Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 2810/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2810/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 993/98/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2810
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții reclamanți P. R. I., F. L. A., G. G. A. și GĂLBINIȘTEANU E. A., împotriva sentinței civile nr. 1704/07.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița-Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu INTIMAȚII PÂRÂȚI P. S., ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și M. DE FINANȚE.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 08.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțare la data de 15.05.2015, pentru când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal sub nr._ din data de 11 aprilie 2014, reclamanții G. G. A., domiciliat în mun. S., ., . A, etaj 4, ., CNP_, P. R. I., domiciliat în mun. S., ., . A, etaj 9, ., CNP_, GĂLBINIȘTEANU E. A., domiciliată în mun. S., ..15, scara A, ., CNP_ și F. L. A., domiciliată în mun. S., ., . B, etaj 5, ., CNP_, în contradictoriu cu pârâții P. S., cu sediul în mun. S., ., județul Ialomița, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în mun. București, ..47, sector 2, CUI_ și M. DE FINANȚE, cu sediul în mun. București ., sector 5, au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate că sunt îndreptățiți la plata unor drepturi bănești constând în sporul de praf, din anul 2007 la zi și în raport de data angajării.
În motivare, reclamanții arată că sunt salariații Penitenciarului S. ca și cadre medicale, mai precis asistenți medicali, lucrând la cabinetul medical, unde, în afară de activitatea de bază, au în folosință și arhiva medicală, fișele pacienților deținuți ai penitenciarului de-a lungul vremii.
De asemenea, se arată că locul lor de muncă, respectiv, cabinetul medical se află amplasat pe secție.
Reclamanții precizează că toți angajații Penitenciarului S. se bucură de acest spor, iar singurii care nu l-au primit au fost cei de la cabinetul medical, deși se lucrează în aceleași condiții ca și ceilalți.
Mai mult, se arată că atât în anul 2007, cât și în anul 2012 s-au făcut determinări ale noxelor la nivelul Penitenciarului S. și s-a concluzionat că există noxe și că sunt îndreptățiți angajații să primească drepturile cuvenite în urma acestor determinări.
Se susține de către reclamanți că deși au solicitat acordarea acestui spor, acest lucru nu s-a acordat.
În drept, reclamanții își întemeiază cererea de chemare în judecată pe dispozițiile OMJ 399/C/2007.
În dovedire, reclamanții înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri și interogatoriu.
Legal citat, în termen, la data de 25 aprilie 2014, a depus întâmpinare pârâtul P. S. prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile în conformitate cu prevederile art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004; excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată având în vedere că nu a fost parcursă procedura de informare conform art.601 din Legea nr.192/2006 privind medierea și excepția prescrierii dreptului la acțiune cu privire la perioada cuprinsă între anii 2007 – 2011. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
La data de 30 aprilie 2014, la dosar a depus întâmpinare pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive motivat de faptul că între minister și reclamanți nu există relații de muncă și excepția prescrierii dreptului la acțiune în ceea ce privește sumele solicitate pentru anii 2007 – 2010 conform art.171 din Legea nr.53/2003. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
De asemenea, legal citată, pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a depus întâmpinare la data de 6 mai 2014 prin care a invocat excepția prematurității introducerii acțiunii, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția prescripției extinctive a acțiunii, în parte și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentinta civila nr. 1704-7.10.2014, Tribunalul I. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a respins excepția prematurității introducerii acțiunii și inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru perioada cuprinsă între 01.01.2007 – 11.04.2011, a respins această excepție pentru perioada de după 11.04.2011 si a respins cererea.
In motivare, prima instanta a aratat ca inadmisibilitatea este o soluție extremă și care echivalează cu anularea dreptului unei părți de a sesiza o instanță. De altfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr.266/2014, a constatat că prevederile art.2 alin. 1 și alin.12 din Legea nr.192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator sunt neconstituționale.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de pârât, instanța a respins-o. Potrivit art.451 din OUG nr.177/2002 (A) privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților,abrogată și înlocuită prin OUG nr.27/2006, „Ministrul Justiției cu avizul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și al Ministerului Finanțelor Publice, poate modifica structura posturilor și a cheltuielilor cu salariilor, cu încadrarea în numărul maxim de posturi și în cheltuielile toate cu salariile, aprobate potrivit legii”.
Deși reclamanții nu se află în raporturi directe de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice, acesta în cazul admiterii cererii reclamanților urmează a fi obligat să vireze ordonatorului principal de credit sumele de bani pe care acesta le va aloca celorlalți pârâți în vederea îndeplinirii obligației de plată.
