Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1375/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1375/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 2024/2/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1375

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.05.2015

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

GREFIER: C. D.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, având ca obiect suspendarea în parte, a executării Deciziei de impunere nr. F-MC 1790/27.02.2015, respectiv a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 42/27.02.2015.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta . de avocat D.B. și avocat A. I., lipsind pârâta ANAF.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea acordă cuvântul pe probe.

Reclamanta prin apărător solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar. Depune în susținerea acțiunii jurisprudență și doctrină și arată că nu mai are alte cereri de formulat. Depune de asemenea dovada cheltuielilor de judecată.

Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar deja, constată finalizată faza cercetării procesului și acordă cuvântul pe fondul cererii de chemare în judecată.

Reclamanta E. SA prin avocat D.B., în temeiul art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, solicită suspendarea în parte a executării deciziei de impunere 1790/2015 și respectiv a Raportului de inspecție fiscală nr.42/2015 până la soluționarea acțiunii în anulare ce va fi formulată împotriva deciziei de impunere.

Sunt îndeplinite atât condițiile de procedură cât și condițiile de fond impuse de Legea 554/2004.

Solicită să se aibă în vedere împrejurarea că, atât cum s-a arătat în practica judiciară internă dar și în practica de la nivelul CJUE și la nivelul CEDO, în prezenta cauză urmează a fi analizate o . aspecte în raport de care, față de prezumția de legalitate de care se bucură actele administrative atacate dacă sunt îndeplinite condiții concrete în raport de care judecătorul poate, provizoriu, să lipsească de efecte juridice actele a căror legalitate a fost contestată separat.

Procedural, a formulat contestație fiscală împotriva actelor cu privire la care a solicitat lipsirea temporară de efecte, a achitat cauțiunea în cuantumul stabilit de instanță, astfel încât să se aibă în vedere că sunt îndeplinite condițiile procedurale.

În ce privește condițiile de fond, legea internă, doctrina și jurisprudența au arătat în mod neechivoc că acestea urmează să fie verificate sub două aspecte, dacă există pagubă iminentă și dacă există caz bine justificat.

Solicită instanței să aibă în vedere motivele din cererea de chemare în judecată, unde au fost invocate texte speciale atât din Tratat cât și din Recomandări ale Consiliului de miniștri. În acord cu legislația internă, dreptul comunitar și practica invocată, se arată că a se putea dispune lipsirea temporară de efecte a unor acte administrative judecătorul învestit are de verificat sub aspectul posibilității producerii unei pagube în patrimoniul celui care formulează cererea dacă paguba este iminentă. În dreptul comunitar s-a arătat că judecătorul din această perspectivă judecătorul urmează să analizeze dacă sunt riscuri care se pot produce în patrimoniul părții. Punerea în balanță a acestor interese urmează a fi dublată de verificarea producerii a unei pagube în patrimoniul celui care cere acest lucru, iar verificarea pagubei va fi făcută prin verificarea existenței unor motive de vădită aparentă nelegalitate a actelor contestate, dacă motivele invocate de reclamantă sunt atât de evidente încât pot arunca un dubiu serios asupra prezumției de legalitate a actului administrativ. Practica la nivelul Uniunii Europene dă drept judecătorului învestit cu cererea de suspendare să analizeze dacă un singur motiv din cele invocate de reclamant este întemeiat, sau dacă motivele de nelegalitate invocate de reclamant nu ar putea fi înlăturate decât prin analiza pe fond a cererii. Solicită să se aibă în vedere practica recentă a CJUE și că motivele pentru care arată că actele cu privire la care a solicitat lipsirea de efecte temporare sunt vădit nelegale, nu ar putea fi înlăturate decât prin cercetarea pe fond a cauzei.

În raport de aceste circumstanțieri, solicită să se aibă în vedere că s-au depus la dosar dovezi din care rezultă că punerea în executare a actelor administrative ar produce consecințe deosebit de grave asupra societății, respectiv o pagubă iminentă ale cărei consecințe sunt greu de înlăturat. A depus de asemenea înscrisuri în dovedirea acestui motiv, pe de altă parte solicită să fie avute în vedere pentru a putea înlătura apărările formulate de pârâtă în întâmpinare.

Solicită să se aibă în vedere întreaga situație economică a societății E. SA atât la momentul privatizării cât și situația actuală. Societatea s-a aflat într-o situație dificilă dar încearcă să se redreseze, să-și continue activitatea și să-și salveze poziția pe piață și să creeze locuri de muncă pentru cei 700 de angajați pe care îi mai are și să asigure în continuare plata contribuțiilor la bugetul local și de stat sunt în cuantum de 1 milion de lei lunar conform dovezilor atașate.

S-au depus dovezi la dosarul cauzei din care rezultă că societatea E. s-a aflat la momentul privatizării într-o situație dramatică, avea datorii foarte mari la bugetul de stat. Prin eforturile făcute de asociatul său majoritar s-a reușit lichidarea integrală a datoriilor la bugetul de stat și există dovezi depuse la dosar. Pentru susținerea activității societății s-a contractat un credit de aproape 21 milioane de euro de la o societate Bloom Bank France. Tot pentru susținerea activității curente s-a contactat un împrumut de la asociatul majoritar, de aproximativ 44 milioane de euro. Toate aceste sume pe care societatea le-a dobândit au fost alocate pentru stingerea datoriilor trecute, pentru finanțarea activității curente, pentru plata salariilor și contribuțiilor și pentru finanțarea derulării contractelor în curs.

În măsura în care efectele executorii ale actului administrativ vor fi menținute și se va ajunge la punerea în executare a acestuia, primul efect va fi retragerea garanțiilor pe care societatea le-a obținut conform contractului încheiat cu Bloom Bank France. A depus atât contractul de împrumut dar și alte contracte pe care societatea le are în curs de derulare, dar că acest contract de finanțare este extrem de important pentru activitatea societății. Sumele sunt folosite de bancă pentru a asigura emiterea unor scrisori de garanție pentru derularea contractelor curente, iar pe de altă parte sunt folosite pentru emiterea de acreditive pentru contractele cu furnizorii E.. Prima consecință pe care o va avea executarea silită a societății din perspectiva contractului de credit va fi retragerea garanțiilor.

