Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2135/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2135/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 5167/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2135
Ședința publică de la data de 04.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții I. D., D. F.-L., D. E., B. I., U. I., L. F., B. I., P. M., Ș. M., C. P. A., R. A. C. și K.-I. C. în contradictoriu cu pârâții G. R., M. SĂNĂTĂȚII și C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanții, prin avocat D. C., cu împuternicire avocațială de pusă la dosar (fila 10) și pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate, reprezentată prin consilier juridic O.-M. M., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar, lipsind pârâții G. R. și M. Sănătății.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că pârâții M. Sănătății și G. R. au depus întâmpinări, la data de 28.08.2015, respectiv 03.09.2015.
Reprezentantul pârâtei CNAS depune întâmpinare și un set de înscrisuri, comunicând un exemplar și apărătorului reclamanților. Ca și înscrisuri arată că a anexat practică judiciară, precum și deciziile de începere a negocierilor pentru medicamentele ce se solicită în prezenta cauză, dar și minuta în care s-a consemnat încheierea negocierilor pentru medicamentul Yervoy, urmând ca, pentru cele două medicamente menționate, negocierile să se încheie în jurul datei de 10.09.2015.
Curtea comunică apărătorului reclamanților întâmpinările depuse de pârâții G. R. și M. Sănătății, acesta declarând că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de cuprinsul lor.
Av. C. D. depune la dosar cerere de renunțare la judecată a reclamantei P. M..
Reprezentantul pârâtei solicită a se lua act de renunțarea la judecată formulată de această reclamantă.
Având în vedere că întâmpinarea nu este obligatorie, Curtea apreciază că nu este necesară comunicarea întâmpinării depuse astăzi, în ședință publică, de pârâtul CNAS, prin reprezentant, către ceilalți doi pârâți și ia act de faptul că atât apărătorul reclamanților, cât și reprezentantul pârâtei CNAS nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinărilor comunicate în ședința publică de astăzi.
Curtea acordă cuvântul pe excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocată de pârâta CNAS.
Reprezentantul pârâtei CNAS solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS, având în vedere că această autoritate administrează Fondul național unic de asigurări de sănătate, din acest Fond fiind decontate doar medicamentele incluse în Lista de medicamente, or’ medicamentele solicitate în prezenta cauză nu se regăsesc pe această listă. Apreciază că instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă, neputând deconta alte medicamente în afara celor prevăzute în Listă. Învederează că instituțiile responsabile pentru includerea medicamentelor noi, solicitate de reclamanți, pe Lista de medicamente sunt M. Sănătății și Agenția Națională a Medicamentului, instituții ce au obligația de a evalua medicamentele și de a dispune includerea acestora pe Lista de medicamente. Față de aceste considerente, dar și pentru cele expuse pe larg în întâmpinarea depusă solicită admiterea excepției invocate.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a CNAS, având în vedere că cererea reclamanților a fost întemeiată pe dispozițiile art.232 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, ce prevede că Lista de medicamente se elaborează de către M. Sănătății și C. Națională de Asigurări de Sănătate și se aprobă prin hotărâre de Guvern. Consideră, așadar, că toți cei trei pârâți, au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, neîndeplinindu-și obligațiile legale prevăzute de lege.
În replică, reprezentantul pârâtei CNAS, în raport de art. 232 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, învederează că acesta prevede instituțiile responsabile pentru includerea medicamentelor în listă, în cazul de față obiectul îl constituie acordarea unor medicamente și nu includerea acestora pe Lista de medicamente. Pentru acest motiv, apreciază că nu sunt aplicabile în prezenta cauză prevederile art. 232 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
În continuare, Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității acțiunii formulate pe calea ordonanței președințiale în procedura contenciosului administrativ.
Apărătorul reclamanților solicită respingerea excepției invocată de pârâtul M. Sănătății ca vădit nefondată. Învederează că legea contenciosului administrativ nu impune vreo restricție în acest sens, neprevăzând în mod clar că o astfel de procedură nu ar fi admisibilă. Arată, de altfel, că practica este unitară la nivelul Curții de Apel.
Reprezentantul pârâtei CNAS solicită admiterea excepției, pentru motivele formulate de pârâtul M. Sănătății în întâmpinarea depusă.
Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor art. 997 Cod procedură civilă, invocată de pârâtul G. R..
