Anulare act administrativ. Sentința nr. 822/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 822/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 688/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 822/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul V. S. împotriva sentinței civile nr. 1212/02.10.2000 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 977/2000 în contradictoriu cu intimații: M. A. INTERNE, D. G. DE POLIȚIE BUCUREȘTI și I. G. DE POLITIE, având ca obiect „anulare act administrativ S.C.1212/02.10.2000-DOS.977/2000”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns revizuentul prin mandatar N. V. cu procură la fila 5 dosar, intimații M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București reprezentați de consilier juridic N. A. cu delegații la dosar, intimatul I. General de Poliție reprezentat de consilier juridic P. Ș. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează atașarea la dosar a întâmpinării formulată de intimata DGPB și depusă la data de 10.03.2015.
Mandatarul revizuentului solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării formulată de DGPB.
Curtea comunică revizuentului un exemplar al întâmpinării și acordă cuvântul părților pe cererea de amânare formulată.
Cu privire la cererea de amânare formulată de mandatarul revizuentului, consilierul juridic al intimaților M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București, pune concluzii de respingere.
Consilierul juridic al intimatului IGP, în raport de caracterul urgent de soluționare al prezentei cereri de revizuire, solicită respingerea cererii de amânare.
Curtea urmează a respinge cererea de amânare formulată de mandatarul revizuentului având în vedere că întâmpinarea formulată de Direcția Generală de Poliție a fost atașată la dosar încă din data de 10.03.2015 iar până la acest termen de judecată revizuentul a avut timp suficient pentru a o lectura.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare în ordinea listei de ședință.
La a doua strigare a cauzei, au răspuns revizuentul prin mandatar N. V. cu procură la fila 5 dosar, intimații M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București reprezentați de consilier juridic N. A. cu delegații la dosar, intimatul I. General de Poliție reprezentat de consilier juridic P. Ș. cu delegație la dosar.
Mandatarul revizuentului depune la dosar răspuns la întâmpinare și dovada comunicării Ordonanței Parchetului din data de 11.12.2014 și invocă în raport atât a prevederilor vechiului Cod de Procedură Civilă cât și a noului Cod de Procedură Civilă, excepția tardivității depunerii întâmpinărilor de către pârâții M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București, precum și decăderea acestora din dreptul de a invoca excepții și de a propune probe.
Curtea constată că întâmpinarea formulată de M. A. Interne a fost depusă la dosar la data de 4.03.2015, iar prin aceasta s-a invocat atât tardivitatea cât și inadmisibilitatea cererii de revizuire, fiind atașată la dosar înaintea primului termen de judecată.
Față de această constatare, revizuentul solicită instanței să se pronunțe cu privire la întâmpinarea formulată de către Direcția Generală de Poliție București.
Cu privire la întâmpinarea formulată de către Direcția Generală de Poliție București, Curtea constată că aceasta a fost depusă prin fax la data de 06.03.2015, deci înaintea primului termen de judecată, iar prin poștă a fost depusă la data de 10.03.2015.
Curtea acordă cuvântul pe excepția tardivității formulării întâmpinărilor invocată de către revizuient.
Consilierul juridic al intimaților M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București, solicită să se constate că întâmpinările formulate de intimații pe care îi reprezintă au fost depuse la dosar înaintea primului termen de judecată, motiv pentru care solicită respingerea excepției.
Consilierul juridic al intimatului I. General de Poliție solicită respingerea excepției având în vedere că întâmpinările au fost formulate și depuse la dosar anterior primului termen de judecată.
Instanța urmează a respinge excepția tardivității depunerii întâmpinărilor formulate de către ambele intimate, având în vedere că anterior primului termen de judecată, acestea au formulat întâmpinare transmise prin fax și ulterior depuse și în original, prin care au invocat excepții și au solicitat probe, fiind respectate prevederile art. 326 C..
În ceea ce privește excepțiile invocate prin întâmpinări, instanța stabilește ordina de soluționare a acestora, prioritară fiind excepția tardivității, după care urmează excepția inadmisibilității, care privește însăși respectarea condițiilor art. 322 C..
Curtea acordă cuvântul în susținerea excepției de tardivitate a cererii de revizuire.
Consilierul juridic al intimaților M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București, solicită a se avea în vedere prevederile art. 324 alin 1 din C. și să se observe că nu a fost respectat termenul de o lună. Ordonanța a fost emisă la data de 11.12.2014, iar prin aceasta s-a comunicat revizuentului soluția de clasare la data de 6 Ianuarie 2015, astfel cum a susținut și mandatarul revizuientului, așa încât acesta nu s-a încadrat în termenul de 30 de zile.
Mandatarul revizuientului solicită să se constate că, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, rezoluția a fost comunicată la data de 06.01.2015, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 04.02.2015, motiv pentru care solicită respingerea excepției de tardivitate.
Consilierul juridic al intimatului I. General de Poliție, având cuvântul cu privire la excepția tardivității, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea ia act de susținerile părților cu privire la excepția tardivității, asupra căreia se va pronunța odată cu excepția inadmisibilității și, în continaure, acordă cuvântul părților și cu privire la această excepție.
Consilierul juridic al intimaților M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București solicită admiterea excepției inadmisibilității, pe motiv că hotărârea atacată nu se încadrează în nici una dintre categoriile de hotărâri ce pot fi supuse căii de atac a revizuirii, întrucât a fost pronunțată în dosarul nr. 977/2000 a C.-SCAF, fiind rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
La solicitarea instanței de a da lămuriri cu privire la motivul pentru care apreciază că revizuirea nu este admisibilă, consilierul juridic al intimaților M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București solicită ca aceste concluzii să fie calificate ca apărări de fond.
Mandatarul revizuientului, cu privire la excepția inadmisibilității, solicită a se avea în vedere că deține o adresă oficială din partea emitentului prin care se menționează că la baza emiterii Ordinului de trecere în rezervă care are legătură cu revizuirea, stă Regulamentul Disciplinei Militare, care se referă la modul de aplicare a sancțiunilor disciplinare.
Curtea pune în vedere mandatarului revizuientului că inadmisibilitatea se raportează la dispozițiile art. 322 și nu la dispozițiile art. 509 cum s-a indicat prin cererea de chemare în judecată, prezentul dosar fiind soluționat după normele vechiului cod de procedură civilă.
Pune în vedere să precizeze motivul cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 322 C..
Mandatarul revizuientului solicită instanței să constate că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 322 pct. 4 și următoarele C., întrucât judecătorul care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la o pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății.
Apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile cu privire atât la fals cât și cea în care judecătorul a fost condamnat. Arată că se impune ca instanța de revizuire să se pronunțe mai întâi pe cale incidentală cu privire la existența sau inexistența infracțiunii de fals, iar pentru aceste motive solicită respingerea excepției inadmisibilității cererii de revizuire.
Consilierul juridic al intimatului I. General de Poliție, apreciază că exigențele art. 322 pct. 4 C. nu sunt îndeplinite în prezenta cauză. Nemulțumirea prezentată de revizuient s-ar încadra în motive de recurs ce ar fi trebuit promovate împotriva respectivei sentinței. Pentru aceste motive solicită să se constate că cererea de revizuire este inadmisibilă; depune note scrise.
În replică, revizuientul arată că a solicitat Regulamentul Disciplinei Militare pentru a dovedi că acest ordin de trecere în rezervă, această sancțiune, se comunică.
Curtea reține cauza pentru a se pronunța pe excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, invocate de intimații M. A. Interne și Direcția Generală de Poliție București.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.02.2015 sub nr. de mai sus, revizuentul V. S. a chemat în judecată pe intimații M. A. INTERNE, DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE BUCUREȘTI și I. GENERAL DE POLIȚIE, solicitând revizuirea sentinței civile nr. 1212/02.10.2000, pronunțată în dos. 977/2000 a Curții de Apel București - Secția C. Administrativ.
Arată revizuentul în motivarea cererii că magistratul L. G. a fost cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1556/P/2014. În acest dosar a fost cercetată fapta acesteia de a consemna în fals că actul administrativ individual unilateral/ordinul de trecere în rezervă a unui militar este "act de comandament cu caracter militar""" și nu poate fi atacat în justiție, precum și fapta de a refuza să judece legalitatea unui act administrativ individual unilateral, cenzurabil sub aspectul comiterii unui abuz de drept, motivând că este "act de comandament cu caracter militar".
Revizuentul arată că prin Ordonanța Procurorului din 11.12.2014 s-a dispus clasarea cauzei, fiind aplicabile dispozițiile art. 16, lit. f din Cpp., constatându-se împlinirea termenului de prescripție al răspunderii penale, de 5 ani, pentru cercetarea infracțiunilor de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 289 și abuz în serviciu, faptă prevăzută de art. 246 din vechiul cod penal.
Având în vedere că soluția de clasare a fost întemeiată pe prescripția răspunderii penale, o cauză care lasă acțiunea penală fără obiect, iar nu pe o cauză dintre cele prevăzute în art. 16 lit. a-d care determină o lipsă de temei pentru exercitarea acțiunii penale și are prioritate în analizare pentru soluționarea unei cauze penale, revizuentul arată că fapta există și sunt probe că a fost săvârșită de cel învinuit prin plângere.
Intimatul M. A. INTERNE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Prealabil, arată intimatul că revizuirea a fost exercitată împotriva unei hotărâri pronunțată în baza normelor guvernate de vechiul cod de procedură civilă, astfel că indicarea ca temei de drept a dispozițiilor art. 509 NCPC este eronată.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii, arată intimatul că cererea de revizuire se poate formula împotriva unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri data de o instanța de recurs atunci când evoca fondul, când un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricina sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau grava neglijență în acea cauză.
Față de magistratul care a pronunțat soluția atacată au fost efectuate cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual și abuz în serviciu, în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 1556/P/2014, iar procurorul de caz a dispus prin Ordonanța din 11.12.2014 clasarea cauzei, fiind aplicabile dispozițiile art. 16 lit. f) din C.pr.pen., întrucât s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, de 5 ani, pentru cercetarea infracțiuni lot do fals intelectual, faptă prevăzută de art.289 și abuz în serviciu, faptă prevăzută de art.246 din vechiul Cod penal.
Având în vedere că printre motivele pentru care se poate exercita revizuirea unei hotărâri nu se numără și acela că un judecător ar fi consemnat în fals anumite aspecte supuse analizei, cererea revizuentului este inadmisibilă.
Suplimentar, intimatul invocă și excepția tardivității revizuirii¸față de aceea că cererea a fost formulată cu depășirea termenului de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de împrejurările invocate.
Arată în acest sens că Ordonanța de clasare a fost emisă la data de 11.12.2014 de P. de pe lângă Curtea de Apel București, astfel că cererea de revizuire este tardivă.
La rândul său, intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.
În motivarea excepției inadmisibilității, intimatul arată că revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară ce se poate exercita doar împotriva hotărârilor "rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare" sau împotriva hotărârilor date "de o instanță de recurs atunci când evocă fondul", în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, iar hotărârea pe care o atacă revizuentul nu se încadrează în niciuna din categoriile de hotărâri ce pot fi supuse căii de atac a revizuirii întrucât a fost pronunțată în dosarul 977/2000 de Curtea de Apel București - Secția de C. Administrativ și Fiscal ca instanță de fond și a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Pe fondul cererii, arată că revizuentul nici nu invocă și nici nu dovedește existența unei condamnări irevocabile a magistratului judecător pentru o infracțiune privitoare la pricină și nici vreunul din celelalte cazuri prevăzute de textul legal pentru care se poate cere revizuirea, astfel că cererea trebuie respinsă.
Intimatul I. GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii.
Arată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru aceea că incidența dispozițiilor art. 322 pct. 4 C. este condiționată de: 1/ existența unei hotărâri judecătorești prin care înscrisul indicat de revizuent să fie declarat fals; 2/ înscrisul declarat fals să fie determinant pentru pronunțarea hotărârii atacate.
În speță, revizuentul nu poate invoca ca fiind înscris fals tocmai hotărârea judecătorească pe care o atacă.
Nemulțumirile sale cu privire la soluția și motivele cuprinse în aceasta trebuie valorificate pe calea căilor de atac ordinare sau extraordinare. Situația revizuentului este că nu a atacat sentința civilă nr. 1212/02.10.2000 cu recurs, nedorind să-și valorifice drepturile procesuale.
La termenul din 23.03.2015 instanța a pus în discuția părților atât excepția tardivității cererii de revizuire cât și excepția inadmisibilității.
Analizând cele două excepții prin raportare la înscrisurile atașate la dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1212/02.10.2000 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea reclamantului V. S. formulată în contradictoriu cu pârâții M. de Interne, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și I. General al Poliției, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului de Judecată constituit la nivelul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București din 04.05.1998 prin care s-a propus trecerea reclamantului în rezervă, obligarea pârâților la înmânarea unei copii de pe ordinul de trecere în rezervă, a unei copii de pe Hotărârea Consiliului de Judecată și a Ordinului în baza căruia a fost trimis în fața Consiliului de judecată.
Sentința civilă nr. 1212/2000 a Curții de Apel București a fost atacată de reclamantul din dosar, V. S., cu recurs, care însă a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 1621/30.04.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La data de 26.11.2014 reclamantul din dosarul menționat anterior a promovat plângere penală împotriva judecătorului L. G., care a pronunțat sentința nr. 1212/2000, invocând săvârșirea de către aceasta a infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu.
În susținerea acuzațiilor acesta a arătat că falsul constă în inserarea unor afirmații neadevărate în considerentele sentinței civile nr. 1212/02.12.2000 și faptul că magistratul a refuzat să soluționeze în fond cauza.
Prin Ordonanța Procurorului nr.1556/11.12.2014 s-a constatat că potrivit art. 16 lit. f Cpp a intervenit prescripția răspunderii penale și, în consecință, în temeiul art. 327 lit. b Cpp, art. 315 alin 1 lit. b Cpp rap. la art.16 alin 1 lit. f Cpp a dispus clasarea plângerii.
Astfel cum rezultă din înscrisul depus în copie la fila 29, Ordonanța de clasare a fost comunicată revizuentului V. S. la data de 06.01.2015, dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 324 alin 1 pct. 3 C., pentru formularea cererii de revizuire.
Conform mențiunilor de la fila 1 a dosarului, cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04.02.2015.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea urmează a respinge excepția tardivității formulării cererii de revizuire, având în vedere că aceasta a fost introdusă cu respectarea termenului prevăzut de art. 324 alin 1 pct. 3 C..
Curtea va înlătura susținerile intimaților, potrivit cărora termenul pentru promovarea căii de atac curge de la data pronunțării Ordonanței de clasare, având în vedere că termenele procedurale se calculează de la data comunicării actului de procedură, potrivit art. 102 alin 1 C..
În ceea ce privește excepția inadmisibilității revizuirii, Curtea reține că revizuentul a indicat, la solicitarea instanței, incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 C., potrivit căruia „revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri (…) dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză”.
Analizând condițiile impuse de lege pentru admisibilitatea revizuirii, Curtea va reține că, în urma precizărilor expuse în ședință publică, revizuentul a invocat incidența a două dintre cele trei teze expuse, și anume faptul că judecătorul care a pronunțat hotărârea a fost condamnat definitiv și faptul că hotărârea atacată a fost dată în baza unui înscris fals, chiar dacă falsul nu a fost constatat prin hotărâre penală, deoarece a intervenit prescripția.
Curtea va reține, în primul rând, că în cauză nu există o hotărâre definitivă de condamnare a magistratului L. G., care a pronunța sentința atacată, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals.
Pe cale de consecință, prima dintre teze susținute de revizuent nu se confirmă.
Curtea va înlătura alegațiile revizuentului cu privire la aceea că infracțiunea săvârșită de magistrat poate fi constatată pe cale incidentală, cu ocazia soluționării revizuirii, având în vedere că nu aceasta este ipoteza permisă de textul de lege.
Textul de lege inserat la art. 324 C. se referă la posibilitatea cercetării pe cale incidentală a celei de-a doua situații, respectiv a existenței unui înscris care a fost alterat prin orice mijloace și care a fost determinant în soluționarea cauzei. D. în această situație, în cazul în care se constată prescripția răspunderii penale, instanța investită cu soluționarea revizuirii poate cerceta înscrisul pe cale incidentală și îl poate înlătura în situația în care constată că este un înscris fals. Textul nu se referă însă și la posibilitatea ca, pe cale incidentală, instanța de revizure să poată constata săvârșirea de către o persoană, inclusiv de către magistratul care a pronunțat hotărârea, a unei fapte penale, iar această constatare să conducă la anularea hotărârii pronunțate.
Pe cale de consecință, în lipsa unei hotărâri definitive de condamnare a magistratului pentru săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu dosarul în care s-a pronunțat sentința atacată, Curtea va reține că prima teză a art. 322 alin 4 C. nu se regăsește în cauză.
În ceea ce privește incidența celei de-a doua teze, respectiv a unui înscris fals, declarat ca atare în cursul sau în urma judecății, ori pe cale incidentală cu ocazia revizuirii, Curtea va avea în vedere că textul se referă la noțiunea de „înscris” în sensul unui act/document din dosarul în care a fost pronunțată sentința atacată, cu rol determinant la pronunțarea acesteia și care să fi fost folosit cu ocazia cercetării fondului ca mijloc de probă.
Textul legii nu are în vedere situația în care însăși sentința atacată este falsificată, caz în care singura modalitate de înlăturare a actului din circuitul civil este cea prevăzută de norma penală, actul având valoarea unui înscris autentic ce se bucură de prezumția de adevăr cu privire la constatările personale ale magistratului.
Sentința civilă nr.1212/2000 pronunțată în dosarul nr. 977/2000 al Curții de Apel București reprezintă un act de procedură al instanței, prin care aceasta s-a dezînvestit, iar nu un act /înscris cu caracter probator ce a servit la pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Mai mult, aspectele invocate de revizuent în susținerea cererii privesc considerentele sentinței nr. 1212/2000, respectiv argumentele avute în vedere de instanță cu ocazia soluționării fondului și dezlegările date de judecător cu privire la problemele de drept deduse judecății. Or, o eventuală apreciere greșită a situației de către judecătorul investit cu soluționarea cauzei nu poate fi cenzurată decât prin intermediul căii de atac recunoscută de lege, în cazul de față aceasta fiind recursul.
Pe cale de consecință, Curtea va reține că în cauză nu sunt întrunite nici condițiile prevăzute de art. 322 pct. 4 teza a II-a C., nefiind vorba despre existența unui înscris apreciat de revizuent ca fals, determinant în soluționarea cauzei și care să fi servit la pronunțarea unei hotărâri judecătorești, ci despre o hotărâre judecătorească ale cărei considerente îl nemulțumesc pe revizuent.
Pentru toate aceste aspecte, Curtea prin raportare la prevederile art. 326 alin 3 C., urmează a admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, apreciind că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 322 alin 1 pct. 4 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității.
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge cererea de revizuire, formulată de revizuentul V. S. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1212/02.10.2000 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr. 977/2000 în contradictoriu cu intimații M. A. INTERNE cu sediul în București Piața Revoluției nr. 1A, sector 1, D. G. DE POLIȚIE BUCUREȘTI cu sediul în București Calea Victoriei nr. 19, sector 3 și I. G. DE POLITIE cu sediul în București .. 4-6, sector 5, ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2015.
Președinte Grefier
A. P. M. P.
Red./tehn. A.P.
6 ex. – 06.05.2015
| ← Pretentii. Decizia nr. 2010/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 770/2015. Curtea de... → |
|---|