Esențial pentru desfășurarea activității E. SA este împrejurarea că de natura activității sale este ca E. să avanseze costurile producerii utilajelor grele pe care le produce. Avansând costurile, numai în acest fel își poate onora contractele pe care le are în curs de derulare. Pentru anul 2015 reclamanta anticipează că va derula contracte de 28 milioane euro.

La acest moment nu există disponibilități în cont, veniturile societății sunt de 10 milioane de euro, toate cheltuielile pe care societatea le plătește lunar sunt de 10 milioane euro. Veniturile sunt deja mai mici decât cheltuielile pe care le are, prin urmare societatea va intra în blocaj financiar.

Sunt produse dovezi din care rezultă că punerea în executare a acestui act nelegal produce efecte devastatoare asupra activității societății.

Reclamanta prin avocat A. I., din perspectiva cazului bine justificat, așa cum s-a arătat în jurisprudența Î.C.C.J. cazul bine justificat, potrivit art.2 din Legea 554/2004, trebuie să reprezinte acele împrejurări de fapt și de drept denatură să creeze o îndoială serioasă asupra actului administrativ.

La o analiză prima facie, din perspectiva doctrinei care s-a pronunțat cu privire la anumite aspecte legate de deductibilitatea TVA precum și în raport de modul în care au fost motivate și emise actele administrative, subzistă o îndoială serioasă ca în prezența gravelor prejudicii care se vor produce în eventualitatea executării integrale a deciziei de impunere să justifice o întrerupere vremelnică a efectelor actului administrativ până la momentul în care o instanță de contencios administrativ se va putea pronunța cu privire la modul în care trebuie tratate problemele de drept material fiscal.

În privința facturilor emise de societatea Fine Metal SRL, ceea ce s-a reținut în decizia de impunere și în raportul de inspecție fiscală s-a reținut că conțineau un număr de TVA greșit. Este vorba de o eroare materială în privința unei cifre. În această situație a corectat documentului, iar facturile corectate au fost prezentate. Organele fiscale au spus că facturile corectate au fost prezentate după terminarea inspecției fiscale. Nu există nici un text în Codul de procedură fiscală care să instituie dreptul organului fiscal de a nu lua în considerare documente care nu i-au fost prezentate pe parcursul inspecției. Art.213 alin.4 din Codul de procedură fiscală îi permite contribuabilului să prezinte documente justificative noi neprezentate în timpul inspecției, să prezinte probe noi în etapa contestației administrative. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.672/2014 a dispus că, cât timp documentul justificativ prezentat ulterior nu este anulat și nu este contestat, nu se poate refuza structurii această calitate.

În privința livrărilor comunitare pentru societățile J.Helmke & Co Germania și Helmke Orbis Gmbh Germania, în privința acestora s-a reținut că nu s-ar fi făcut proba absolută a existenței unei livrări intracomunitare. Reclamanta a făcut proba că a expediat bunurile de pe teritoriul României, nu s-a făcut dovada că ele ar fi ajuns într-un alt stat membru și ca atare nu se poate aplica scutirea de TVA. Sub aspectul sarcinii probei, argumentul organelor fiscale potrivit căror documentul de transport nu poartă semnătura și ștampila cumpărătorului, este vădit nefondat în raport de dispozițiile legale indicate din Convenția CMR care spun că acest document nu trebuie semnat și ștampilat. De asemenea jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene a atenuat acest lucru și punând în balanță caracterul fundamental al caracterului deducerii în cadrul sistemului TVA la nivelul pieței comune, nu poate fi refuzat și trebuie avut în vedere anumite elemente în cazul unor livrări intracomunitare. Proba pe care o poate face expeditorul depinde esențial de elementele pe care i le aduce la cunoștință cel care primește. Așadar, nu poate fi condiționată absolut deducerea sau scutirea în TVA de documentele care se află în posesia unui terț.

În privința facturilor emise de societățile Clean Field Ecologic SRL și Petromar Intermed SRL, aceste societăți au efectuat lucrări de preluare a deșeurilor pentru societatea E.. Organele fiscale nu a observat existența rapoartelor sau a situațiilor de lucrări și refuză dreptul la deductibilitate. Solicită instanței să se aibă în vedere că s-a făcut dovada prestării efective a serviciului, există devize, procese-verbale de predare-primire cu privire la spațiile în care ar fi trebuit să aibă loc toate aceste lucrări. Există anexe în care sunt precizate lucrările, iar facturile la anexa în care sunt prevăzute toate aceste lucrări. În acest sens nu se poate menține motivarea pe care au avut-o în vedere organele fiscale că nu ar exista alte documente care să ateste efectivitatea presării serviciului.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere taxa pe valoare adăugată colectată suplimentar pentru anumite operațiuni de export pentru care organele fiscale spun că nu ar fi fost justificată scutirea.

Organele fiscale susțin că nu ar fi fost prezentată declarația vamală de export, ca atare nu poate fi acordată scutirea pentru taxa pe valoare adăugată. Declarația vamală de export, în calitate de document pe baza căreia se justifică o scutire aplicată de contribuabil la momentul emiterii facturii, poate fi prezentată în termen de 90 de zile după emiterea facturii. Reclamanta, în cele mai multe cazuri a prezentat declarația vamală de export în câteva zile de la emiterea facturii. Interpretarea conform căreia factura și declarația vamală de export trebuie să poarte aceeași dată, este în deplină contradicție cu normele legale.