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de pârâții P. S. și Administrația Națională a Penitenciarelor, în raport de dispozițiile art. 7 alin.1 din Legea nr.554/2004, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată, în raport de obiectul cauzei de față – drepturi salariale și nu anularea unui act administrativ unilateral, în cazul căruia procedura prealabilă este obligatorie.
În fine, excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților pentru perioada cuprinsă între 01.01.2007 – 11.04.2011, în raport de dispozițiile at.2517 din Codul civil, tribunalul reține că solicitarea reclamanților de achitare a drepturilor salariale se încadrează în afara termenului general de prescripție de 3 ani, motiv pentru care va admite excepție prescrierii dreptului la acțiune pentru această perioadă și va respinge excepția invocată pentru perioada de după 11.04.2011.
Pe fondul cauzei, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții G. G. A., P. R. I., GĂLBINIȘTEANU E. A. și F. L. A., se află în raporturi de muncă cu pârâtul P. S., în calitate de cadre medicale (asistenți medicali), lucrând la cabinetul medical care se află pe secția penitenciarului și având în folosință arhiva medicală (fișele pacienților – deținuți ai penitenciarului).
În raport de locul de muncă unde lucrează și de prevederile art. 8 lit.”c” din HG nr.281/1993, aceștia apreciază că sunt îndreptățiți, ca și ceilalți salariați ai Penitenciarului S., la plata sporului de 15% din salariul de bază.
Potrivit art. 8 lit.”c” din HG nr.281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare „În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: (…)
c) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective”.
În conformitate cu prevederile OG nr.64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, acordarea sporurilor prevăzute la art.8 lit.”c” din HG nr.281/1993 potrivit capitolului 5.3 pct.1 se acordă personalului care lucrează în condiții de efort fizic sau psihic ridicat, la temperaturi foarte ridicate sau foarte scăzute, în mediu umed sau în condiții de mediu deosebite sau nedorite, trepidații, zgomote și alte asemenea, unde atragerea forței de muncă se face cu dificultate.
La pct.2 din același capitol se prevede că. „Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții grele de muncă sunt prevăzute în tabelul anexă șa actul normativ”.
În aplicarea OG nr. 64/2006, a fost emis Ordinul nr.910/2007 referitor la acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
În anexa 1 (fila 23 dosar), au fost prevăzute locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Din actul normativ sus-menționat, reiese că locurile de muncă unde reclamanții își desfășoară activitatea, respectiv cabinetul medical, nu se regăsește la locurile de muncă/categorii de personal ce pot beneficia de acest spor.
Din înscrisurile dosarului – procesele-verbale – de stabilire a locurilor de muncă care pot fi considerate locuri de muncă cu condiții deosebite de muncă prevăzute cu sporuri pentru P. cu regim de maximă siguranță S., întocmite de Comisia constituită în acest scop și care a avut în vedere buletinele de analiză întocmite de instituțiile abilitate, respectiv Institutul de Sănătate Publică București, Societatea Națională de Radiocomunicații București și Autoritatea de Sănătate Publică Ialomița, tribunalul reține că de la acordarea sporului de 15% face excepție personalul care își desfășoară activitatea la bucătăriile unității, magaziile de alimente, personalul medical și cel care își desfășoară activitatea în spații deschise.
Din tabele anexă la procesele-verbale sus-menționate, tribunalul reține că reclamanții beneficiază pe lângă sporul de 10% - spor antenă comun tuturor angajaților din tabelele menționate și de sporul de 75% pentru TBC/. – S., sporuri reglementate de legislația în vigoare și specifice activității desfășurate de aceștia.
Având în vedere cadrul legal care reglementează sporul de 15% solicitat de reclamanți, care nu permite expertizarea cabinetelor medicale decât numai din punct de vedere al condițiilor de muncă deosebit de periculoase, pentru acordarea sporurilor corespunzătoare TBC/. – S., tribunalul privește cererea acestora ca neîntemeiată.
În aprecierea instanței, în situația neacordării acestor sporuri nu se încalcă prevederile art.1 din protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, nefiind în prezența unui „bun”, noțiune cu semnificație autonomă în sensul Convenției, care, fără a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimonială.
Așa cum s-a statuat de Î.C.C.J. prin Decizia nr.20/21 septembrie 2009, în cauza de față nu se poate vorbi nici de existența unei speranțe legitime a reclamanților în sensul avut în vedere în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care, s-a reținut că atunci când interesul patrimonial aparține categoriei juridice „creanță”, nu poate fi considerat valoare patrimonială și implicit „speranță legitimă”, decât dacă au o bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu o dispoziție legală, sau dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudență clară și consecventă a instanțelor naționale.