Reprezentantul pârâtei CNAS solicită admiterea excepției. Învederează că, din punctul său de vedere, nu există aparența unui drept. Atâta timp cât medicamentele solicitate de reclamanți nu fac parte din pachetul de servicii de bază, legea prevăzând în acest sens că persoanele asigurate pot beneficia doar de medicamentele incluse în Lista de medicamente, nu se creează prezumția unei aparențe de drept. Deoarece medicamentele solicitate de reclamanți nu sunt incluse în Listă, nu au preț de decontare și nu pot fi decontate din Sistemul Național Unic de Asigurări de Sănătate. Mai mult decât atât, consideră că în situația în care ar fi acordate reclamanților s-ar crea o discriminare între celelalte persoane asigurate ce nu au formulat acțiune în instanță și reclamanții din prezenta cauză. Arată că, dacă prezenta cauză ar fi admisă, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate va fi prejudiciat, având în vedere că la întocmirea acestuia se au în vedere doar medicamentele prevăzute în listă.
Referitor la condiția neprejudecării fondului, apărătorul reclamanților învederează că există o astfel de aparență a temeiniciei cererii de chemare în judecată în condițiile în care două din cele trei medicamente fuseseră deja evaluate la nivelul lunii februarie 2014, fusese elaborat proiectul de hotărâre de guvern, însă acesta nu a mai fost finalizat prin semnare și publicare în Monitorul Oficial. Ulterior cadrul normativ s-a schimbat total, la nivelul lunii iulie 2014, producătorii celor trei medicamente au depus cereri în luna august 2014 și nici la momentul actual acestea nu sunt finalizate. Aceasta în condițiile în care art. 7 din Directiva nr. 89/105/CEE stabilește că termenul maxim în care statele sunt obligate să ia o decizie de includere sau de neincludere este de 180 de zile de la data depunerii cererii. Or, atâta vreme cât în preambulul actelor normative amintite în cererea de chemare în judecată se arată că au fost emise în vederea transpunerii în plan național a Directivei, a fost încălcat chiar cadrul normativ al Directivei. Consideră că nu este previzibil când se vor finaliza aceste proceduri în sensul includerii efective pe Listă.
Mai învederează că la momentul introducerii cererii, în anul 2014, a fost în vigoare și OUG nr. 23 ce prevedea, la art. II, că procedura de includere sau neincludere pe lista de evaluare trebuia să se finalizeze până în luna octombrie 2014. Consideră că la acest moment termenul este depășit, iar aparența de temeinicie este confirmată de faptul că unul dintre medicamente a trecut de negociere și urmează a fi inclus pe listă, astfel că, din acest punct de vedere, excepția inadmisibilității este nefondată.
În ceea ce privește celelalte două condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, urgența măsurii și caracterul vremelnic, apărătorul reclamanților arată că sunt dovedite prin actele medicale depuse la dosarul cauzei și, respectiv, prin existența unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
În replică, referitor la susținerile apărătorului reclamanților cu privire la aplicabilitatea Directivei nr. 89/105/CEE, reprezentantul pârâtului CNAS arată că această directivă nu vizează în mod special reclamanții, ci se adresează exclusiv statelor ce trebuie să implementeze și să stabilească proceduri în vederea aplicării ei. Această directivă are în vedere exclusiv cererile deținătorilor de autorizații de punere pe piață și nu cererile persoanelor fizice. Directiva menționată dă dreptul statelor membre de a alege procedura de includere în listă a medicamentelor. Or’ această directivă a fost implementată, au fost stabilite anumite proceduri și termene, lista a fost actualizată cu medicamente ce au îndeplinit cerința de includere necondiționată în listă în timp ce pentru medicamentele care au îndeplinit cerința de includere condiționată în listă există o altă procedură ce este în curs de derulare. Termenul de includere în listă nu este unul nesigur, iar pentru unul dintre medicamente s-au finalizat negocierile și, conform prevederilor legale în vigoare, în termen de 5 zile deținătorii de autorizație de punere pe piață trebuie să depună toată documentația în vederea încheierii contractelor cost-volum, după care se vor semna contractele. Pentru celelalte două medicamente termenul de negociere prevăzut de lege era de 90 de zile, termen ce se împlinește pe data de 10.09.2015, când va exista și o decizie finală.