În privința facturilor emise de societățile DAB Ltd. G. și DAB Industry SRL, aceste două societăți au prestat față de E. servicii de intermediere pe baza unui contract de agenție comercială. Organele fiscale au spus că nu s-ar fi prezentat documente privind prestarea efectivă a serviciului. Reclamanta a prezentat toate documentele, rapoarte de activitate, corespondență comercială cu reprezentantul legal al societății din G..

Pentru toate aceste motive, apreciază că subzistă o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ ce poate fi dedusă la o analiză sumară, solicitând admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

Curtea, în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin cererea inregistrata la 1.04.2015, reclamanta E. S.A. a chemat in judecata pe Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, solicitand suspendarea în parte, a executării Deciziei de impunere nr. F-MC 1790/27.02.2015, comunicată la data de 06.03.2015) si a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 42/27.02.2015, în ceea ce privește TVA în cuantum de 15.160.045 lei și accesorii aferente stabilite în sarcina reclamantei, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare ce va fi demarată împotriva Deciziei de impunere.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca:

1. SCURTĂ DESCRIERE A SITUAȚIEI DE FAPT

1.1. Prezentarea sumară a activității desfășurate de E.

E. S.A. a luat ființă în anul 1949 fiind destinată producției de utilaj electrotehnic greu, respectiv producția de transformatoare, locomotive electrice de mină și de tramvaie și mașini electrice rotative.

Din anul 1991, E. a fost transformată în societate pe acțiuni, iar în anul 2007 a fost supusă unui proces de privatizare prin preluarea capitalului majoritar de către Al-Arrab Contracting Company Limited (în continuare „Al-Arrab"). în prezent, acesta deține o cotă de 95.54% din capitalul social, iar cota de 4,46% este deținută de alți acționari persoane fizice și juridice.

La momentul privatizării.

•E. se confrunta cu serioase probleme financiare, având datorii la bugetul de stat de peste_ lei (_ lei conform Certificatului de atestare fiscală nr._/02.11.2007 pe care îl atașam ca Anexa 3 și 13.989.110 lei la bugetul local conform Certificatului de atestare fiscală nr. 2028/09.01.2008 Anexa 4), producția Societății fiind în continuă scădere.

Ulterior privatizării,

•Societatea s-a aflat în plin proces de redresare economică urmărind să devină unul dintre furnizorii globali de produse electrice de putere și soluții eficiente și să redobândească reputația de lider în producția de echipamente grele. In acest scop, s-au făcut eforturi deosebite (i) pentru achitarea tuturor datoriilor față de bugetul de stat și de (ii) pentru implementarea unui program amplu de investiții și reorganizare, care include înnoirea utilajelor și a echipamentelor de producție, renovarea clădirilor, programe de sănătate și securitate în muncă, îmbunătățirea proceselor, dezvoltarea produselor, măsuri apte să contribuie la creșterea nivelului său de dezvoltare și a profitabilității afacerii.

În concret, pentru atingerea scopului propus, prin contractul nr._ din data de 23.03.2011 (atașat prezentei ca Anexa 5, în extras și însoțit de ultimul Act adițional, respectiv de evidența internă a facilității de credit din data de 20.03.2015) E. a contractat o linie de credit, a cărei structură s-a modificat ulterior, conform documentelor anexate, acordată de Blom Bank France S.A. Paris Sucursala România în cuantum maxim de 29.800.000 Euro pentru finanțarea activității curente a Societății și achitarea datoriilor la bugetul de stat după cum vom prezenta pe larg în continuare.

In scopul susținerii programului de investiții și obținerii capitalului de lucru. Societatea a contractat un împrumut de la acționarul majoritar, Al-Arrab în cuantum de 44.839.296 Euro (_ echivalentul in lei la data de 31.12.2014) (Contractul de împrumut din data de 21.04.2009 atașat prezentei în Anexa 6 ).

1.2.Inspecția fiscală. Emiterea Raportului de inspecție și a Deciziei de impunere

În perioada 15.05._15, inspectorii DGAMC au desfășurat la sediul Societății o inspecție fiscală cu caracter general, având ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz. a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora, pentru perioada 01.12._14, în conformitate cu prevederile Titlului VII din Codul de procedură fiscală.

Ca urmare a inspecției fiscale, organele de control au emis Raportul de inspecție și Decizia de impunere, reținând, printre altele, că Societatea a dedus în mod nejustificat TVA aferentă livrărilor efectuate în perioada ce face obiectul inspecției fiscale de către diverși parteneri contractuali ai E., în sarcina Societății fiind stabilit TVA de plată în cuantum de 15.160.045 lei, și majorări de întârziere și penalități corespunzătoare.

Suma totală de 15.160.045 stabilită ca TVA de plată suplimentar este formată din următoarele sume, analizate pe larg în cadrul Secțiunii 2.2. de mai jos:

•130.156 lei aferentă facturilor emise de Fine Metal SRL (Secțiunea 2.2.1.1.);

•2.259.285 lei aferentă facturilor emise de către J. Helmke & Co Germania și 616.093 lei aferentă facturilor emise de către Helmke Orbis GmbH Germania (Secțiunea 2.2.1.2.);

•274.627 lei aferentă facturilor emise de către Clean Field Ecologic SRL și 229.265 lei aferentă celor emise de către Petromar Intermed SRL (Secțiunea 2.2.1.3.);

•7.041.064 lei TVA colectata suplimentar aferenta operațiunilor de export pentru care nu s-au prezentat documente de justificare a exportului aferente perioadei de inspecție fiscală și recalcularea TVA în cazul operațiunilor de export confirmate de Autoritatea Vamala la date ulterioare celor înscrise în facturi (Secțiunea 2.2.1.4.);

•110.781 lei aferentă facturilor emise de către DAB Ltd. G. (Secțiunea 2.2.1.5.);

•4.676,986 lei aferentă facturilor emise de către DAB Industry SRL (Secțiunea 2.2.1.6.).