Reținând că sporul solicitat de reclamanți nu are o suficientă bază în dreptul intern, tribunalul a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a Administrației Naționale a Penitenciarelor, excepția prematurității introducerii acțiunii și inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
A admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru perioada 01.01.2007 – 11.04.2011 și a respins cererea formulată de reclamanții G. G. A., P. R. I., GĂLBINIȘTEANU E. A. și F. L. A. în contradictoriu cu pârâții P. S., ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR și M. DE FINANȚE.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii, solicitand admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii asa cum a fost formulată.
In motivare, recurentii reclamanti au aratat ca greșit a reținut instanța de fond că ar beneficia de un spor de 75% pentru TBC/.-S.. Acest spor a fost abrogat și nu mai este plătit de cațiva ani. Greșit a interpretat instanța de fond actul juridic dedus judecății și nu a avut în vedere nici OMJ 399/c/2007.
Anexa 5 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi al funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare aprobată prin L464/2006, la Cap II art 2 pct A " Stabilirea și acordarea sporului pentru condiții deosebit de periculoase și condiții periculoase de muncă"
Pct. 3"...s-au avut in vedere următoarele categorii de locuri de muncă - locuri de muncă la care există pericolul îmbolnăvirilor prin contagiune..."
Pct. 4 "Sporul pentru condiții periculoase de muncă se acordă pe bază de "Buletine de determinare în expertizare a locurilor de muncă" care se eliberează avîndu-se in vedere următoarele criterii
Pct. 8
Al. 2 lit. a)existența unui complex de noxe care prin cumulare pot duce la efecte dăunătoare asupra stării de sănătate
b) Existența unor factori dăunători pentru care nu sunt stabilite limite maxime admise"
Art. 5.1.B arată că de sporul de 15% din salariul de bază lunar se acordă personalului din secții și compartimente de boli infecto contagioase
De asemenea in Tabelul Anexa la pct. 1 se arată acordarea procentului de 15% pentru personalul care lucrează in mediu cu grad ridicat de poluare interioară (germeni hemolitici, aero microfloră, încărcături bacteriologice,drojdii, mucegaiuri, ș.a)
Toate aceste condiții le indeplinesc.
Nu s-a avut in vedere calitatea de angajați ai Penitenciarului S. pe care o au ca și cadre medicale, mai precis asistenți medicali. Lucreaza la cabientul medical, unde, in afara de activitatea de bază, au in folosință și arhiva medicală, fișele pacienților deținuți ai penitenciarului de-a lungul vremii. Cabinetul medical se află pe secția de deținere.
Instanța reține și interpretează greșit nu se pot avea in vedere buletinele de analiză întocmite de instituțiile abilitate cu privire la condițiile de muncă în cabinetul medical.
Dacă lucreaza pe secție, dacă determinările pe secție arată că există condiții de acordare a sporului de 15%, dacă lucreaza cu documente pe care le arhiveaza atunci de ce se creează condiții de discriminare față de toți ceilalți angajați ai Penitenciarului care beneficiază de acest spor?
Deși toți angajații Penitenciarului se bucură de acest spor, singurii care nu l-au primit au fost cei de la cabinetul medical.
Aceasta cu toate că lucreaza exact in aceleași condiții ca si cei care se bucură de acordarea acestui spor.
In plus fișa postului ii obligă la arhivarea și conexarea fișei a deținuților .
In drept art. 20 L 554/2004, OMJ nr. 399/C/2007, OMJ 3544/C din 23.10.2012
Examinand recursul formulat de reclamanti, Curtea observa ca în aplicarea O.G. 64/2006 a fost emis OMJ/910/2007 referitor la acordarea sporului de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase. In Anexa nr. 1 la ordin, au fost prevăzute locurile de muncă și categoriile de personal care își desfășoară activitatea în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Așa cum reiese din acest act normativ, cabinetele medicale din structurile aparținând Ministerului Justiției și ale instituțiilor subordonate acestuia, nu se regăsesc la locuri de muncă/categorii de personal ce pot beneficia de acest spor. Recurenții reclamanți lucrează la cabinetele medicale și este impropriu ca acestea să funcționeze într-un mediu cu grad ridicat de poluare interioară (germeni hemolitici, aero-microfloră, încărcături bacteriologice, drojdii, mucegaiuri, ș.a.).
In schimb, personalul medical a beneficiat de alte sporuri, în procent mai mare decât cel solicitat de către recurenții reclamanți (spor TBC în cuantum de 75%, spor antena 10%).