Apărătorul reclamanților arată că în cauza nr. 245/03 Merck, Sharp& Dohme vs. Belgia, CJUE a stabilit cu certitudine că termenul maxim de 180 de zile este un termen imperativ. În concluziile avocatului general se arată că sunt două variante dacă un termen impus de o directivă este obligatoriu și acesta este depășit și anume fie varianta aplicării unei sancțiuni sub aspectul legislației europene fie o sancțiune din partea judecătorului național. Consideră că se află în situația în care se adresează judecătorului național pe un aspect cert pentru a constata această încălcare a termenului imperativ impus de Directivă.
Reprezentantul pârâtei CNAS solicită, în situația admiterii cererii, ca acordarea medicamentelor să fie dispusă fie până la includerea acestora în listă, fie până la finalizarea negocierilor pentru contractele post-volum.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal la 20.08.2015, sub dosar nr._, reclamanții I. D., D. F.-L., D. E., B. I., U. I., L. F., B. I., P. M., Ș. M., C. P. A., R. A. C. și K.-I. C. au chemat în judecată pe pârâții G. R., M. SĂNĂTĂȚII și C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la asigurarea către reclamanți a următoarelor medicamente, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală): I. D. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); D. F. L. -VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); D. E. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); B. I. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); U. I. - VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); L. F. - IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY); B. I. - IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY); P. M. - IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY); Ș. M. - IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY); C. P. A. - IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY); R. A. C. - DABRAFENIBUM (denumire comercială TAFINLAR); K.-I. C. - DABRAFENIBUM (denumire comercială TAFINLAR); în temeiul art. 996 alin.3 NCPC s-a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
Prezentând situația de fapt, reclamanții au arătat că, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, au formulat o cerere de chemare în judecată a pârâților pentru „refuz nejustificat de a soluționa o cerere” în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, solicitând obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a următoarelor medicamente: VEMURAFENIBUM, IPILIMUMABUM, ABIRATERONUM, PAZOPANIB. Această cerere formează obiectul dosarului_ aflat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal.
Au invocat reclamanții jurisprudența favorabilă, în spețe similare, a Curții de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, precum și prevederile Directivei 89/105/CEE din 21 decembrie 1988, arătând că scopul acestei directive este de a se asigura că măsurile de stabilire a prețurilor medicamentelor și de compensare a acestora nu discriminează în funcție de originea acestora, intenționându-se să se garanteze că diferențele dintre statele membre privind listele naționale de medicamente compensate sunt bazate pe criterii obiective și verificabile. Art. 6 alin.1 din directiva stabilește că deciziile autorităților naționale privind includerea unor medicamente pe lista medicamentelor cuprinse în sistemul de asigurări de sănătate, precum și că aceste decizii sunt comunicate solicitanților în termen de 90 de zile de la primirea cererilor. În anumite condiții, acest termen poate fi prelungit cu încă 90 de zile. Altfel spus, în orice situație, decizia autorităților naționale de includere sau de neincludere a unui medicament pe aceste liste trebuie să fie luată într-un termen maxim de 180 de zile.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o . decizii în legătură cu interpretarea unor dispoziții ale Directivei 89/105/CEE care au relevanță în prezentul caz. Astfel, în cauza C-245/03 Merck, Sharp & Dohme vs. Belgia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că termenul limită - 90/180 zile - prevăzut de art. 6 alin.1 al Directivei 89/105/CEE/1988 este „un termen obligatoriu pe care autoritățile naționale nu au dreptul de a-1 depăși.". În cauza C-296/03, Glaxosmithkline vs. Belgia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că acest termen este „un termen obligatoriu pe care autoritățile naționale nu au dreptul de a-1 depăși.". În cauza C-424/99 Commission vs. Austria, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că Austria a încălcat dispozițiile art. 6 alin.2 din Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 deoarece solicitanții trebuie să aibă dreptul de a se adresa cu o plângere către „organele judiciare autentice”.
Părțile reclamante au arătat, în esență, că transpunerea dreptului european în materie s-a făcut în mod deficitar prin cadrul normativ existent, aspect de natură a le vătăma dreptul la viață.
În plus, deși medicamentele în discuție fuseseră evaluate încă din cursul anului 2013, fiind făcută propunere de includere în listă, statul român a preferat să modifice cadrul legislativ și să procedeze la o nouă evaluare pe baza noilor norme adoptate.
