Anulare act administrativ. Sentința nr. 1563/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1563/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2015 în dosarul nr. 6237/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1563
Ședința publică din data de 3 iunie 2015
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanții R. M. C. și Z. I. C., în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE, prin reprezentant legal Direcția Generală Juridică, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns reclamanții R. M. C. și Z. I. C., ambii prin reprezentant convențional avocat M. P., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 (depusă la fila 106 dosar), lipsind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: al treilea termen de judecată, în primă instanță;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și constatând că nu sunt motive de amânare, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei.
Avocatul reclamanților având cuvântul arată că a solicitat constatarea anulării unui ordin emis de Minister. Cu privire la trecerea în rezervă a celor doi reclamanți, arată că ordinele atacate nu sunt motivate, nefiind indicat cazul de trecere în rezervă, nu sunt îndeplinite cazurile de trecere în rezervă. Lipsa motivării celor două ordine încalcă principiului legalității și al transparenței, precum și drepturile persoanelor de a cunoaște motivele pentru care emitentul actului a luat aceste măsuri și împiedică instanța de a verifica îndeplinirea condiției de legalitate. Î.C.C.J. prin Decizia nr. 482/2007 a statuat că motivarea unei decizii administrative nu trebuie limitată la considerente legate de competența emitentului, ci trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile și efectele deciziei, iar pe de altă parte să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate. De asemenea, în Decizia nr. 4331/2006, Î.C.C.J. face referire și la principiul transparenței administrației publice, consacrat în art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României, care prevede că dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual. Chiar dacă Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare este lacunară, din art. 278 alin. 2 din Codul muncii rezultă că sunt incidente prevederile Codului muncii, norme ce implementează legislația specială în domeniu. Au fost falsificate actele concursului de către angajator, reclamanții au câștigat concursul, au muncit 7 ani și ISU V. în calitate de comitent al prepușilor infractori condamnați pentru ilicitul penal era obligat să răspundă. În concluzie, solicită admiterea cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată și depune la dosarul cauzei chitanța.
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 13 octombrie 2014, reclamanții R. M. C. și Z. I.-C. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE,
- anularea Ordinului nr. 11/3623 din 30.07.2014 al Viceprim-Ministrului pentru Securitate Naționala, Ministrul A. Interne, emis pe numele reclamantei R. M. C.
- anulareaOrdinului nr. 11/3627 din 30.07.2014 al Viceprim-Ministrului pentru Securitate Naționala, Ministrul A. Interne, emis pe numele reclamantului Z. I.-C.,
- restabilirea situației anterioare emiterii actelor administrative nelegale, în sensul reintegrării reclamanților în funcțiile deținute anterior emiterii ordinelor susmenționate.
- obligarea pârâtului la plata, către reclamanți, a unor despăgubiri egale cu toate drepturile bănești (soldele lunare, gradații și indemnizații, precum și prime, premii, sporuri și toate celelalte drepturi), indexate, majorate și reactualizate, de care ar fi trebuit sa beneficiem, în lipsa ordinelor ilegale emise de pârât, drepturi calculate de la data încetării raportului de serviciu și până la efectiva reîncadrare în funcțiile deținute,
- suspendarea celor două ordine până la pronunțarea pe fond a cererii în anulare
cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorarii de avocat și taxele de timbru.
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au arătat că, prin cele două ordine contestate, pârâtul emitent MAI a dispus, cu o data retroactiva (10.07.2014), anterioara datei emiterii celor doua acte administrative (30.07.2014), constatarea nulității încadrării reclamanților Io Inspectoratul pentru Situatii de Urgentă "Vlasca" și trecerea lor în rezervă.
Nulitatea este o sanctiune care constă în lipsirea actului juridic civil de efectele sale firești, dacă se constată că acesta a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative sau cu încălcarea condițiilor de validitate ale actului respectiv. Dar constatarea nulității nu este atributul părților, așa cum, ilegal, afirmă pârâtul MAI, ci ea trebuie să fie cerută în instanță, prin introducerea unei acțiuni, judecătorul, și numai el, având putere de a hotari cu privire la nulitatea sau nu a actului reclamat.
