Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 188/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 188/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 336/87/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.188
Ședința publică de la 15.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. G. Z.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T., împotriva sentinței civile nr. 350/20.05.2014, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul reclamant prin avocat T. C., care depune împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.223 coroborat cu art.411 alin.2 C.pr.civ.
Intimatul reclamant, prin avocat depune practică judiciară și arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Solicită obligarea recurentei la cheltuielile de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Curtea, în temeiul art. 394 alin.1 C.pr.civ., reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sent.civ. nr. 350/20.05.2014, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamantul L. G. în contradictoriu cu intimata Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T., fiind obligată pârâta la 4.790 lei drepturi salariale aferente perioadei ianuarie 2011 – februarie 2013, sumă actualizată cu indicele de inflație de la data plății și cu dobânda legală. S-a dispus totodată obligarea pârâtei la 520 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 6.08.2014, prin care a invocat motivul de recurs prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC, respectiv greșita aplicare a legii, având în vedere că în mod greșit a reținut instanța de fond că funcția publică deținută de intimatul-reclamant nu ar face parte din cele pentru care se acordă o indemnizație de conducere diminuată, începând cu luna iunie 2009.
Recurenta apreciază că intimatului-reclamant îi sunt aplicabile dispozițiile Ordinului ANSVSA nr._/2009.
Intimatul L. G. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din dispozițiile art. 1 din Ordinul ANSVSA nr._/2009 rezultă că persoanele vizate de acest act normativ sunt funcționarii publici cu funcții de conducere din administrația centrală (ANSVSA), directorul coordonator și directorii coordonatori adjuncți din cadrul Direcțiilor Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și directorii adjuncți din cadrul institutelor veterinare.
Așa fiind, contrar recurentei, interpretarea corectă a Ordinului este că numai pentru autoritatea centrală sunt vizate de dispozițiile Ordinului toate persoanele cu funcții de conducere, în vreme ce cazul Direcțiilor Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Ordinul se aplică doar directorului coordonator și directorilor coordonatori adjuncți.
Imprecizia și contradicțiile interne ale actului normativ menționat nu pot conduce la o aplicare extensivă a dispozițiilor acestuia, în detrimentul drepturilor salariale stabilite anterior în mod legal în favoarea intimatului-reclamant L. G., motiv pentru care criticile privind modalitatea de interpretare a dispozițiilor Ordinului ANSVSA nr._/2009 nu pot fi primite (admițând că acestea se pot subsuma cazului de recurs prev. de art. 488 alin.1 pct. 8 NCPC).
În raport de cele ce preced, în temeiul art. 488 alin.1 pct. 8 și art. 496 alin.1 NCPC, recursul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 451 NCPC, recurenta căzută în pretenții și aflată în culpă procesuală va fi obligată la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariul avocatului în recurs, conform chitanței depuse la dosar la termenul de dezbateri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor T., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 350/20.05.2014, pronunțată de Tribunalul T. – Secția Conflicte de Muncă; Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant L. G. cu domiciliul în A., ., ., ., ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă la 400 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. G. Z.
GREFIER
C. A.
Red. LGZ/2 ex
Jud. fond: M. M. (T.T.)
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 62/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 529/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
