Anulare act administrativ. Decizia nr. 458/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 458/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 41465/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 458
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 5947/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI-DIRECȚIA G. ECONOMICĂ DIRECȚIA VENITURI având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă prin consilier juridic I. L. care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul recurentei reclamante solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pe cale de consecință, schimbarea în tot a sentinței civile atacată cu recurs. Consideră că instanța de fond trebuia să soluționeze în primul rând problema distincției dintre bugetul local al municipiului București și cel al subunității administrativ-teritoriale Sector 4.
Învederează faptul că atât intimata cât și instanța de fond consideră în mod greșit că singurul buget local este bugetul municipiului București însă, așa cum s-a arătat și prin motivele de recurs, atât Legea administrației publice locale nr. 215/2001 cât și art. 2 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, fac referire expresă atât la bugetul municipiului București pe care îl asimilează celui județean în restul teritoriului, cât și la unitățile administrativ-teritoriale, respectiv ale sectoarelor pe care le asimilează bugetului local, chiar dacă instanța, în mod greșit, a precizat în hotărârea judecătorească, că normele legale amintite nu fac referiri la bugetele sectoarelor municipiului București.
De asemenea, consideră că instanța de fond nu a analizat criticile aduse procesului-verbal atacat prin cererea de chemare în judecată, în sensul că nu a făcut referiri cu privire la niciuna dintre sumele contestate. Totodată, apreciază că prevederile din procesul-verbal atacat sunt nelegale în condițiile în care încasarea amenzilor privind circulația pe drumurile publice în baza dispozițiilor OG nr. 2/2001 se fac venit la bugetul local atât cele aplicate persoanelor juridice cât și cele aplicate persoanelor fizice, dispoziții care nu sunt intrate de curând în vigoare și trebuia să fie cunoscute atât de intimată cât și de instanța de fond. Mai mult, amenzile aplicate de RATB sunt aplicate în baza unei hotărâri de consiliu general care face referire tot la OG nr. 2/2001 și care dispune că se fac venit la bugetul local. De asemenea, amenzile preluate de la Administrația finanțelor publice, începând încă din anul 2006, se fac venit tot la bugetul local.
Menționează faptul că pe parcursul hotărârii, instanța de fond nu face referire la multe critici pe care recurenta le-a adus procesului-verbal atacat și mai mult decât atât, instanța spune la un moment dat că sectorul nu poate pretinde pentru bugetul propriu sumele pe care le încasează întrucât nu este prevăzut în hotărâri locale, or, există dispoziții legale să reglementeze acest aspect. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5947/02.12.2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanta Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 4 București în contradictoriu cu pârâta P. M. București - Direcția G. Economică Direcția Venituri ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal nr. V al PMB, s-a dispus ca amenzile evidențiate în anexele procesului verbal, să fie virate la bugetul M. București, dar reclamanta a considerat că acest proces-verbal este nelegal și netemeinic.
Tribunalul a considerat că motivele invocate nu sunt de natură să determine anularea actului contestat.
Potrivit art.7 din HCGMB nr.210/1999, Direcția de Impozite, Taxe Locale și Metodologie Legislativă din aparatul propriu al Primăriei M. București va verifica și controla modul în care compartimentele de specialitate din cadrul primăriilor sectoarelor municipiului București își exercită atribuțiile privind înregistrarea, încasarea și virarea sumelor cuvenite bugetului municipiului București.
Acest articol nu limitează în timp dreptul de control al direcției de specialitate din cadrul PMB asupra serviciilor de specialitate organizate la nivelul sectoarelor, așa cum a susținut reclamanta, ci recunoaște un drept de control al Direcția de Impozite, Taxe Locale și Metodologie Legislativă din aparatul propriu al PMB asupra compartimentele de specialitate din cadrul primăriilor sectoarelor municipiului București, drept de control pe care direcția și-l poate manifesta cât timp HCGMB nr.210/1999 nu a fost desființată printr-un act normativ ulterior sau ca efect al vreunei hotărâri a instanțelor judecătorești.
Împrejurarea că nu este detaliată o procedură de control nu poate reprezenta un motiv de nulitate a procesului-verbal de control, în condițiile în care din cuprinsul acestuia rezultă clar ce nereguli s-au reținut în sarcina reclamantei, ce temei de drept este aplicabil și care sunt măsurile dispuse pentru restabilirea legalității.
