Anulare act administrativ. Decizia nr. 2299/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2299/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 34856/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2299
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTORULUI 4 A FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.5756/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. Ș. H. și A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant D. Ș. H. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul, intimatul reclamant declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Intimatul reclamant D. Ș. H. solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În fapt, pe parcursului unui an și jumătate organul fiscal emite trei decizii de impunere succesive cu privire la același obiect, respectiv regularizarea impozitului pe venit pe anul 2011, fără să aibă vreun motiv, ca urmare a unor erori de calcul de către organul fiscal. Prin aceste decizii se stabilesc trei obligații diferite de plată în sarcina contribuabilului. Ulterior emiterii celei de a treia decizii de impunere organul fiscal emite și o decizie de accesorii, obligații de plată de penalități. Penalitățile se calculează de la data comunicării primei decizii de impunere. Pentru acest motiv s-a făcut contestație, instanța de fond a apreciat că acest mod de operare și de aplicare a legii este greșit și a anulat decizia de accesorii. În motivele de recurs nu se explică cum s-a aplicat greșit legea și ce mod ar fi trebuit să aplice instanța de fond legea. Prevederile legale invocate de instanța de fond sunt destul de clare și arată că un act administrativ fiscal nu poate produce efecte în lipsa unei comunicări; Instanța de fond a făcut referire la principiul certitudinii impunerii.
Depune concluzii scrise și practică judiciară.
Curtea declară dezbaterile închise și reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a C. Administrativ si Fiscal, sub nr._, reclamantul D. S. H. in contradictoriu cu paratii A. N. de Administrare Fiscala prin Directia Generala Regionala a Finnatelor Publice Bucuresti si Administratia Finantelor Publice Sector 4 Bucuresti, a solicitat sa se dispuna anularea deciziei nr._/24.05.2013 referitoare la obligatiile de plata accesorii emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 4, cu cheltuilei de judecata.
In motivare, aratat faptul ca in data de 13.01.2012 a depus la AFP Sector 4 declaratia 200 privind veniturile realizate pe anul 2011.
Cu privire la aceasta declaratie, AFP Sector 4 a emis din oficiu, . aproximativ 1 an si jumatate, 3 decizii de impunere succesive complet diferite, ca urmare a corectarii unor eroroi de calcul savarsite de organul fiscal.
La data de 21.06.2012 AFP Sector 4 a emis si i-a comunicat decizia nr._ pentru veniturile realizate pe parcursul anului 2011, prin care i s-a pus in vedere o obligatie de plata in cuantum de 8654 lei reprezentand diferente de impozit rezultate din regularizarea pe anul 2011. Ulterior, la data de 23.07.2012, AFP Sector 4 a emis din oficiu si i-a comunicat o noua decizie de impunere pentru veniturile realizate pe parcursul anului 2011, respectiv decizia nr._ prin care a fost scutit de orice obligatie de plata, stabilindu-se chiar restituirea sumei de 78 lei.
La aproximativ un an dupa emiterea celor doua decizii, AFP Sector 4 emis o a treia decizie de impunere pentru veniturile realizate pe anul 2011 inregistrata sub nr._/17.05.2013 prin care i s-a pus in vedere o obligatie de plata in cuantum de 4722 lei, reprezentand diferente de impozit rezultate din regularizarea anuala pe anul 2011.
In urma emiterii celei de-a treia decizii, organul fiscal a emis totodata si o decizie referitoare la plata de obligatii accesorii, anume decizia nr._/24.05.2013 prin care i s-a pus in vedere plata de accesorii in cuantum de 1178 lei la debitul principal 4722 lei pentru perioada 18.09._13, desi obligatia de plata a acestui debit i-a fost adusa la cunostinta si comunicata abia la 17.05.2013.
Sustine reclamantul faptul ca, de la data emiterii deciziei nr.2, anume 23.07.2012 si pana la data emiterii deciziei nr.3 la 17.05.2013, nu s-a aflat sub o obligatie de plata pe care sa nu o fi indeplinit in mod culpabil asa incat solicitarea de plata de accesorii nu isi gaseste niciun fundament juridic sau logic.
In drept, a invocat prev. art.44, art.45, art.119 din OG nr.92/2003, art.84 din Lg. 571/2003..
