Pretentii. Decizia nr. 2010/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2010/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 2255/87/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 2010
Ședința publică din data de 06.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: D. D. M.
GREFIER: D. G. D.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta-reclamantă P. N. împotriva sentinței nr. 688/7.10.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSTITUȚIA PREȘEDINTELUI CONSILIULUI JUDEȚEAN TELEORMAN, în cauza având ca obiect refuz nejustificat.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: la data de 20.03.2015, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă a depus înscrisuri, în dublu exemplar; la data de 1.04.2015, recurenta-reclamantă a depus concluzii scrise; părțile au solicitat judecata în lipsă, conform art. 411 din Codul de procedură civilă.
Curtea rămâne în pronunțare, în principal, asupra excepției nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, iar, în subsidiar, asupra cererii de recurs.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
Prin sentința nr. 688/7.10.2014, Tribunalul Teleorman a respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și lipsei plângerii prealabile, invocate de pârâtă, precum și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. N. în contradictoriu cu pârâta Instituția Președintelui Consiliului Județean Teleorman, având ca obiect contestarea refuzului nejustificat de comunicare a actului în baza căruia s-a procedat la efectuarea unor rețineri din salariu, precum și anularea măsurii de reținere din salariu a sumei de 27 lei lunar.
Împotriva acestei sentințe, la data de 08.12.2014, a formulat recurs reclamanta P. N., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenta a susținut, în primul rând, că sentința recurată nu este motivată corespunzător, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care instanța de fond a rezervat puțin spațiu motivării, trecând în mod lapidar peste susținerile părților și înscrisurile depuse la dosar, fără să clarifice următoarele aspecte: dacă dispoziția respectivă constituie baza legala a reținerii, de ce dispoziția vizează altă sumă de bani, din ce motive nu s-a pus în executare timp de peste 2 ani, dacă în intervalul 2011-2014 s-au exercitat acte de executare a dispoziției nr. 728/2011, existând și sancțiunea perimării, ce drepturi încasate necuvenit reprezintă suma de_ lei, ce s-a recuperat din acest total și ce a mai rămas de recuperat, dacă s-a obținut o hotărâre judecătorească irevocabilă, așa cum a condiționat însăși emitentul măsura reținerii salariale, care este decizia obținută conform prevederilor art. 169 alin. 2 din Codul muncii. A susținut recurenta-reclamantă că, fără a clarifica aceste aspecte și fără ca intimatul-pârât să facă dovada că este în drept să pună în executare dispoziția nr. 728/2011, se conturează ipoteza că judecătorul nu a deslușit fondul, iar motivarea este străină de natura pricinii.
În al doilea rând, recurenta a susținut că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele argumente: instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 85 din Legea nr. 188/1999; în mod greșit a reținut instanța de fond că măsura contestată este rezultatul executării dispoziției nr. 728/27.12.2011, în condițiile în care acest act este invocat cu scopul de a acoperi omisiunea pârâtului de a emite o decizie de imputare pentru suma urmărită; instanța de fond nu a observat că a intervenit amnistia fiscală potrivit dispozițiilor Legii nr. 124/2014 privind unele măsuri referitoare la venituri de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 si 8 din Codul de procedură civilă, art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 117 din Legea 188/1999, art. 164 din Codul muncii.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La data de 29.01.2015, intimatul-pârât PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN TELEORMAN a depus la dosar întâmpinare (filele 12-18), prin care a invocat în principal excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea excepției de nulitate, intimatul-pârât a arătat că cererea de recurs nu este redactată și semnată de avocat, astfel cum impune art. 13, art. 83 alin. 3 și art. 486 alin. 1 lit. e) din Codul de procedură civilă, cerință prevăzută expres sub sancțiunea nulității prin dispozițiile art. 486 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
În subsidiar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând că recurenta nu a făcut altceva decât să reitereze argumentele susținute prin cererea de chemare în judecată. A susținut că sentința recurată este legală sub toate aspectele analizate.
În drept, intimatul-pârât a invocat art. 205-208 din Codul de procedură civilă.
La data de 16.02.2015, recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare (filele 33-37), prin care a solicitat respingerea excepției de nulitate a recursului, față de decizia Curții Constituționale nr. 462/17.09.2014, publicată în M.O. nr. 775/24.10.2014, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 2 teza a II-a, art. 83 alin. 3 și art. 486 alin. 3 din Codul de procedură civilă, întrucât limitau accesul la justiție. În continuare, recurenta-reclamantă a reiterat argumentele prezentate în cuprinsul cererii de recurs.
Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, Curtea o va respinge ca nefondată, având în vedere că, prin decizia nr. 462/17.09.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 775/24.10.2014, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. 2 teza a II-a, art. 83 alin. 3 și art. 486 alin. 3 din Codul de procedură civilă, întrucât limitau accesul la justiție.
Examinând prezentul recurs, prin prisma celor două motive de casare invocate, Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Nu poate fi primit motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 din Codul de procedură civilă, întrucât instanța de fond a respectat dispozițiile art. 425 din Codul de procedură civilă, prezentând motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția pronunțată. Împrejurarea că judecătorul fondului nu a analizat unele dintre susținerile recurentei-reclamante nu este de natură a conduce la incidența motivului de casare invocat, întrucât cauza a fost soluționată prin raportare la obiectul dedus judecății, instanța de fond precizând expres că nu pot fi analizate aspectele privind nelegalitatea măsurii de reținere din salariu a sumei de 27 lei lunar, întrucât reclamanta nu a înțeles să conteste dispoziția nr. 728/27.12.2011 a Președintelui Consiliului Județean Teleorman.
De asemenea, este neîntemeiat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constatând că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Astfel, pe de o parte, tribunalul a constatat în mod corect, prin raportare la obiectul explicit al acțiunii, că refuzul invocat de recurenta-reclamantă nu este unul nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât intimatul-pârât a răspuns cererii înregistrate sub nr. 1755/10.02.2014, prin adresa nr. 1755/06.03.2014 (fila 7 din dosarul de fond), comunicând recurentei-reclamante că reținerile salariale s-au făcut în temeiul dispoziției Președintelui Consiliului Județean Teleorman nr. 728/27.12.2011.
Curtea subliniază că aspectele învederate prin acțiunea introductivă și reiterate prin prezenta cerere de recurs, în sensul că nu acesta ar fi actul administrativ în baza căruia s-a procedat la reținerea salarială, nu sunt de natură a conduce la nelegalitatea soluției recurate, întrucât nu au nicio relevanță în cauză, din moment obiectul cererii adresate autorității publice de către recurenta-reclamantă a fost precizarea actului în baza căruia s-a procedat la reținerea salarială, fiind emise adresele de răspuns nr. 1755/10.02.2014 și nr. 3549/17.04.2014.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut corect, prin raportare la dispozițiile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004, că solicitarea recurentei-reclamante de anulare a măsurii de reținere salarială este inadmisibilă, întrucât nu s-a solicitat anularea actului administrativ în temeiul căruia se procedează la această reținere, și anume dispoziția Președintelui Consiliului Județean Teleorman nr. 728/27.12.2011. În acest sens, instanța de fond a reținut corect că recuperarea pagubei se face numai după anularea actului administrativ vătămător, însă recurenta-reclamantă nu a solicitat nici revocarea, nici anularea dispoziției nr. 728/2011.
Față de aceste considerente, constatând că cele două motive de casare invocate sunt neîntemeiate și că soluția recurată este legală, Curtea, în baza dispozițiilor art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât, ca nefondată.
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă P. N., cu domiciliul în A., ., ., județul Teleorman, împotriva sentinței nr. 688/7.10.2014 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSTITUȚIA PREȘEDINTELUI CONSILIULUI JUDEȚEAN TELEORMAN, cu sediul în A., ., județul Teleorman, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G. D.
Red./ thred. DDM/ 4 ex/ 29.04.2015
Judecător fond: T. N., Tribunalul Teleorman.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 822/2015. Curtea de... → |
|---|
