Obligaţia de a face. Decizia nr. 2089/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2089/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 2075/87/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2089/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea în contencios administrativ și fiscal a recursului formulat de recurenta-reclamantă A. C. împotriva sentinței civile nr. 683/06.10.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata - pârâtă I. P. JUDETULUI TELEORMAN SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE VEHICULE, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurenta a solicitat judecarea recursului în lipsă.
Constatând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 NCPC, Curtea apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 683/06.10.2014 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei A. C. formulată în contradictoriu cu pârâtul INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI TELEORMAN - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE VEHICULE având ca obiect obligarea pârâtului la înmatricularea în România a autovehiculului marca Skoda O., număr de identificare TMBBS21Z_, fără achitarea timbrului de mediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, A. C. invocând incidența dispozițiilor art. 488 NCPC, solicitând casarea hotărârii recurate și în rejudecare admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta arată că în forma actuală legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013, stabilește indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare. Reglementată în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinat să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule noi produse în România.
În continuare, recurenta face trimitere la considerentele CJUE în cauzele C-402/09 T. și C263/10 N., reținând că prin raportare la acestea și actualul act normativ este contrar art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinat să facă mai puțin atractivă opțiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel achiziționarea autovehiculelor noi produse în România.
Se prezintă în continuarea recursului art. 110 TFUE și modul de interpretare a acestuia în diverse hotărâri ale CJUE, arătând recurenta în concluzie că raționamentul C.J.U.E. se aplică, mutatis mutandis, și în ceea ce privește reglementarea anterioară din cuprinsul ex-art. 2141 C. fisc, precum și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012 cel puțin în forma sa în vigoare până la data de 1 ianuarie 2013) era contrară dreptului unional.
În privința compatibilității O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozițiile art. 110 T.F.U.E., arată recurenta că art. 4 din O.U.G. 9/2013 are în vedere mai multe ipoteze, ceea ce interesează speța fiind ipoteza de la art. 4 lit. a privitoare la plata timbrului de mediu ”cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare”
Arată recurenta că atâta timp cât bunurile avute în vedere de art. 4, lit. c) și d) din O.U.G. 9/2013 reprezintă bunuri naționale (cu privire la care se datorează timbrul de mediu) aflate în raport de concurență cu alte bunuri similare tot naționale față de care există o diferență de tratament (bunurile naționale cu privire la care s-a achitat anterior intrării în vigoare a O.U.G. 9/2013 sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare), aplicabilitatea art. 110 T.F.U.E. este exclusă întrucât în discuție nu se află poziția de lipsă a neutralității fiscale față de bunurile importate a legislației interne raportat la ipotezele avute în vedere de art. 4, lit. c) și d) din O.U.G. 9/2013.
În opinia recurentei reglementarea actuală cuprinsă în O.U.G. 9/2013 privind timbru de mediu nu se află în consonanță cu dispozițiile art. 110 T.F.U.E. în ceea ce privește autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România.
Parcul auto intern este compus într-o proporție relativ importantă de autovehicule (bunuri naționale în accepțiunea art. 110 T.F.U.E.) cu privire la care s-a achitat deja taxa specială pentru autoturisme și autovehicule [ex-art. 2141 C. fisc], taxa de poluare [O.U.G. 50/2008] sau taxa pentru emisiile poluante [Legea nr. 9/2012], taxă care nu a fost restituită ulterior prelevării astfel încât o însemnată parte din piața autovehiculelor de ocazie interne sunt scutite de aplicarea sarcinii fiscale prevăzute de O.U.G. 9/2013.
Această concluzie își va augmenta forța pe măsura rămânerii în vigoare a O.U.G. 9/2013, întrucât proporția autovehiculelor cu privire la care se va achita acest timbru de mediu urmează a se augmenta în timpul aplicării actului normativ intern ante-menționat, prin prelevarea timbrului de mediu la situațiile vizate de către art. 4 din O.U.G. 9/2013, mărindu-se astfel parcul auto a bunurilor naționale scutite de aplicarea timbrului de mediu.
Pe de altă parte, autovehiculele similare importate din alte state membre UE (bunuri ale altor state membre, în sensul art. 110 T.F.U.E.) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor înmatriculări în România [art. 4, lit. a) din O.U.G. 9/2013].
Prin acest efect al O.U.G. 9/2013, persoanele care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt direcționate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plății timbrului de mediu (ca urmare a suportări sarcinilor fiscale prevăzute de reglementările anterioare a căror restituire nu s-a realizat) in timp ce în ipoteza achiziționării unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil această sarcină fiscală se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România [art. 4, alin. 1, lit. a) din O.U.G. 9/2013], astfel încât rezultă destul de limpede - cel puțin în opinia noastră - caracterul indirect discriminator față de produsele importate al actualei reglementări interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 T.F.U.E. care prohibesc o atare consecință.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de recurs prin raportare la prevederile OUG nr. 9/2013 dar și ale art. 488 pct. 8 NCPC, Curtea va reține că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă în consecință pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare:
Recurenta-reclamantă a dobândit autoturismul marca Skoda, înmatriculat pentru prima dată într-un alt stat membru UE la 15.06.2006 (potrivit mențiunilor din certificatul de la fila 23 dosar fond), fiind obligată ca la înmatricularea în România să achite în baza OUG nr. 9/2013 timbrul de mediu aferent.