1. Cele doua acte administrative, deduse judecații, nu sunt motivate, nu cuprind motivele pentru care pârâtul a luat masurile precizate, cu atât mai mult cu cit cele doua ordine, atacate de reclamanți au natura explicita a unor acte sancționatorii, pentru ca ele conțin, în fond, cea mai grava sancțiune care poate fi aplicata unui lucrator, indiferent de natura raportului de serviciu: pierderea locului de munca, pierderea salariului, cu toate consecințele dezastruoase care decurg de aici.
Ordinele contestate sunt nelegale pentru nerespectarea cerinței motivării acestora, obligația motivării actului administrativ reprezentând o cerință de legalitate a lui, unanim acceptată atât pe plan intern, cit și la nivel comunitar (așa-zisă motivare a celor două acte administrative, de desființare ă raporturilor de serviciu dintre reclamanți și pârât, se mărginește la considerente strict legate de competentă emitentului, și atât.
Cu alte cuvinte, pârâtul emitent nu motivează, în drept și în fapt măsura luata, ci isi motivează competentă de o lua o atare măsură sancționatorie gravă).
Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitata la considerente legate de competenta emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie sa conțină temeiul de drept al măsurii luate în cauza, care sa permită exercitarea drepturilor celor ce au aceasta vocație de a deschide procedurile legale în materie.
Chiar daca Legea nr. 80/1995, privind statutul cadrelor militare, nu cuprinde dispoziții referitoare la conținutul actului administrativ prin care se dispune trecerea în rezerva, în cauză, insa, sub acest aspect, din dispozițiile art. 278 din Codul Muncii rezulta ca sunt incidente prevederile Codului Muncii, norme ce completează legislația speciala în domeniu.
Prin urmare, un astfel de ordin trebuie sa cuprindă în mod obligatoriu motivele de fapt și de drept care au determinat trecerea în rezerva, întrucât numai în acest fel este posibila exercitarea controlului judiciar asupra legalității măsurii de desființare a raportului de munca, motivarea actului reprezentând o condiție de legalitate a acestuia, insuficientă motivării său nemotivarea acestuia atrăgând nulitatea actului administrativ de trecere în rezervă.
2. Vazând redactarea celor doua ordine contestate, s-ar putea trage concluzia ca trecerea în rezerva se datorează, ca motiv de fapt, unor hotarâri judecătorești menționate în preambulul actelor (s.p. nr. 29/2012 și dec. pen. nr. 45/2014, pronunțate de instanțe militare în dos. nr._, prin care s-a dispus anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării noastre și a altor zeci de colegi la Inspectoratul "Vlasca".
Dar aceste hotarâri judecătorești le sunt străine, ele se refera la litigii în care reclamanții nu au fost niciodată parte, nu au fost acuzați niciodată, de nimic, nu au fost judecați niciodată si, desigur, nu am fost niciodată condamnați, pentru ca niciodată, nimeni nu a reținut, în sarcina lor, savârsirea vreunei fapte, indiferent de natura ei, și niciodată nu au fost gasiti vinovați de vreo fapta.
Au reușit sa lectureze, de pe portalul instanțelor, minuta acestor decizii judecătorești. Au înțeles, de acolo, ca unii prepusi ai Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "Vlasca" au fost gasiti vinovați și condamnați pentru savârsirea unor fapte incriminate de legea penala, asa au aflat ca acești prepusi au distrus, sustras, falsificat, diverse documente, inclusiv înscrisuri care se refereau la noi sau purtau numele nostru. Au mai inteles ca instanțele au decis anularea acestor falsuri iar Inspectoratul "Vlasca", parte în aceste litigii, în calitate de parte responsabila civilmente, anulându-le, a hotarât ca terții păgubiți de faptele ilegale ale prepusilor lui, trebuie sa fie dati afara din serviciu, și nimic altceva, facând aceasta propunere pârâtului.
3. Dimpotrivă, considera ca Inspectoratul "Vlasca", în calitatea sa de comitent al prepusilor infractori condamnați pentru ilicitul penal savârsit de ei, era obligat sa răspundă, așa cum legea civilă prevede în art. 1373 din NCC, deoarece înscrisurile anulate de instanță au fost întocmite nu de reclamanți, ci de inculpații găsiti vinovați și condamnați, pentru aceasta, de instanțe, inculpați pe care i-a angajat chiar Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "VLASCA" al județului G., și nu reclamanții, Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "VLASCA" al județului G. i-a ținut în funcții pe acești prepusi vinovați condamnati, și nu reclamanți.
