Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1211/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1211/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 8559/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1211
Ședința publică de la 26.02.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - A. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenții reclamanți I. B. P. și A. R. M., împotriva sentinței civile nr. 3048/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fostă CCSD).
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare a cauzei la ordine, cât și la a doua strigare la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 24.02.2015, prin fax și la data de 25.02.2015, prin poștă, intimata pârâtă C.N.C.I. a depus întâmpinare, părțile solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul C. sub nr._, reclamanții I. B. P. și A. R. M., în contradictoriu cu S. R. PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, au solicitat obligarea pîrîtei la emiterea deciziei prevazuta de lege care sa contina titlul de despagubire ca raspuns la dispozitia nr. 2343 din data de 10.10.2011 emisa de Primaria Municipiului P. si obligarea paratei sa o transmita Directiei pentru acordarea despagubirilor in numerar din cadrul ANRP, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii, s-a arătat că pîrîta nu a finalizat procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilul teren situat in municipiului P. . .-26 in suprafata de 1680 mp, deși Dispozitia nr. 2343/10.10.2011 si documentatia necesara fost înaintate Comisiei spre validare.
În drept, s-au invocat dispozițiile legii nr.247/2005 și legii nr.554/2004.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, dispoziția nr. 2343 din data de 10.10.2011 emisa de Primaria Municipiului P., actele care au stat la baza emiterii acesteia.
Prin încheierea din 15.02.2013, în temeiul art.XXIII alin.3 din legea nr.2/2013, cauza a fost trimisă la TB – Secția a IX-a, pe rolul căruia s-a format dosarul nr._ .
În cadrul acestui dosar pârâta a depus întîmpinare prin care a invocat excepția prematurității cererii, față de disp. OUG nr. 4/2012, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 3048/23.04.2014, a Tribunalului București-Secția a II-C. administrativ și fiscal a fost respinsă excepția prematurității, precum și acțiunea formulată de către reclamanți, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță, cu privire la excepția prematurității, a reținut că, potrivit articolului unic din OUG nr. 4/2012, astfel cum a fost modificat prin legea nr.117/2012, la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr.247/2005.
OUG nr.4/2012 a intrat în vigoare la data 15.03.2012, iar modificările aduse prin legea nr.117/2012 la data de 9.07.2012. Cererea dedusă judecății a fost introdusă la C. la data de 4.02.2013, dată la care procedurile de acordare a despăgubirilor erau suspendate. Pînă la data pronunțării sentinței de față a expirat acest termen de suspendare, dar au intervenit alte modificări legislative.
Astfel, potrivit art.17 alin.1 din legea nr.165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar art.18 alin.3 prevede că această Comisie Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare. Art.34 alin.1 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a acestei legi (20.05.2013).
Însă Curtea Constituțională a României, prin decizia din 7.05.2014, a constatat că prevederile art.4 teza a doua din legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Așadar, la momentul pronunțării sentinței de față, finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor nu este împiedicată de nici un termen legal, deci excepția prematurității este neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 2343 din data de 10.10.2011 emisa de Primaria Municipiului P. (f.6 dosar C.), s-a propus acordarea de despagubiri notificatoarei, în conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de stat pentru terenul in suprafta de 1680mp, dosarul fiind înaintat la CCSD în vederea emiterii deciziei reprezentînd titlul de despăgubire.
Noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea lege nr.247/2005, pe care a fost întemeiată cererea dedusă judecății. S-au adoptat principii diferite de evaluare și compensare și s-au prevăzut operațiuni administrative distincte.
Art.16 din legea nr.247/2005 prevedea obligația Secretariatului Comisiei Centrale de a proceda la centralizarea dosarelor în care cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care le trimitea evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar după întocmirea raportul de evaluare, Comisia Centrală proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Aceste dispoziții au fost abrogate prin art.50 alin.1 lit.c din legea nr.165/2013. În prezent, conform art.21 din legea nr.165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Prin acțiunea de față s-a cerut tribunalului să oblige pîrîta la emiterea deciziei prevazuta de lege care sa contina titlul de despagubire ca raspuns la dispozitia nr. 2343 din data de 10.10.2011 emisa de Primaria Municipiului P. si obligarea paratei sa o transmita Directiei pentru acordarea despagubirilor in numerar din cadrul ANRP, etape ale procedurii prevăzute numai de legea veche, astfel că nu se poate obliga autoritatea pîrîtă la îndeplinirea obligațiilor prev. de art.16 din legea nr.247/2005, cît timp acestea au fost înlăturate de legiuitor prin abrogare expresă. Tribunalul nu poate stabili în sarcina pîrîtei o obligație imposibil de executat în momentul de față și care nu ar fi de nici o utilitate pentru reclamanți. Reclamanții se pot adresa în schimb instanței civile în temeiul art.35 din legea nr.165/2013 pentru obligarea autorității la finalizarea procedurii de despăgubire potrivit noilor dispoziții legale.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu poate pronunța o soluție prev. de art.18 din legea nr.554/2004, de obligare a autorității publice la emiterea actului administrativ solicitat de către reclamanți- titlul de despăgubire, după efectuarea operațiunii administrative pretinse de către aceștia, iar acțiunea dedusă judecății va fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile pronunțate de către Tribunalul București-Secția a II-C. administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanții I. B. P. și A. R. M., înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 06.01.2015, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea Comisiei Naționale pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului întocmit în baza dispoziției nr. 2343/10.10.2011 prin emiterea Deciziei de compensare prin puncte.
