Anulare act administrativ. Decizia nr. 3114/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3114/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 24261/3/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3114
Ședința publică de la 28.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 7871/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI și I. M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-pârâtă I. M., prin reprezentant convențional, avocat D. Ș., care depune împuternicire avocațială în ședință publică, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimata-pârâtă, prin reprezentant convențional, învederează că instanța de fond, în temeiul dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004 a respins ca prescrisă acțiunea formulată de către recurentul-reclamant în fond și care viza anularea dispoziției 7628/5.04.2007. În motivare s-a reținut faptul că acțiunea este prescrisă în condițiile în care recurentul a luat cunoștință de emiterea dispoziției cel puțin la data de 5.03.2013, iar acțiunea a fost formulată data de 11.07.2014, deci cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. În acest sens instanța de fond a făcut referire la adresa VB/2556/P 2013 de la fila 123 din dosarul de fond care confirmă că prefectul a cunoscut acest act cel mai târziu la data de 5.03.2013. Recurentul a susținut prin motivele de recurs că de fapt a fost vorba de o eroare de redactare și că în fapt a primit această dispoziție în anul 2014. Apreciază această motivare ca fiind doar de circumstanță deoarece este un act oficial care arată în mod indubitabil că a luat cunoștință de această dispoziție la data de 5.03.2013, iar nu la 5.04.2013. Chiar dacă prin absurd s-ar accepta această motivare este evident că până la primul termen de judecată recurentul – reclamant ar fi venit în fața instanței de judecată de fond cu o cerere precizatoare în care să învedereze acest aspect, ori nu a făcut acest lucru. Abia după motivarea sentinței de către instanța de fond a venit prin motivele de recurs să susțină această motivare de circumstanță. De altfel nu este întâmplător că instanța de fond a reținut că recurentul reclamant a luat la cunoștință cel puțin la data de 5.03.2013 fiindcă această dispoziție a cărei anulare a fost solicitată a fost emisă în anul 2007 la data de 5 aprilie. Practic de la acea dată recurentul-reclamant a cunoscut de existența acestei dispoziții. Nu se poate susține că la acea vreme nu exista o prerogativă a prefectului de a verifica legalitatea actelor administrative emise de primărie, deoarece Legea nr. 340 prin care Instituția Prefectului a fost abilitată a efectua controlul de legalitate a fost adoptată în anul 2004, iar dispoziția atacată a fost emisă în anul 2007. Astfel, practic, în efectuarea controlului de legalitate a luat la cunoștință de această dispoziție. Solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată și depune chitanță în acest sens.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7871/26.11.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantul P. M. București în contradictoriu cu pârâții P. G. al M. București și I. M., prin care s-a solicitat anularea dispoziției nr.7628/05.04.2007 emisă de pârâtul P. G. al M. București, obligându-l pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. M. București, solicitând casarea sentinței recurate și reținea cauzei spre rejudecare.
Sunt invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C.pr.civ. (2010), când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, se arată că prima instanță a respins cererea formulată de Prefect în exercitarea prerogativelor sale de verificare a legalității actului, ca prescrisă, motivând că P. M. București a cunoscut aspectele de nelegalitate ale actului atacat din data de 5.02.2013. Așa cum a precizat și în fața primei instanțe, documentația actului a fost comunicată de către P. G. al M. București la data de 13.02.2014 și verificată pentru legalitate în data de 5.03.2014 (a se vedea adresa nr.VB/2556/P/5.03.2014-procedura prealabilă), dată la care P. a identificat motivele de nelegalitate ale actului administrativ (au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent pentru o suprafață mai mare de teren decât cea la care notificatoarea era îndreptățită), motive care au fost invocate și de către Secretariatul CCSD din cadrul ANRP la returnarea dosarului către entitatea investită cu soluționarea notificării.
Chiar dacă la redactarea adresei nr. VB/2556/P/5.03.2014 s-a strecurat o eroare de tehnoredactare în ceea ce privește anul emiterii (trecându-se 2013 în loc de 2014), din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu certitudine că dosarul administrativ a fost comunicat Prefectului în data de 13.02.2014, fiind înregistrat sub nr. 2556.
Prin urmare, acțiunea este formulată în termenul prevăzut de art.11 alin.1 și 3 din Legea nr. 554/2004, care începe să curgă de la momentul comunicării actului către Prefect.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă I. M. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că motivele recurentului sunt de circumstanță, din probele dosarului rezultând că a luat cunoștință de existența Dispoziției nr.7628/5.04.2007 cel mai târziu la data de 5.03.2013, fapt incontestabil conform adresei VB/2556/P/5.03.2013.
Intimatul pârât P. G. AL M. BUCUREȘTI nu a formulat întâmpinare.
Analizând cererea de recurs, Curtea o constată fondată, pentru următoarele argumente:
Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr. 554/2004 „P. poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de prezenta lege. Acțiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru”.
Potrivit art.11 alin.1 și 3 din Legea nr.554/2004, cererea Prefectului prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, în virtutea exercitării dreptului la tutela administrativă, se poate introduce în termen de 6 luni de când a cunoscut existența actului nelegal.
Prima instanță a reținut greșit că reclamantul a avut cunoștință de existența actului administrativ a cărui anulare o solicită cel puțin de la data de 5.03.2013. Astfel, din probele dosarului rezultă că dosarul constituit în temeiul Legii nr.10/2001 în care s-a emis Dispoziția atacată nr.7628/5.04.2007 a fost înregistrat la Instituția Prefectului M. București sub nr. 2556/13.02.2014 (fila 125 la dosarul de fond). Coroborând probele dosarului rezultă că adresa nr. VB/2556/P/5.03.2013 emisă de Prefect prin care a cerut reanalizarea Notificării, conține o eroare materială cu privire la data emiterii care este 5.03.2014, iar nu 5.03.2013, cum greșit este menționat, dovadă în acest sens stând atât data înregistrării Dispoziției și a dosarului aferent la Instituția Prefectului M. București, cât și data înregistrării adresei Prefectului la registratura Primăriei municipiului București care este 6.03.2014 (fila 121).
Prin urmare, cererea de chemare în judecată formulată la data de 14.07.2014 a fost introdusă în termenul prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, calculat în raport cu data luării la cunoștință asupra actului atacat și anume 13.02.2014.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 și art. 498 alin.2 raportat la art.488 pct.8 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant P. M. BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 7871/26.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimații-pârâți P. G. AL M. BUCUREȘTI și I. M..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. VEC/tehnored. B./
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2990/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