In sustinerea cererii a atasat inscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 5756/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul D. Ș. H.. S-a dispus anularea deciziei nr._/24.05.2013 emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 4 Bucuresti. A fost obligată pe parata la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 50 lei reprezentand taxa judiciara de timbru.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 25.01.2012 AFP Sector 4 a emis decizia nr._ pentru veniturile realizate pe parcursul anului 2011, comunicata la 18.07.2012 (astfel cum rezulta din confirmarea de primire aflata la f. nr. 580), prin care s-a pus in vedere reclamantului o obligatie de plata in cuantum de 8654 lei reprezentand diferente de impozit rezultate din regularizarea pe anul 2011.
Ulterior, la data de 23.07.2012, AFP Sector 4 a emis din oficiu, o noua decizie de impunere pentru veniturile realizate pe parcursul anului 2011, respectiv decizia nr._, comunicata in data de 24.08.2012 (f. nr. 61) prin care reclamantul a fost scutit de orice obligatie de plata, stabilindu-se restituirea sumei de 78 lei.
In data de 17.05.2013, AFP Sector 4 a emis o a treia decizie de impunere pentru veniturile realizate pe anul 2011 inregistrata sub nr._/17.05.2013 si comunicata in data de 17.05.2013, aspect confirmat de ambele parti, prin care i s-a pus in vedere reclamantului obligatia de plata in cuantum de 4722 lei, reprezentand diferente de impozit rezultate din regularizarea anuala pe anul 2011.
In urma emiterii celei de-a treia decizii, organul fiscal a emis totodata si o decizie referitoare la plata de obligatii accesorii, anume decizia nr._/24.05.2013 prin care i s-a pus in vedere plata de accesorii in cuantum de 1178 lei la debitul principal 4722 lei pentru perioada 18.09._13.
Parata sustine ca scadenta debitului principal a intervenit la data comunicarii deciziei de impunere nr.3 (nr._/17.05.2013), intrucat, pe de o parte potrivit art.90 din OG nr.92/2003, pe baza constatarilor proprii, organul fiscal are posibilitatea de a modifica din propria initiativa decizia de impunere, aceasta fiind emisa sub rezerva verificarii ulterioare, iar pe de alta parte, contestatorul avea posibilitatea de a se indrepta impotriva decziei de impunere anuala initiala, prin formularea unei contestatii care putea fi formulata in termen de 30 de zile de la comunicare, in situatia in care considera eronat impozitul stabilit prin acest titlu de creanta.
Tribunalul a retinut insa ca pentru impozitul nevirat la scadenta se calculeaza accesorii incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii obligatiei, scadenta fiind stabilita in functie de data comunicarii deciziei prin care s-a stabilit debitul aferent penalitatilor de intarziere, respectiv 60 de zile de la data comunicarii acestei decizii, si nu de la data comunicarii decziei initiale, astfel cum in mod eronat sustine parata in decizia nr.550/19.08.2013 de solutionare a contestatiei.
Tribunalul nu a avut in vedere apararile paratei, intrucat conform principiului general in materia fiscalitatii, respectiv principiul certitudinii impunerii, este necesara elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine.
Prin urmare, in aplicarea acestui principiu general, si organul fiscal are obligatia de a emite decizii in care obligatiile de plata sa fie stabilite in mod precis, atat in ceea ce priveste debitul cat si termenele de plata a acestuia.
Or, este evidenta nerespectarea acestui principiu, atata vreme cat contestatorul nu a avut cunostinta despre debitul datorat, respectiv cel mentionat in cuprinsul celei de-a treia decizii de impunere, decizia nr._/17.05.2013, odata cu care s-a emis si decizia referitoare la plata de obligatii accesorii contestata in prezenta cauza.
Tribunalul a retinut ca potrivit art.84 alin.8 C. fiscal diferentele de impozit ramase de achitat conform deciziei de impunere anuale se platesc in tremen de cel mult 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeaza si nu se datoreaza sumele stabilite potrivit reglementarilor in materie privind colectarea creantelor bugetare.
