Anulare act administrativ. Decizia nr. 3134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3134/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 7782/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3134
Ședința publică de la 28.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta reclamantă ., împotriva sentinței civile nr.6646/20.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul pârât I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul pârât prin consilier juridic D. C., care depune delegație la dosar, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 coroborat cu art.411 alin.2 C.pr.civ.
Curtea pune în discuție excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât prin întâmpinare.
Intimatul pârât, prin consilier juridic susține excepția nulității cererii de recurs, invocând prevederile art.286 alin.1 lit. d și alin 3 din C.pr.civ., nefiind indicate motivele de recurs.
Curtea acordă cuvântul și în dezbaterea pe fond a cererii de recurs.
Intimatul pârât, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de recurs ca nefondată, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Curtea, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare, atât pe excepția de nulitate a recursului, cât și pe fondul cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6646/20.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității, excepție invocată de pârâtă, fiind respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta . împotriva INSPECTORATULUI DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER.
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei T. și transmisă spre competentă soluționare Tribunalului București, reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu I. de S. pentru controlul în Transportul Rutier anularea procesului verbal de reținere a plăcuțelor cu număr de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare . nr._/10 iulie 2013.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul a depus la data de 23 iulie 2014 întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de lipsa procedurii prealabile.
Analizând cu prioritate această excepție instanța a reținut:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției nr._ din 10 iulie 2013 reclamanta a fost sancționată contravențional, reținându-se faptul că aceasta ar fi efectuat transport rutier public de marfă, fără a deține copia conformă a licenței comunitare.
La aceeași dată, pârâta a perfectat și procesul verbal seria_ prin care s-au reținut plăcuțele de înmatriculare ale autoturismului precum și certificatul de înmatriculare al acestuia.
Regimul juridic al celor două acte perfectate este distinct, în concepția legiuitorului.
În drept, Tribunalul reține că potrivit Ordinului 108/2010: „Împotriva măsurii de suspendare se poate formula plângere la instanța de contencios administrativ în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.”
Față de acest regim juridic statuat de legiuitor cu privire la măsura dispusă prin intermediul procesului verbal contestat în speță, Tribunalul reține că obiectul prezentului litigiu îl constituie o acțiune de contencios administrativ îndreptată împotriva unui act administrativ.
Conform art. 7 din Legea nr. 554/2004: „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată … trebuie să solicite autorității publice emitente… revocarea în tot sau în parte a actului”.
Aceste dispoziții legale se coroborează cu art. 193 cpc conform căruia, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Prevederea din legea specială stipulează expres faptul că plângerea adresată împotriva procesului verbal de reținere se va face „în condițiile legii contenciosului administrativ”, aspect care face aplicabilă inclusiv norma art. 7 din acest act normativ, respectiv obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile. În materia contenciosului administrativ neîndeplinirea procedurii prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 constituie un fine de neprimire, ceea ce face ca acțiunea promovată fără îndeplinirea acestei proceduri să fie inadmisibilă.
În speță, la dosarul cauzei nu s-a depus dovada efectuării acestei proceduri. Reclamantei i s-a comunicat întâmpinarea formulată, având dreptul să formuleze un răspuns în termenul dat.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis excepția invocată de pârâtă și a respins în consecință acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta . solicitând admiterea acestuia si in rejudecare trimiterea cauzei in rejudecare la Judecătoria T. sau la Judecătoria București.
A formulat o plângere contravenționala impotriva procesului verbal nr._/10.07.2013 prin care a fost sancționată contravențional pentru transport rutier de marfa fara a deține copia conforma a licenței comunitare si prin procesul verbal nr._/10.07.2013 s-au reținut placutele de inmatriculare si certificatul de înmatriculare al autovehiculului.
Cand a formulat plângerea contravenționala a formulat-o in baza OG 2/2001 considerand-o ca plângere impotriva unui proces verbal de contravenție prin care a solicitat anularea acestuia ca nefondat si nu ca anulare a unui act administrativ cum a recalificat-o instanța de fond de la Judecătoria T. si a dispus declinarea acesteia.
Ca atare, nu trebuia sa îndeplinească procedura prevăzuta de Legea contenciosului administrative nr.554/2004.
ISCTR nu întocmește acte cu caracter administrativ ci procese verbale de contravenții care pot fi atacate cu plângeri contravenționale pe drept comun prevăzute
Intimatul-pârât I. de S. pentru Controlul in Transportul Rutier - I.S.C.T.R.(denumit in continuare I.S.C.T.R.) in temeiul art. 205 cod procedura civila, in termenul legal, a formulat întâmpinare, invocând in temeiul art. 489 alin. 1 si 2, cod procedura civila, coroborat art. 486 alin. 1 lit. d si alin. 3 cod procedura civila, nulitatea recursului formulat de către recurenta-reclamanta.
Recurenta-reclamanta nu isi intemeiază, in drept, cererea de recurs neprecizând care sunt motivele de casare pe care isi întemeiază cerere.
In conformitate cu prevederile art. 486 C.pr.civ, Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea "greșelilor anume imputate""
Conform art. 488 C.pr.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8, denumite generic motive de recurs.
Motivele de recurs vizează nelegalitatea hotărârii atacate. Acestea sunt doar cele prevăzute limitativ în art. 488 C.pr.civ., care reprezintă cauza recursului.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8.
In art. 486 alin. 1 si 3 din codul de procedura civila, sunt enumerate mențiunile pe care cererea de recurs trebuie sa le cuprindă, printre care: numele si prenumele, domiciliul sau reședința pârtii in favoarea căreia se exercita recursul, motivele de nelegalitate pe care se intemeiaza recursul si dezvoltarea lor sub sancțiunea nulității.
Având in vedere dispozițiile codului de procedura civila, mai sus menționate a solicitat admiterea excepției nulității recursului astfel cum a fost formulata, si pe cale de consecința anularea recursului formulat de către recurenta-reclamanta.
In cazul respingerii acestei excepții, fata de recursul formulat de către reclamanta ., solicită respingerea acestuia având in vedere următoarele considerente:
Prin sentința recurata instanța de fond in mod corect a respins ca inadmisibila cererea introductiva de instanța considerând ca reclamanta nu a urmat procedura prealabila prevăzuta de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, anterior investirii instanței de contencios administrativ pentru anularea actului administrativ constând in procesul verbal de reținere a plăcutelor cu numărul de inmatriculare si a certificatului de inmatriculare . nr._ din data de 10.07.2013.
Instanța de fond, in mod corect, a reținut in cauza nerespectarea de către recurentul - reclamant a dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, dispoziții conform cărora, cel care se considera vătămat in dreptul sau, are obligația ca, inainte de a ataca acel act injustiție, pentru realizarea dreptului sau, sa formuleze plângere prealabila, numai dupa ce emitentul actului atacat răspunde petentului sau numai dupa ce, in termenul legal, emitentul actului atacat, nu solutionează plangerea. persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța de contencios administrativ.
Astfel ca, numai dupa parcurgerea etapelor mai sus menționate, daca nu s-a obținut realizarea dreptului subiectiv vătămat de un act administrativ, se va putea introduce acțiune la instanța judecătoreasca.
Solicită instanței de recrus, sa retina ca, in speța dedusa judecații, nu este incidența situația de excepție prevăzuta de dispozițiile art.7 alin (5) din aceeași lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispoziții conform cărora nu este obligatorie plângerea prealabila in cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Naționala a Funcționarilor Publici sau a celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, intrucat, in speța, nu ne aflam ., atâta timp cat recurentul -reclamant trebuia sa se adreseze instituției cu plângere prealabila prin care sa solicite revocarea actului administrativ vătămător, in opinia sa, respectiv actul administrativ constând in procesul verbal de reținere a plăcutelor cu numărul de inmatriculare si a certificatului de inmatriculare . nr._ din data de 10.07.2013 prin care s-a dispus măsura administrativa a suspendării dreptului de utilizare a vehiculului având numărul de inmatriculare_
Astfel, din interpretarea textelor de lege anterior enunțate, rezulta faptul ca, pentru a da eficienta dispozițiilor legale, cercetarea legalității actelor administrative se face in limitele stabilite in cadrul procedurii privind plângerea prealabila. Orice cerere ulterioara adresata instanțelor judecătorești trebuie sa se circumscrie obiectului plângerii prealabile, sub sancțiunea respingerii ca inadmisibila.
Recursul grațios are caracter obligatoriu, fiind reglementat spre a oferi persoanelor interesate, posibilitatea rezolvării reclamației lor pe cale administrativa, procedura obligatorie impusa si de noua Constituție Europeana care consacra pentru prima data in catalogul drepturilor fundamentale, dreptul persoanelor la o buna administrare.
Ori, existenta unui asemenea drept presupune si recunoașterea posibilității pentru organul administrativ de a asigura aceasta buna administrare, posibilitate concretizata in dreptul de a nu fi obligata sa participe la un proces care putea fi evitat prin soluționarea pe calea administrativa, prevăzuta de dispozițiile legii speciale - Legea nr.554/2004.
In speța dedusa judecații, nu a fost exercitat recursul administrativ prealabil, inainte de data investirii instanței cu soluționarea prezentei cererii de chemare in judecata, respectiv reclamantul nu s-a adresat cu plângere prealabila prin care sa solicite revocarea actului administrativ, respectiv procesul verbal de reținere a plăcutelor cu numărul de inmatriculare si a certificatului de înmatriculare . nr._ din data de 10.07.2013
Având in vedere argumentele de mai sus solicită a fi respins recursul formulat de către recurentul-reclamant, împotriva Sentinței civile nr. 6646/20.10.2014, pronunțata de către Tribunalul București -Secția A-II-A C. Administrativ si Fiscal si pe cale de consecința menținută ca temeinica si legala sentința recurata.
Recurenta-reclamantă . a formulat și răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, reluând susținerile din recurs.
Deliberând asupra excepției nulității recursului, precum și asupra fondului recursului, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată următoarele:
Cu referire la excepția nulității recursului, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă ca atare având în vedere împrejurare că prin cererea de recurs recurenta-reclamantă a invocat motive de recurs ca pot fi încadrate în temeiul art. 489 alin. 2 c.proc.civ. în motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 3, 5 și 8 C.proc.civ.
Astfel cu referire la susținerile potrivit cărora în mod greșit prima instanță a analizat cererea introductivă în temeiul dispozițiilor legii nr. 554/2004, motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 3 și 5 C.proc.civ. în sensul că deși s-a adresat inițial judecătoriei cu o plângere contravențională, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea principiului disponibilității și a competenței prevăzută de art. 31 din OG nr. 2/2001, Curtea constată că nu sunt fondate.
Instanța de control judiciar constată că la prima instanță ulterior declinării competenței de la Judecătoria T., recurenta-reclamantă nu a invocat aceste împrejurări, în sensul că nu dorește să fie soluționată cererea în temeiul legii nr. 554/2004, ci exclusiv ca și plângere, în plus, apărătorul petentei învederând la data de 21.01.2014-fila 20 din dosarul Judecătoriei T.-că este de acord cu declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului, cauză având în urma disjungerii din dosarul nr._ al aceleiași instanțe, acest obiect, plângerea contravențională fiind soluționată de Judecătoria T., declinarea competenței vizând exclusiv solicitarea petentei de anulare a măsurii administrative de reținere a plăcuțelor de înmatriculare adoptată prin procesul-verbal de reținere a plăcuțelor din 10.07.2013.
Din această perspectivă, se constată că dispozițiile art. 129-131 și art. 488 pct. 3 c.proc.civ. impuneau invocarea excepției necompetenței materiale în fața primei instanțe, iar numai în măsura în care această excepție era soluționată în sensul respingerii sau nu era soluționată, necompetența putea face obiectul căii extraordinare de atac.
Totodată se constată că nu a fost încălcat nici principiul disponibilității, luând în considerare că prezenta cauză vizează solicitarea privind anularea măsurii administrative de reținere a plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare, iar nu și plângerea contravențională, aceasta făcând obiectul unui dosar aflat pe rolul Judecătoriei T.-fila 14 dosar al acestei instanțe, astfel încât în mod corect prima instanță a constatat că în raport de acest obiect al cauzei se impunea analizarea regimului juridic reglementat de Legea nr. 554/2004, republicată, nefiind fondat nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C.proc.civ..
Sub aspectul motivului de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C.proc.civ., Curtea constată că într-adevăr procesul-verbal privind reținerea plăcuțelor și a certificatului de înmatriculare putea fi atacat în condițiile legii nr. 554/2004, prin urmare inclusiv sub aspectul exigențelor prevăzute de art. 7 din acest act normativ, sub aspectul obligativității recurentei-reclamante ca anterior solicitării de anulare în fața instanței de contencios administrativ să se adreseze în prealabil autorității publice emitente în vederea revocării pe cale administrativă a acestuia, obligație pe care însă recurenta-reclamantă nu a îndeplinit-o, nefiind incidente disp. art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 cu privire la situațiile în care o astfel de procedură prealabilă nu este obligatorie, dispozițiile ANEXA 1b la procedura reglementată prin OMT nr. 386/2010 prevăzând că o astfel de măsură poate fi atacată în contenciosul administrativ în condițiile legii nr. 554/2004, prin urmare fiind obligatorie respectarea disp. art. 7 alin. 1 din acest din urmă act normativ, care constituie dreptul comun în această materie, considerente față de care în temeiul art. 496 și 498 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi respins prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.
Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă ., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr.6646/20.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul pârât I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier cu sediul în București, ..38, sect.1, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
red. GD/AC
2 ex/
Jud. fond:A.I.G.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 770/2015. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1993/2015.... → |
|---|