Din cauza lipsei criteriilor și metodologiei, contrar celor arătate în preambulul OUG nr. 23/2014, în perioada 12.05._14 Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 nu a fost transpusă în plan național în mod corespunzător.
Începând cu 28.07.2014, medicamentele care fac obiectul prezentului dosar - evaluate anterior în temeiul criteriilor și metodologiei prevăzute de Ordinul ministrului sănătății nr. 724/2013 - au fost supuse din nou evaluării potrivit Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014. Și de această dată medicamentele solicitate au îndeplinit criteriile și totuși încă nu sunt introduse pe lista de compensate.
Acest „procedeu” de reevaluare a unor medicamente, care au fost deja evaluate în raport cu legislația în vigoare la acel moment, este nelegal, deoarece se aduce atingere principiului regit tempus actum. In al doilea rând, prin acest mecanism de schimbare a regulilor în timpul jocului, în realitate, se intenționează includerea pe listă a medicamentelor evaluate.
Medicamentele solicitate - VEMURAFENIBUM, IPILIMUMABUM, DABRAFENIB - sunt autorizate pe piața românească de către Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. De asemenea, potrivit reglementărilor în vigoare, prețul de comercializare al acestui medicament este stabilit prin Catalogul Național al preturilor medicamentelor de uz uman autorizate de punere pe piață (CANAMED). Potrivit CANAMED - octombrie 2014, postat pe site-ul Ministerului Sănătății, prețul cu amănuntul al medicamentelor solicitate este: VEMURAFENIBUM - 10.652,35 lei /cutie 240 mg, IPILIMUMABUM- între 19.649,77 lei și 78.853,11 lei/cutie în funcție de concentrație, ABIRATERONUM - 15.393,54 lei/cutie 250 mg, DABRAFENIB - între 23.464,08 și 38.597,61 lei/flacon în funcție de concentrație.
Situația medicală actuală a reclamanților:
- I. D., diagnosticat cu melanom malign mutația BRAF identificată ceea ce recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); se recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF)
- D. F.-L., diagnosticatĂ cu melanom malign mutația BRAF identificată ceea ce recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); se recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF)
- D. E., diagnosticată cu melanom malign mutația BRAF identificată ceea ce recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); se recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF)
- B. I., diagnosticat cu melanom malign mutația BRAF identificată ceea ce recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); se recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF)
- U. I., diagnosticat cu melanom malign mutația BRAF identificată ceea ce recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF); se recomandă tratament cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF)
- L. F., diagnosticată cu melanom malign; se recomandă tratament cu IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY)
- B. I., diagnosticat cu melanom malign; se recomandă tratament cu IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY)
- P. M., diagnosticată cu melanom malign inițial, prin Sentința civilă nr. 521 din 25.02.2015 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București - Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal a beneficiat de tratamentul cu VEMURAFENIBUM (denumire comercială ZELBORAF), însă evoluția nu a fost favorabilă, iar in aceste condiții se recomandă tratament cu ÎPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY)
- Ș. M., diagnosticată cu melanom malign; se recomandă tratament cu ÎPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY)
- C. P. A., diagnosticat cu melanom malign; se recomandă tratament cu IPILIMUMABUM (denumite comercială YERVOY)
- R. A. C., diagnosticată cu melanom malign; se recomandă tratament cu DABRAFENIB (denumite comercială TAFINLAR)
- K.-I. C., diagnosticat cu melanom malign; se recomandă tratament cu DABRAFENIB (denumite comercială TAFINLAR)
Moleculele VEMURAFENIBUM, IPILIMUMABUM, DABRAFENIB au fost aprobate potrivit procedurilor prevăzute de Ordinul ministrului sănătății nr. 318/2008 si nr. 724/2013 dar nu au fost incluse pe Lista medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală,în sistemul de asigurări sociale de sănătate.
De asemenea, începând cu 28.07.2014, aceste medicamente, inclusiv DABRAFENIB - evaluate anterior în temeiul criteriilor si metodologiei prevăzute de Ordinul ministrului sănătății nr. 724/2013 - au fost supuse din nou evaluării potrivit Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014 si au îndeplinit din nou criteriile, dar tot nu au fost introduse pe lista de compensate.
Au susținut reclamanții că prin refuzul pârâților de a actualiza Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, se încalcă dreptul la viață al pacienților. Prin acest refuz, se restrânge accesul pacienților la noile terapii medicale și astfel este afectat direct dreptul la viață al acestora.
În acest sens, sunt invocate art. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 22 și art. 34 din Constituția R., făcându-se referiri și la jurisprudența CEDO.
Au apreciat reclamanții că prezenta cerere de ordonanță președințială îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 NCPC: urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Urgența este dată de prejudiciul direct, imediat și permanent, pe care îl suferă reclamanții, din cauza imposibilității de a-și asigura din veniturile proprii tratamentul necesar, fapt ce le afectează direct dreptul la viață. Aceste medicamente au un preț deosebit de ridicat care îi pune în imposibilitatea de a le achiziționa din resurse proprii, având drept consecință imposibilitatea de a urma tratamentul prescris de medic.
Caracterul vremelnic rezidă din faptul că măsurile solicitate nu au un caracter definitiv, urmând a produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Neprejudecarea fondului este cea de a treia condiție, care derivă din precedenta. În prezenta cerere nu se solicită instanței să aprecieze asupra „fondului dreptului”, ci doar să dispună măsuri provizorii pentru a se asigura tratamentul necesar.
Deși s-a modificat cadrul normativ, Directiva 89/105/CEE nu este transpusă corespunzător de autoritățile române; prin urmare, există, în continuare, „o aparență de temeinicie” a solicitărilor.
Modalitățile prin care autoritățile române au înțeles să transpună în practică Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 contravin chiar prevederilor acesteia în condițiile în care, la nivelul lunii februarie 2014, existau peste 140 medicamente noi deja evaluate favorabil potrivit criteriilor și metodologiei în vigoare atunci; procedeul autorităților de a abroga aceste ordine și de a institui noi criterii și o nouă metodologie și de a „reevalua” din nou aceleași medicamente în vederea includerii pe Listă este abuziv și nelegal.
Este evident că termenul de 90/180 zile prevăzut de Directiva 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 curge de la data formulării primei cereri de includere a medicamentelor pe lista medicamentelor compensate, indiferent dacă, din diverse motive, criteriile și metodologia se schimbă ulterior.
Pârâții nu respectă nici măcar termenele prevăzute de noile reglementări privind criteriile și metodologia includerii pe Lista medicamentelor compensate.
Potrivit art. II din OUG nr. 23/2014, pentru anul 2014, reevaluarea medicamentelor se definitivează până la data de 30 octombrie 2014. In mod corespunzător, art. 9 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, astfel cum a fost modificat și completat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 1200/2014, prevede că pentru anul 2014, reevaluarea medicamentelor din Listă, în condițiile prevăzute de prezentul ordin, se definitivează până la data de 30 octombrie 2014. Așadar, prin această normă specială s-a stabilit pentru anul 2014 un termen limită - 30 octombrie 2014 - până la care procedura de reevaluare a medicamentelor din Listă trebuie finalizată, or acest lucru nu s-a întâmplat.
In prezent, noul cadru normativ nu este complet astfel încât să se asigure transpunerea Directivei 89/105/CEE din 21 decembrie 1988.
Prin Anexa 2, pct. B din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, s-a instituit un nou mecanism dublu în ceea ce privește includerea medicamentelor pe Listă: includere necondiționată; includere condiționată de existența unui contract cost-volum/cost-volum-rezultat.
Din analiza criteriilor și a punctelor alocate acestora, rezultă că includerea condiționată a medicamentelor pe Listă are loc, de regulă, în cazul terapiilor foarte scumpe (ex. cancer); cu alte cuvinte, astfel de medicamente vor fi incluse pe Listă numai dacă se vor încheia în prealabil contracte cost-volum/cost-volum-rezultat între autorități și producători.
La data de 05.11.2014, a intrat în vigoare Ordonanță de urgență a Guvernului nr. 69/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății. Prin acest proiect s-a reglementat contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat.
La 14.01.2015 a intrat în vigoare Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 3/2015 privind modelul de contract, metodologia de negociere, încheiere si monitorizare a modului de implementare si derulare a contractelor de tip cost - volum/cost - volum - rezultat. Se observă că această variantă de „includere condiționată" nu este de natură să satisfacă cerințele termenului imperativ de 180 zile prevăzut de Directiva 89/105/CEE, deoarece finalizarea procedurii este supusă unei condiții suspensive pur potestative din partea pârâților, care pot impune producătorilor de medicamente condiții atât de oneroase încât aceștia vor refuza încheierea contractelor cost-volum/cost-volum-rezultat.