Arată că Tribunalul a apreciat cererea ca neîntemeiată prin raportare la dispozițiile art. 34 din Legea nr. 165/2013, conform căruia s-au stabilit anumite termene de soluționare a dosarelor înregistrate la Comisie, astfel că solicitarea de obligare la emiterea Deciziei legale apare ca neîntemeiată.
Cum prevederile art. 4 teza a doua raportat la art. 34 alin. 1 au fost declarate neconstituționale de către Curtea Constituțională prin Decizia nr. 269/07.05.2014, apreciază că soluția primei instanțe este una nelegală.
Mai mult decât atât în motivarea deciziei nr. 269/07.05.2014 Curtea a reținut că instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe în acord cu dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 o soluție în dosarul supus analizei.
În drept, recurenții-reclamanți au invocat Decizia C.C.R. nr. 269/07.05.2014 și art. 304 alin. 9 din Codul de procedură civilă.
Intimata-pârâtă COMISIA NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR a formulat întâmpinare la data de 24.02.2015, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
Potrivit art. 294 alin. (1) fraza l-a C.proc.civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. în același timp, art. 316 C.proc.civ. prevede că dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Față de textele de lege invocate, solicitarea privind obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită în favoarea reclamanților decizia de compensare prin puncte, reprezintă o cerere nouă în recurs, care este inadmisibilă, întrucât nu a fost formulată procedural.
În drept, intimata-pârâtă a invocat Legea nr.10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013 modificată și completată prin Legea nr. 368/2013, art. 294 alin. 1 teza l-a, art. 316, art. 115 - 118 Cod procedură civilă.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
După introducerea acțiunii (04.02.2013), la data de 17 mai 2013, a fost publicată în M. Of. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Conform art. 4 din această Lege, „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Legea nr. 165/2013 a fost adoptată în scopul enunțat prin Hotărârea- pilot- „adoptarea de către autoritățile române a unor măsuri capabile să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație”.
Din prevederile art. 4, rezultă neechivoc faptul că această lege este aplicabilă în speță.
Prin Decizia nr. 269/2014, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că „prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii”.
Conform Deciziei nr. 269/2014 a Curții Constituționale, pct. 28, „pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe - în acord cu dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța - o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004”.
Curtea Constituțională reține la pct. 29 din considerentele deciziei, că „prin constatarea constituționalității prevederilor art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea dată acestora prin prezenta decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii. Astfel, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii". Ulterior, decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.
Împrejurarea că reclamanții nu au solicitat în mod expres obligarea pârâtului la emiterea deciziei de compensare în puncte, după . Legii nr. 165/2013, nu poate duce la respingerea recursului, în condițiile în care scopul acțiunii formulate este obținerea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul preluat în mod abuziv.
Având în vedere aceste considerente, reținând dispozițiile art. 3041 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ., va admite recursul, va modifica în parte sentința civilă nr. 3048/23.04.2014 în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la verificarea existenței dreptului persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii, la evaluarea despăgubirilor cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, ajunge la concluzia că s-a făcut dovada dreptului, și la emiterea deciziei de compensare, în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții reclamanți I. B. P. și A. R. M., împotriva sentinței civile nr.3048/23.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul pârât S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor (fostă CCSD).
Modifică în parte sentința civilă nr. 3048/23.04.2014 în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la verificarea existenței dreptului persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii, la evaluarea despăgubirilor cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, ajunge la concluzia că s-a făcut dovada dreptului, și la emiterea deciziei de compensare, în termen de cel mult 30 de zile de la pronunțarea deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. AȘ/AN
2 ex./17.04.2015
Jud. fond T.B.: G. S.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 28-01-2015, Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 62/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
