Anulare act administrativ. Hotărâre din 28-01-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2015

Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 2368/2/2013

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Î N C H E I E R E

Ședința publică de la 14 ianuarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. P.

GREFIER: M. B.

* * * * * * * * *

Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovate de reclamanta INTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ I. MILENA, cu sediul în localitatea ., ., jud. D. și cu sediul ales la S.C.A. S. și Asociații, în sector 5, București, . nr. 2, . cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE DIN C. MINISTERULUI AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în sector 1, București, .. 43, având ca obiect „anulare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamanta, prin avocat P. D. C., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 17 din dosar (volumul I), lipsă fiind pârâta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pârâta a depus la dosar, la data de 13.01.2015, în două exemplare, obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică, după care:

Reclamanta, prin avocat, solicită să se ia act de precizarea din preambulul obiecțiunilor cu privire la reorganizarea pârâtei, care în prezent se numește AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE.

Față de mențiunile făcute în scris de către autoritatea pârâtă, Curtea ia act de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 41/2014, s-a reorganizat AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT DIN C. MINISTERULUI AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE prin înființarea AGENȚIEI PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE.

Curtea înmânează reclamantei, prin avocat, un exemplar al obiecțiunilor formulate de către pârâtă.

Având cuvântul asupra obiecțiunilor formulate de către pârâtă, reclamanta, prin avocat, solicită respingerea acestora, având în vedere că nu sunt veritabile obiecțiuni, ci apărări pe fondul cauzei, prin care este menținută poziția exprimată în întâmpinare.

Curtea, deliberând asupra obiecțiunilor formulate de pârâtă la raportul de expertiză tehnică realizat de expertul judiciar desemnat, le respinge ca neîntemeiate, având în vedere că, în cuprinsul acestora, pârâta combate cu argumente concluziile expertului, aspectele pe care le expune în susținerea obiecțiunilor fiind chestiuni ce țin de interpretarea și de aplicarea legii și, pe cale de consecință, de fondul cauzei, astfel încât urmează ca acestea să fie analizate ca fiind apărări de fond la acțiunea formulată de reclamantă. Curtea are în vedere și împrejurarea că, pe calea acestor obiecțiuni, pârâta nu a solicitat refacerea raportului de expertiză în concret cu privire la anumite aspecte, ci a făcut observații generale, de natură a combate concluziile expertului judiciar desemnat.

Având cuvântul asupra cererii de suplimentare a onorariului formulată de către expert, reclamanta, prin avocat, arată că nu se opune majorării onorariului, însă solicită cenzurarea sumei propuse, apreciind că este nejustificat de mare prin raportare la prezenta speță și față de cuantumul onorarului încasat de același expert într-o cauză similară.

Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de majorare a onorariului.

Reclamanta, prin avocat, având în vedere că a avut loc un nou control de reverificare în legătură cu utilajul, depune noi înscrisuri în acest sens.

Curtea ia act că reclamanta depune la dosar decizia de reverificare emisă în urma unui nou control.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.

Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și, în consecință, să se dispună anularea Deciziei nr. 5285/22.02.2013 și a procesului verbal de constatare a neregulilor, față de încălcarea art. 45 alin. 4 din OUG nr. 66, care prevedea suspendarea de drept până la pronunțarea unei soluții definitive de către organul penal. Menționează, pe de o parte, că, fiind o suspendare de drept, partea adversă nu mai avea drept de opțiune, iar, pe de altă parte, că DNA s-a pronunțat în sensul neînceperii urmării penale în ce privește tentativa de fraudă. Al doilea motiv de ordin procedural se referă la încălcarea art. 8 alin. 2 din OUG nr. 66, care prevedea ca, în ipoteza trimiterii în judecată în materie penală, contractul cu intimata să se suspende. Prin urmare, nici în situația trimiterii în judecată, contractul nu înceta. În cazul de față, înainte ca organul penal să se pronunțe, s-a dispus, neîntemeiat, încetarea contractului. Pe fond, solicită să se rețină faptul că nu a existat tentativa de fraudă, astfel cum reiese din înscrisurile administrate în cauză. De asemenea, solicită să se aibă în vedere concluziile raportului de expertiză, potrivit cu care prețul la care s-a achiziționat utilajul este conform prețurilor de piața, diferența foarte mică înregistrată fiind dată de adaosul comercial. Depune concluzii scrise și practică judiciară.

Curtea reține dosarul în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra cererii de majorare a onorariului de expert, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.11.2014 în prezentul dosar, expertul judiciar desemnat a solicitat majorarea onorariului de expert cu suma de 10.000 lei.

Curtea constată că la filele 1344-1345 expertul judiciar desemnat a depus decontul final ce cuprinde activitățile prestate, tariful orar practicat, și alte cheltuieli (transport, rechizite, tipărire, multiplicare, cheltuieli poștale - 1680 lei) totalul de ore de muncă fiind de 100 ore iar tariful per/oră fiind de 90 lei, ceea ce conduce la o sumă de 13.081 lei.

În condițiile în care onorariul provizoriu a fost de 3.000 lei, expertul judiciar a solicitat obligarea reclamantei la diferența de 10.000 lei.

Analizând decontul de cheltuieli depus la dosar, Curtea apreciază că în ceea ce privește durata activităților desfășurate și cheltuielile de transport, rechizite, multiplicare, poștale, cuantificarea expertului nu se impune a fi cenzurată, calculul realizat fiind pe deplin justificat în raport de lucrările necesare întocmirii raportului de expertiză.

Referitor însă la tariful orar practicat, Curtea apreciază că un tarif de 90 lei/oră este disproporționat, prin raportare la munca depusă dar și la tarifele practicate în mod curent de experții judiciari contabili în alte cauze, diferența constând în complexitatea lucrării efectuate reflectându-se în numărul de ore de muncă și nu în tariful orar.

Din aceste considerente, Curtea apreciază că un tarif orar de 50 lei/oră reprezintă un cuantum rezonabil și proporțional cu complexitatea muncii depuse de expert, urmând ca tariful solicitat să fie cenzurat în acest sens.

În concluzie, prin înmulțirea numărului de 100 ore de muncă cu tariful orar de 50 lei și adăugarea cheltuielilor de 1680 lei (transport, rechizite, multiplicare, cheltuieli poștale), rezultă un onorariu total de 6680 lei, Curtea urmând să admită în parte cererea expertului judiciar de majorare a onorariului și să dispună majorarea onorariului de la 3000 lei la 6680 lei.

Referitor la impozitul legal aferent de 16% și la cota de 10%, reprezentând suma de 1.788 lei, Curtea apreciază că acestea trebuie reținute din onorariul total cuvenit și nu adăugate la acesta.

