Anulare act administrativ. Încheierea nr. 13/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 13/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 4209/2/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.01.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta P. O. M. în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta, prin consilier juridic Valica A. M., care depune delegație la dosar, lipsind reclamanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea Curții, consilierul juridic al pârâtei arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilierul juridic al pârâtei solicită respingerea acțiunii și menținerea ca fiind întemeiată a deciziei de sancționare a reclamantei.
În susținerea solicitărilor, arată că sancționarea a avut la bază o acțiune de control ce a vizat verificarea portofoliului de contracte de asigurări de viață care conțin clauze contractuale ce permit răscumpărarea. Echipa de control a A.S.F. a constatat că au fost încălcate atât condițiile contractuale în ceea ce privește răscumpărarea, cât și procedurile interne ale societății. Au fost constatate mai multe abateri, care au avut caracter de continuitate. Din repetarea încălcărilor s-a ajuns la concluzia că sistemul de control intern al societății nu a funcționat pe deplin în așa fel încât să semnaleze în timp util orice abateri care ar fi putut să afecteze solvabilitatea și capacitatea de plată a societății de asigurări și în așa fel încât să se poată dispune măsurile de soluționare în timp util.
Mai arată că aceste încălcări ale sistemului de control al societății au atras sancționarea membrilor Directoratului și a membrilor Consiliului de S., iar doamna P. O. M. avea calitatea de membru al Consiliului de S.. Societățile de asigurare sunt supuse unui sistem de supraveghere prudențială mult mai riguros, având ca scop asigurarea solvabilității societății. Un sistem de control intern al societăților de asigurare a fost reglementat prin Ordinul nr. 18/2009, care prevede o supraveghere pe mai multe paliere. Astfel, modul în care își îndeplinesc salariații societăților de asigurări atribuțiile este supravegheat de Directorat, iar Consiliul de S. are rolul de a exercita controlul permanent al modului în care Directoratul își exercită atribuțiile de control asupra activității societății. Atribuțiile Directoratului în ceea ce privește supravegherea salariaților sunt reglementate de art. 36 din Ordinul nr. 18/2009, iar atribuțiile Consiliului de S., privind supravegherea modului în care își desfășoară atribuțiile Directoratul sunt reglementate de art. 35 din Ordinul nr. 18/2009. Conform acestui articol, Consiliul de S. are două atribuții principale, respectiv de a institui un sistem de control managerial eficient și de a menține în permanență acest sistem funcțional. Consiliul de S. nu și-a îndeplinit atribuția de menținere în permanență a unui sistem funcțional. Art. 35 alin. 3 din Ordinul nr. 18/2009 reglementează expres măsurile minime pe care trebuie să le întreprindă Consiliul de S.. Prin apărările formulate, nu se contestă abaterile, ci faptul că aceste abateri puteau fi reținute în sarcina Consiliului de S., fără a se face dovada în nici un fel a modului în care reclamanta, în calitate de membru al Consiliului de S., ca și ceilalți membrii, și-au îndeplinit aceste atribuții prevăzute expres de lege.
Totodată, susține că reclamantei nu i s-a imputat omisiunea de implementare a sistemului de control intern și de gestiune a riscurilor, ci omisiunea de a verifica modalitățile de implementare a sistemului de control intern. Reclamanta a formulat o plângere prealabilă împotriva deciziei de sancționare prin care s-a constatat că mandatul său de membru în Consiliul de S. încetase înainte de modificarea procedurilor și, prin urmare, nu pot fi reținute în sarcina sa încălcările regulamentului, ci numai încălcările condițiilor contractuale de răscumpărare.
În consecință, Consiliul de S. a încuviințat reducerea la jumătate a amenzii aplicate, în considerarea abaterilor ce îi pot fi imputate. Totodată, depune la dosarul cauzei și note scrise.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 N.C.p.c., urmează a amâna pronunțarea, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 20.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.01.2015.