Nu se poate nici susține că se încălcă astfel principiile descentralizării ori autonomiei locale, cât timp experții pârâtului nu au verificat modalitatea în care gestionează reclamanta toate veniturile proprii ale sectorului, ci numai aspectele referitoare la sume ce trebuie virate la bugetul municipiului.
Pe aspectele privind temeinicia procesului-verbal, respectiv dreptul PMB de a beneficia de virarea veniturilor din amenzi, tribunalul are în vedere disp. art.8 alin.3 și 4 din OG nr.2/2001, care prevăd că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale, respectiv că sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale.
Potrivit art.82 din legea nr.215/2001, Consiliul General al M. București se constituie, funcționează și îndeplinește atribuțiile prevăzute de dispozițiile legii pentru consiliile locale, care se aplică în mod corespunzător. De asemenea, conform art.36 alin.4 lit.a) din legea nr.215/2001, consiliul local aprobă bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Potrivit art.2 pct.7 și 8 din legea nr.273/2006, buget local este documentul prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile unităților administrativ-teritoriale, iar bugetul local pe ansamblul județului, respectiv al municipiului București reprezintă totalitatea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și bugetului propriu al județului, respectiv ale sectoarelor și al municipiului București, deci bugetul mun. București este un buget local. Cu atât mai mult cu cât pct.56 din același act normativ prevede că unități administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile și județele, fără a face referire la sectoare.
De asemenea, în anexa 1 a legii nr.273/2006 sunt enumerate la cap.I veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale județelor, iar la cap.II veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, orașelor, sectoarelor mun. București și al mun. București, deci bugetul municipiului București nu este asimilat de legea finanțelor publice locale unui buget județean.
Veniturile obținute din amenzi se fac deci venit la bugetul municipiului București, municipiul fiind unitatea administrativ-teritorială în care au sediul ori domiciliul contravenienții, iar nu sectorul, conform normelor enunțate anterior.
Sectorul nu poate pretinde pentru bugetul propriu sumele pe care le încasează cu acest titlu în condițiile în care nu există hotărâri locale prin care să se prevadă cuantumul și tipul de venit care va fi lăsat la dispoziția sectoarelor mun. București conform art.3 din HCGMB nr.210/1999. Modalitatea în care CGMB își administrează patrimoniul reprezintă în acest caz o chestiune de apreciere a oportunității, iar nu de legalitate, care să fie supusă cenzurii instanței de contencios administrativ.
Faptul că încasarea amenzilor se face de către compartimentele de specialitate ale sectoarelor nu poate duce la concluzia că aceste sume sunt venituri ale bugetului local al sectorului în care au fost încasate. Art. 7 din HCGMB nr. 210/1999 reglementează modul de colectare a sumelor cuvenite bugetului municipiului București, iar obligația urmăririi și încasării revine compartimentelor de specialitate ale sectoarelor.
Reclamanta nu este deci îndreptățită să considere că amenzile încasate revin bugetului sectorului, bugetul municipiului București fiind principalul beneficiar al acestor venituri în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a dovedit nelegalitatea procesului-verbal, nefiind vătămată de actul administrativ în vreun drept recunoscut de lege, potrivit art.1 din legea nr.554/2004, deci acțiunea este neîntemeiată, fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal reclamanta Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 4 învederând următoarele:
Instanța a ignorat actele depuse în susținerea cererii de chemare în judecată:
- Așa cum s-a precizat și în cererea de chemare în judecată și cum s-a constatat și anterior irevocabil, prin sentința civila nr. 1282/20.04.2010 și respectiv 2019/18.05.2011 ambele pronunțate de Tribunalul București, Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal și respectiv 4995/17.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001 privind administrația publică locală și ale Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, între P. M. București și Direcția G. de Impozite și Taxe Locale Sector 4 București nu există un raport de subordonare nici din punct de vedere administrativ și nici financiar-contabil.
Totodată, prin aceleași hotărâri judecătorești s-au anulat procesele-verbale de control, instanța constatând că „În mod corect și legal D.G.I.T.L. sector 4 consideră că amenzile contravenționale rezultate din executarea persoanelor fizice trebuie să rămână la bugetul local sectorului 4."
Deși au fost invocate prin cererea de chemare în judecată și atașate acesteia, instanța de judecată nu amintește de aceste hotărâri judecătorești ba mai mult le ignoră, nereținând în tot cuprinsul sentinței civile recurate nici depunerea lor de către instituția recurentă și nici dispozițiile irevocabile din acestea, încurajând prin această atitudine intimata P. M. București să întocmească anual procese-verbale prin care să dispună același tip de măsuri, pe care recurenta este nevoită să le conteste.