Totodată, luând act că din onorariul total de 6360 lei reclamanta a achitat suma de 3000 lei, urmează ca aceasta să fie obligată să achite suma de 3680 lei, reprezentând diferența de onorariu.

Pentru a da posibilitatea pârâtei să formuleze concluzii scrise, va amâna pronunțarea, motiv pentru care,

DISPUNE:

Admite în parte cererea de majorare a onorariului pentru expertul D. R..

Dispune majorarea onorariului de la 3000 lei la 6680 lei.

Obligă reclamanta să achite diferența de onorariu în cuantum de 3680 lei.

Amână pronunțarea asupra fondului la data de 28.01.2015.

Executorie în ce privește plata onorariului de expert.

Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2015.

Președinte, Grefier,

C. P. M. B.

DOSAR NR._

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 192

Ședința publică de la 28 ianuarie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. P.

GREFIER: M. B.

* * * * * * * * *

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 14 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință publică de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, pentru a da posibilitatea pârâtei să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 28 ianuarie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr. _, reclamanta INTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ I. MILENA, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ ȘI PESCUIT a solicitat următoarele:

1.Anularea DECIZIEI nr. 5285/22.02.2013 de soluționare a Contestației formulată de I. Milena Întreprindere Individuală, județul D., FN/21.01.2013 și înregistrată Ia Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit sub nr. 2137/24.01.2013 și în consecință

2.Anularea PROCESULUI VERBAL de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 12.12.2012 privind proiectul "Achiziția de utilaje pentru prestări servicii la I. Milena", beneficiar Întreprinderea Individuală I. Milena.

În motivare, reclamanta a arătat că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (Autoritatea contractantă) și întreprinderea Individuală I. Milena (Beneficiar) s-a încheiat, în data de 10.05.2011, Contractul de finanțare nr. C312M_ prin care, în baza cererii de finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil nr. F312M_, autoritatea contractantă s-a obligat să acorde finanțare pentru achiziția de utilaje care, ulterior, să fie folosite pentru prestarea de servicii. în concret urma să se achiziționeze utilaje pentru lucrări speciale de construcții și anume, o stație de betoane mobilă și o autobetonieră.

Valoarea eligibilă a proiectului a fost de maximum 1.115.159 lei, echivalentul a maxim 261.345 euro din care APDRP s-a obligat să acorde o finanțare nerambursabilă în procent de 70%, adică o sumă de 780.614 lei, echivalentul a maximum 182.942 euro.

A menționat că, în calitate de beneficiar al proiectului, a parcurs procedura de achiziție de utilaje trimițând invitații de ofertare la trei societăți și, în urma analizării ofertelor primite a fost desemnată câștigătoare oferta cu prețul cel mai mic, oferta . SRL.

În consecință, la data de 29.07.2011 a fost încheiat între Întreprinderea Individuală I. Milena și . SRL, Contractul de vânzare-cumpărare nr. 32 prin care s-au cumpărat cele două utilaje prevăzute în proiect, respectiv:

-Autobetonieră DAF, în valoare de 104.950 euro fără TVA (echivalentul a 447.821,65 lei);

-Stația de betoane Mobil Soft X30 SM 30, în valoare de 143.950 euro fără TVA (echivalentul a 614.234,65 lei);

Reclamanta a arătat că valoarea totală a contractului a fost de 248.900 euro, valoare prevăzută în bugetul contractului de finanțare.

Considerând că există anumite nereguli privitoare la achiziția de utilaje și la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 32/29.07.2011, organele fiscale au sesizat Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin Adresa ANAF-DGFP D., Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice - 2 nr._/13.09.2012.

Reclamanta a susținut că în urma documentelor organelor de inspecție fiscală, comunicate și însușite de APDRP împreună cu Raportul de control al Direcției Control și Antifraudă din cadrul APDRP, s-a ajuns la "constatarea existenței unei tentative de fraudă prin creșterea artificială a prețului de 3,38 ori" (prin tranzacționarea stației de betoane cumpărată la un preț de 181.712,90 lei prin alte două firme și vânzarea utilajului beneficiarei finanțării la un preț de 614.234,65 lei). APDRP stabilește astfel că "este în fapt o creștere artificială a prețului de vânzare de 3,38 ori ceea ce reprezintă o neregulă. "

S-au reținut ca argumente care „fac dovada implicării directe a beneficiarului FEADR și acționarea acestuia în mod deliberat pentru fraudarea fondurilor europene" și: calitatea de salariat avută de beneficiara contractului de finanțare, dna I. Milena la ., calitatea de administrator al unei societăți care este asociat în cadrul ., terenul de 500 mp pus la dispoziția beneficiarei cu titlu gratuit de către . pentru desfășurarea activităților de prestări servicii care constituie obiectul principal de activitate pentru care s-a acordat finanțare din fonduri europene precum și faptul că întreprinderea Individuală I. Milena a fost constituită în aprilie 2011, cu o lună înainte ca Dumatrucks să încheie contractul de achiziție al stațiilor de betoane de la ..

Reclamanta a precizat că, urmare a concluziilor de mai sus, APDRP a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 12.12.2012 privind proiectul "Achiziția de utilaje pentru prestări servicii la I. Milena", beneficiar întreprinderea Individuală I. Milena, prin care a fost stabilită valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli în cuantum de 311.623,84, creanță bugetară care reprezintă întreaga sumă decontată de APDRP până în prezent, în baza contractului de finanțare iar, în urma reținerii tentativei de fraudă de către APDRP, fără să existe o constatare a organului de urmărire penală abilitat în acest sens și fără să se aștepte soluționarea dosarului penal în curs, s-a dispus încetarea valabilității contractului de finanțare.

A menționat că a contestat Procesul-verbal, contestația fiind respinsă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul APDRP prin Decizia nr. 5285 din 22.02.2013 prin care au fost menținute constatările organelor de control și măsurile dispuse în baza acestora.

Reclamanta a criticat faptul că, din punct de vedere procedural, Procesul-verbal a fost emis cu încălcarea art. 45. alin. 4 din OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și /sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, text potrivit căruia:

"In cazul în care existența creanței bugetare depinde de existența unei fapte penale, respectiv a unei fraude, și a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenția Națională de Integritate - ANI, autoritățile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanță până la obținerea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate și dispun aplicarea măsurilor asigurătorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2)."