Președinte, Grefier,
H. P. E. S. M.
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 20.01.2015
CURTEA,
În aceeași compunere și pentru aceleași considerente, urmează a amâna pronunțarea, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 27.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
Președinte, Grefier,
H. P. E. S. M.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 171
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.01.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află pronunțarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta P. O. M. în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 13.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la datele de 20.01.2015 și 27.01.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată la această instanță cu nr._ reclamanta P. O. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, anularea Deciziei Autorității de S. Financiară nr. 254 din data de 21.01.2014 ("Decizia Inițială"), prin care Reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 30.000 RON și anularea Deciziei Autorității de S. Financiară nr. 114 din data de 02.04.2014 ("Decizia Finală"), prin care ASF a admis în parte plângerea prealabilă împotriva Deciziei Inițiale și a înlocuit cuantumul amenzii cu 15.000 RON.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată în esență, în ceea ce privește cererea de anulare a deciziei inițiale, că:
Alegația potrivit căreia Reclamanta, în considerarea fostei sale calități de Președinte al Consiliului de S. este responsabilă de încălcarea prevederilor art. 3 litera 3) a Ordinului 18, este neîntemeiată și nefondată și astfel sancțiunea aplicată este lipsită de temei legal, deoarece fapta nu există.
Alegația potrivit căreia Reclamanta în considerarea fostei sale calități de Președinte al Consiliului de S. este culpabilă pentru nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (1) și alin. (2) litera f din Ordinul 18 este nefondată și netemeinică și, implicit sancțiunea aplicată este lipsită de temei legal deoarece fapta nu există
Alegația potrivit căreia Reclamanta în considerarea fostei sale calități de Președinte al Consiliului de S. ar culpabilă pentru nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (3) și alin. (2) litera b din Legea asigurărilor este nefondată și netemeinică și, implicit sancțiunea aplicată este lipsită de temei legal deoarece fapta nu există
Motivele de fapt reținute în mod neîntemeiat ca justificând sancțiunea aplicată prin Decizia inițială nu se regăsesc printre constatările înscrise în Procesul Verbal.
Atât doctrina cât și practica judiciară sunt constante în a reține că o sancțiune administrativă nu poate fi aplicată dacă nu există suficiente probe cu privire la faptele care reprezintă o încălcare a prevederilor legale, și la faptul că persoana, subiect al sancțiunii, a acționat cu rea-credință sau neglijență.
În ceea ce privește Decizia finală, reclamanta a susținut că, nu conține motivele pentru care plângerea prealabilă a fost admisă doar în parte.
În analiza plângerii prealabile împotriva Deciziei Inițiale, ASF nu a putut combate argumentele care susțineau această plângere, nefăcând astfel decât să demonstreze lipsa de temei a Deciziei Inițiale.
În lumina motivelor de fapt și a temeiurilor de drept detaliate mai sus care demonstrează faptul că Reclamanta și-a îndeplinit cu diligentă și loialitate atribuțiile conferite de cadrul normativ incident și că Decizia Inițială și Decizia Finală sunt netemeinice și nefondate, Reclamanta solicită prin prezenta, anularea Deciziei Inițiale și a Deciziei Finale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea 554/2004, art. 3, art. 35 și art. 36 din Normele privind principiile de organizare a unui sistem de control intern și management al riscurilor, precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern la asigurători/reasiguratori, puse în aplicare prin Ordinul 18/2009, art. 20 din Legea 32/2000.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La data de 13.01.2015, pârâta a depus note scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative contestate ca fiind legale și temeinice.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În perioada 22 iulie 2013 - 26 august 2013, ASF a realizat un control inopinat la Societate, având ca premisă verificarea portofoliului de contracte de asigurări de viață care conțin clauze contractuale ce permit răscumpărarea. Constatările din cadrul procedurilor de control inopinat au fost con¬semnate în procesul verbal privind controlul inopinat efectuat la BCR Asigurări de Viață Vienna Insurance Group SA încheiat la data de 1 octombrie 2013 ("Procesul Verbal").
Ca urmare a controlului inopinat, prin Decizia A.S.F. nr. 254/21.01.2014 reclamanta, în calitate de membru al Consiliului de S. al BCR asigurări de Viață Insurance Group a fost sancționat cu amendă, în cuantum de 30.000 RON pentru nerespectarea prevederilor art. 3 lit. e), art. 35 alin. (1) și alin. (2) lit. f) din Normele privind principiile de organizare a unui sistem de control intern și management al riscurilor, precum și organizarea și desfășurarea activității de audit intern la asigurători/reasiguratori, puse în aplicare prin Ordinul 18/2009 ("Ordinul 18") coroborate cu prevederile art. 20 alin. (3) lit. b din Legea Asigurărilor.
Împotriva Deciziei A.S.F. nr.254/21.01.2014, d-na O. M. P. a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea acesteia.
Plângerea a fost admisă în parte prin Decizia A.S.F. nr.114/02.04.2014, în sensul modificării în parte a art.1 alin.1 din Decizia nr.254/21.01.2014 în sensul înlocuirii valorii amnezii în cunatum de 30.000 lei la 15.000 lei.
Cu privire la primul motiv invocat de reclamantă și anume acela că în calitatea sa de membru al Consiliului de S. al BCR Asigurări de Viață Vienna Insurance Group, nu este responsabil pentru încălcarea prevederilor art. 3 lit. c) și art. 35 alin.(1) și alin.(2) lit. f) din Ordinul nr. 18/2009 și art. 20 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 32/2000, întrucât membrii Consiliului de S. și-au îndeplinit corespunzător toate obligațiile de supraveghere care le revin, fapta nu există, Curtea îl apreciază ca fiind neîntemeiat.
Din analiza actelor care au stat la baza emiterii deciziei de sancționare contestată, rezultă că, cu ocazia controlului inopinat desfășurat la Societatea BCR ASIGURĂRI DE VIAȚĂ V. S.A. au fost identificate contracte de asigurare de grup pentru angajați - Employee Benefits (EB) pentru care au fost efectuate răscumpărări parțiale de către angajații societății cu încălcarea condițiilor contractuale referitoare la cuantumul sumei răscumpărate față de valoarea contului asiguratului, pentru răscumpărarea parțială nefiind respectată limita de 90% din valoarea Contului de investiții, fiind astfel încălcate prevederile Procedurilor interne ale societății privind încheierea, derularea și gestionarea contractelor de grup referitoare la termenul de răscumpărare față de data încheierii contractului, în vigoare la data de 01.03.2013.
Cum Societatea BCR ASIGURĂRI DE VIAȚĂ V. S.A. este o societate administrată în sistem dualist, obligația de a verifica implementarea corectă de către conducerea societății a sistemului de control intern și de gestiune a riscurilor aparține consiliului de supraveghere, care, conform art. 1 pct. 14 din Normele puse în aplicare prin Ordinul nr. 18/2009, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă conducerea administrativă.
În conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) lit. a) și d) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a nu respecta obligațiile reglementate norme, constituie contravenție și se sancționează conform prevederilor alineatului 3 al art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare.
Împrejurările de fapt constatate de echipa de control au făcut dovada încălcării dispozițiilor contractuale sau procedurale menționate au fost reținute în Procesul Verbal nr. B-_/01.10.2013 în care se menționează următoarele, fiind identificate contracte de asigurare de grup pentru angajați – Employee Benefits (EB) pentru care au fost efectuate răscumpărări parțiale de către angajații societății cu încălcarea condițiilor contractuale referitoare la cuantumul sumei răscumpărate față de valoarea contului asiguratului, pentru răscumpărarea parțială nu este respectată limita de 90% din valoarea Contului de investiții.
Referitor la încălcarea prevederilor Procedurilor interne ale societății privind încheierea, derularea și gestionarea contractelor de grup referitoare la termenul de răscumpărare față de data încheierii contractului s-a constatat nerespectarea termenului de 6 luni, de la data încheierii contractelor de asigurare și până la data răscumpărării, având în vedere analiza „Situației privind răscumpărările parțiale", pusă la dispoziția echipei de control de către societate.
Nu se poate susține că Decizia A.S.F. nr. 114/02.04.2014 nu conține motivele pentru care a fost admisă doar în parte, întrucât se arată că având în vedere că mandatul reclamantei de membru al Consiliului de S., a încetat la data de 08.11.2012, anterior datei la care a fost modificată procedura privind încheierea, derularea și gestionarea contractelor de grup, respectiv 01.03.2013, s-a dispus admiterea în parte a plângerii prealabile și reducerea cuantumului amenzii la 15.000 lei.
De asemenea, din cuprinsul Decizia A.S.F. nr. 114/02.04.2014 rezultă că au fost analizate susținerile din plângerea prealabilă, reclamanta nefiind vătămată în drepturile sale, fiind obligatorie motivarea actului administrativ, decizia de soluționare a plângerii prealabile fiind un rezultat al controlului intern de legalitate pe care-l face autoritatea emitentă a unui act administrativ, nefiind obligatoriu să redea fidel argumentele reclamantei și nici să îmbrace anumite condiții de formă.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să respingă, acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta P. O. M., cu domiciliul ales la Schoenherr și Asociații, în București, sector 1, ., .>în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, cu sediul în București, sector 5, Splaiul Independenței, nr. 15, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.01.2015.
Președinte, Grefier,
H. P. E. S. M.
Red. H.P./4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 10/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Decizia nr. 667/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