Mai mult, Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 3/2015 urmează să se modifice din nou. Pe site/ul Ministerului Sănătății se află în dezbatere publică un proiect de Ordin de modificare.
În dovedire, a fost propusă proba cu înscrisuri.
Pârâtul M. Sănătății a formulat întâmpinare, înregistrată la 28.08.2015, solicitând respingerea cererii ca inadmisibilă în raport de prevederile art.997 alin.5 din Codul de procedură civilă, pe fond apreciind că nu sunt întrunite condițiile legale pentru a se admite cererea părților reclamante.
Pârâtul G. R. a formulat întâmpinare, înregistrată la 03.09.2015, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
În esență, pârâtul arată că ordonanța președințială nu este admisibilă în materia contenciosului administrativ, fiind incompatibilă cu regimul de soluționare a actelor administrative, cererile în acest domeniu urmând a fi, oricum, soluționate de urgență și cu precădere, potrivit art. 17 din Legea 554/2004. Cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă pentru că cererea de obligare a autorității publice să emită un act administrativ nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr. 554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Condițiile și cazurile în care instanța poate obliga autoritatea publică să emită un act administrativ ori să elibereze un certificat sunt prevăzute expres în art. 8, 17- 18 din Legea 554/2004, legea specială derogatorie de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ.
Prin urmare, admițând că, în esență, obiectul cererii este emiterea unui act administrativ, cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă pentru că nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată în Legea nr.554/2004, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.
Pârâta C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE a depus întâmpinare, înregistrată la data de 04.09.2015, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive pe capătul de cerere privind obligarea la asigurarea medicamentelor solicitate, în raport de incidența în cauză a prevederilor Legii nr. 95/2006; H.G. nr. 720/2008; H.G. nr. 734/2010; H.G. nr. 400/2014; Ordinele ministrului sănătății și președintelui CNAS nr._, nr._, nr._ și nr._, Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014; art. 12 alin.(1), alin.(2) și art. 13 din OUG nr. 77/2011 și excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de art.996 din Codul de procedură civilă, apreciind că în favoarea reclamanților nu există o aparență de drept.
Pe fond, pârâta arată că DCI-urile în discuție pot fi incluse în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicale, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, HG nr.720/2008, cu modificările și completările ulterioare, numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile și etapele impuse de legislația în vigoare.
Precizează că, la data formulării cererii de chemare în judecată, existau deja emise decizii ale ANMDM privind includerea condiționată în listă a medicamentelor solicitate de reclamanți, intrându-se în a doua etapă a procedurii, aceea de negociere cu deținătorii autorizațiilor de punere pe piață. Or, odată cu această din urmă etapă a negocierilor, după cum rezultă din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr._, dar și din art.12 și urm. ale OUG nr.77/2011, decizia nu mai este una limitată la nivelul autorităților publice pârâte, fiind implicate și persoane juridice de drept privat care, prin conduita lor în cursul negocierilor, pot determina atât încheierea contractelor cât și lipsa unui acord în acest sens.
În această situație, atâta timp cât reclamanții nu au demonstrat că a intervenit o amânare sau un eșec al negocierilor dintre CNAS/MS și DAPP, ca urmare exclusivă sau determinată de conduita instituțiilor pârâte, nu poate fi reținută obligația CNAS de a acorda medicamentele în discuție în regim de compensare de 100%.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 996 NCPC, HG nr. 720/2008.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând cu prioritate, conform art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, excepțiile invocate de pârâți, Curtea reține:
- În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate.
Acțiunea civilă implică întrunirea cumulativă a patru condiții generale, respectiv formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală (art.32 NCPC), după cum presupune existența a trei elemente, adică părțile, obiectul și cauza.
Potrivit art. 36 NCPC „Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Astfel, una dintre condițiile cerute pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului de a acționa și, în același timp, a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Calitatea procesuală se determină în concret, „la speță”, în raport de litigiul dedus judecății. Condiția calității procesuale prezintă o importanță considerabilă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate stabili decât între persoanele care își dispută dreptul în litigiu.