A susținut că efectul dispoziției legale analizate constă în suspendarea de drept a emiterii titlului de creanță până la un moment viitor cert și anume obținerea deciziei definitive a instanței prin care se stabilește caracterul penal sau nepenal al faptei imputate beneficiarului finanțării nerambursabile. În consecință, nu este posibil ca APDRP să facă în mod direct aprecieri cu privire la existența unei tentative de fraude, cum s-a întâmplat în speță. Numai organele de urmărire penală se pot pronunța în legătură cu existența sau inexistența unei infracțiuni.

Cu atât mai mult, apare ca firesc efectul suspensiv de drept referitor la emiterea titlului de creanță de către APDRP, din moment ce această instituție nu poate decât să presupună existența unei tentative de fraudă și să sesizeze organele competente, neavând competențe în legătură cu investigarea și constatarea acestei infracțiuni (numai o instanță penală putând cerceta și, eventual, pronunța asupra caracterului penal sau nepenal al faptei beneficiarului). Or, din moment ce încălcarea legislației privind obținerea și utilizarea fondurilor europene și /sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și aplicarea sancțiunilor se găsesc strâns legate, în ipoteza analizată, de existența unei fapte penale (frauda), este evident că ar fi nelegală sancționarea conduitei unui beneficiar FEADR nevinovat (sau măcar prezumat astfel, potrivit dreptului penal, până la pronunțarea instanței penale).

Apreciază reclamanta că se află chiar în situația reglementată de lege, în urma verificărilor, APDRP reținând că ar fi vorba de „existența unei tentative de fraudă (deci a unei infracțiuni, n.n.) prin creșterea artificială a prețului..." iar "datorită tentativei de fraudă se impune încetarea valabilității contractului de finanțare".

Presupusa neregulă relevată de tranzacționarea succesivă a utilajului, încadrată de organele de verificare APDRP ca fiind o tentativă de fraudă, reprezintă temeiul în baza căruia s-a dispus retragerea finanțării și s-a stabilit valoarea creanței bugetare la o sumă de 311.623,84 lei.

Consideră că cele două condiții cerute de lege pentru ca emiterea titlului de creanță să fie suspendată de drept sunt îndeplinite în cauză:

- Existența creanței bugetare depinde într-adevăr de existența sau nu a tentativei de fraudă imputată beneficiarei din moment ce această creanță bugetară este consecința directă a presupusei încălcări a legii de care este acuzată reclamanta;

- APDRP a procedat la sesizarea DLAF pentru anchetarea tentativei de fraudă.

Prin urmare, până la obținerea unei decizii definitive din partea unei instanțe penale, prin care să se stabilească dacă fapta reclamantei este sau nu infracțiune (și, deci, temei real pentru aplicarea vreunei sancțiuni de către APDRP), era obligatorie suspendarea emiterii titlului de creanță.

Reclamanta a arătat că pârâta a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele unei tentative de fraudă, deci tentativă la săvârșirea unei infracțiuni și deși a sesizat DLAF, fără să aștepte soluția organului competent a procedat totuși la întocmirea procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care constituie titlu de creanță, fapt care contravine, fără echivoc, prevederilor legale imperative ale art. 45 alin. 4 din OUG 66/2011.

O altă critică de nelegalitate vizează faptul că decizia atacată este nelegală, iar contestația trebuia admisă întrucât emiterea, de către APDRP, a Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 12.12.2012 încalcă art. 8 alin. 2 din OUG nr. 66/2011.

Reclamanta a arătat că textul legal instituie obligația autorității care gestionează fonduri europene de a suspenda aplicarea prevederilor contractului de finanțare în momentul în care organul de urmărire transmite cazul spre soluționare instanței penale, suspendare care durează până la pronunțarea deciziei definitive de către instanța penală.

Prin urmare, din această dispoziție legală rezultă că până la trimiterea cauzei în judecată de către organele de cercetare penală, executarea contractului de finanțare nu se întrerupe/suspendă ci, doar odată cu trimiterea în judecată, suspendarea devine obligatorie, considerându-se că sesizarea instanței penale este un indiciu al posibilității săvârșirii unei infracțiuni de către beneficiar.

Având în vedere că singurul motiv pentru care APDRP a dispus încetarea efectelor contractului de finanțare constă într-o așa zisă presupusă tentativă de fraudă (constând în creșterea artificială a prețului de vânzare de 3,38), deci în săvârșirea unei fapte cu presupus caracter penal, apreciază reclamanta că era obligația APDRP să aștepte o soluție din partea instanței penale (care să stabilească dacă fapta prezintă caracter penal sau nepenal și, în concret, să justifice existența sau nu a temeiului pentru încetarea contractului de finanțare).

Reclamanta a conchis în sensul că, prin decizia de a înceta contractul de finanțare cu reclamanta, măsură întemeiată pe o presupusă tentativă de fraudă (creșterea artificială a prețului), decizie luată anterior pronunțării de către o instanță penală asupra caracterului penal sau nepenal al faptei, APDRP își depășește atribuțiile, ceea ce contravine legislației amintite și justifică anularea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 12.12.2012 precum și a Deciziei APDRP nr. 5285/22.02!2013.

Reclamanta a susținut că actele atacate sunt nelegale și netemeinice, în speță nefiind vorba de nici o tentativă de fraudă, motiv pentru care se impune anularea acestora și restabilirea legalității.

În acest sens, a arătat că în mod neîntemeiat a apreciat APDRP existența unei creșteri artificiale a prețului de vânzare a Stației de betoane, de 3,38 ori, și a identificat o neregulă în executarea contractului de finanțare.

Consideră că în mod greșit a considerat APRDP ca "artificială" creșterea prețului utilajului și în mod nejustificat nu a ținut cont de aspectele care indicau și întemeiau valoarea la care a fost achiziționată de către reclamantă stația de betoane, neexistând, prin urmare, nicio încălcare a legislației sau a prevederilor contractuale.

A susținut că reconsiderarea poziției APDRP în ceea ce privește prețul de achiziționare a stației de betoane, după ce, anterior, avizase favorabil acest preț, este contrară atât legii cât și contractului dintre părți.

Pentru organele de control din cadrul autorității contractante a constituit un motiv pentru a justifica presupusa tentativă de fraudă a fondurilor nerambursabile faptul că . SRL, societatea care a câștigat licitația pentru achiziția utilajelor, a cumpărat la rândul său aceste bunuri de la .. Furnizorii . SRL nu au avut nici un fel de raporturi juridice cu întreprinderea individuală Milena I.. Întreprinderea Individuală Milena I. nu avea posibilitatea să controleze sau să împiedice în vreun fel modul de dobândire a bunului de către ofertant. în consecință, modul de dobândire a bunului de către ofertant este irelevantă în procedura de licitație, fiind necesar doar ca acesta să fie proprietar. Așadar, faptul că . SRL a dobândit la rândul său bunul de la ., care la rândul său a dobândit componentele bunului de la . este lipsit de relevență juridică în raport cu întreprinderea Individuală Milena I., aceasta neavând nici un fel de raporturi juridice cu furnizorii . SRL.

