Anulare act administrativ. Hotărâre din 09-02-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 4937/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ |
Î N CH E I E R E
Ședința publică din data de 02 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind contestația în anulare formulată de contestatorul GHIORGHIȘOR I., împotriva deciziei civile nr.5194 din 21.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția A VIII-A C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații G. R., AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IALOMIȚA, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în temeiul dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituția P. Județului Ialomița, a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.F.P. și asupra fondului contestației în anulare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 260 C.pr.civ., urmează să amâne pronunțarea la data de 09.02.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE,
Amână pronunțarea la data de 09.02.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 785
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind contestația în anulare formulată de contestatorul GHIORGHIȘOR I., împotriva deciziei civile nr.5194 din 21.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția A VIII-A C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații G. R., AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IALOMIȚA, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților sa depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 09.02.2015, când a hotărât următoarele.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5194 din 21.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ *, Curtea de Apel București - Secția A VIII-A C. Administrativ și Fiscal a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant GHIORGHIȘOR I. împotriva sentinței civile nr. 160/16.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimați-pârâți G. R., AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IALOMIȚA.
În considerentele deciziei, Curtea a reținut următoarele:
Cât privește soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a ANFP, aceasta este legală și temeinică în raport de împrejurarea că ANFP nu a emis un aviz prealabil HG nr. 481/2012 prin care s-a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar a funcției publice de subprefect de către reclamant, un astfel de aviz nefiind prevăzut în cazul încetării exercitării cu caracter temporar a funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, nici de Legea nr. 188/1999 și nici de HG nr. 611/2008.
Cât privește soluția pronunțată pe fond, criticele recurentului, îndreptate împotriva acesteia sunt, de asemenea, nefondate.
Exercitarea cu caracter temporar a unei funcții din categoria înalților funcționari publici este o măsură dispusă în condițiile art. 92 din Legea nr. 188/1999, care se realizează prin promovarea temporară a unui funcționar public care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, pe o perioadă determinată de timp, până la ocuparea cu caracter definitiv a funcției.
Așa cum corect a reținut prima instanță, durata acestei măsuri este variabilă, putând înceta oricând pe parcursul perioadei de referință, prin actul de voință al persoanei cu competență de numire. Împrejurarea că persoana promovată temporar putea exercita funcția publică pentru o durată de maxim 6 luni nu înseamnă că exercitarea funcției nu putea înceta și înainte de împlinirea celor 6 luni, dacă autoritatea cu competență de numire în funcție, din motive de oportunitate, își modifică opțiunea cu privire la persoana desemnată să exercite această funcție cu caracter temporar.
Deși reclamantul arată că legalitatea, iar nu oportunitatea, este cea care trebuie să guverneze încetarea raportului de serviciu din funcția publică exercitată temporar, nu există dispoziții legale care să garanteze exercitarea funcției ocupate temporar pentru o perioadă minimă de 6 luni, așa cum susține reclamantul.
Pe de altă parte, prevederile art. 97 și art. 98 din Legea nr. 188/1999 invocate de reclamant în susținerea cererii nu privesc funcția publică exercitată temporar, ci funcția publică permanentă.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, s-a reținut că reclamantul nu a fost vătămat într-un drept al său, care să fie prevăzut de lege.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ., a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr.5194 din 21.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția A VIII-A C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ * a declarat contestație în anulare reclamantul GHIORGHIȘOR I., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 30.07.2014, sub nr._ .
Prin cererea formulată contestatorul a solicitat anularea deciziei si rejudecarea recursului, arătând că la data de 15.07.2014, obținând hotărârea, a constatat ca instanța nu a cercetat motivele de recurs pe baza cărora se putea casa hotărârea instanței de fond. A mai arătat că atât pe fond, cat si in recurs, instanța nu a luat în discuție legalitatea actului administrativ ci a judecat cauza numai din punct de vedere al oportunității emiterii actului administrativ, de către cel ce are competente in acest sens, fără a cerceta aspectele de legalitate si de motivare a actului, astfel cum a solicitat in cererea de recurs.
A mai arătat că prin HG nr.364/24.04.2012, privind numirea in funcția de subprefect, nu se stabilește nici un termen in care se va exercita temporar funcția, fapt ce duce la concluzia logica si legala ca numirea s-a făcut pentru termenul de 6 luni prevăzut de art. 89, ce ă fost invocat in preambulul actului administrativ. In aceasta situație, instanța trebuia sa cerceteze motivarea si legalitatea încetării raporturilor de serviciu înainte de termenul legal sub aspectul prevederilor legii si a motivării deciziei administrative.
Fără a lua in discuție prevederile legale, respectiv prevederile art.98, alin.l, lit,h, referitor la încetarea de drept, instanța a făcut aprecieri cu privire la oportunitate, aspect ce nu poate fi supus judecații întrucât instanța nu se poate substitui emitentului actului pentru a aprecia oportunitatea ci are obligația sa poată stabili la cerere, legalitatea actului administrativ si chiar a documentelor premergătoare. In acest sens instanța a precizat fără temei legal ca emitentul actului poate modifica oricând raportul de serviciu al unui funcționar numit temporar, pe baza de oportunitate fără a tine cont de prevederile legale. Cu alte cuvinte funcționarii publici pot fi mutați, detașați sau promovați temporar nu pe baza legii ci doar pe condiții de oportunitate, aspect ce conduce la ideea de arbitrar si nu de respectarea unor reguli stabilite de legiuitor. Funcționarul public numit temporar beneficiază de aceleași drepturi si are aceleași obligații in funcția in care a fost numit ca si funcționarul public definitiv.
A mai arătat că instanța nu a soluționat cererea cu privire la respectarea legii apreciind doar oportunitatea măsurii, permițând arbitrarul in detrimentul prevederilor legale, astfel ca prin acest mod de abordare a problematicii funcției publice a omis sa cerceteze adevăratul motiv de casare.
A mai arătat că a solicitat instanței sa constate si motivul de anulare a actului administrativ pentru lipsa motivării acestuia dar instanța nu a cercetat acest aspect făcând doar precizări de oportunitate, evitând sa se pronunțe cu privire la lipsa de motivare a actului administrativ.
A mai arătat că potrivit art.117 din Legea nr. 188/1999 si art.62 alin.3 din Codul muncii decizia se emite scris si, sub sancțiunea nulității absolute, trebuie sa fie motivata in fapt si in drept si sa cuprindă precizări cu privire la termenul in care poate fi contestata si cu privire la instanța judecătoreasca la care poate fi contestata.
Actul administrativ atacat nu conține decât precizări cu privire la competenta guvernului de a emite astfel de acte, nu si motivul legal de emitere, ca sa nu mai vorbim despre celelalte precizări legale.
A mai arătat că a făcut precizări cu privire la nulitatea actului administrativ nemotivat, invocând Decizia nr.2973/ 10.09.2012, pronunțata in recurs de Curtea de Apel București - Secția a VIII C. administrativ si fiscal, având ca obiect eliberarea din funcția publica si soluțiile adoptate de Curtea Europeana de Justiție din care rezulta ca insuficienta motivării sau nemotivarea atrage nulitatea actului.
A mai arătat că drepturile si obligațiile rezultate din ocuparea unei funcții publice sunt aceleași atât pentru cei ce ocupa funcția temporar cat si pentru funcționarii numiți pe perioada determinata. Nu se poate aplica diferențiat prevederea legala pe criterii de oportunitate, motivarea actului fiind obligatorie in oricare situație.
În final a arătat că este evident ca cercetarea superficiala bazata doar pe oportunitatea luării deciziei administrative a condus la necercetarea motivului de casare reprezentat de lipsa de motivare a actului administrativ.
In drept, au fost invocate prevederile art. 318, teza a doua si 319, alin.2 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea depusă al dosarul cauzei la data de 09.10.2014, intimata Instituția P. Județului Ialomița a solicitat, pe cale de excepție, potrivit dispozițiilor Legii nr.340/2004 nu are competență în ceea ce privește procesul de elaborare al hotărârii de guvern atacate și nici în procesul de numire în funcția publică de subprefect a contestatorului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Instituția P. Județului Ialomița. În drept au fost invocate dispozițiile art. 317 și urm. C.pr.civ. și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 05.12.2014 și ulterior la data de 08.12.2014, intimata Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat respingerea contestației în anulare ca fiind îndreptată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă. Astfel, a reiterat faptul că deși contestatorul a înțeles să cheme în judecată A.N.F.P., Legea nr. 188/1999 nu recunoaște A.N.F.P. competențe în privința acordării avizului în cazul încetării exercitării cu caracter temporar a funcțiilor publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici. Totodată, a precizat că A.N.F.P. nu are competențe recunoscute de Legea nr. 188/1999 în privința numirii, modificării, suspendării sau încetării raporturilor de serviciu ale înalților funcționari publici. A mai arătat că nu au fost invocate prin contestația în anulare greșeli materiale cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, raportat la prevederile art. 318 alin.(1) C.pr.civ. și deci, partea din dispozitivul hotărârii instanței de recurs, precum și a instanței de fond, care se referă la A.N.F.P., neputând fi modificată. În drept au fost invocate disp. art. 115, 137 și 318 C.pr.civ., Legea nr. 188/1999, precum și art. 242 alin. (2) C.pr.civ..
Deși legal citat, intimatul G. R. nu a formulat întâmpinare.
Examinând decizia civilă, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Conform art. 318 din codul de procedură civilă (1865) ,,Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Curtea reține ca fiind întemeiată prezenta contestație în anulare, instanța de recurs omițând să cerceteze motivul de recurs invocat de contestatorul –recurent vizând nemotivarea actului administrativ contestat.
Astfel în cuprinsul cererii de recurs, recurentul a arătat ca a solicitat anularea actului administrativ pentru nerespectarea legii în ceea ce privește motivarea din punct de vedere legal a deciziei administrative. A mai arătat că a solicitat ca actul prin care se modifică raportul de serviciu să fie motivat în condițiile legii, lipsa motivării atrăgând nulitatea actului.
Examinând considerentele deciziei pronunțate în recurs, respectiv decizia civilă nr. 5194/21.11.2013 a cărei anulare s-a solicitat în cauză, Curtea reține că nu a fost analizat motivul de recurs vizând nemotivarea actului contestat. Instanța de recurs a constatat că sunt neîntemeiate criticile recurentului întrucât nu există prevederi legale care să garanteze exercitarea funcției publice pentru o perioadă minimă de 6 luni, fără să facă însă nicio mențiune cu privire la critica recurentului îndreptată împotriva celor reținute de prima instanță cu privire la motivarea actului.
În consecință Curtea reține că instanța de recurs a omis să cerceteze un motiv de recurs, astfel încât va admite contestația în anulare și va anula în parte decizia civilă nr. 5194/21.11.2013 pronunțată de C. – Secția a VIII-a C. în dosarul nr._ * în limita motivului de recurs privind nemotivarea actului atacat.
Procedând la rejudecarea recursului, în limita acestui motiv de recurs, Curtea reține ca fiind fondate criticile recurentului privind nemotivarea actului contestat, reprezentat de HG nr.481/08.05.2012.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ, constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice, fiind necesară justificarea rațiunilor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării lui.
Pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității actelor administrative, instanța de judecată trebuie sa cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticata de cel vătămat, iar aceasta motivare trebuie sa fie intrinsecă actului administrativ.
În consecință, având în vedere necesitatea cunoașterii rațiunii emiterii actului administrativ atât de către destinatarul acestuia, cât și de către instanță, obligația motivării actului administrativ reprezintă o condiție de legalitate a acestuia, sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputând fi decât anularea lui.
Hotărârea contestată in cauză nu cuprinde o minimă motivare, nici măcar prin indicarea unui temei de drept, din a cărui analiză să se poată deduce motivul eliberării din funcție. Singurul temei de drept invocat este art. 19 alin. (1) lit.a) din Legea nr. 188/1999, articol care reglementează însă doar competența adoptării actului, iar nu motive sau cazuri de încetare a exercitării, cu caracter temporar a funcției publice de subprefect. De asemenea, Curtea reține că un astfel de motiv nu se poate deduce nici pe baza anumitor acte care să fi fundamentat emiterea actului administrativ contestat, nefiind depus un astfel de act la dosar.
În aceste condiții, nu pot fi reținute considerentele primei instanțe în sensul că actul se încadrează în limitele normale de motivare, cât timp nu cuprinde absolut nicio mențiune cu privire le temeiul de fapt sau drept ce a dus la adoptarea lui.
În consecință, cererea de chemare în judecată urmează a fi admisă în parte, în ceea ce privește anularea HG nr. 481/08.05.2012, recursul fiind întemeiat sub acest aspect.
Cât privește capătul de cerere privind obligarea pârâtului Instituția P. Județului Ialomița la plata diferenței de salariu dintre funcția șef serviciu juridic și funcția de subprefect pentru o perioadă de 6 luni ca urmare a constatării nulității actului administrativ, Curtea urmează a-l respinge.
Conform art. 106 din Legea nr. 188/1999 ,,(1)În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.”
Din analiza acestor prevederi legale, Curtea reține că în cazul anulării actului administrativ prin care a încetat raportul de serviciu, plata despăgubirii constând în salariile și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public revine autorității sau instituției publice emitente a actului administrativ.
Cum pârâtul Instituția P. Județului Ialomița nu este emitentul actului administrativ anulat în prezenta cauză, rezultă că nu îi revine obligația plății salariilor solicitate de către recurentul-reclamant, astfel încât cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă sub acest aspect.
Prin urmare, decizia instanței de recurs urmează a fi menținută în ceea ce privește respingerea recursului îndreptat împotriva soluției primei instanțe de respingere a cererii privind plata salariilor.
Celelalte soluții ale primei instanțe, privind excepția lipsei calității procesual pasive a ANFP, excepția lipsei de interes invocată de Instituția P. Județului Ialomița și excepția lipsei calității procesual pasive invocate de G. R., urmează a fi menținute, acestea intrând în puterea lucrului judecat, prezentul recurs vizând exclusiv analiza motivului de recurs invocat de recurentul-reclamant cu privire la nemotivarea actului contestat.
Față de toate considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 318 și art. 312 Cod procedură civilă(1865), va admite contestația în anulare formulată de contestatorul GHIORGHIȘOR I., împotriva deciziei civile nr.5194 din 21.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția A VIII-A C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, va anula în parte decizia civilă nr. 5194/21.11.2013 pronunțată de C. – S a VIII-a C. în dosarul nr._ *, în limita motivului de recurs privind nemotivarea actului atacat și în rejudecare, va admite recursul, va modifică în partea sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea, va anula HG nr.481/08.05.2012, va menține în rest sentința civilă recurată și decizia civilă nr.5194/21.11.2013 a C. – S a VIII-a C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul GHIORGHIȘOR I., împotriva deciziei civile nr.5194 din 21.11.2013, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția A VIII-A C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații G. R., AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI și INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI IALOMIȚA.
Anulează în parte decizia civilă nr. 5194/21.11.2013 pronunțată de C. – S a VIII-a C. în dosarul nr._ *, în limita motivului de recurs privind nemotivarea actului atacat.
În rejudecare:
Admite recursul.
Modifică în partea sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează HG nr.481/08.05.2012.
Menține în rest sentința civilă recurată și decizia civilă nr.5194/21.11.2013 a C. – S a VIII-a C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015..
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
P. B. B.
Red: ODP
Tehnored:ODP/PBB
2 ex. / 09.04.2015
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
Judecători: N. M., Patraș B. L., V. E. C.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 256/2015. Curtea de... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 44/2015.... → |
|---|