Instanța de judecată a aplicat greșit dispozițiile legale în materie invocate prin cererea de chemare în judecată, astfel încât este nevoită să reitereze aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată:
- Conform Hotărârii Consiliului Local Sector 4 nr. 14/2001, privind înființarea Direcției Generale de Impozite și Taxe Locale Sector 4, instituția recurentă funcționează sub autoritatea Consiliului Local al Sectorului 4, nefiind subordonată în niciun fel vreunei alte autorități publice locale sau centrale. Având în vedere cele expuse, efectuarea unui control de către delegații Primăriei M. București la sediul instituției recurente încalcă flagrant principiile descentralizării și autonomiei locale.
Din cuprinsul procesului-verbal contestat se poate constata o gravă necunoaștere a legislației în vigoare și/sau neglijență în aplicarea acesteia de către delegații Primăriei M. București ce s-a materializat prin întocmirea viciată a sus-numitului proces-verbal în ce privește atât condițiile de formă, cât și de conținut.
Cu atât mai mult modul de redactare și comunicare al procesului-verbal (nesemnat de conducătorul instituției sau persoana delegată de acesta) este de natură a face recurenta să considere că opiniile, termenele și recomandările din cuprinsul acestui act nu au fost împărtășite și asumate de către conducerea Primăriei M. București sau a Direcției Venituri.
Cu privire la măsurile dispuse prin procesul-verbal menționat mai sus, s-a precizat faptul că sunt complet nefondate și nelegale pentru următoarele motive:
1. În cauză, instanța de fond trebuia să soluționeze în primul rând problema distincției dintre bugetul local al subunității administrativ-teritoriale, adică bugetul sectoarelor municipiului București și bugetul municipiului București.
Atât, intimata, cât și instanța de fond consideră în mod total greșit că singurul buget local este bugetul municipiului București, aflându-se într-o vădită eroare cu privire la interpretarea noțiunii de buget local, în totală contradicție cu existența bugetelor locale ale sectoarelor municipiului București, care sunt constituite potrivit dispozițiilor legale în materie.
Din analiza Capitolului V - Administrația Publică a M. București a Legii nr. 215/2001 - Legea administrației publice locale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu claritate faptul că, sectoarele ca și celelalte unități teritorial-administrative se bucură de autonomie și nu este prevăzut niciun raport de subordonare între administrația publică locală a sectoarelor față de cea a municipiului, astfel că nu se poate interpreta că singurul buget existent ar fi doar cel al municipiului București. Mai mult decât atât, din interpretarea logică a prevederilor art. 2 pct. 7 și 8 dm Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă fără echivoc faptul că în cazul municipiului București, bugetul local reprezintă bugetul sectorului, bugetul municipiului București reprezentând echivalentul bugetului județean, fiind nominalizat în mod distinct, chiar dacă instanța de fond reține pe pagina 2 a hotărârii judecătorești, faptul că normele legale amintite „ nu fac referire la sectoare „.
Potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 8 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, „în înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: buget local pe ansamblul județului, respectiv al municipiului București - totalitatea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și bugetului propriu al județului, respectiv ale sectoarelor și al municipiului București„
Aceste dispoziții legale au în vedere ca buget local și bugetul de sector, iar prevederile art.l alin. 2 din același act normativ menționează noțiunea de buget local al sectorului alături de cel al comunelor, orașelor și municipiilor iar cea de buget local al municipiului București este menționată după cea de buget local al județului.
2.Cu privire la sumele provenite din încasarea amenzilor privind circulația pe drumurile publice precizăm faptul că acestea se fac venit integral la bugetele locale, indiferent dacă sunt aplicate persoanelor fizice sau persoanelor juridice, în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. 3 și 4 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare:
"ART. 8
(3) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale.
(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale."
3.Cu privire la sumele reprezentând amenzi RATB, s-a precizat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din H.C.G.M.B. nr. 156/2001, privind aprobarea normelor privind desfășurarea transportului în comun în mijloacele de transport ale R.A.T.B. și modul de sancționare a abaterilor săvârșite "contravențiile stabilite prin prezentele Norme Ie sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor."
Mai mult decât atât, dispozițiile art. 8 alin. 4 coroborate cu art. 39 alin.2 lit. b, din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, conduc în mod clar la concluzia că sumele reprezentând amenzi aplicate de RATB se fac venit integral la bugetul local unde își are domiciliul contravenientul.
Astfel: „ART. 8
(4) Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetele locale." ~ „ ART. 39
(1)Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel:
a)de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege;
b)de către instanța judecătorească, în celelalte cazuri.
(2) În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel:
a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică;
4. Cu privire la sumele reprezentând amenzile preluate de la Administrația Finanțelor Publice Sector 4, sau cele de natura acestora, facem precizarea că, în conformitate cu prevederile art. 2 și 3 din Legea 182/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor:
"ART. 2
(1)Prevederile art. I intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007.
(2) începând cu data de 1 ianuarie 2007, activitatea de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenționale aplicate persoanelor fizice potrivit dispozițiilor legale în vigoare se va prelua de la Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate de către organele de specialitate din cadrul unităților administrativ-teritoriale în a căror rază domiciliază contravenientul.
(3) Sumele reprezentând amenzile prevăzute la alin. (2), încasate de organele de specialitate din cadrul unităților administrativ-teritoriale, se fac venit integral la bugetele locale respective."
Având în vedere prevederile art. 2 alin.2 și 3 din Legea nr. 182/2006 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ținând cont de faptul ca activitatea de executare silită a tuturor amenzilor contravenționale ce se încasau și urmăreau de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate a fost preluată de către organele de specialitate din cadrul unităților administrativ-teritoriale în a căror rază domiciliază contravenientul, rezultă în mod clar că toate amenzile contravenționale sus-amintite se fac venit integral la bugetul local al sectorului 4. verbal să le vireze către bugetul municipiului București sunt, de fapt, venituri ale bugetului local al sectorului, că între bugetul acestei subunități teritoriale și cel al M. București există o separare netă, rezultă că în mod nelegal s-a dispus prin procesul-verbal nr. 3600/28.03.2012, înregistrat sub nr. 4696/29.03.2012, la D.G.I.T.L. Sector 4 virarea sumelor menționate către bugetul M. București.
Având în vedere cele arătate mai sus, se poate constata că nu trebuie virată nicio sumă ce provine din amenzile contravenționale sus-amintite, întrucât s-ar încălca prevederile legale invocate.
În concluzie, prevederile procesului-verbal nr. 3600/28.03.2012, înregistrat sub nr. 4696/29.03.2012, la D.G.I.T.L. Sector 4 întocmit de P. M. București - Direcția G. Economică - Direcția Venituri sunt în totalitate neîntemeiate iar măsurile și răspunderea dispuse prin acest proces-verbal au caracter abuziv.
Față de cele expuse mai sus, s-a solicitat admiterea recursului formulat și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței cu nr. 5947/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul cu nr._, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări deși a fost legal citată cu această mențiune, precum și cu copie a motivelor de recurs.
În faza procesuală a recursului nu au fost încuviințate și respectiv administrate probe noi.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin Procesul - verbal nr. 3600/28.03.2012 emis de intimata pârâtă P. M. București, înregistrat la recurenta reclamantă DGITL Sector 4 sub nr. 4696/29.03.2012, s-a stabilit în sarcina acesteia din urmă obligația de a vira către intimata pârâtă următoarele sume:
- 5.087.945,20 lei reprezentând amenzi privind circulația pe drumurile publice;
- 263.782,87 lei reprezentând amenzi RATB și cele stabilite de organele cu atribuții de control din cadrul PMB;
- 1.040.728,15 lei reprezentând amenzile preluate de la Administrația Finanțelor Publice Sector 4 sau cele de natura acestora.
Hotărârea tribunalului, de respingere a cererii de chemare în judecată pentru considerentul că veniturile din amenzi se cuvin bugetului M. București, potrivit disp. art. 8 alin. 3 și 4 din OG nr. 2/2001, este nelegală, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Astfel, potrivit disp. art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr. 182/2006 pentru modificarea și completarea OG 2/2001, prevederile art. I intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007. Începând cu această dată, activitatea de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenționale aplicate persoanelor fizice potrivit dispozițiilor legale în vigoare se va prelua de la Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală si unitățile sale subordonate de către organele de specialitate din cadrul unităților administrativ-teritoriale în a căror rază domiciliază contravenientul. Sumele reprezentând amenzile prevăzute la alin. (2), încasate de organele de specialitate din cadrul unităților administrativ-teritoriale, se fac venit integral la bugetele locale respective.
Reclamanta a fost înființată, cu data de 02.04.2001, prin Hotărârea Consiliului Local sector 4, nr. 14/29.03.2001, ca serviciu public de interes local, sub autoritatea Consiliului Local sector 4, având personalitate juridică și finanțare integrală de la bugetul local al sectorului 4.
În raport de dispozițiile art. 2 alin. 3 din Legea 182/2006, se constată că sumele reprezentând amenzi, încasate de către reclamantă se fac venit integral la bugetul sectorului 4 București, iar nu la bugetul municipiului București.
Nu are relevanță în cauză faptul că hotărârea prin care a fost înființată reclamanta își are fundamentul juridic în HCGMB în baza căreia a fost exercitat controlul, relevante fiind prevederile legale anterior menționate.
Potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale, iar sectoarele municipiului București sunt subdiviziuni administrativ teritoriale.
Numai că administrația publică a municipiului București, reglementată distinct în cap. 5 al Legii 215/2001, prezintă anumite particularități, pornind de la premisa că fiecare dintre sectoare are propriile autorități publice locale (deliberative și executive), alese direct de cetățenii de pe raza teritorială respectivă, în condițiile legii pentru alegerea administrației publice locale, ca și autoritățile publice similare de la nivelul municipiului.
De asemenea, consiliile locale și primarii sectoarelor funcționează în condițiile prevăzute de lege pentru consiliile locale și primarii unităților administrativ teritoriale.
Toate aceste trăsături caracteristice ale administrației publice organizate în cadrul sectoarelor conduc la concluzia că dispozițiile Legii nr. 215/2001 nu pot fi interpretate în sensul că la nivelul sectoarelor este exclusă orice dimensiune a autonomiei locale sau că, deși subdiviziuni ale municipiului București nu au buget propriu care reprezintă bugetul local al fiecărui sector în parte.
În consecință, noțiunea de bugete locale la care se referă art. 2 alin. 3 din Legea nr. 182/2006 trebuie înțeleasă în cazul municipiului București, nu doar în sensul de buget local al municipiului, ci și în sensul de bugete locale al sectoarelor.
Faptul că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres faptul că amenzile în litigiu constituie venituri la bugetele sectoarelor municipiului București nu înseamnă că destinația acestora este, exclusiv bugetul municipiului București, atât timp cât din interpretarea dispozițiile Legii 215/2001 și ale Legii 273/2006 privind finanțele publice locale rezultă că sectoarele municipiului București dispun de bugete proprii care reprezintă bugete locale, întocmai ca autoritatea administrativ teritorială ale cărei subdiviziuni sunt cele șase sectoare.
Reținând aceste aspecte, Curtea apreciază ca fiind pertinente și argumentele de text invocate de recurenta reclamantă în susținerea cererii de admitere a pretențiilor sale, respectiv disp. art. 8 alin. 3 și 4 din OG nr. 2/2001 (în ceea ce privește amenzile privind circulația pe drumurile publice), art. 20 din HCGMB nr. 156/2001 și art. 8 alin. 4 coroborat cu art. 39 alin. 2 lit. b din OG nr. 2/2001 (în ceea ce privește amenzile RATB) și art. 2 alin. 2 și 3 din Legea nr. 182/2006 (în ce privește sumele reprezentând amenzile preluate de la Administrația Finanțelor Publice Sector 4 sau cele de natura acestora), norme legale din care rezultă concluzia că se sumele în discuție se fac venit la bugetul local, buget distinct de cel al M. București.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, Curtea, în temeiul disp. art. 312 C.pr.civ., va admite recursul, va casa în tot sentința civilă recurată în sensul că va admite cererea de chemare în judecată.
În consecință, Curtea va dispune anularea procesului-verbal nr. 3600/28.03.2012 întocmit de pârât și înregistrat la reclamantă sub nr. 4696/29.03.2012.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G. DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE SECTOR 4 BUCUREȘTI cu sediul în București, .. 50-54, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 5947/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M. BUCUREȘTI - DIRECȚIA G. ECONOMICĂ DIRECȚIA VENITURI cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6.
Casează în tot sentința civilă recurată în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată.
Dispune anularea procesului-verbal nr. 3600/28.03.2012 întocmit de pârât și înregistrat la reclamantă sub nr. 4696/29.03.2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. G. A. FarmathyMirela M. P.
GREFIER
E. S.
Red./Dact. MMP
2 ex. – 25.02.2015
Tribunalul București – Secția C.
Jud. fond R. E. M.
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 08/2015. Curtea de... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 444/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