Reclamanta a susținut că prețul de achiziție al stației de betoane achitat de către reclamantă este justificat, neexistând nicio "creștere artificială" a acestuia în lanțul comercial al dobândirii bunului.

Apreciază că nu se poate reține că prețul stației de betoane a crescut de 3,38 ori deoarece:

- Prețul de achiziție de la Pro Soft SRL este stabilit pentru componentele stației de betoane;

- Prețul de vânzare către II I. Milena este stabilit pentru un alt obiect, respectiv stația de betoane montată și pusă în funcțiune;

- Diferența dintre prețul de achiziție și prețul de revânzare este justificată de necesitatea de a acoperi cheltuielile ocazionate de montaj și punere în funcțiune.

În opinia reclamantei, concluziile APDRP referitoare la "creșterea artificială a prețului de 3,38 ori sunt eronate, ele nejustificând constatarea existenței unei nereguli (tentative de fraudă) și neconstituind un temei real pentru stabilirea creanței bugetare și încetarea valabilității contractului de finanțare. Pentru aceste considerente se impune anularea actelor atacate și reluarea proiectului de finanțare așa cum a fost el stabilit prin contract.

Reclamanta a mai susținut că aspectele reținute de pârâtă referitoare la implicarea directă a reclamantei în fraudarea fondurilor europene sunt neîntemeiate, acestea neputând fi reținute ca justificări ale măsurilor dispuse de Autoritatea contractantă.

Apreciază că din argumentele prezentate rezultă neîndoielnic faptul că nu a existat nicio tentativă de fraudă și nicio creștere artificială a prețului și, drept consecință, Procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare precum și Decizia de soluționare a contestației, fiind emise în mod netemeinic și nelegal, se impun a fi anulate.

În drept, reclamanta a invocat disp. art. 1, art. 8 și art. 10 alin. 1¹ din Legea 554/2004 precum și art. 192 C.Pr.Civ.

Pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI PENTRU DEZVOLTARE RURALĂ Șl PESCUIT a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și a solicitat decăderea reclamantei din dreptul de a propune probe.

Pe fond, a arătat că Agenția Națională de Administrare Fiscală prin DGFP D. - Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice 2 a controlat beneficiarul finanțării Întreprinderea Individuală Mie Milena și achizițiile efectuate.

•Controlul ANAF a condus la următoarele constatări cu privire la Stația de betoane: prețul de achiziție (valoare fără TVA) pentru stația de beton este de 614.234,65 lei, chivalentul a 143.950 euro, achiziția fiind făcută de la . SRL cu factura nr. 404/28.02.2012;

•La solicitarea organelor fiscale, . SRL a răspuns că acest utilaj l-a achiziționat de la ., conform facturii nr._/28.02.2012 la prețul de 611.887,80 lei;

•Conform răspunsului furnizat de . la solicitarea organelor fiscale, . a achiziționat stația de betoane de la . la prețul de 181.712,90 lei fără TVA conform facturii nr. PRO/1004/15.02.2012;

(în contractul încheiat de . cu . la data de 12.05.2011 șe precizează ca prețul de vânzare practicat este unul promoțional pentru . ., el neputând fi menținut pe viitor urmând ca pentru următoarele utilaje cumpărate de Dumatraks prețul să facă obiectul negocierii.)

•în scopul constatării existentei faptice a utilajelor, organele de inspecție fiscala s- au deplasat în localitatea Podari, la adresa indicată de beneficiara contractului FEADR și s-a constatat că stația de betoane aflată în curs de montare se afla in incinta imediat următoare unei stații de verificări auto aparținând ..

•Conform contractului de comodat prezentat nr. 93 din 01.02.2012 . a pus la dispoziția II Mie Milena, cu titlu gratuit, o suprfata de de 500 mp aparținând imobilului situat in comuna Podari, ..

•Cu ocazia verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că d-na llie Milena a avut calitatea de salariat în cadrul ..

•D-na llie Milena este administrator al . Asigurare, firmă care își are sediul la aceeași adresă cu ., iar . asigurare este asociat în cadrul ..

•Verificările organelor de inspecție fiscală bazate pe documentele prezentate de cei verificați, documente ce au fost transmise în copie la APDRP conduc la constatarea existenței unei tentative de fraudă prin creșterea artificială a prețului: stația de betoane cumpărată la un preț de 181.712,90 lei este tranzacționată prin alte două firme astfel că prețul cu care aceasta este facturată beneficiarei finanțării FEADR este de 614.234,65 lei. Este în fapt o creștere artificială a prețului de vânzare de 3,38 ori, ceea ce reprezintă o neregulă.

Referitor la motivul de anulare potrivit căruia proiectul de proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nu este legal fiind încălcate prevederile art. 45 alin 4 din OUG nr. 66/2011, pârâta a arătat că, în prezenta speță nu ne regăsim în situația reglementată de dispozițiile legale mai - sus citate dat fiind faptul că existența creanței bugetare stabilită prin emiterea procesului verbal de constatare atacat nu depinde de existența sau inexistența unei fapte penale.

Pe de altă parte, în prezenta speță nu există certitudinea existenței unei fapte penale.

Prin urmare, prezentei spețe îi sunt aplicabile prevederile art. 23 din OUG nr. 66/2011, respectiv:„În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligația să sesizeze de îndată DLAF și să continue activitatea de verificare și întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și de recuperare a creanțelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgența, independent de desfășurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2)."

Faptul că nu a operat suspendarea de drept cu instituirea măsurilor asigurătorii în condițiile art. 45 alin 4 din OUG nr. 66/2011 nu este de natură sa atragă implicit nulitatea actului administrativ emis, faptele constatate în urma verificărilor efectuate constituind în primul rând o neregulă astfel cum aceasta este definită atât prin prevederile OUG nr. 66/2011 cât și prin dispozițiile contractului de finanțare.

Pârâta a susținut că, potrivit OUG 66/2011 și contractului de finanțare, existența unei nereguli duce la retragerea finanțării nerambursabile aferente respectivei achiziții, indiferent de decizia DNA, deci chiar dacă neregula a fost săvârșită cu intenție sau nu.

A mai arătat că din interpretarea prevederilor legale incidente, rezultă că prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Pârâta a invocat în acest sens jurisprudența CJUE.

