044 lei reprezentând contribuție (taxa clawback) majorări de întârziere și penalități de întârziere. În cazul în care reclamanta nu introduce acțiune în anulare în termen de 60 zile, suspendarea va înceta de drept, fără nicio formalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. A. ROMANIA S.R.L., cu sediul în sector 1, București, . BUSINESS PARK, nr. 69-71, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,DIRECȚIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în sector 5, București, .. 88.

Dispune suspendare executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare F-MC 1705/30.01.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 13/30.01.2015 cu privire la plata sumei de 47.127.044 lei reprezentând contribuție (taxa clawback) majorări de întârziere și penalități de întârziere. În cazul în care reclamanta nu introduce acțiune în anulare în termen de 60 zile, suspendarea încetează de drept, fără nicio formalitate.

Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 13.07.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

M. E. G. P. B. B.

Red: MEG

Tehnored: MEG /PBB

4 ex. / Comunicat 2 ex. ………………….

Grefier

← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2089/2015. Curtea de Apel...		Anulare act administrativ. Decizia nr. 2227/2015. Curtea de Apel... →

Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2038/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2038/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI