Refuz soluţionare cerere. Încheierea nr. 02/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 02/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-02-2015 în dosarul nr. 866/122/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._ /C./2013 |
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 02 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant L. G. împotriva sentinței civile nr. 115/2014 C. din data de 06.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. G. și intimata S.C. G. E. PRODUCTION S.A., având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în temeiul dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepțiilor de nulitate a recursului, în raport de prevederile art.486 alin.1 lit.d și alin.3 NCPC, lipsa calități procesuale pasive în recurs a S.C. G. E. PRODUCTION S.A G. și inadmisibilități cererii de chemare în judecată în raport de calitatea părții pârâte, precum și asupra fondului recursului.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 09.02.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._ /C./2013 |
DECIZIA CIVILĂ NR. 791
Ședința publică din data de 09 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. H.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: B. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant L. G. împotriva sentinței civile nr. 115/2014 C. din data de 06.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât V. G. și intimata S.C. G. E. PRODUCTION S.A., având ca obiect „refuz soluționare cerere”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 09.02.2015.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 115/2014CAF/06.03.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul G. - Secția Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. G. și a respins acțiunea reclamantului L. G., în contradictoriu cu pârâtul V. G..
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. G. invocată de pârâtă prin întâmpinare este neîntemeiată deoarece pârâtul V. G. are calitate procesuală pasivă întrucât acesta a fost chemat în judecată de reclamant, cadrul procesual fiind astfel stabilit. Pe cale de consecință, tribunalul arată că nu poate încălca principiul disponibilității care guvernează procesul civil și respinge această excepție.
Nici cererea reclamantului nu este întemeiată pe fond pentru că din obiectul acesteia se desprinde faptul că reclamantul este nemulțumit deoarece pârâtul V. G., angajat al . SA ar fi refuzat să îi formuleze un răspuns la o cerere personală adresată acestei societăți comerciale.
Din actele de la dosar rezultă că pârâtul V. G. este consilier juridic la . SA și în această calitate acesta nu reprezintă interesele acestei societăți deoarece nu face parte din conducerea acesteia.
De altfel la fila 13 din dosar se află răspunsul pârâtei semnat de directorul general al acesteia și de consilier juridic la cererea reclamantului înregistrată sub nr._/31.10.2012, astfel că nu se poate reține că reclamantul nu a primit răspuns la cererile sale.
Pe de altă parte, tribunalul reține că solicitarea reclamantului adresată pârâtei era neîntemeiată, aceasta dorind să fotografieze imobilul nr.48 din G., ., care aparține unei terțe persoane.
Față de cele arătate, tribunalul constată că cererea reclamantului este neîntemeiată și o respinge ca atare.
II. Împotriva acestei sentințe, comunicată la 19.06.2014, a declarat recurs, înregistrat la data de 30.06.2014, reclamantul L. G..
Curtea reține că potrivit art. 499 NCPC „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”.
Prin rezoluția de primire a cererii de recurs, s-a stabilit în sarcina recurentului – reclamant obligația de indica motivele de nelegalitate raportat la art. 488 alin. 1 NCPC și de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 19,5 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, față de disp. art. 11 rap. la art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997 și art. 3 din OG nr. 32/1995, mențiune cu care recurentul a fost legal citată la domiciliu, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 15-16 din dosar.
Potrivit prevederilor art. 20 din Legea nr. 146/1997 – aplicabilă față de disp. art. 55 din OUG nr. 80/2013 -, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor alin. 2 prima teză și alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la primul termen de judecată se sancționează cu anularea cererii. Astfel, Curtea constată din interpretarea textului că momentul limită până la care se impune să intervină îndeplinirea obligației de achitare a taxei de timbru este primul termen de judecată, aceasta constituind o condiție de legală învestire a instanței cu soluționarea cererii formulate, în lipsa căreia cererea este anulabilă.
În plus, Curtea constată că, în aplicarea principiului disponibilității specific procesului civil, partea recurentă nu a formulat în cond. art. 18 din Legea nr. 146/1997 vreo cerere de reexaminare împotriva cuantumul taxei de timbru, astfel cum i-a fost comunicat.
Art. 486 NCPC „(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; (…) (2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și împuternicirea avocațială sau, după caz, delegația consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. (…)”.
Constatând că, deși i s-a pus în vedere recurentului – reclamant să depună taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererii de recurs, fiind legal citată, acesta nu s-a conformat, Curtea urmează să constate nulitatea cererii de recurs.
Totodată, art. 489 alin. 1 și 2 NCPC prevede că „(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică.”.
Art. 488 alin. 1 NCPC stabilește: „(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 1. când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale; 2. dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii; 3. când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii; 4. când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești; 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; 7. când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat; 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”.
Mai reține Curtea că art. 483 alin. 3 și 4 NCPC prevede că „(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.”.
Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Curtea reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie, cu mențiunea că orice critică de nelegalitate a părții recurente trebuie să fie dezvoltată și circumstanțiată strict în raport de motivele de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 NCPC sub sancțiunea nulității căii de atac în caz de neconformare.
Or, în cauza de față partea recurentă – reclamantă nu a prezentat o cerere de recurs care să respecte disp. art. 486 alin. 1 lit. d) rap. la art. 488 alin. 1 NCPC, neindicând motivele de nelegalitate/casare pe care înțelege să le invoce și să le dezvolte față de hotărârea primei instanțe, astfel că față de art. 489 alin. 2 NCPC și art. 486 alin. 3 NCPC se va constata nul recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant L. G., cu domiciliul în G., ., J. G., împotriva sentinței civile nr. 115/2014 C. din data de 06.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul-pârât V. G., cu domiciliul în G., ., J. G. și intimata S.C. G. E. PRODUCTION S.A., cu sediul în G., ., J. G..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. H. O. D. P. B. C.
GREFIER
P. B. B.
Red: Tehnored: jud.BC/gref.CM
5 ex. / martie 2015
Tribunalul G. - Secția Civilă /Judecător: M. C.
Comunicat 3 ex. ………………….
Grefier
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 44/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 10/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