Apreciază că interpretarea reclamantei cu privire la aplicarea dispozițiilor OUG nr. 66/2011, respectiv art. 45 și art. 23 este eronată și că nu a depășit atribuțiile și obligațiile stabilite prin OUG 66/2011 în sarcina sa, procedând în urma sesizării primate de la ANAF la verificarea documentară a acesteia prin analizarea dosarelor de achiziții, a cererii de plată, a clauzelor contractuale și aplicând art. 23 din acest act normativ în sensul întocmirii, respectiv emiterii titlului de creanță reprezentat de procesul verbal de constatare.

Totodată, contrar susținerilor reclamantei potrivit cărora prin Decizia nr. 5285/22.02.2013 nu s-a luat în considerare întreaga motivație a contestației promovate de beneficiar, pârâta a solicitat să se observe că a luat în considerare toate motivele expuse de reclamantă prin contestația formulată.

Faptul că, prin comisia alcătuită în vederea soluționării contestației formulate, a respins această contestație nu echivalează cu faptul că aceasta nu a reținut motivarea beneficiarului.

Referitor la susținerea reclamantei potrivit căreia a avizat favorabil documentația privind achizițiile, pârâta a arătat că aceasta nu este de natură să atragă nulitatea absolută a actului administrativ.

In acest sens, a precizat că verificarea privind autenticitatea documentației aferentă ofertelor din cadrul procedurii de achiziții și conformitatea și legalitatea acestor oferte este obligația exclusivă a beneficiarului.

Autoritatea contractanta (Întreprinderea Individuală llie Milena) răspunde in integralitate pentru derularea procedurii de achiziție in mod transparent, bazata pe criterii obiective si fara a tine seama de posibile influente externe, in conformitate cu prevederile legislației naționale privind achizițiile publice.

Contrar celor susținute de reclamantă, în accepțiunea contractului de finanțare semnat între părți, după momentul încheierii contractului, în etapa verificării dosarelor de achiziții și a eligibilității cheltuielilor propuse spre decontare prin cererea de plată formulată de către beneficiar, pârâta a susținut că poate proceda la respingerea cheltuielilor neeligibile din perspectiva Ghidului solicitantului și a fișei măsurii și poate dispune neavizarea dosarelor de achiziții sau refuzul plății. Astfel, parcurgând clauzele contractuale, beneficiarul a avut cunoștință despre această posibilitate.

În speța de fată, faptul că reprezentanta beneficiarului. respectiv dna I. Milena a fost angajata ., terenul de 500 mp pus la dispoziția beneficiarei I. Milena cu titlu gratuit de către Dumatrucks pentru desfășurarea activităților de prestări servicii care constituie obiectul activității pentru care s-a acordat finanțare din fonduri europene, precum și faptul că Întreprinderea Individuală I. Milena a fost constituită în aprilie 2011 cu o lună înainte ca Dumatrucks să încheie contractul de achiziție a stațiilor de betoane de la . sunt elemente suficiente în sensul dovedirii producerii unie nereguli din perspectiva contractului de finanțare și a dispozițiilor OUG nr. 66/2011.

Toate aceste constatări sunt considerate fapte intenționate prin care s-a încercat fraudarea bugetului comunității europene și astfel, în conformitate cu legislația comunitară aplicabilă, s-a aplicat principiul proporționalității în conformitate cu prevederile OUG nr. 66/2011.

În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 201 Cod procedură civilă, precum și următoarele acte normative:

- OUG nr. 13/2006 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin reorganizarea Agenției SAPARD, aprobată cu modificări prin Lg 198/2006;

- Contractul de finanțare nr. C 312M_/2010 încheiat între Agenția de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit cu beneficiarul I.I. I. Milena, în calitate de beneficiar;

- OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora;

- Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare;

- OUG nr. 34/2006 cu modificările si completările ulterioare.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prezentând contraargumente față de apărările pârâtei.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba constând în expertiza evaluatorie a utilajului Stație betoane Mobil Soft X30 SM30 și expertiza contabilă, cu obiectivele încuviințate prin Încheierea de ședință din data de 11.09.2013 (filele 210-212 vol. I).

La primul termen de judecată din data de 12.06.2013, pârâta a arătat că înțelege să nu mai susțină excepția inadmisibilității și solicitarea de decădere a reclamantei din dreptul de a propune probe, Curtea luând act prin Încheierea de ședință (fila 202 vol. I).

Analizând materialul probator administrat, prevederile legale incidente și susținerile părților, Curtea reține următoarele:

În fapt, între pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), în calitate de Autoritate contractantă și reclamanta Întreprinderea Individuală I. Milena, în calitate de Beneficiar, s-a încheiat, la data de 10.05.2011, Contractul de finanțare nr. C312M_ prin care, în baza cererii de finanțare pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil nr. F312M_, autoritatea contractantă s-a obligat să acorde finanțare pentru achiziția de utilaje care, ulterior, să fie folosite pentru prestarea de servicii, respectiv o stație de betoane mobilă și o autobetonieră.

Valoarea eligibilă a proiectului a fost de maximum 1.115.159 lei, echivalentul a maxim 261.345 euro, suma din care pârâta APDRP s-a obligat să acorde o finanțare nerambursabilă în procent de 70%, adică o sumă de 780.614 lei, echivalentul a maximum 182.942 euro.

Reclamanta, în calitate de beneficiar al proiectului, a parcurs procedura de achiziție de utilaje trimițând invitații de ofertare la trei societăți și, în urma analizării ofertelor primite a fost desemnată câștigătoare oferta cu prețul cel mai mic, oferta . SRL.

În consecință, între Întreprinderea Individuală I. Milena și . SRL, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 32 din data de 29.07.2011, cu valoarea totală de 248.900 euro, valoare prevăzută în bugetul contractului de finanțare, prin care s-au cumpărat cele două utilaje prevăzute în proiect, respectiv:

-Autobetonieră DAF, în valoare de 104.950 euro fără TVA (echivalentul a 447.821,65 lei);

-Stația de betoane Mobil Soft X30 SM 30, în valoare de 143.950 euro fără TVA (echivalentul a 614.234,65 lei).

Cu ocazia inspecției fiscale desfășurate ca urmare a solicitării reclamantei de rambursare a soldului sumei negative de TVA, considerând că există anumite nereguli privitoare la achiziția de utilaje și la Contractul de vânzare-cumpărare nr. 32/29.07.2011, organele fiscale au sesizat Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit prin Adresa ANAF-DGFP D., Serviciul Inspecție Fiscală Persoane Fizice - 2 nr._/13.09.2012.