Inspectoratul pentru Situații de Urgentă "VLASCA" al județului G. le-a acordat toate libertățile și beneficiile funcțiilor lor, și nu reclamanții, Inspectoratul pentru Situații de Urgentă "VLASCA" al județului G. le-a creat toate facilitățile pentru a se putea desfășura în deplinătatea acțiunilor lor ilicite, și nu reclamanții, pentru ca nu reclamanții, ci Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "VLASCA" al județului G., în calitatea sa de comitent, sub imperiul legislației civile mai sus precizate, avea obligația, din care deriva responsabilitatea civila reținuta de instanțe, de a veghea și supraveghea activitatea prepusilor sai, de a controla legalitatea actelor întocmite de prepusi și a cenzura, prompt și eficace, actele contrare legii savârsite de ei, asa cum, de altfel, legea în materie, precitata, privind reglementarea unor masuri în domeniul regimului disciplinar al militarilor din M. A. Interne prevede, cu norma imperativa.
M. A. Interne, pârâtul de astăzi, că entitate supraordonată Inspectoratului vinovat "Vlasca", avea obligația de a controla, a veghea și a supraveghea, cu maxima seriozitate, activitatea acestui Inspectorat, pentru ca asemenea acte ilegale, de falsificare a unor înscrisuri originale ori de sustragere și distrugere a lor, sa nu se fi întâmplat.
Potrivit reglementarilor art. 1373 din Noul Cod Civil, cu privire la răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat terților de prepușii sai, aceasta este o răspundere obiectiva, care are ca fundament ideea de garanție, asociata cu riscul de activitate și aspectele de echitate, dar și ideea asumării, de către comitent, o riscurilor introduse în societate prin activitatea prepușilor săi, activitate pe care comitentul o organizează și conduce. Aceasta este răspunderea comitentului și doar a lui, nu a reclamanților.
Apoi, răspunderea obiectivă, de plin drept a comitentului, este fundamentata pe ideea sau obligația de garanție, care își are suportul în riscul de activitate. Ideea de garanție exprima obligația comitentului de a garanta tuturor securitatea în legătura cu activitatea pe care o organizează și desfășoară prin angajarea de prepuși și o conduce în interesul său direct sau indirect, imediat sau mediat. Suportul obligației de garanție este riscul de activitate care cuprinde și riscul de autoritate, deoarece între prepuși și comitent exista raporturi de subordonare, raporturi care conferă comitentului dreptul de a da ordine, instrucțiuni și dispoziții prepușilor, precum și de a-i supraveghea, îndruma și controla.
Toate acestea sunt atribute și atribuții ale Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "VLASCA" al județului G., în calitatea sa de comitent, și nicidecum ale reclamanților.
Prin angajarea de prepuși în scopul organizării și desfășurării unei anumite activități în interesul său, comitentul, adică Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "VLASCA" ăl județului G., introduce un risc pentru alte persoane (alti prepusi sau alte persoane străine) de ă fi prejudiciate prin acțiunile și inacțiunile ilicite ale prepușilor sai. Având obligația de garanție fața de terți, comitentul își asuma, implicit, riscul sau pericolul prejudicierii altora prin activitatea pe care o organizează sub autoritatea să; este ceea ce se numește riscul de activitate, ca o variantă a riscului social în general. La riscul de activitate, care include și pe cel de autoritate, se poate asocia, ca suport al obligației de garanție, și ideea de echitate. Având ca fundament obiectiv ideea sau obligația de garanție, privita ca o obligație legala și implicita de rezultat, răspunderea de plin drept a comitentului nu poate fi înlăturata decât prin probo unei cauze străine: forțo majora, cazul fortuit etc. (inexistente în cauză).
Asa fiind, în condițiile în care instanțele judecătorești, prin hotărârile pronunțate, mai sus arătate, au stabilit că Inspectoratul "Vlasca" răspunde civilmente și în condițiile în care ii sunt aplicate dispozițiile legale privind răspunderea comitentului pentru fapta prepușilor sai, Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "VLASCA" al județului G., în calitatea sa de comitent, răspunde civil pentru faptele păgubitoare comise de prepusii sai (condamnați de instanțele militare) și care ne-au vătămat, pe noi, dar și pe alti prepusi nevinovați, Inspectoratul "Vlasca" este cel chemat sa răspundă și să repare pagubă, iăr nu noi.
Apreciază, în acord cu instanțele militare, ca Inspectoratul pentru Situații de Urgentă "VLASCA" al județului G. este obligat sa isi asume răspunderea de a fi lăsat în funcție, liberi de orice control, prepusi care au fost găsiti vinovați de savârsirea unor fapte penale pentru care au fost condamnați definitiv, dar și sa găsească remediile legale în cauza cit privește actele civile care se refera la terți, acte care sunt afectate de faptele penale ale condamnaților prepusi.
F. de răspunderea Inspectoratului pentru Situații de Urgenta "VLASCA" al județului G., mai sus argumentata, precizata în fapt și în temeiul de drept corespunzător, acțiunea Ministerului A. Interne pârât, cuprinsa în Ordinele deduse judecații, de a-I obliga pe reclamanți nevinovați fiind, sa suporte consecințele faptelor altora, vinovați și condamnați de judecători, este un act inadmisibil, de o maxima gravitate, un act ilegal, profund imoral, care infrânge nu doar legea, dar și logica, rațiunea.
Trecerea lor în rezervă, hotărâta de pârât prin Ordinele ilegale precizate supra și supuse de noi controlului acestei Curți, este un act extrem, un act sancționator profund vătămător, dispus de Minister în lipsa oricărei vinovății, în ceea ce îi privește, act ce incalca, în mod inadmisibil, dispozițiile legale sus-precizate și care ne-a creat și le creeaza, în continuare, paguba cea mai rea pe care o poate suporta un angajat: pierderea locului de munca, pierderea salariului, adică pierderea mijloacelor de subzistenta; de salariile noastre, indiferent cum se numesc ele, depind nu doar reclamanții, ci și familiile lor, copiii aflați în întreținerea și educația lor, suferință, în toată amploarea ei, produsă noua de pârâtul MAI, prin emiterea acestor acte administrative ilegale, fiind îngrozitoare.
Inspectoratul pentru Situații de Urgenta "VLASCA" al județului G., în calitatea sa de entitate angajatoare a condamnaților vinovați de falsificarea înscrisurilor la care ordinele ilegale se refera, este și ramâne obligat, dupa cum instanțele militare au hotarât și dupa cum legea civila prevede, sa isi asume responsabilitatea, în calitatea sa de comitent, iar M. A. Interne, emitentul ordinelor ilegale contestate, are îndatorirea sa procedeze la cunoașterea temeinica a legii și la aplicarea ei, pentru a se restabili legalitatea și normalitatea documentelor în unități, dupa cum legea dispune și obliga.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 18 noiembrie 2014, pârâtul M. A. INTERNE a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâtul a reținut următoarele:
1. Cu privire Ia cererea de suspendare a executării actelor atacate, arată că, în cauza de față, reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii cerințelor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Existența unui caz bine justificat, care să înfrângă principiul potrivit căruia actul administrativ este executoriu din oficiu, impune existența unei puternice îndoieli asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ ce este emis pe baza legii și în executarea acesteia.
Existența unei pagube iminente, cea de-a doua condiție cerută de lege, impune aprecierea situației dintr-o dublă perspectivă: paguba, care trebuie să fie certă, actuală și exigibilă (cunoscută sub toate aspectele), și caracterul iminent al acesteia. De altfel, cu privire la întinderea pagubei reclamanții fac doar afirmații cu caracter general, fără a
2. Cu privire la cererea de anulare a ordinelor, arată că temeiul de drept privind trecerea în rezervă îl constituie punerea în aplicare a prevederilor Deciziei penale cu nr. 45 din 10.07.2014 a Curții Militare de Apel București și ale Sentinței penale cu nr. 29 din 04.07.2012 pronunțată de Tribunalul M. Teritorial București în dosarul penal cu nr._ .
Trebuie amintit faptul că principiul legalității care guvernează faza de urmărire penală și cea de judecată reprezintă un imperativ al etapei executării hotărârii (alături de celelalte principii de drept), prin prisma consecințelor juridice care se nasc în planul drepturilor și libertăților individului sau al bunurilor acestuia.
In acest context, referirile la alte aspecte colaterale acestor temeiuri nu pot afecta valabilitatea actelor administrative de trecere în rezervă.
Potrivit art. 170 C.pr.pen din anul 1968, instanța de judecată poate lua măsuri de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a rezultat în mod vădit din comiterea infracțiunii, iar potrivit art.348 C.pr.pen, instanța de judecată, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță asupra reparării pagubei materiale și a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17 C.pr.pen. 1968, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii.
In această împrejurare, pentru a învesti în mod valabil instanța de judecată în temeiul prevederilor Legii nr.554/2004, nu este suficientă simpla afirmație a persoanei care pretinde a fi vătămată printr-un act administrativ pentru a răsturna prezumția de legalitate a acestuia, în lipsa a mijloacelor de probă din care să rezulte caracterul nelegal și vătămător al actului.
Așadar, pentru admiterea acestor capete de cerere, reclamantul avea obligația să facă dovada (deoarece, până la proba contrarie se prezumă că este legal, efectuarea dovezii contrare fiind în sarcina reclamantului) existenței uneia din cauzele care atrag nulitatea actului, or această dovadă nu se realizează.
Prin urmare, reclamantul trebuia să invoce motive care să vizeze nulitatea ordinelor prin raportare la actele în temeiul cărora au fost emise și să facă dovada că actele atacate au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data emiterii lor.
Or, reclamantul nu invocă motive veritabile de nulitate a actelor atacate, ci se rezumă la enumerarea unor situații de fapt din care nu rezultă indiciile de nelegalitate ale acestora.
Pentru restabilirea situației anterioare comiterii infracțiunilor de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție ce au fost săvârșite de inculpați pe timpul organizării și desfășurării concursului pentru etapa a Il-a de profesionalizare la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V." al județului G. -, a fost dispusă de instanța de judecată anularea mai multor înscrisuri, între care și a documentele întocmite cu prilejul încadrării la I.S.U. G. a unora din cei 381 de candidați favorizați la pregătire fizică - proba trecerea peste bârna de echilibru, menționați în tabelul nominal cu rezultatele evaluărilor la pregătirea fizică - proba trecerea peste bârna de echilibru.
Prin Sentința penală cu nr. 29/04.07.2012, emisă în dosarul nr._ de către Tribunal M. București instanța de judecată „în baza art. 170 raportat la art. 348 Cod procedura penala 1968, dispune anularea următoarelor înscrisuri:
-95 de foi de răspuns falsificate pe numele candidaților.
-borderourile individuale și centralizatoare pentru aprecierea testelor tip grilă cuprinzând notele acordate candidaților la concursul pentru ocuparea unor posturi de subofițeri/ofițeri organizat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V." județul G. în perioada august-octombrie 2007, numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 70 candidați ale căror lucrări au fost falsificate;
-tabelul nominal cu rezultatele evaluărilor la pregătirea fizică - proba viteză 50 m, numai cu privire la candidata R. A. T.-nr.crt.99(f.20 vol.21);
-tabelul nominal cu rezultatele evaluărilor la pregătirea fizică - proba flexări abdominale, numai cu privire la candidata R. A. T.-nr.crt.99 și numai în ceea ce privește mențiunea „R viteză" peste care este practicată o linie orizontală (f.20 vol.21);
-tabelul nominal cu rezultatele evaluărilor la pregătirea fizică - proba trecerea peste bîrna de echilibru, privind un număr de 381 de candidați;
-documentele întocmite cu prilejul încadrării la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V." județul G. a celor 66 candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, printre care menționăm: -Z. I. C., R. (fostă D.) M. C., ș.a.m.W
-documentele întocmite cu prilejul încadrării la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V." județul G. a candidatei R. A. T., favorizată la pregătire fizică - proba viteză 50 m;
- documentele întocmite cu prilejul încadrării la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V." județul G. a unora din cei 381 de candidați favorizați la pregătire fizică - proba trecerea peste bârna de echilibru, menționați în tabelul nominal cu rezultatele evaluărilor la pregătirea fizică - proba trecerea peste bârna de echilibru.
Prin Decizia Penală nr. 45/10.07.2014, pronunțată de Curtea Militară de Apel București au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate referitoare la anularea înscrisurilor așa cum s-a dispus în baza art. 170 raportat la art.348 C.pr.pen. din 1969.
Mai mult prin Hotărârea nr. 52/2014 din data 28.07.2014 pronunțată de Tribunalul M. București instanța de judecată „a admis contestația la executare formulată de contestatorul parte responsabilă civilmente INSPECTORATUL PENTRU SITUAȚII DE URGENȚĂ „V." al Județului G. (cu sediul în G., ., județul G.), împotriva sentinței penale nr.29/04.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul M. Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul M. București), rămasă definitivă prin decizia penală nr.45/10.07.2014 pronunțată de Curtea Militară de Apel. în baza art. 600 alin.2 rap. la art. 597 alin.4 C.pr.pen, rap. la art.600 alin.l corob. cu art.598 alin.l litc) teza I C.pr.pen.1968, lămurește dispozitivul sentinței penale nr.29/04.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul M. Teritorial București (cu denumirea actuală Tribunalul M. Bucuresti), rămasă definitivă prin decizia penală nr.45/10.07.2014 pronunțată de Curtea Militară de Apel, în sensul că sintagma „a unora din cei 381 de candidați favorizați la pregătire fizică - proba trecerea peste bârna de echilibru", cu privire la care s-a dispus anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V." județul G., trebuie înțeleasă că se referă la toți cei 83 de candidați - din totalul de 381 de candidați favorizați la pregătire fizică - proba trecerea peste bârna de echilibru -care au fost declarați admiși la concursul pentru ocuparea unor posturi de subofițeri organizat la Inspectoratul pentru Situații de Urgență „V." județul G. în luna septembrie 2007.
Constatându-se cele dispuse de instanța de judecată, trecerea în rezervă s-a făcut motivat, din oficiu, ca urmare a rămânerii definitive a Sentinței penale nr. 29/04.07.2012 pronunțată de Tribunalul M. București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 45/10.07.2014 a Curții Militare de Apel București.
Chiar și prevederile art. 56 din Codul muncii impun încetarea de drept a raporturilor de serviciu existente „ca urmare a constatării nulității absolute a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin acordul părților sau prin hotărâre judecătorească definitivă".
Nu poate fi reținut nici argumentul că trecerea în rezervă a cadrelor militare se face numai în baza condițiilor limitative stabilite de art. 85 din Legea nr. 80/1995, în condițiile în care ordinul contestat nu este emis ca urmare a ivirii uneia din situațiile prevăzute la art. 85, ci în executarea efectivă a unei sentințe penale obligatorii pentru pârât.
Din actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
1. Prin Ordinul nr. II/3623 din 30.07.2014 al Viceprim-Ministrului pentru Securitate Naționala, Ministrul A. Interne, emis pe numele reclamantei R. M. C. (f. 13), avându-se în vedere sentința penală nr. 29/04.07.2012 a Tribunalului M. Teritorial București, desființată în parte și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 45/10.07.2014 a Curții Militare de Apel București prin care s-a dispus anularea documentelor întocmite cu prilejul încadrării la ISU V. al județului G. a celor 66 candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate,
- s-a constatat anularea ordinului nr. S/II/5610/2007 privind chemarea în cadrele active și repartizarea la IGSU - ISU V. al jud. G. a reclamantei R. M.-C. cu data de 10 iulie 2014
- s-a dispus trecerea în rezervă a locotenentului R. M. C. din ISU V. al județului G. cu data de 10 iulie 2014.
- s-a stabilit că, potrivit art. 23 alin. 1 din anexa VII din Legea-cadru nr, 284/2010, reclamanta nu beneficiază de drepturile bănești acordate la trecerea în rezervă.
2. Prin Ordinul nr. II/3627 din 30.07.2014 al Viceprim-Ministrului pentru Securitate Naționala, Ministrul A. Interne, emis pe numele reclamantului Z. I.-C. (f. 20)
- s-a constatat anularea ordinului nr. S/II/5608/2007 privind chemarea în cadrele active și repartizarea la IGSU - ISU V. al jud. G. a reclamantului Z. C. I. C. cu data de 10 iulie 2014
- s-a dispus trecerea în rezervă a maiorului Z. C. I.-C. din ISU V. al județului G. cu data de 10 iulie 2014.
- s-a stabilit că, potrivit art. 23 alin. 1 din anexa VII din Legea-cadru nr, 284/2010, reclamantul nu beneficiază de drepturile bănești acordate la trecerea în rezervă.
3. Temeiul acestor ordine îl constituie sentința penală nr. 29/04.07.2012 a Tribunalului M. teritorial București, astfel cum a fost modificată parțial prin decizia penală nr. 45/10.07.2014 a Curții Militare de Apel București.
În această ordine de idei, Curtea subliniază că emiterea celor două ordine nu constituie altceva decât acte de punere în executare a sentinței penale.
4. În ceea ce privește invocata nemotivare a ordinelor, curtea reține că – din preambulul ordinelor – reiese neechivoc și temeiul rațiunea adoptării lor, cu atât mai mult cu cât este vorba despre punerea în executare a sentinței penale, motivarea trecerii reclamanților în rezervă fiind îndestulătoare și lămuritoare pentru formularea unei eventuale contestații, dovadă că reclamanții au și fost în măsură să o facă.
Iar atâta timp cât reclamanții au avut asigurat accesul la justiție, în însăși prezenta cauză, în care îi sunt analizate pe fond pretențiile/susținerile, vătămarea lor este exclusă, neproducându-se.
Împrejurarea că motivarea nu este, în opinia reclamanților, îndestulătoare, nu echivalează nici cu lipsa ei, nici cu adoptarea măsurii pur și simplu arbitrar, instanța de judecată fiind în măsură a analiza temeinicia măsurilor dispuse.
5. Prin sentința penală mai sus menționată (f. 114) s-a dispus, la punctul X al dispozitivului, în temeiul art. 170 raportat la art. 348 Cod procedură penală, anularea, printre altele, și a următoarelor înscrisuri:
”- 95 de foi de răspuns falsificate pe numele candidaților:
…………..
Z. I. C., R. (fostă D.) M. C.
………………
- borderourile individualizate și centralizatoare pentru aprecierea testelor tip grilă cuprinzând notele acordate candidaților la concursul pentru ocuparea unor posturi de subofițeri/ofițeri organizat la ISU ”V.” județul G. în perioada august – octombrie 2007, numai cu privire la mențiunile referitoare la cei 70 de candidați ale căror lucrări au fost falsificate, respectiv :
………..
Z. I. C., R. (fostă D.) M. C.
………………………..
- documentele întocmite cu prilejul încadrării la ISU ”V.” județul G. a celor 66 de candidați ale căror foi de concurs au fost falsificate, respectiv:
…………………….
Z. I. C., R. (fostă D.) M. C.” (f. 225-227),
adică inclusiv ale reclamanților din prezenta cauză.
5.1. Potrivit disp. art. 170 Cod procedură penală, ”Procurorul sau instanța de judecată poate lua măsuri de restabilire a situației anterioare săvârșirii infracțiunii, când schimbarea acelei situații a rezultat în mod vădit din comiterea infracțiunii, iar restabilirea este posibilă”.
Potrivit disp. art. 348 C.pr.penală, ”Instanța, chiar dacă nu există constituire de parte civilă, se pronunță asupra reparării pagubei materiale și a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desființarea totală sau parțială a unui înscris și restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii”.
5.2. Pentru a dispune în sensul anulării foilor de concurs ale reclamanților, instanța penală a reținut următoarea stare de fapt:
”În dimineața zilei în care urma să aibă loc proba scrisă, inc. mr. C. M. C. a fost chemat în biroul inc. col. G. M., care i-a cerut ca, împreună cu ceilalți membri ai comisiei, să fraudeze, în parte, rezultatele concursului, în sensul de a acorda note mai mari decât valoarea reală a lucrărilor pentru candidații: Z. C., D. C. și G. G. A., motivându-i că acești candidați sunt susținuți de persoane sus-puse, pe care însă nu le-a nominalizat.
Cu prilejul acestor discuții, inc. col. G. M. i-a explicat modul de operare, în sensul de a striga în sală, pentru cei trei candidați, notele cele mai mari, chiar dacă valoarea lucrărilor acestora era mai mică, rămânând ca ulterior lucrările originale ale candidaților să fie sustrase și distruse, apoi înlocuite cu altele refăcute.
Inc. mr. C. M. C. a înțeles că acesta era modul de operare uzitat și în cazul altor comisii, acceptând să îndeplinească acest ordin ilegal.
Inc. lt. M. S. G. și inc. mr. (r) A. M. au achiesat la ideea de fraudare a concursului, activitate infracțională în care a fost atras și secretarul comisiei, inc. plt. Mj. R. S. Ș. care, cu prilejul audierii, a recunoscut săvârșirea faptei.
