Anulare act administrativ. Sentința nr. 2196/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2196/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 395/2/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR.2196
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11.09.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: M.-C. I.
GREFIER: D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII având ca obiect „anulare act administrativ fiscal”.
Dezbaterile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.09.2015 ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 11.09.2015 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII a C. Administrativ la data de 22.01.2015 reclamantul D. I. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII a formulat contestație prin intermediul căreia solicită:
1. într-o primă teză desființarea Rezoluției nr. 886/_ /2014 formulată de Inspecția J. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Rezoluție prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate și în consecință, a se dispune trimiterea dosarului instituției competente pentru continuarea procedurii disciplinare.
2. într-o teză subsidiară solicită obligarea Inspecția J. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a se pronunța cu privire la sesizările ulterioare formulate și înregistrate sub nr. 4828/IJ/3828/DIJ/2014, sesizări prin care a semnalat alte abateri disciplinare comise de către membrii completului de judecată care au pronunțat Decizia civilă nr. 203/2013 în cauza_/215/2011 la Tribunalul D..
Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 397/2014 că este absolut necesar a se asigura accesul liber la justiție prin posibilitatea atacării rezoluțiilor de clasare emise de către Inspecția J. în contextul în care acestea sunt întemeiate pe dispozițiile art. 45 alin.4 lit.b din Legea nr. 317/2004.
Cu privire la prima teză a contestației solicită a se observa că, într-o manieră netemeinică s-a dispus clasarea plângerii disciplinare cu nr. 1/_ înregistrată la serviciul registratură al Consiliului Superior al Magistraturii în data de 19.02.2014. Prin această plângere a semnalat abateri disciplinare grave ale Judecătorilor L. D., V. V. și T. loan Hartman (membrii completului de judecată care au pronunțat decizia civilă nr. 203/2013 în dosarul nr._/215/2011 al Tribunalului D.- Secția a-II-a Civilă), abateri reglementate de art. 99 liti și t din Legea nr. 303/2004.
În fapt, arată reclamantul că a chemat în judecată prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr._/215/2011, S.C. Complexul Energetic C. S.A. solicitând obligarea acestei instituții la plata sumei de_ lei, reprezentând premiul anual primul semestrul al anului 2008, sumă pe care a solicitat-o a fi actualizată începând cu data nașterii dreptului și până la data plății efective; Este de menționat ca această sumă era datorata de pârâtă, potrivit pct 4.1.2 al contractului de mandat nr._ din 14.12.2007.
Prin sentința Civilă nr. 7043 din data de 09.05.2012 pronunțată, de Judecătoria C. în cauza indicată, acțiunea sa a fost admisă, pârâta S.C. Complexul Energetic C. S.A fiind obligată la plata drepturilor datorate în cuantum de_, actualizate din data de 25.02.2010 și până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3676 lei.
Prin decizia nr. 203/2013 pronunțată de Tribunalul D., ca instanță de control judiciar, a fost admis recursul recurentei-pârâte, în consecință Sentința instanței de fond a fost modificată în parte, aceasta obligând S.C. Complexul Energetic C. S.A la plata sumei de 1006 lei.
Pentru a se ajunge la o astfel de concluzie, instanța de control judiciar a apreciat într-o manieră inexplicabilă că "mandatul a fost încheiat între părți la data de 14.12.2007, adică anterior datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 79/2008 și totodată contractul fiind în vigoare la data apariției ordonanței de mai sus (...) instanța de recurs constată că actul normativ care reglementează acordarea premiului anual reclamantului semestrul I din anul 2008 este OUG nr 79/2008. iar prevederile contractului de mandat al reclamantului s-au modificat în raport de dispozițiile acestei din urmă ordonanțe"
Așa cum se poate observa din considerentele Deciziei menționate instanța de recurs, printr-o gravă încălcare a dispozițiilor art. 6 din N.C.C. a admis ideea că O.U.G. 79/2008 poate retroactiva, alterând astfel o situație contractuală care s-a născut anterior intrării în vigoare a acestui act normativ (perioada 14.12._08)
Potrivit art. 9 din O.U.G. 79/2008 "contractele de mandat încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență încetează sau se modifică”după caz."
În acest context, având în vedere ca acest contract de mandat a operat pentru perioada 14.12._08, este natural a aprecia că, O.U.G 79/2008 l-a modificat doar pentru perioada 26.06.2008 (data publicării O.U.G. 79/2008 în Monitorul Oficial, 23.06._08 (data încetării contractului de mandat). Astfel actul normativ ulterior modifică în speță doar pentru viitor situația contractuală născută sub imperiul OUG 79/2011, neputând fi acceptată sub nici o formă ideea unei modificări retroactive a temeiului de drept în care contractul de mandat a fost semnat.
Cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 99 lit. i din Legea nr. 303/2004 apreciază că în momentul pronunțării Deciziei indicate doamna judecător L. D. (membră a completului legal investit cu soluționarea recursului în dosarul_/215/2011) nu și-a respectat îndatorirea de a se abține deși aceasta se pronunțase anterior într-o cauză similară formulată ce avea ca obiect acordarea anterior primei de mandat pentru anul 2007.
Referitor la cea de-a doua teză a contestației, solicită a se observa că deși prin sesizările formulate ulterior și înregistrate la Inspecția J. sub nr. 4828/IJ/3828/DIJ/2014 a reiterat unele din aspectele deja învederate prin sesizarea nr.I/3939/19.02.2014, a ilustrat și aspecte suplimentare, aspecte care impuneau verificări suplimentare din partea Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către pârâta INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII s-a solicitat respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
În combaterea acțiunii, în esență, s-a arătat că prin rezoluția emisă în data de 28.05.2014, în baza art. 45 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. 886/_ /2014 a dispus clasarea sesizării formulate de petent, întrucât a constatat că nu există indicii care să releve comiterea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) și t) din Legea nr. 303/2004, de natură să atragă răspunderea disciplinară a magistraților vizați. Petentului i s-a comunicat rezoluția de clasare însoțită de adresa administrativă de înaintare la data de 26.06.2014.
Mai mult decât atât, în rezoluția comunicată se precizează faptul că legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de instanțele judecătorești nu pot fi analizate în cadrul verificărilor efectuate de Inspecția J., ci exclusiv în cadrul jurisdicțional, iar în măsura în care hotărârile pronunțate sunt irevocabile, nefiind susceptibile de a fi supuse căilor de atac, Inspecția J. trebuie să respecte autoritatea de lucru judecat și nu este îndreptățită a proceda la o nouă analiză a probatoriului administrat într-o anumită cauză și a dispozițiilor legale incidente, cu scopul de a stabili dacă în respectiva cauză au fost corect analizate sau înlăturate anumite cereri și susțineri ale părților.
Referitor la susținerile reclamantului cu privire la obligația de abținere a doamnei judecător L. D., s-a reținut de către inspectorul judiciar faptul că, acestea sunt neîntemeiate, întrucât, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că magistratul a mai pronunțat o hotărâre referitoare la drepturi de același gen cu cele solicitate în dosarul nr._/215/2011, dar pentru altă perioadă și cu ocazia soluționării pe fond a unei cauze, iar nu într-un complet de recurs, împrejurare care nu se circumscriu vreunui motiv de incompatibilitate prevăzut de lege și care să impună obligația Judecătorului de a se abține.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de „a se trimite dosarul instituției competente pentru continuarea procedurii disciplinare" dorim să învederăm faptul că cercetarea disciplinară a magistraților se poate realiza doar în condițiile Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, care reglementează atât competența Inspecției Judiciare și atribuțiile inspectorilor judiciari, cât și procedura cercetării disciplinare. Astfel o cerere de obligare a Inspecției Judiciare la continuarea cercetării disciplinare față de un magistrat excede dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și Legii nr. 303/2004, nefiind posibilă transformarea dreptului de petiționare într-un drept care să permită petentului să ceară angajarea, în mod direct, a răspunderii disciplinare a magistratului care a soluționat o cauză în care petentul a figurat ca parte, doar pentru că acesta apreciază, într-o manieră personală, că instanța și-ar fi exercitat funcția cu gravă neglijență.
În plus, continuarea cercetării disciplinare nu poate fi dispusă de instanța de judecată în cazul unei rezoluții de clasare, aceasta fiind specifică doar în cazul contestării unei rezoluții de respingere a sesizării, conform art. 47 alin. 5 și 6 din Legea nr. 317/2004, republicată.
Având în vedere faptul că sesizarea înregistrată la data de 18.07.2014 a avut ca obiect semnalarea acelorași elemente ca cele existente în sesizarea pentru care s-a întocmit rezoluția de clasare din 28.05.2014, în temeiul art. 17 alin. 2 și alin. 3 din Hotărârea nr. 1027/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară, s-a dispus arhivarea sesizării și comunicarea unei adrese de răspuns către petent, la data de 30.07.2014.
În ceea ce privește sesizarea înregistrată la Inspecția J. la data de 30.09.2014, având în vedere că petentul nu a invocat elemente noi, ci a reluat în esență aceleași susțineri care au fost avute în vedere prin lucrările anterioare, în baza art. 17 alin. 4 din Hotărârea nr. 1027/2012 a Consiliului Superior al Magistraturii de aprobare a Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție judiciară, s-a dispus arhivarea sesizării fără a se comunica un răspuns petentului.
Totodată, la data de 28.07.2014 a fost înaintată de Administrația Prezidențială spre soluționare o altă sesizare formulată de petent, având același conținut, fiind întocmită și comunicată o adresă administrativă acestei instituții la data de 30.07.2014.
Prin urmare, având în vedere faptul că sesizarea înregistrată la data de 04.11.2014 la Inspecția J. sub nr. 4828/IJ/3828/DIJ/2014, avea ca obiect semnalarea acelorași elemente ca cele existente în sesizările anterioare, inspectorul judiciar a considerat că nu există elemente care să stea la baza unor noi verificări prealabile, motiv pentru care a propus închiderea lucrării și conexarea acesteia la lucrarea nr. 886/_ /2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea a respins cererea formulată de reclamant, pentru următoarele considerente:
În speță, lucrarea nr. 886/_ /2014 a Inspecției Judiciare a conexat sesizările petentului I. D. cu privire la pretinse abateri ale completului de judecată ce au fost săvârșite în dosarul nr._/215/2011 al Tribunalului D. finalizat prin decizia civilă nr. 203/2013.
Rezoluția pronunțată în lucrarea nr. 886/_ /2014 a Inspecției Judiciare (fila 9 dosar) examinează comportamentul judecătorilor în cauza amintită, derularea procedurilor, motivarea deciziei, noțiuni privind exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, obligația de abținere a unui judecător din complet și concluzionează că nu au fost constatate indicii de comitere a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i și t din Legea nr. 303/2004, dispunându-se astfel clasarea sesizării petentului I. D. în temeiul art. 45 alin. 4 lit.b) din Legea nr. 317/2004.
Sub aspectul competenței Inspecției Judiciare de a efectua verificările, Curtea a constatat că erau întrunite condițiile prevăzute de art. 45 alin. 2 și 4 din Legea nr. 317/2004 (Dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare: a) inspectorul judiciar transmite, în termen de cel mult 10 zile de la finalizarea acestora, ministrului justiției, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție sau, după caz, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție o propunere de clasare, dacă Inspecția J. a fost sesizată în condițiile alin. (1); b) sesizarea se clasează, iar rezultatul se comunică direct persoanei care a formulat sesizarea și persoanei vizate de sesizare, dacă Inspecția J. a fost sesizată în condițiile alin. (2)).
Petitul cererii reclamantului solicită în principal desființarea Rezoluției nr. 886/_ /2014 formulată de Inspecția J. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, Rezoluție prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate și în consecință, a se dispune trimiterea dosarului instituției competente pentru continuarea procedurii disciplinare, iar într-o teză subsidiară solicită obligarea Inspecția J. din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a se pronunța cu privire la sesizările ulterioare formulate și înregistrate sub nr. 4828/IJ/3828/DIJ/2014, sesizări prin care a semnalat alte abateri disciplinare comise de către membrii completului de judecată care au pronunțat Decizia civilă nr. 203/2013 în cauza_/215/2011 la Tribunalul D..
Cu privire la solicitarea principală de desființare a Rezoluției atacate, se constată că Inspecția J. era competentă să verifice existența unor indicii temeinice cu privire la abaterile disciplinare reclamate.
Cu privire la solicitarea subsidiară de a se pronunța și asupra sesizărilor ulterioare, s-a constatat că sesizările sale au fost conexate la lucrarea nr. 886/_ /2014 și Inspecția s-a pronunțat prin actul atacat in acest dosar.
Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București în aceste cazuri sunt conform art. 47 alin. 6 din Legea nr. 317/2004: a) respingerea contestației; b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.
Curtea va respinge contestația petentului, întrucât rezoluția inspectorului judiciar a examinat toate indiciile reclamate de petent și a dispus clasarea în mod legal și temeinic.
Indiciul referitor la „derularea procedurilor” era nefondat, deoarece s-a constatat că judecătorii au făcut o analiză a dispozițiilor legale aplicabile, raportate la situația de fapt reținută, neputându-se aprecia că prin soluția pronunțată au nesocotit din gravă neglijență sau cu rea-credință anumite dispoziții legale. Așa cum s-a arătat în jurisprudență și cazuistica Inspecției Judiciare, reaua-credinta presupune distorsionarea constienta a dreptului, fiind o eroare evidenta și constienta. Reaua-credinta presupunea aplicarea în mod gresit a legii, pronuntarea de catre judecatorul, constient ca greseste, a unei hotărâri evident eronate.
Pentru a ne afla în prezenta relei-credinte nu e suficient ca hotararea/actul respectiv să fie evident eronat, trebuie să existe și alte indicii care să duca la convingerea ca magistratul a actionat cu intentie directa de a incalca legea și în deplina cunostinta de cauza. Distorsionarea legii trebuie să fie evidenta. Nici un alt judecator, avand aceasta cauza și aflat în aceleasi conditii, nu ar fi judecat astfel. Rationamentul juridic al magistratului respectiv este în contradictie flagranta cu principiile de drept din materia respectiva. Sub aspect probator, elementele se pot gasi doar în motivarea hotararii, și doar daca exista indicii ca motivatia este straina de obiectul cauzei. Trebuie să existe și alte indicii care să argumenteze credinta ca magistratul a distorsionat legea în mod constient, care să demostreze ca judecatorul a aplicat legea în mod eronat în deplina cunostinta de cauza. (legatura cu una dintre parti).
Exista erori care sunt comise fara ca persoana în cauza să fie constienta ca a incalcat legea. Prin urmare, nu orice eroare, fie ea gravă, poate face obiectul unei sancțiuni disciplinare.
Cu privire la modul de motivare a deciziei, inspectorul judiciar a examinat și a constatat că motivarea deciziei este pertinentă, completă, omogenă, convingătoare și accesibilă, precisă și concisă, corespunzând imperativelor logicii, dar în același timp a constatat just că Inspecția J. nu este instanță de control judiciar și nu poate examina în cale de atac legalitatea și temeinicia hotărârii.
Curtea consideră că într-adevăr inspectorul judiciar nu poate deveni instanță superioară care să cenzureze legalitatea și temeinicia hotârârii, ci a realizat exclusiv verificările impuse de instituția controlului abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004: exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, nerespectarea îndatoririi de a se abține atunci când judecătorul sau procurorul știe că există una din cauzele prevăzute de lege pentru abținerea sa, precum și formularea de cereri repetate și nejustificate de abținere în aceeași cauză, care are ca efect tergiversarea judecății, utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătorești sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raționamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiției sau demnitatea funcției de magistrat (lit. i, s, t ale art. 99 din Legea nr. 303/2004).
Conținând toate aceste examinări cu privire la abaterile sesizate de petent, rezoluția 886/_ /2014 a Inspecției Judiciare este legală și temeinică, iar solicitarea petentului de a se repeta aceleași examinări sau de a se desființa rezoluția Inspecției Judiciare nu se întemeiază pe probele de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea formulată de reclamantul D. I. domiciliat în C., .,județ D. în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J. DIN C. CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII cu sediul în București, .,sector 5, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi,11.09.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M.-C. I. D. Ș.
Tehred.M.C.I.
Dact D.S/4ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 1449/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... → |
|---|