Urmare a documentelor emise de organele de inspecție fiscală, comunicate pârâtei APDRP, împreună cu Raportul de control al Direcției Control și Antifraudă din cadrul APDRP, s-a ajuns la concluzia existenței unei tentative de fraudă prin creșterea artificială a prețului de 3,38 ori, prin tranzacționarea stației de betoane cumpărată la un preț de 181.712,90 lei prin alte două firme și vânzarea utilajului beneficiarei finanțării la un preț de 614.234,65 lei, autoritatea pârâtă reținând astfel că este vorba despre o creștere artificială a prețului de vânzare de 3,38 ori, ceea ce reprezintă o neregulă.

S-au reținut ca fiind aspecte care fac dovada implicării directe a beneficiarului și acționarea acestuia în mod deliberat pentru fraudarea fondurilor europene: calitatea de salariat avută de beneficiara contractului de finanțare, dna I. Milena la ., calitatea de administrator al unei societăți care este asociat în cadrul ., terenul de 500 mp pus la dispoziția beneficiarei cu titlu gratuit de către . pentru desfășurarea activităților de prestări servicii care constituie obiectul principal de activitate pentru care s-a acordat finanțare din fonduri europene precum și faptul că Întreprinderea Individuală I. Milena a fost constituită în aprilie 2011, cu o lună înainte ca Dumatrucks să încheie contractul de achiziție al stațiilor de betoane de la ..

În baza acestor concluzii, pârâta APDRP a întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 12.12.2012 privind proiectul "Achiziția de utilaje pentru prestări servicii la I. Milena", beneficiar Întreprinderea Individuală I. Milena, prin care a fost stabilită valoarea creanței bugetare rezultate din nereguli în cuantum de 311.623,84, creanță bugetară care reprezintă întreaga sumă decontată de APDRP până în prezent, în baza contractului de finanțare iar în urma reținerii tentativei de fraudă, s-a dispus încetarea valabilității contractului de finanțare.

Reclamanta a contestat Procesul-verbal, contestația fiind respinsă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul pârâtei APDRP prin Decizia nr. 5285 din 22.02.2013.

În ceea ce privește critica reclamantei referitoare la încălcarea, prin emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, a prevederilor art. 45 alin. 4 și respectiv a prevederilor art. 8 alin. 2 din OUG nr. 66/2011, Curtea constată că terxtele legale invocare prevăd următoarele:

Potrivit art. 8 alin. 1 și 2 din OUG nr. 66/2011, „ (1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația să sesizeze de îndată DLAF și organele de urmărire penală în cazul constatării unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă.

(2) În cazul în care, ca urmare a sesizării menționate la alin. (1), organul de urmărire penală transmite cazul spre soluționare instanțelor de judecată, autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene are obligația luării următoarelor măsuri până la pronunțarea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei încriminate:

a) pentru beneficiarii privați suspendă aplicarea prevederilor contractului/deciziei/ordinului/acordului de finanțare și în mod subsecvent suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar;

b) pentru beneficiarii publici suspendă plata/rambursarea tuturor sumelor solicitate de beneficiar aferente contractului economic pentru care a fost formulată sesizarea.”

Potrivit art. 45 alin. 4 din OUG nr. 66/2011, „În cazul în care existența creanței bugetare depinde de existența unei fapte penale, respectiv a unei fraude, și a fost sesizat/sesizată DLAF/Agenția Națională de Integritate - ANI, autoritățile competente prevăzute la art. 20 suspendă de drept emiterea titlului de creanță până la obținerea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate și dispun aplicarea măsurilor asiguratorii prevăzute la art. 40 alin. (1), cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).”

Reclamanta a criticat, în susținerea motivului de nelegalitate a actelor administrative, faptul că pârâta a emis titlul de creanță înainte de pronunțarea unei decizii definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate, invocând nerespectarea prevederilor legale imperative care stabilesc suspendarea de drept a emiterii titlului de creanță până la obținerea deciziei definitive anterior menționate.

Pârâta a invocat în apărare dispozițiile art. 23 din același act normativ, conform cărora „În cazul constatării unor nereguli care prezintă indicii privind posibile fraude, structurile de control prevăzute la art. 20 au obligația să sesizeze de îndată DLAF și să continue activitatea de verificare și întocmire a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și de recuperare a creanțelor bugetare conform prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, independent de desfășurarea cercetării penale, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 alin. (2).”

A arătat pârâta că, potrivit acestor dispoziții, avea dreptul și obligația continuării verificărilor și întocmirii/emiterii precisului-verbal de constatare a neregulilor.

În ceea ce privește distincția pe care reclamanta o face, în cadrul concluziilor scrise, între „întocmirea procesului-verbal” și „emiterea procesului-verbal”, sintagme folosite de art. 23 și, respectiv, de art. 45 alin. 4 din OUG nr. 66/2011, Curtea apreciază că este pur formală și că utilizarea de către legiuitor a unei terminologii neunitare în cuprinsul actului normativ nu poate conduce la concluzia că operațiunea de întocmire ar fi anterioară și distinctă de emiterea procesului-verbal ce constituie titlu de creanță. Din interpretarea sistematică a prevederilor OUG nr. 66/2011, se observă că cele două sintagme sunt echivalente și semnifică nașterea actului administrativ-fiscal ce constituie titlu de creanță, chiar dacă ad litteram se observă o evidentă inconsecvență în ceea ce privește termenul utilizat de legiuitor în acest sens.

Pe de altă parte însă, raționamentul reclamantei potrivit căruia ipoteza avută în vedere de art. 23 din OUG nr. 66/2011 este diferită de cea avută în vedere de art. 45 alin. 4 și, respectiv, de art. 8 alin. 2 din același act normativ, este corect. Astfel, art. 23 se referă la constatarea unor nereguli care prezintă indicii privind posibilele fraude, sintagmă cu un cuprins mai larg decât cea utilizată de art. 45 alin. 4 și, respectiv, art. 8 alin. 2, care se referă la strict la existența unei fraude/tentativă de fraudă, respectiv a unor indicii de fraudă sau de tentativă de fraudă.

Frauda este definită de art. 2 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 66/2011, ca fiind infracțiunea săvârșită în legătură cu obținerea ori utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, încriminată de Codul penal ori de alte legi speciale. Prin urmare, se încadrează în noțiunea mai largă de neregulă, în sensul art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011, fiind abatere de la legalitate, însă este un tip de neregulă avută în vedere în mod special de OUG nr. 66/2011.

Or, în ipoteza în care neregula constă exclusiv într-o fraudă sau tentativă de fraudă, pentru care există obligația sesizării DLAF, așa cum este cazul în speța de față, rezultă că sunt aplicabile prevederile art. 45 alin. 4 din OUG nr. 66/2011, în sensul suspendării de drept a emiterii titlului de creanță până la obținerea deciziei definitive a instanței privind caracterul penal sau nepenal al faptei incriminate, întrucât stabilirea existenței fraudei sau a tentativei de fraudă, în condițiile în care frauda este întotdeauna o infracțiune, este atributul exclusiv al instanței de judecată în materie penală și nu a autorității publice competentă în gestionarea fondurilor europene.