Mai mult, art.45 din OG 92/2003 stabileste ca actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau de la o data ulterioara mentionata in actul administrativ comunicat, potrivit legii, iar conform al. 2 al aceluiasi articol actul care nu a fost comunicat potrivit art.44 nu este opozabil contribuabilului si nu produce niciun efect juridic.
Astfel, constatand ca decizia nr._/24.05.2013 referitoare la plata de obligatii accesorii aferente debitului principal in cuantum de 4722 lei pentru perioada 18.09._13, nu a fost emisa cu respectarea dispozitiilor legale prevazute de art.84 alin.8 C. fiscal, respectiv dupa expirarea termenului de 60 de zile de la data comunicarii deciziei nr._/17.05.2013 prin care s-a stabilit debitul principal, precum si cele ale art.45 din OG nr.92/2003 referitoare la inopozabilitatea actului fiscal care nu a fost comunicat, tribunalul a admis contestatia formulata si a dispune anularea decziei nr._/24.05.2013.
F. de solutia pronuntata in prezenta cauza, tribunalul a obligat parata la plata cheltuileilor de judecata in cuantum de 50 lei reprezentand taxa judiciara de timbru.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTORULUI 4 A FINANTELOR PUBLICE, apreciind că, hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material (art.488 pct.8 Cod Procedura Civila).
Arata ca in mod nelegal instanta a admis acțiunea formulata, avand in vedere ca prin decizia referitoare la obligațiile accesorii nr._/24.05.2013 au fost stabilite obligații fiscale accesorii in suma totala de 1.178 lei, pentru perioada 18.09._13, reprezentând dobânzi si penalitati de întârziere aferente diferenței de impozit rezultata din regularizarea anuala constatata in plus pe anul 2011 individualizata prin decizia de impunere anuala pentru veniturile realizate aferenta anului 2011 nr._/17.05.2013.
De asemenea, arata faptul ca accesoriile in suma totala de 1.178 au fost calculate de către organul fiscal pe perioada 18.09._13, asupra diferenței de impozit rezultat din regularizarea anuala stabilita in plus in suma de 4.722 lei, individualizata prin decizia de impunere anuala pentru veniturile realizate pa anul 2011.
Motivarea instantei in sensul ca decizia referitoare la plata de obligații accesorii nu a fost emisa cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art.84 alin.8 Cod Fiscal, respectiv dupa expirarea termenului de 60 de zile de la data comunicării deciziei prin care s-a stabilit debitul principal este nelegala.
Astfel dispozițiile normative retinute de către instanta de fond in pronunțarea soluției de admitere a acțiunii, reglementează termenul de plata in care contribuabilul poate efectua obligația de plata stabilita prin decizia de impunere, perioada in care organul fiscal nu poate demara procedura de executare silita a obligației de plata.
In situatia de fata, astfel cum rezulta din actele dosarului, in baza declarației privind veniturile realizate pe anul 2011, a fost emisa decizia de impunere anuala pentru anul 2011 nr._/25.01.2012 cu obligații de plata in cuantum de 4.800 lei reprezentând obligații privind plățile anticipate, decizie ce a fost comunicata la data de 18.07.2012.
Totodata prin decizia de impunere anuala pe anul 2011 nr._/10.07.2012, organul fiscal a modificat decizia inițiala in sensul ca a modificat suma de 4800 lei reprezentând obligații privind plățile anticipate cu suma de 13.532, rezultând o diferența de impozit anuala stabilita in minus in suma de 78 lei.
Ulterior, prin decizia de impunere anulala pe anul 2011 nr._/17.05.2013 comunicata la data de 17.05.2013, organul fiscal modifica decizia anterioara din 10.07.2012, in sensul ca se modifica suma de 13.532 reprezentând obligații privind plățile anticipate cu suma de 8.732 lei, rezultând o diferența de impozit anuala stabilita in plus in suma de 4.722 lei.
In concluzie, suma de 4.722 lei reprezentând diferența de impozit rezultat din regularizarea anuala aferenta anului 2011 avea scadenta la data de 17.09.2012 (60 de zile de la data comunicării deciziei inițiale de impunere nr._/25.01.2012).
Prin urmare, venitul net anual impozabil se stabileste pe fiecare sursa de venit, iar pentru impozitul nevirat la scadenta stabilit se calculeaza accesorii incepand cu ziua imediat urmatoare scadentei si pana la data stingerii obligației, scadenta fiind stabilita in funcție de data comunicării deciziei de impunere inițiale emise pe baza datelor din declarația anuala de venit depusa de contribuabil, respective 60 de zile de la data comunicării deciziei.
Astfel, avand in vedere faptul ca diferența de impozit rezultata din regularizarea anuala constatata in plus pe anul 2011 a fost achitata cu întârziere, respective la data de 31.05.2013, in mod corect a fost emisa decizia de calcul accesorii in raport de dispozițiile art.119, si art.120 Cod Procedura Fiscala.
F. de argumentele prezentate, solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
In drept, art.488 pct.8 Cod Procedura Civila.
In conformitate cu prevederile art. 229 din OG 92/2003, coroborate cu dispozițiile art.30 din O.U.G. nr.80/2013, recursul este scutit de plata taxei de timbru si a timbrului judiciar.
Solicita judecarea si in conformitate cu prevederile art. 411 alin.2 din Codul de Procedura Civila.
Intimatul reclamant D. Ș.-H. nu a formulat întâmpinare în cauză, însă prin concluziile scrise a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând motivele recursului în raport de dispozițiile legale incidente, art. 488 NCPC, actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recurenta pârâtă critică sentința pronunțată de Tribunalul București cu nr. 5756/24.09.2014 ca fiind nelegală și netemeinică sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a normelor de drept material conform art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.
A susținut recurenta că motivarea instanței în sensul că decizia referitoare la plata de obligații accesorii nu a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 84 alin 8 Cod fiscal, adică supă expirarea termenului de 60 de zile de la data comunicării deciziei prin care s-a stabilit debitul principal, este nelegală.
Aceleași aspecte de nelegalitate a sentinței civile rezultă și din motivele de recurs formulate de DGRFP București.
Se reține din înscrisurile dosarului că prima recurentă AFP Sector 4 a emis Decizia nr._ la 25.01.2012 pentru veniturile realizate de intimatul reclamant pentru anul 2011 iar ulterior la 23.07.2012 AFP Sector 4 a emis din oficiu o nouă decizie de impunere pentru veniturile realizate în anul 2011 prin care intimatul reclamant a fost scutit de obligațiile de plată fiind emisă o a treia decizie de impunere pentru aceeași perioadă la 17.05.2013 prin care i-a fost calculat intimatului reclamant diferențe de impozit rezultate din regularizarea pe anul 2011 în suma de 4722 lei, fiind emisă și o decizie referitoare la plata de obligații accesorii la 24.05.2013. Nu pot fi reținute motivele de recurs invocate de cele două recurente privind încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, nefiind evidențiate cu claritate prevederile de drept material încălcate sau aplicate greșit, făcând referire doar la modul de interpretare dat de către instanța de fond privind modul de aplicare a dispozițiilor art. 84 alin 8 Cod Fiscal.
Potrivit dispozițiilor mai sus menționate, pentru impozitul nevirat la scadență se calculează accesorii începând cu ziua imediat următoare scadenței și până la data stingerii obligației, scadență stabilită în funcție de comunicarea deciziei, respectiv 60 de zile de la comunicare și nu de la data comunicării primei decizii, astfel cum în mod greșit înțeleg recurentele pârâte. Organele fiscale au obligația de a emite decizii în care sa stabilească precis obligațiile de plată, atât debitul cât și termenele de plată, ori este evident că intimatul reclamant nu a avut cunoștință de debitul datorat și menționat în cuprinsul cele de-a treia decizii de impunere din 17.05.2013, odată cu care s-a emis și decizia referitoare la plata de sume accesorii contestată în cauză, aspecte legale ce au fost corect reținute de instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 84 alin 8 din Codul Fiscal.
Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 496 Cod procedură civilă urmează a fi respinse ca nefondate recursurile formulate de cele două pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTORULUI 4 A FINANTELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.5756/24.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. Ș. H. și A. N. DE ADMINISTRARE FISCALA PRIN DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Tribunalul București - Secția a II-a C.
Jud.fond.G. G. P.
Red.jud.U.D./2 ex./
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2135/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1752/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