Având în vedere că în opinia sa nu datorează această taxă, reclamanta a solicitat pârâtului înmatricularea fără plata acesteia, fiind refuzată prin răspunsul negativ comunicat la 17.06.2014 (fila 18).
Problema în discuție vizează conformitatea sau neconformitatea OUG nr. 9/2013 cu dispozițiile art. 110 TFUE, ceea ce ar putea atrage înlăturarea de la aplicare a normei interne și aplicarea directă a normei comunitare.
Sub acest aspect al existenței unei încălcări a dispozițiilor OUG nr. 9/2013 Curtea va avea în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție în cauzele T. c. României și N. c. României care a stabilit că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Interpretarea dată de CJUE în cauzele de mai sus a avut în vedere reglementarea anterioară din România cuprinsă în OUG nr. 50/2008 care instituia o taxă de poluare ce se percepea cu prilejul primei înmatriculării în România a unui autoturism, și care excepta de la plata acestei taxe autoturismele înmatriculate anterior anului 2007 în România, fără plata vreunei taxe de primă înmatriculare, indiferent ce denumire purta aceasta.
În schimb, în cazul de față, reclamanta este supusă unui timbru de mediu instituit prin OUG nr. 9/2013.
Spre deosebire de reglementarea anterioară cuprinsă în OUG nr. 50/2008, prin OUG nr. 9/2013 s-a prevăzut în cuprinsul art. 4 ca timbrul de mediu să fie plătit nu numai pentru autoturismele ce se înmatriculează prima oară în România, ci și pentru autoturismele înmatriculate deja în România și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării sau pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Rezultă că potrivit OUG nr. 9/2013 sunt supuse timbrului de mediu toate autoturismele pentru care nu s-a plătit vreo taxă cu prilejul primei înmatriculări în România, astfel că nu se mai creează o discriminare în ceea ce privește înmatricularea autoturismelor în funcție de proveniența acestora și nu se mai ajunge la descurajarea punerii în circulație în România a autoturismelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene.
Corect a reținut instanța de fond că efectul favorizant constatat în privința legislației anterioare nu mai subzistă, întrucât în prezent sunt supuse timbrului de mediu și autoturismele (precum cel de comparație în speța de față, înmatriculat pentru prima dată în România în 2006) pentru înmatricularea cărora în România nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin urmare, Curtea apreciază că timbrul de mediu datorat de reclamantă cu ocazia primei înmatriculării în România a autoturismului în baza OUG nr. 9/2013 nu contravine art. 110 din TFUE, astfel că refuzul pârâtului de a înlătura de la aplicare OUG nr. 9/2013 este unul justificat.
Nu pot fi avute în vedere alegațiile recurentei, cu privire la aceea că ar fi fost descurajată să cumpere de pe piața comunitară, având în vedere că de oriunde ar fi cumpărat autovehiculul second hand - din România, înmatriculat ca nou în 2006, ori dintr-un stat UE, înmatriculat ca nou în 2006 – ar fi datorat timbrul de mediu, potrivit dispozițiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013. Deci un efect descurajator pentru cumpărător în sensul optării pentru o piață sau alta, prin prisma timbrului de mediu aplicat, nu există.
De asemenea, nu subzistă nici argumentele privitoare existența unei scutiri în privința autovehiculelor pentru care nu s-a restituit taxa, ceea ce ar face taxa neconformă, având în vedere că, din punctul de vedere al cumpărătorului, recurenta fiind un astfel de cumpărător al unui autovehicul second-hand, situația este neschimbată.
Altfel spus, indiferent dacă vânzătorul solicită sau nu restituirea taxei plătită anterior, cumpărătorul este cel care va suporta, înglobată în prețul mașinii, o valoare reziduală a taxei achitată de vânzător cu ocazia primei înmatriculări în România, sau o valoare a timbrului de mediu, echivalentă, în situația în care bunul provine din spațiul comunitar. Dreptul de opțiune al cumpărătorului nu este așadar afectat de dreptul vânzătorului la restituire.
Mai mult, în cazul concret dedus judecății, nici nu se poate vorbi despre o eventuală situație discriminatorie, în care dacă ar fi cumpărat autovehiculul din România nu ar mai fi plătit timbrul de mediu, având în vedere că data primei înmatriculări este la nivelul anului 2006, iar legea a tratat acest interval de timp ca unul în care nu se plătea nicio taxă internă, astfel că la înmatricularea ca second hand a toate bunurile interne sunt supuse timbrului de mediu, ca și bunul achiziționat de recurenta-reclamantă dintr-o țară UE.
În acest sens stau dispozițiile art. 4 din HGR 88/2013, care prevăd posibilitatea scutirii de la plata timbrului de mediu doar pentru autovehiculele înmatriculate anterior în România după 01.07.2007.
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea apreciază că motivul de recurs invocat, întemeiat pe art. 488 pct. 8 NCPC, este neîntemeiat, astfel că în temeiul art. 496 alin. 1 și 2 din codul de procedură civilă și art. 20 din legea nr. 554/2004 va respinge recursul, ca nefondat, menținând soluția instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă A. C. împotriva sentinței civile nr. 683/06.10.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale; C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata - pârâtă I. P. JUDETULUI TELEORMAN SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI INMATRICULARE VEHICULE, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015
Președinte JudecătorJudecător Grefier
A. PohribRaluca I. C. A. J. M. P.
Red./tehn A.P./ 4 ex – 02.06.2015
Jud. fond :Z. L.– Tribunalul Teleorman – C.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3211/2015. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2038/2015.... → |
|---|