Având în vedere cadrul legal mai sus invocat, care nu permite expertizarea acestor locuri de muncă, pentru acordarea sporului prevăzut la art. 8 lit. c) din HG 281/1993, nu a fost emis buletin de expertizare a condițiilor de muncă la cabinetul medical, acest loc de muncă fiind expertizat numai din punct de vedere al condițiilor de muncă deosebit de periculoase, pentru acordarea sporurilor corespunzătoare (TBC, ./S.).
Amplasarea cabinetului medical nu are nicio relevanță cu privire la expertizarea sa din punct de vedere al condițiilor grele de muncă, acesta fiind exclus de ordinul 910/2007.
Mai mult decât atât, în conformitate cu prevederile art.6 alin.5 din O.M.S. 1338/2007 pentru aprobarea Normelor privind structura funcțională a cabinetelor medicale și de medicină dentară, respectiv, cabinetele medicale și de medicină dentară trebuie să îndeplinească anumite condiții.
Potrivit art.6 alin.5 din O.M.S. 1338/2007 pentru aprobarea Normelor privind structura funcțională a cabinetelor medicale și de medicină dentară, respectiv, cabinetele medicale si de medicină dentară trebuie să îndeplinească anumite condiții, respectiv,
1.Pavimentele, pereții, tavanele și suprafețele de lucru din încăperile în care se desfășoară activități medicale și de medicină dentară vor fi:
a)lavabile;
b)rezistente la dezinfectante;
c)rezistente la decontaminări radioactive (după caz);
d)rezistente la acțiunea acizilor (în săli de tratamente, după caz);
e)negeneratoare de fibre sau particule care pot rămâne suspendate în aer;
f)fără asperități care să rețină praful.
2.Este interzisă amenajarea de tavane false casetate din materiale microporoase și cu asperități, ceea ce ne conduce la concluzia că în cabinetele medicale starea de igienă și mijloacele de prevenție în ceea ce privește poluarea interioară trebuie să fie la un nivel corespunzător, tocmai pentru a fi eliminate situațiile de apariție a aero-microfloră, încărcături bacteriologice, drojdii, mucegaiuri, ș.a.), în caz contrar nu s-ar putea obține autorizarea din punct de vedere sanitar.
In situația neacordării acestor sporuri nu se încalcă prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, care obligă statele părți să adopte măsuri pentru a asigura garantarea dreptului de proprietate, nefiind în prezența unui bun, noțiune cu semnificație autonomă în sensul Convenției, care, fără a se limita numai la proprietatea unor bunuri corporale, include orice interes economic cu valoare patrimonială.
Astfel cum a stabilit Inalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 20/21.09.2009, în cauza de față nu se poate vorbi nici de existența unei speranțe legitime a recurenților reclamanți în sensul avut în vedere în jurisprudența CEDO, în care s-a reținut că atunci când interesul patrimonial aparține categoriei juridice creanță, nu poate fi considerat valoare patrimonială și implicit speranță legitimă, decât dacă au bază suficientă în dreptul intern, spre exemplu o dispoziție legală, sau dacă existența sa este confirmată printr-o jurisprudența clară și consecventă a instanțelor naționale.
Sporul solicitat nu indeplineste aceste conditii.
Susținerea reclamanților că întreg personalul primește acest spor, numai ei fiind cei care nu-l primesc este gresită. In cadrul penitenciarului există și alte categorii de personal care nu primesc acest spor, cum sunt cei de la bucătăria deținuților, bucătărie cadre, foișoarele de pază, șefii escorte, șoferii, etc. (locuri de muncă excluse de actele normative incidente).
Din aceste motive, in baza textelor de lege mentionate, a art. 488 alin. 1 pct. 8 si art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți P. R. I., domiciliat în mun. S., ., . A, etaj 9, ., F. L. A., domiciliată în mun. S., ., . B, etaj 5, ., G. G. A., domiciliat în mun. S., ., . A, etaj 4, . și GĂLBINIȘTEANU E. A., domiciliată în mun. S., ..15, scara A, ., împotriva sentinței civile nr. 1704/07.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița-Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu INTIMAȚII PÂRÂȚI P. S., cu sediul în mun. S., ., județul Ialomița, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în mun. București, ..47, sector 2 și M. DE FINANȚE, cu sediul în mun. București ., sector 5, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Tribunalul Ialomița
Secția Civilă
Jud. fond D. I.
Red. jud. B.V./2 ex./2015 |
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3901/2015.... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3211/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