Prin reglementarea sa, noul Cod de procedură civilă – art. 36 din Legea nr. 134/2010 – prevede că prin calitatea procesuală se înțelege existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitatea procesuală activă) și, pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În cauza de față, arată Curtea că potrivit art. 231 din Legea nr. 95/2006 „Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 232. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru.”; art. 232 din același act normativ statuează că „(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către M. Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. (2) În listă se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse.”.
Din lectura normelor menționate, Curtea constată că în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind astfel partajată între M. Sănătății și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, respectiv G. R. care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor CNAS competența în legătură cu decontarea medicamentelor respective.
În aceste condiții, Curtea concluzionează că în mod greșit pârâta C. Națională de Asigurări de Sănătate și-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece în raport de obiectul concret al cererii de chemare în judecată, aceste autorități publice sunt implicate în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe lista de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, impunându-se a se analiza în contradictoriu cu acești pârâți cererea de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată.
Pentru considerentele redate, excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS este nefondată și urmează a fi respinsă în consecință.
- Sub aspectul compatibilității procedurii ordonanței președințiale cu procedura de contencios administrativ, Curtea arată că art. 28 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că „Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil și cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.”.
Procedura prevăzută de art.996 și următoarele din codul de procedură civilă se aplică în orice situație ce permite instanței să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări, legea neprevăzând în mod special cazurile în care se aplică, fiind o procedură specială prevăzută de Codul de procedură civilă, aplicabilă în orice situație, doar în contextul în care nu există un alt act normativ care să conțină dispoziții speciale raportat la caracterul un anumit act juridic.
În speță se solicită instanței de contencios administrativ să exercite un control de legalitate, obiectiv, cu privire la refuzul apreciat a fi nejustificat al autorităților pârâte de a include în Lista medicamentelor compensate medicamentele Vemurafenibum (denumire comercială Zelboraf), Ipilimumabum (denumire comercială Yervoy) și Dabrafenibum (denumire comercială Tafinlar), în regim de compensare 100% și să le asigure reclamanților pe bază de prescripție medicală, or", din acest punct de vedere, cererea este inadmisibilă, întrucât pronunțarea asupra măsurii solicitate presupune practic o soluționare a fondului pricinii ce face obiectul dosarului nr._ al acestei instanțe, în care s-a solicitat obligarea autorităților pârâte de a include medicamentele respective în Lista medicamentelor compensate, în regim de compensare 100%.
Pentru ca instanța de contencios administrativ să dispună, așa cum s-a solicitat prin cauza de față, obligarea pârâților să asigure reclamanților medicamentele solicitate, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), trebuie implicit să constate refuzul nejustificat al pârâtelor de a le include, în regim de compensare 100%, în Lista medicamentelor compensate aprobată prin HG nr.720/2008, ceea ce s-a solicitat practic prin acțiunea de fond.
Numai în ipoteza în care acest medicament se afla pe Lista medicamentelor compensate, în regim de compensare 100%, iar pârâții refuzau punerea lui la dispoziția reclamanților, s-ar fi putut fi lua în discuție o analiză a condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art.996 și urm. din Codul de procedură civilă, neexistând nici un impediment care să împiedice acordarea lui, însă, în situația în speță, o admitere a acțiunii ar presupune practic o analiză a refuzului de reglementare a Guvernului R., în forma emiterii unui act administrativ normativ de completare a Listei medicamentelor compensate acest medicament, în regim de compensare 100%, ceea ce face obiectul analizei în fond.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile 996 și urm. NCPC. și art. 14 alin. 1 și 15 alin.1 din Legea nr. 554/2004, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă acțiunea formulată pe calea ordonanței președințiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea reclamantei P. M. la judecata cauzei.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, fiind nefondată.
Respinge cererea formulată de reclamanții I. D., D. F.-L., D. E., B. I., U. I., L. F., B. I., Ș. M., C. P. A., R. A. C. și K.-I. C., toți cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat C. D. din București, .. 10, corp A, ., ., în contradictoriu cu pârâții G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, M. SĂNĂTĂȚII, cu sediul în București, .. 1-3, sector 1 și C. NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 248, ., ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.09.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. M. G. M. H.
Red./th.red. AMG
17 ex. – 16.09.2015
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 2772/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2299/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