În concluzie, deși pârâta a formulat apărări în sensul că procesul-verbal s-a referit la nereguli și că obligațiile legale și contractuale încălcate de către beneficiara finanțării, reclamanta, au fost menționate în cuprinsul procesului-verbal, Curtea constată, din analiza conținutului actului, că activitatea de verificare nu a reliefat nicio altă neregulă în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a) din OUG nr. 66/2011 sau a prevederilor contractului de finanțare, care să fi putut fi sancționată prin încetarea valabilității contractului de finanțare și restituirea integrală a finanțării primite, cu excepția presupusei tentative de fraudă rezultată din aspectele de fapt menționate în cuprinsul procesului-verbal.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că este întemeiat motivul de nelegalitate a actelor administrative referitor la încălcarea, cu ocazia emiterii lor, a prevederilor art. 45 alin. 4 din OUG nr. 66/2011.

Autoritatea pârâtă era îndreptățită să continue activitatea de verificare finalizată prin emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor, în temeiul art. 23 din OUG nr. 66/2011, numai în condițiile în care ar fi constatat nereguli în sensul de abateri de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene sau cu prevederile contractului de finanțare, or, deși din punct de vedere formal se referă la o astfel de neregulă, respectiv încălcarea prevederilor contractului de finanțare cuprinse în clauzele art. 1 (2), art. 1 (3), art. 5 (2), art. 7, art. 8 (1) și art. 1 (4) art. 11 (3) din anexa I la contractul de finanțare, Curtea constată că faptele reținure în sarcina reclamantei nu au legătura cu niciuna dintre prevederile contractuale menționate.

În aceste condiții, pârâta nu putea decât să sesizeze organele competente, neavând competențe în legătură cu investigarea și constatarea infracțiunii de fraudă, având în vedere că încălcarea legislației privind obținerea și utilizarea fondurilor europene și /sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și aplicarea sancțiunilor sunt strâns legate, în ipoteza analizată, de existența unei fapte penale (frauda), fiind evident evident că este nelegală sancționarea conduitei unui beneficiar prezumat nevinovat, potrivit dreptului penal, până la pronunțarea instanței penale.

De altfel, pârâta a și sesizat în acest sens Direcția Națională Anticorupție invocând în plângerea penală motivele menționate în procesul verbal, motive invocate pentru a dispune rezilierea contractului.

D. fiind că singurul motiv pentru care pârâta a dispus încetarea efectelor contractului de finanțare constă într-o așa zisă presupusă tentativă de fraudă (constând în creșterea artificială a prețului de vânzare de 3,38), deci în săvârșirea unei fapte cu presupus caracter penal, era obligația acesteia să aștepte o soluție din partea instanței penale iar până la pronunțarea unei hotărâri penale definitive, contractul de finanțare nu putea decât să fie decât suspendat iar nu reziliat, așa cum s-a întâmplat în speță.

În al doilea rând, Curtea reține că Deciztia nr. 5285/22.02.2013 si Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr._ din data de 12.12.2012 sunt nelegale și din perspectiva faptului că, din probele administrate în speță, rezultă că nu este vorba de nici o tentativă de fraudă.

Astfel, verificările efectuate de ANAF și comunicate către autoritatea pârâtă, împreună cu cele stabilite de echipa de verificare a Autorității contractante au condus, în mod greșit, la concluzia că ar exista o tentativă de fraudă prin creșterea artificială a prețului apreciindu-se că, în mod incorect, stația de betoane a fost cumpărată la un preț de 181.712,90 lei și tranzacționată prin alte două societăți, astfel încât prețul cu care utilajul a fost facturat beneficiarei finanțării FEADR a fost de 614.234,65 lei, constatându-se o creștere artificială a prețului de vânzare de 3,38 ori, ceea ce echivalează cu o neregulă.

Celelalte elemente care, în opinia pârâtei, ar face dovada implicării directe a reclamantei și acționarea acestei, în mod deliberat și premeditat pentru fraudarea fondurilor europene sunt, potrivit Procesului Verbal:

-calitatea de salariat avută de beneficiara contractului de finanțare, dna I. Milena la .;

-calitatea de administrator al societății . Asigurare SRL, care este asociat în cadrul .;

-terenul de 500 mp pus la dispoziția beneficiarei cu titlu gratuit de către . pentru desfășurarea activităților de prestări servicii care constituie obiectul principal de activitate pentru care s-a acordat finanțare din fonduri europene;

-faptul că întreprinderea Individuală I. Milena a fost constituită în aprilie 2011, cu o lună înainte ca Dumatrucks să încheie contractul de achiziție al stațiilor de betoane de la ..

Curtea constată că toate aceste aspecte au format obiect al plângerii penale adresată de pârâtă Direcției Naționale Anticorupție iar prin Rezoluția DNA nr. 246/P/2012 din 04.10.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de reclamantă cu privire la săvârșirea pretinsei tentative de fraudă.

Organul de urmărire penală a reținut că din cuprinsul actelor existente la dosar nu rezultă inicii de săvârșire a unor infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene, iar din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că I. Milena a folosit sau prezentat documente ori declarații false, inexacte sau incomplete.

De asemenea, în urma administrării probei cu expertiza contabilă, prin Raportul de expertiză s-a concluzionat în sensul că „prețul de achiziție plătit de întreprinderea Individuală I. Milena a fost de 614.234,65 lei (fără TVA), echivalentul a 143.950 EUR și nu a existat nicio creștere artificială a prețului și este justificat întrucât majoritatea vânzătorilor oferă acest tip de utilai la prețuri asemănătoare.”

Coroborând concluziile organului de cercetare penală cu aspectele reținute de expertul judiciar desemnat, Curtea constată că nu se poate vorbi despre creștere artificială a prețului de achiziție a utilajelor, așa cum în mod eronat s-a reținut în actele administrative atacate.

Astfel, în mod neîntemeiat a reținut pârâta existenta unei creșteri artificiale a prețului de vânzare a Stației de betoane, de 3,38 ori, și a identificat o neregulă în executarea contractului de finanțare, având în vedere următoarele aspecte ce rezultă din probatoriul administrat:

- prețul stației de betoane a fost stabilit încă din stadiul depunerii Cererii de finanțare, în urma unei analize de piață, prețul fiind în concordanță cu prețurile existente pe piață, în acest sens fiind și concluzia expertului tehnic desemnat în cauză, care a stabilit că „prețul de piață al unui utilaj de tipul Stație de betoane MOBIL SOFT X30 SM30 funcțional la data de 29.07.2011 este de 137.141 EUR, respectiv 581.518,98 lei" și că „în urma analizei de piață, prețul de vânzare de 614.234,65 se apropie de prețul maxim al pieței de 581.518,98".

- corectitudinea modului de achiziție a Stației de betoane Mobil Soft X30 SM 30 EC este susținută și de faptul că verificarea prețului și a rezonabilității valorii a fost făcută de pârâtă la depunerea proiectului, fiind luate în calcul valorile de piață ale bunurilor prin prezentarea unui număr de 3 oferte.

- DNA a verificat aceste aspecte legate de prețul de achiziție și de modalitatea de dobândire a bunului, respectiv faptul că . SRL, societatea care a câștigat licitația pentru achiziția utilajelor, a cumpărat la rândul său aceste bunuri de la ., și a stabilit că nu este vorba de nici o fraudă.

- faptul că . SRL a dobândit la rândul său bunul de la ., care la rândul său a dobândit componentele bunului de la . este lipsit de relevanță juridică în raport cu reclamanta Întreprinderea Individuală I. Milena, aceasta neavând nici un fel de raporturi juridice cu furnizorii . SRL.

- din înscrisurile depuse la dosar si din expertiza contabilă efectuată, rezultă că prețul de achiziție al stației de betoane achitat de către reclamantă este justificat, neexistând nicio "creștere artificială" a acestuia în lanțul comercial al dobândirii bunului.

De asemenea, astfel cum rezultă din adresa Dumatrucks ,în care sunt prezentate în detaliu cheltuielile suportate de această societate ulterior achiziției componentelor stației de betoane, cheltuieli recuperate din prețul de vânzare către . SRL, precum și din răspunsul la obiectivul nr. 3 al raportului de expertiză, nu se poate reține că prețul stației de betoane a crescut de 3, 38 ori, întrucât Prețul de achiziție de la Pro Soft SRL este stabilit pentru componentele stației de betoane, prețul de vânzare către reclamantă este stabilit pentru un alt obiect, respectiv stația de betoane montată și pusă în funcțiune iar diferența dintre prețul de achiziție și prețul de revânzare este justificată de necesitatea de a acoperi cheltuielile ocazionate de montaj și punere în funcțiune.

Astfel, prețului de achiziție a componentelor utilajului (182.000 lei) i s-au adăugat și costurile legate de: materialele folosite la construirea bazei de betoane, rampe, spații de depozitare intermediară, materie primă, racorduri utilități (23.370 lei); salarii personal (46.555 lei); cazare personal (3.200 lei); servicii specializate de montare și punere în funcțiune de către . (96.300 lei); transport local (2.720 lei); dobânda (9.676 lei), cheltuieli indirecte (45.230 lei): costuri de depozitare (10.280 lei), ceea ce a condus la un total al cheltuielilor de 419.331 lei, realitatea acestor sume fiind constată și de expertul judiciar desemnat în cauză.

În cuprinsul Raportului de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că „prețul total la care putea fi revândută o stație de betoane de către ., cu respectarea contractului încheiat cu ., deci cu acordarea unor reduceri de maxim 5% este de 144 500 euro", or, având în vedere că prețul de achiziție plătit de reclamantă a fost de 614.234,35, echivalentul a 143.950 euro, Curtea constată că nu a existat nicio creștere artificială a acestui preț în lanțul comercial.

Prin urmare, concluziile pârâtei referitoare la "creșterea artificială a prețului de 3,38 ori" nu au niciun fundament și nu pot justifica încetarea valabilității contractului de finanțare și stabilirea creanței bugetare, impunându-se anularea actelor administrative atacate.

Un argument suplimentar constă și în faptul că, așa cum a reținut și DNA în rezoluția de neîncepere a urmării penale, organele fiscale au efectuat controale ca urmare a cererilor de rambursare de TVA aferente lunii martie 2012, iar în urma verificărilor efectuate s-a stabilit realitatea operațiunilor economice realizate si s-au emis decizii de rambursare a TVA. Ultimul astfel de control a fost în luna iulie 2014, ca urmare a rezilierii contractului de către pârâtă, prilej cu care organele fiscale au verificat bunurile la fata locului, au reverificat documentele si au reconfimat corectitudinea operatiunilor, conform procesului verbal anexat.

În raport de probatoriul administrat, sunt lipsite de relevanță celelalte aspecte invocate de autoritatea pârâtă referitoare la calitatea de salariat avută de beneficiara contractului de finanțare, dna I. Milena, la ., calitatea de administrator al societății . Asigurare SRL, care este asociat în cadrul ., terenul de 500 mp pus la dispoziția beneficiarei cu titlu gratuit de către . pentru desfășurarea activităților de prestări servicii care constituie obiectul principal de activitate pentru care s-a acordat finanțare din fonduri europene, faptul că întreprinderea Individuală I. Milena a fost constituită în aprilie 2011, cu o lună înainte ca Dumatrucks să încheie contractul de achiziție al stațiilor de betoane de la ., acestea fiind analizate și de organul de urmărire penală și nefiind în măsură să susțină săvârșirea cu intenție a unei nereguli, în sensul fraudării fondurilor europene.

În concluzie, din probele administrate rezultă neîndoielnic faptul că nu a existat nicio tentativă de fraudă și nicio creștere artificială a prețului și, pe cale de consecință, Procesul verbal nr._/12.12.2012 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, precum și Decizia nr. 5285/22.02.2013 de soluționare a contestației, au fost emise cu nerespectarea legii, impunându-se a fi anulate.

Din aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 1 alin. 1, art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, va admite cererea și va anula Decizia nr. 5285/22.02.2013 și Procesul-verbal nr._/12.12.2012 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emise de autoritatea pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE :

Admite acțiunea formulată de reclamanta INTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ I. MILENA, cu sediul în localitatea ., ., jud. D. și cu sediul ales la S.C.A. S. și Asociații, în sector 5, București, . nr. 2, . cu pârâta AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE DIN C. MINISTERULUI AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în sector 1, București, .. 43.

Anulează Decizia nr. 5285/22.02.2013 și Procesul-verbal nr._/12.12.2012 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emise de pârâtă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2015.

Președinte, Grefier,

C. P. M. B.

Red./Tehnored.

jud.C.P..

← Pretentii. Decizia nr. 932/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1211/2015.... →

Anulare act administrativ. Hotărâre din 28-01-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Hotărâre din 28-01-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI