Pretentii. Decizia nr. 2975/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2975/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 21664/3/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 2975
Ședința publică din data de 25.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. I.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: D. D. M.
GREFIER: D. G. D.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței nr. 435/21.01.2015 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR GENERAL.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta a solicitat judecata în lipsă, conform art. 411 din Codul de procedură civilă, după care:
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții invocate sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
Prin sentința nr. 435/21.01.2015, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis prescripția dreptului material la acțiune cu privire la sumele achitate până la data de 31.12.2008 și a respins ca nefondată acțiunea în rest, formulată de reclamanta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR GENERAL, având ca obiect obligarea pârâtei să vireze către bugetul local al sectorului 2 sumele reprezentând contravaloarea unor amenzi achitate de contravenienți care au domiciliul fiscal pe raza teritorială a sectorului 2.
Împotriva acestei sentințe, la data de 10.02.2015, a formulat recurs reclamanta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenta a arătat că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, pentru următoarele argumente: problematica dedusă judecății nu se circumscrie competențelor Comisiei Fiscale Centrale, întrucât prevederile legale în materie sunt clare, legiuitorul stabilind destinația bugetară a sumelor provenind din amenzi contravenționale, respectiv bugetul local al circumscripției teritoriale în raza căruia se află domiciliul fiscal al contravenientului; interpretarea cuprinsă în decizia nr. 3/2014 a Comisiei Fiscale Centrale contravine atât normelor legale, cât și hotărârilor judecătorești pronunțate în cauze având acest obiect; această decizie oricum nu poate fi aplicată în cauză, întrucât procesul-verbal de contravenție a fost emis anterior intrării sale în vigoare; soluția instanței de fond contravine art. 8 alin. 3 și 4, art. din OG nr. 2/2001, art. 31 alin. 1 lit. a) și art. 35 din Codul de procedură fiscală, din coroborarea cărora rezultă că voința legiuitorului a fost în sensul ca sumele provenite din aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale să se facă venit la bugetul local aparținând circumscripției teritoriale în raza căreia se află domiciliul fiscal al contravenientului, în caz contrar, bugetele locale ale unor unități administrativ-teritoriale ar beneficia de sume necuvenite, generate doar de poziționare geografică sau de programul de funcționare; legiuitorul nu face nicio distincție între modalitatea de achitare a amenzilor.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 483 și urm. din Codul de procedură civilă, ale OG nr. 2/2001 și ale OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Intimata nu a formulat întâmpinare, deși era obligatorie în cauză.
Examinând recursul, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este nefondat, soluția instanței de fond fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material aplicabile în cauză.
Astfel, Curtea constată că prin dispozițiile art. 8 alin. 4 din OG nr. 2/2001 se stabilește regula generală conform căreia „sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor fizice se fac venit integral la bugetele locale”, fără a se preciza dacă este vorba despre bugetul local al unității administrativ-teritoriale unde se face plata sau, după caz, unde se află domiciliul contravenientului. În aceste condiții, pentru a tranșa problema de drept dedusă judecății, instanța de fond a observat corect că dispozițiile art. 8 alin. 4 trebuie coroborate cu cele ale art. 28 și ale art. 39 alin. 2 lit. a) din OG nr. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 28 din OG nr. 2/2001: „ (1) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ (…). (2) Amenzile care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la unitățile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite bugetelor locale se achită la Casa de Economii și Consemnațiuni sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O copie de pe chitanță se predă de către contravenient agentului constatator sau se trimite prin poștă organului din care acesta face parte, potrivit dispozițiilor alin. 1. (3) Amenzile contravenționale pot fi achitate și prin intermediul instrumentelor de plată electronică în cadrul Ghișeului virtual de plăți, proiect-pilot coordonat de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, parte a Sistemului e-guvernare, din cadrul Sistemului Electronic Național. În acest caz: a) achitarea unei amenzi contravenționale se dovedește prin prezentarea extrasului de cont al plătitorului sau a dovezii de plată emise de Ghișeul virtual de plăți, aceasta specificând data și ora efectuării plății; b) se elimină obligativitatea pentru plătitor de a preda o copie de pe extrasul de cont sau de pe dovada de plată emisă de Ghișeul virtual de plăți către agentul constatator sau organul din care acesta face parte”.
Conform art. 39 alin. 2 lit. a) din OG nr. 2/2001: “În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. 1 vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel: a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică”.
Coroborând toate aceste dispoziții legale, instanța de fond a reținut corect că, în cazul în care amenda se achită înainte de data începerii executării silite (voluntar), respectiv din momentul comunicării/înmânării procesului-verbal de contravenție până la data comunicării somației de plată contravenientului, amenda încasată nu se face venit la bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe raza căreia teritorială se află domiciliul fiscal al contravenientului, astfel cum în mod greșit susține recurenta-reclamantă.
Nu pot fi primite susținerile recurentei-reclamante referitoare la nelegalitatea soluției cuprinse în decizia nr. 3/2014 a Comisiei Fiscale Centrale, ce a fost aprobată prin ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1234/2014 (publicat în Monitorul Oficial nr. 682/18.09.2014), întrucât, pe de o parte, această chestiune nu poate face obiectul cauzei de față, iar, pe de altă parte, instanța de fond a prezentat propriile argumente juridice în baza cărora și-a fundamentat soluția pronunțată, neputându-se susține că și-a însușit automat concluzia Comisiei Fiscale Centrale. În ceea ce privește valoarea acestei interpretări, date fiind susținerile recurentei, Curtea subliniază că nu poate fi decât una orientativă (de recomandare), iar nu obligatorie, care să se răsfrângă în diverse litigii aflate pe rolul instanțelor de judecată. O interpretare dată de către o autoritate administrativă nu se poate impune în niciun caz cu forță obligatorie unui judecător, întrucât s-ar aduce atingere principiilor separației puterilor în stat și independenței judecătorilor, care se supun numai legii, fiind obligați să respecte doar legislația în vigoare și anumite decizii prevăzute de legiuitor ca fiind obligatorii (spre exemplu, deciziile Curții Constituționale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate, deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție în interesul legii sau în dezlegarea unor chestiuni de drept, deciziile Curții de Justiție a Uniunii Europene de interpretare a dreptului european pe calea trimiterii preliminare).
De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea recurentei-reclamante, în sensul că mai multe instanțe de judecată au pronunțat soluții contrare în spețe similare (fiind depuse mai multe sentințe la filele 9-36), întrucât în sistemul de drept românesc practica judiciară nu constituie izvor de drept, putându-se susține cel mult dezideratul unei practici unitare.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de casare invocat este neîntemeiat și că soluția instanței de fond, în parte ace a fost recurată, este legală, Curtea, în baza dispozițiilor art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2, cu sediul în București, sectorul 2, .. 10, împotriva sentinței nr. 435/21.01.2015 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, sectorul 6, Splaiul Independenței nr. 291-293, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. C. D. D. M.
GREFIER
D. G. D.
Red./thred. DDM/ 4 ex/ 08.06.2015
Judecător fond: G. G. P., Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal
| ← Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 2976/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 1449/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