În acest mod, așa cum fuseseră instruiți, membrii comisiei au anunțat pentru cei trei candidați notele cele mai mari în raport cu ceilalți contracandidați, respectiv: 8,38 pentru D. M. C.; 8,35 pentru Z. I. C. și 8,87 pentru G. G. A., declarându-i admiși, în condițiile în care valoarea reală a tezelor acestora era cu mult mai mică și ar fi trebuit declarați respinși.
După revenirea la sediul Inspectoratului, inc. mr. C. M. C. a sustras cele trei lucrări, pe care le-a distrus,. Reîntocmind, împreună cu ceilalți membrii ai comisiei dar și cu secretarul acesteia, care a aplicat ștampila pe foile de răspuns, integral lucrările lui Z. I. C. și D. M. C.; cele două foi de concurs pentru acești candidați au fost scrise de inc. mr. (r) A. M., însă au fost semnate de către toți membrii comisiei, iar ștampila a fost aplicată de plt. Mj. R. S. Ș.. Au fost refăcute în același sens și borderourile individuale, în borderoul centralizator fiind deja înscrise notele nereale.
………………
În cauză s-a efectuat și o constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/10.03.2010, scrisul ce completează rubricile din dreapta sus de pe foile de răspuns întocmite pe numele Z. I. C. și D. M. C. a fost executat de inc. mr. (r) A. M..
Prin această activitate infracțională s-a vătămat interesele legale a 3 părți vătămate, respectiv civile: Ț. M. D., C. A. A. și A. A. M. A., care au obținut note peste 7 și ar fi trebuit declarați admiși” (f. 157 verso-158)
5.3. Instanța reține că instanța penală a statuat, cu putere de lucru judecat, nu doar că lucrările reclamanților au fost falsificate, ci și că acest fapt a dus la denaturarea rezultatelor concursului, aceasta fiind singura rațiune a falsificării lucrărilor, nicidecum doar obținerea unei note mai mari, ci a unor note suficiente pentru a fi încadrați, în detrimentul numiților Ț. M. D., C. A. A. și A. A. M. A., care ar fi trebuit declarați admiși.
În această ordine de idei, instanța subliniază că întreaga argumentație a reclamanților privind lipsa culpei lor, privind responsabilitatea instituției și a angajaților acesteia în ce privește falsificarea rezultatelor concursului, este absolut irelevantă, cât timp anularea actelor mai sus menționate nu s-a realizat cu titlu de pedeapsă, ci doar pentru restabilirea legalității.
Singurul aspect relevant este faptul că, deși nu erau îndreptățiți, în temeiul actelor falsificate aceștia au fost încadrați în detrimentul celor trei părți civile menționate mai sus, astfel că singurele victime ale acestor manevre infracționale sunt numiții Ț. M. D., C. A. A. și A. A. M. A., nicidecum reclamanții.
Dimpotrivă reclamanții sunt cei cărora le-a profitat, nemeritat, această fraudare a examenului, iar faptul că această stare de lucruri nu se perpetuează, ci i se pune capăt prin anularea actelor de către instanța penală, nu îi transformă pe aceștia în victime, ci pur și simplu se restabilește, subsecvent stabilirii stării de fapt corecte, și situația juridică aferentă, adică faptul că reclamanții nu ar fi fost admiși la concurs în lipsa manevrelor frauduloase.
Împrejurarea că în privința reclamanților nu s-a constat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de dare de mită, dispunându-se în privința acestora neînceperea urmăririi penale pentru această faptă, este de asemenea absolut irelevantă, neinteresând motivele pentru care s-au falsificat rezultatele concursului, ci doar faptul că asta s-a întâmplat în beneficiul reclamanților și în detrimentul părților civile menționate.
5.4. Prin urmare, emiterea celor două ordine de către pârât nu constituie altceva decât materializarea, în câmpul raporturilor de serviciu, a anulării actelor falsificate, mai exact emiterea celor două ordine nu constituie decât punerea în executare a sentinței penale, consacrarea efectului produs în planul raporturilor de muncă ale reclamanților de hotărârea penală.
Reținând considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, curtea apreciază acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, astfel că – nefiind întrunită ipoteza art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, respectiv art. 14 din aceeași lege – o va respinge în integralitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamanții R. M. C., CNP_ și Z. I. C., CNP_, ambii cu domiciliul ales în G., ./853, ., jud. G., în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1 A, sector 1, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
N. M. | B. F. E. |
Red./Tehnored./M.N./M.N./5 ex.
| ← Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3544/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