1.3.Formularea Contestației fiscale

Împotriva Deciziei de imunere, a Raportului de inspecție, Societatea a formulat contestația fiscală nr._/31.03.2015 („Contestația fiscală", atașată prezentei în Anexa 7), prin care a solicitat printre altele anularea în parte a Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție.

2. SINTEZA MOTIVELOR DE SUSPENDARE A EXECUTĂRII DECIZIEI DE IMPUNERE

> Cerințele dreptului intern pentru suspendarea actelor administrative

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „In cazuri bine Justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea (...) autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Prin urmare, din interpretarea dispoziției legale anterior menționate se reține că, pentru a obține suspendarea executării actului administrativ unilateral, reclamantul trebuie să justifice îndeplinirea următoarelor condiții:

A.existența unui caz bine justificat, care poate fi reținut în situația în care, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, ce constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative;

B.prevenirea producerii unei pagube iminente, așa cum este aceasta definită de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 544/2004, poate fi reținuta în situația în care executarea actului administrativ ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat prin anularea actului.

> Cerințele dreptului comunitar pentru suspendarea actelor administrative

Potrivit prevederilor art. 278 din Tratat, „acțiunile cu care este sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene nu au efect suspensiv. Cu toate acestea, în măsura în care împrejurările o impun. Curtea poate ordona suspendarea executării actului atacat."

Jurisprudența europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviințată, daca s-a stabilit și că:

a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părților („balance of interests") în sensul că, în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii a Comisiei Europene, este necesar ca instanța de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluții posibile.

b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt și în drept („fumus boni iuris"), în sensul ca motivele și argumentele reclamantului din cadrul acțiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare prima facie;

Recent, CEJ și-a reconsiderat jurisprudența, în sensul interpretării mai puțin restrictive a acestei din urmă condiții, instanța considerând îndeplinită condiția existentei unui caz bine justificat atunci când cel puțin unul dintre motivele invocate de reclamant în susținerea acțiunii principale pare la prima vedere relevant sau atunci când argumentele pe care le susține nu pot fi înlăturate fară o examinare aprofundata a fondului cauzei (testul fumus non mali iuris). Astfel, pentru a acorda suspendarea, instanța nu mai trebuie sa își formeze convingerea că acțiunea principală va fi admisă, ci doar sa ajungă la concluzia ca argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt suficient justificate.

> Cerințe referitoare la suspendarea executării actelor administrative din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului

Având în vedere că autoritățile administrative sunt active în numeroase domenii și ca activitățile lor sunt de natura să afecteze drepturile, libertățile și interesele individului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului („CEDO") a analizat suspendarea executării actului administrativ din perspectiva Convenției. Astfel, în hotărârea Conka, CEDO a reținut ca „noțiunea de recurs efectiv în sensul art. 13 din Convenție presupune ca recursul sa poată împiedica executarea unor masuri care sunt contrare Convenției și ale căror efecte sunt potențial ireversibile". In opinia CEDO, o procedura în care acordarea suspendării este lăsată la aprecierea discreționară a instanței nu îndeplinește cerințele unui recurs efectiv.

În același sens cu cele arătate mai sus, sunt și prevederile Recomandării nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei asupra protecției jurisdicționale provizorii în materie administrativa, care împuternicesc autoritatea judiciara competentă să ia masuri adecvate de protecție provizorie, daca executarea unei decizii administrative poate cauza o dauna severa persoanei private la care se refera. In acest sens, rolul judecătorului este sa facă o analiză a diferitelor interese implicate în cauza, incluzându-le atât pe cele care sunt în favoarea suspendării, cat și pe cele care sunt în defavoarea suspendării („balance of interests”).

Protecția provizorie a drepturilor și intereselor persoanelor private"" este reiterată și de Recomandarea nr.2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

„Când legea nu prevede ca introducerea unei contestații împotriva unei decizii determina suspendarea automata a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie sa aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale sa suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."

Înalta Curte de Casație și Justiție a atras atenția asupra faptului ca ,,avandu-se în vedere împrejurarea ca Romania este membra a Consiliului Europei, judecătorul roman trebuie sa tina seama de conținutul acestor Recomandări".

In prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca instanța să dispună suspendarea executării actelor atacate, după cum urmează:

a)Executarea Deciziei de impunere este de natură să producă prejudicii grave și iremediabile Societății (Secțiunea 2.1 de mai jos)

b)Solicitarea Societății de suspendare reprezintă un caz bine justificat, față de vădita nelegalitate a actelor administrative contestate (Secțiunea 2.2 de mai jos);

c)Societatea a depus contestație împotriva Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție fiscală (Secțiunea 2.3 de mai jos).

IMINENȚA PRODUCERII UNEI PAGUBE

> Chestiuni preliminare

Prevenirea producerii unei pagube iminente - așa cum este aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 - reprezintă o condiție a cărei îndeplinire poate fi reținută în situația în care executarea actului administrativ ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat prin anularea actului.

Legiuitorul a avut în vedere un sens larg al noțiunii de „pagubă iminentă” vizând nu numai ,prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență", ci și „perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei societăți sau a unui serviciu public".

Impactul executării Deciziei de impunere asupra situației economice a Societății este fară urmă de îndoială unul deosebit de grav, eventuala executare silită a sumelor ce fac obiectul Deciziei de impunere dând naștere, în patrimoniul Societății, unui „prejudiciu material viitor și previzibil", ce ar fi imposibil de înlăturat.

În concret, pentru a demonstra efectele deosebit de grave ale unei eventuale executări a Deciziei de impunere împotriva E., va prezenta în cele ce urmează situația economică existentă la momentul privatizării și situația economică astăzi și planurile Societății pentru viitorul scurt și mediu.

2.1.1. CONTEXTUL PRIVATIZĂRII - ASPECTE DE FAPT RELEVANTE

>Datorii scadente - Societatea înregistra datorii la bugetul de stat de peste_ lei conform Anexelor 3 și 4 atașate prezentei);

>Venituri și cheltuieli - Societatea încasa venituri"^ în sumă totală de 152,611,796 lei și avea cheltuieli generale în sumă de 207,565,712 lei, dezechilibrul financiar fiind evident;

>Producția și angajații - producția societății era într-o continuă scădere, structura societății fiind modificată prin reducerea numărului de divizii de producție și a numărului de angajați. Cu titlu de exemplu, menționăm că cifra de afaceri în 2004 (Date financiare 2004-2006 atașate prezentei în Anexa 8) era de 172.990,10 Lei, scăzând în 2006 la 156.536,20 Lei. în privința evoluției numărului de personal, din aceeași Anexă, rezultă ca în 2004 Societatea avea un număr de 3.658 angajați, redus la 2762 în 2206. ( Cu toate că numărul total al salariaților era în continuă scădere, acesta prezenta un excedent de 1886 angajați în anul 2008 (conform dovezilor depuse prezentei ca Anexa 9 );

2.1.2. OBLIGAȚII ASUMATE - ACHITAREA SOCIETĂȚII

În lumina obligațiilor asumate, Societatea se află în plin proces de redresare fiind depuse mari eforturi pentru achitarea tuturor datoriilor, dezvoltarea Societății prin realizarea de programe ample de investiții pentru modernizarea utilajelor și creșterea producției, păstrarea clienților tradiționali și contractarea unor clienți noi importanți pe piața pe care activează subscrisa, prezentate pe scurt în cele ce urmează:

> Achitarea datoriilor către bugetul de stat și susținerea producției; Reducerea pierderilor

■Conform contractului de credit atașat în extras prezentei ca Anexa 5, E. a contractat o linie de credit acordată de Blom Bank France S.A. Sucursala România în cuantum maxim de 29.800.000 Euro pentru finanțarea activității curente a Societății și achitarea datoriilor la bugetul de stat după cum urmează:

-3.000.000 Euro pentru finanțarea activității curente a Societății (plata salariilor, furnizorilor, costurilor fixe);

-5.300.000 Euro pentru achitarea integrală a datoriilor către bugetul de stat;

-8.500.000 Euro (linie non-cash) pentru furnizarea unor scrisori de garanție bancară pentru garantarea contractelor Societății cu partenerii săi.

-9.000.000 Euro pentru emiterea unor acreditive de import pentru garantarea angajamentelor de plată în contractele Societății cu furnizorii săi importatori;

-4.000.000 Euro pentru finanțarea contractelor în derulare;

Indeplinirea obiectivului asumat - în pofida costurilor foarte mari, Societatea a acționat ca un contribuabil diligent și a făcut toate demersurile pentru achitarea integrală a datoriilor la bugetul de stat. Astfel, la data de 21.03.2011, Societatea reușise să reducă datoria istorică la suma de 57.630.622 lei (Anexa 10 - Certificatul fiscal nr._/21.03.2011), iar la data prezentei, Societatea nu figurează în evidența organelor fiscale cu nicio obligație restantă de plată (Anexa 11 - Certificatul fiscal nr._/11.03.2015).

În al doilea rând, cu toate că Societatea suportă cheltuieli financiare uriașe (generate de activitatea ineficientă derulată în trecut) și cheltuieli de exploatare foarte mari, aceasta a reușit reducerea nivelului de pierdere înregistrat, după cum urmează: - 28.024.586,65 lei (în anul 2014), 67.065.355 lei (în anul 2013) și 53.548.844 lei (în anul 2012) - a se vedea dovezile depuse în Anexa 12 (cont de profit și pierdere anii 2012-2013) și Anexa 13 (cont de profit și pierdere anul 2014 și balanță de verificare auditată 31.12.2013).

> Investiții; Susținerea financiară a programului de investiții

OBLIGAȚIILOR ISTORICE ȘI REDRESAREA

■Prin contractul de vânzare cumpărare de acțiuni, nr. 67/30.10.2007, Al-Arrab și-a asumat obligația de a efectua investiții pentru dezvoltare pentru o perioadă de 5 ani de la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor (i.e. având scadența finală la 13.11.2011, respectiv 13.12.2012);

Îndeplinirea obiectivului asumat - Societatea a contractat un împrumut de la acționarul majoritar, Al-Arrab în cuantum de 44.839.296 Euro (_ echivalentul în lei la data de 31.12.2014) în vederea implementării investițiilor necesare (conform contract de împrumut atașat prezentei ca Anexa 6). Din totalul sumei de 44.839.296 Euro, suma de 20.000.000 a fost utilizată în vederea implementării investițiilor necesare, iar în plus, acționarul majoritar a investit suma de 37.000.000 Euro pentru obținerea capitalului de lucru, respectiv 3.084.000 Euro pentru realizarea investițiilor pentru protecția mediului, după cum rezultă din Anexa 14 (Evidența evoluției împrumutului de la Al-Arrab). Conform evidenței aferente împrumuturilor de la Al-Araab, o parte din aceste datorii ale E. către acționarul majoritar au fost transformate în capital social pentru Societate.

Conform certificatelor emise de auditorul societății în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 52/2002 privind unele ^păsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, Al-Arrab și-a îndeplinit toate obligațiile asumate pentru dezvoltarea Societății, realizând investițiile la valorile asumate, după cum urmează:

An investițional Valoare investiție Dovada certificat

(Euro) auditor Deloitte audit S.R.L.

I. (2008) 7.000.000 Anexa 15

II. (2009) 6.000.000 Anexa 16

III. (2010) 5.000.000 Anexa 17

IV.(2011)

V.(2012)2.000.000 Anexa 18

Total: 5 ani investiționali20.000.000

Acționarul Societății a decis să implementeze un program chiar mai amplu de investiții decât cel l-a care s-a obligat (suma investită efectivă este de 44.839.296 Euro, iar suma asumată prin contractul de privatizare este de 20.000.000 Euro).

Conform desfășurătoarelor privind programul de investiție (atașate prezentei ca Anexa 19), sumele atrase în scopul realizării investițiilor au fost utilizate pentru îmbunătățirea și modernizarea tehnologiilor, sistemelor și utilajelor, mijloacelor de transport și expediție respectiv know-how pentru echipamente de transport și aparataj electric de comutație, pentru atingerea scopului final de creștere a activității de producție.

> Eficientizarea activității cu susținerea beneficiilor angajaților, conform contractului colectiv de muncă

• In scopul îndeplinirii obiectivelor asumate, respectiv eficientizarea activității astfel încât E. să se redreseze și să devină o companie profitabilă. Societatea a fost nevoită să procedeze la disponibilizarea personalului excedentar.

Îndeplinirea obiectivului asumat - Societatea a respectat toate beneficiile angajaților, printre altele a acordat salarii compensatorii. Potrivit dovezilor depuse ca Anexa 9, începând cu anul 2008, Societatea a suportat costuri cu personalul excedentar, în cuantum de_ Lei (echivalentul a aproximativ 40.500.000 Euro), reprezentând salariile angajaților și plățile compensatorii acordate la disponibilizare acestora.

> Dezvoltarea Societății; Contractarea clienților furnizorilor noi

■ In cadrul procesului de redresare și dezvoltare economică, în scopul creșterii producției Societatea a reușit de asemenea atragerea de noi clienți și furnizori.

Indeplinirea obiectivului asumat - conform evidențelor interne ale Societății, depuse ca Anexa 20) de la momentul privatizării. Societatea a contractat cu un număr 86 de furnizori noi și 27 de clienți noi (partenerii existenți anterior privatizării sunt marcați cu asterisc*).

2.1.3. CONSECINȚELE EXECUTĂRII DECIZIEI DE IMPUNERE FAȚĂ DE SITUA ȚIA ECONOMICĂ ACTUALĂ A SOCIETĂȚII

In pofida eforturilor anterior descrise, Societatea mai are încă un drum lung de parcurs până la redresarea completă și transformarea într-o Societate profitabilă. D. fiind că Societatea suportă cheltuieli financiare și de exploatare foarte mari, aceasta înregistrează în continuare pierderi - 28.024.586,65 lei (în anul 2014).

Executarea sumei de 15.160.045 lei și a accesoriilor aferente (i.e. valoarea totală a TVA, precum și a accesoriilor aferente fiind de aproximativ 20.000.000 lei), va cauza o rapidă reacție în lanț, constând în:

- închiderea liniilor de creditare și pierderea scrisorilor de garanție oferite de bancă, cu consecința executării imediate a creanțelor astfel rezultate, respectiv a garanțiilor oferite băncii pentru garantarea contractelor;

- desființarea contractelor cu furnizorii ca urmare a pierderii scrisorilor de garanție (impuse ca și condiție pentm furnizarea produselor achiziționate);

-imposibilitatea onorării contractelor față de clienții Societății și, în consecință, suportarea de daune-interese către aceștia;

-pierderea credibilității și a bonității în fața partenerilor contractuali, dar mai ales în fața instituțiilor de credit care contribuie în mod substanțial la finanțarea activităților curente ale Societății;

-insuficiența lichidităților pentru îndeplinirea obligațiilor curente ale Societății (între care și plata salariilor angajaților Societății, dar și a obligațiilor curente către bugetul de stat);

-blocarea întregii activități a Societății și . plată.

In conturile Societății E. (Euro și lei) la acest moment nu există disponibil, ci din contră, potrivit dovezilor depuse în Anexa 21, extraselor de cont în Euro respectiv lei, există evidențiat în contul în Euro un debit de 3.039.286 Euro, (echivalentul a 13.372.858 iei). Astfel, nu numai că Societatea a accesat întreaga facilitate de credit în cuantum de 3.000.000 Euro pentru pentru finanțarea activității curente, ci există și o depășire de 39.286 Euro.

In ceea ce privește contul în lei, și în acest caz este evidențiat un debit de 37.972 lei, astfel încât se poate observa cu claritate că în conturile E. nu există nici un disponibil, și cu atât mai puțin o sumă suficientă pentru a achita costurilor curente ale Societății și debitul stabilit de DGAMC.

De asemenea, nici fluxul de venituri preconizat a fi realizat în perioada imediat următoare (i.e. având în vedere suma veniturilor medii lunare pe ultimele 6 luni - a se vedea Anexa 22) în sumă de aprox. 10.000.000 lei nu este suficient de mare pentru a permite Societății să achite atât costurile curente (costuri medii lunare de peste 11.000.000 lei conform Secțiunii 2.1.5, pagina 11-12 din prezenta cerere), cât și suma stabilită prin Decizia de impunere (15.160.045 lei și accesoriile aferente acestei sume).

Așa fiind, cursul evenimentelor descris mai sus - inevitabil în ipoteza executării E. pentru suma de aproximativ 20.000.000 lei, respectiv echivalent a 5.000.000 Euro - ar pune Societatea într-o situație extrem de dificilă, imposibil de surmontat, fiind grav afectată:

> Derularea contractelor în cazul proiectelor principale ROMELECTRO

Unul dintre proiectele principale pe care Societatea îl derulează în prezent în reprezintă retehnologizarea stației electrice B., contractând în acest sens cu Romelectro S.A. pentru furnizarea echipamentelor și serviciilor necesare pentru dezvoltarea lucrării.

Astfel, potrivit contractului nr. 7192/28.01.2015 (Anexa 23), E. și-a asumat obligația de a furniza echipamentele și serviciile pentru retehnologizarea stației electrice, conform Anexelor II și III la contract, la termenele stabilite prin Graficul de execuție (Anexa III.2. la contract), iar achizitorul să plătească prețul stabilit 0in contract - 6.668.900 Euro.

In temeiul obligației asumate conform art. 21 din contract. E. a constituit garanția de bună execuție a contractului, în termen de 15 zile de la data semnării contractului (i.e. de la 28.01.2015) sub formă de scrisoare de garanție bancară asigurată de Blom Bank.

Mai mult decât atât, conform art. 45.1. din contractul cu Romelectro, acesta din urmă poate rezilia contractul în situația în care E., în calitate de furnizor, nu va putea menține garanțiile și asigurările cerute conform contractului și descrise mai sus, respectiv în situația în care Societatea nu mai este solvabila, are un ordin de executare silita impotriva sa, situații care în speță, sunt iminente în cazul executării Deciziei de impunere.

Chiar și în ipoteza în care Romelectro nu ar solicita rezilierea contractului, Societatea nu va mai putea să furnizeze echipamentele conform obligațiilor asumate și la calitatea stabilită prin contract. ., Societatea va datora penalități față de Romelectro, care nu vor face decât să mărească starea de insolvabilitate a E..

Potrivit contractului, pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor, E. datorează penalități în cuantum de 0.05% din valoarea contractului, în speță aproximativ 3.300 Euro pe zi (aprox. 15.000 lei pe zi), iar în cazul unor deficiențe de calitate, respectiv existența unor pierderi"^ ale autotransformatoarelor furnizate de E., Societatea va datora penalități de 3.300, respectiv 4.800 ^uro pentru fiecare KW care depășește un prag agreat în funcție de tipul de transformator ce prezintă pierderi.

Contractul cu Romelectro a fost analizat cu titlu exemplificativ, însă, în aceeași situație, se află toate proiectele pe care Societatea le derulează în prezent, în cuantum total de 20.922.500 Euro (Evidențe proiecte în derulare anul 2015 atașate prezentei ca Anexa 24). Astfel cum vom arăta în secțiunea imediat următoare, executarea Deciziei de impunere ar afecta în mod iremediabil proiectele aflate în derulare.

❖ ALTE PROIECTE NOI AFLATE ÎN C. DE IMPLEMENTARE

In prezent, E. a finalizat negocierea unor contracte majore cu diverși clienți reputați la nivel național și internațional pentru dezvoltarea unor ample proiecte în decursul anului 2015, în cuantum total de 20.922.500 Euro (cu titlu de exemplu - 7.275.000 Euro proiectul Al Warood pentru clientul Al Babtain, 1.754.000 Euro - proiectul pentru Centrala Nucleară Cernavodă).

Astfel, E. și-a asumat față de acești clienți obligația de a duce la bun sfârșit aceste proiecte, construind transformatoarele și utilajele la termenele și calitatea agreate contractual.

După cum rezultă din Anexa 24 proiectele cu valoarea totală cea mai mare sunt într-un stadiu avansat de realizare și anume în faza de producție, respectiv în faza de proiectare, astfel încât executarea Deciziei de impunere ar avea un impact devastator asupra realizării acestora.

În condițiile unei eventuale executări a Deciziei de impunere, E. va fi pusă în imposibilitatea de a răspunde sarcinilor asumate față de clienții beneficiari și ar duce la încetarea bruscă a noilor proiecte, cu greu obținute de Societate, chiar înainte ca implementarea acestora să fi fost efectiv finalizată.

Acest efect negativ asupra proiectelor aflate în curs de derulare se va răsfrânge automat asupra procesului de lungă durată de redresare a Societății în care subscrisa face eforturi considerabile pentru a-și asigura o piață de desfacere și pentru a negocia contracte cu beneficiarii, iar pe de altă parte, să suporte în avans toate costurile de producție. Vorbim, așadar, nu doar de un prejudiciu patrimonial, ci și de un prejudiciu de imagine deosebit de important având în vedere plusul de valoare pe care imaginea E. pe piață o aduce fondului său de comerț.

> Pierderea contractelor va duce la scăderea veniturilor și imposibilitatea acoperirii cheltuielilor curente ale Societății

Potrivit înregistrărilor contabile ale Societății, nivelul cheltuielilor medii lunare pe care E. trebuie să le acopere pentru a funcționa în parametrii normali este de 11.032.974 lei (Anexa 25), din care:

-1.253.299,66 lei-salarii;

-955.967 lei - din care plăți la bugetul de stat (218.622,5 lei), asigurări sociale (631.049,33 lei) și taxe și impozite locale (106.295 );

5.123.400 lei - plăți către bancă (rambursări acreditive, dobânzi și comisioane bancare);

3.700.377, 76 lei - plăți operaționale (cheltuieli materiale achiziționate, utilități, transport, pază, constituire depozite garanții de bună execuție conform Anexei 25);

In mod evident, aceste cheltuieli nu ar mai putea fi acoperite de Societate în ipoteza executării actelor fiscale contestate, având în vedere că suma veniturilor medii din ultimele 6 luni, nu depășește suma de 10.165.832,46"® lei) și nu sunt suficiente pentru a acoperi aceste costuri, cu atât mai mult cu cât conturile Societății nu evidențiază disponibilități financiare. După efectuarea unui calcul matematic simplu, se poate observa că Societatea are nevoie de 33.581.268 lei pentru achitarea costurilor lunare medii si pentru a achita obligațiile stabilite prin Decizia de impunere, sumă de care nu dispune, după cum rezultă din extrasele de cont ale Societății și nici nu preconizează că o poate încasa în perioada următoare, conform încasărilor medii lunare din ultimele 6 luni.

>Lipsa de lichidități va duce la imposibilitatea achitării salariilor

In contextul punerii în executare a Deciziei de impunere, Societatea nu ar dispune de lichiditățile necesare pentru a achita aceste sume cuvenite celor peste 700 de salariați (Evidența numărului de salariați în prezent, atașată prezentei ca Anexa 26), soluție inacceptabilă din punctul de vedere al ATC, care consideră o prioritate plata obligațiilor către salariați.

E. a achitat către angajații săi direcți (i.e. 700 de angajați) salarii nete și beneficii în sumă de 7.519.378 lei pe perioada ultimelor 6 luni (Situația plăților lunare pentru salarii pe ultimele 6 luni (septembrie 2014 - februarie 2015) atașată prezentei ca Anexa 27). în cazul executării Deciziei de impunere, acești angajați ar rămâne șomeri, impactul social fiind unul deosebit de important.

>Pierderea bonității și credibilității în relația cu băncile - executarea Deciziei de impunere va duce la închiderea liniilor de creditare și obligarea la restituirea imediată a tuturor sumelor acordate, pierderea scrisorilor de garanție și pierderea beneficiilor financiare oferite de acestea, dublată de imposibilitatea obținerii unor noi finanțări/garanții

E. beneficiază la acest moment de o facilitate de credit, în sumă totală de 29.800.000 Euro format din următoarele sub-limite trase de Societate:

-scrisori de garanție bancară pentru suma totală de 8.500.000 Euro necesare pentru menținerea contractelor cu furnizorii;

-acreditive de import, în sumă totală de 9.000.000 Euro, emise de bancă pentru garantarea plăților cu furnizorii;

-o facilitate de credit, în sumă totală de 3.000.000 Euro necesară achitării datoriilor către furnizori și achitării cheltuielilor curente ale Societății;

-o facilitate de credit, în sumă totală de 5.300.000 Euro utilizată de Societate pentru achitarea datoriilor la bugetul de stat.

-4.000.000 Euro pentru finanțarea contractelor în derulare;

Rolul esențial al acestor contracte în desfașurarea activității E. a fost deja prezentat mai sus. E. a făcut eforturi considerabile pentru a putea beneficia de aceste contracte, punând la dispoziția băncii multiple garanții (i.e. ipoteci asupra bunurilor imobile, garanții asupra conturilor deschise la bănci).

în ipoteza obligării Societății la plata sumei de 15.160.045 lei și accesoriilor acesteia (echivalent a 5.000.000 Euro), E. ar pierde toate liniile de creditare, toate scrisorile de garanție, toate beneficiile rezultând din contractele cu băncile și toate garanțiile puse la dispoziția instituțiilor de credit și ar fi obligată la restituirea imediată a tuturor sumelor acordate în cuantum de 29.800.000 Euro plus dobânzi și daune interese.

Deficitul major de lichidități rezultat nu ar putea fi acoperit tocmai ca urmare a imposibilității obținerii unor noi mijloace de finanțare pe viitor, având în vedere că:

-băncile nu acordă credite persoanelor juridice aflate în pierdere sau aflate în faza executării silite (cum va fi cazul Societății dacă Decizia de impunere va fi executată);

-Societatea nu dispune de noi garanții ce ar putea fi puse la dispoziția băncilor pentru a compensa scăderea în bonitate.

Pierderea investițiilor efectuate de Societate

Executarea Deciziei de impunere ar afecta iremediabil programul de investiții. Conform certificatelor emise de auditorul societății în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 52/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, Al-Arrab și-a îndeplinit toate obligațiile asumate pentru dezvoltarea Societății, investind până la acest moment 21.999.890 Euro, iar programul de investiții continuă.

Este cert faptul că, în cazul executării Deciziei de impunere, toate aceste investiții se vor pierde: fie vor fi preluate de creditori în executarea debitelor restante ale Societății, fie se vor degrada. Societatea nemaiavând posibilitatea să le întrețină.

> Imposibilitatea achitării impozitelor și taxelor către bugetul de stat

E. a achitat corespunzător ultimelor 6 luni impozite și taxe în sumă de 1.949.506 lei (conform Anexei 25 - 1.311.735 la bugetul de stat și 637.771 la bugetul local). Evident că bugetul general consolidat ar fi lipsit de aceste sume, întrucât, urmare a executării Deciziei de impunere. Societatea va intra într-un blocaj financiar fară precedent.

D. fiind circuitul contractual și modul de funcționare al Societății descrise anterior și reținând că Societatea se găsește în plin proces de redresare economică, învederăm instanței că poziția E. nu este una care să permită adaptarea la condițiile declanșate de punerea în executare a actelor fiscale contestate.

In primul rând, Societatea colaborează cu societăți mari pe piață, atât din perspectiva furnizorilor, cât și din perspectiva beneficiarilor, fară ca Societatea să aibă aceiași putere economică sau de negociere. Alegerea E. de către acești parteneri s-a datorat reputației câștigate în mai bine de 60 de ani pe această piață.

2.2. CAZUL BINE JUSTIFlCAT

Doctrina de specialitate arată că existența unui caz bine justificat se reține în situația în care, din împrejurările cauzei, ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. In mod similar, jurisprudența constantă a Inaltei Curți de Casație și Justiție statuează faptul că „condiția unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ în discuție ".

În speță, motivele de nelegalitate ale actelor administrativ fiscale au fost expuse pe larg în Contestația fiscală formulată împotriva acestora (depusă în Anexa 7 la prezenta acțiune). Față de faptul că instanța sesizată cu o cerere de suspendare nu este chemată să judece fondul raporturilor litigioase, ci numai să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru a cere suspendarea, nu vom prezenta în cuprinsul acestei acțiuni toate argumentele legate de nelegalitatea Deciziei de impunere. Cum însă condiția cazului bine justificat este strâns legată de aparența dreptului reclamantului și de conduita părților ce a dus la apariția raportului litigios (Legea 554/2004 definește cazul bine justificat ca „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ"), în cele ce urmează va menționa pe scurt modalitatea vădit nelegală, chiar și la o pipăire a fondului, în care DGAMC a dispus impunerea Societății la plata sumei de 16,912.899 Iei din care înțelege să conteste suma 15.160.045 lei și accesoriile aferente acesteia, respectiv majorări și penalități de întârziere.

2.2.1. NELEGALITATEA APARENTA, DIN PERSPECTIVA SUBSTANȚIALA, A ACTELOR ADMINISTRATIV - FISCALE CONTESTATE

2.2.1.1 Facturile emise de Fine Metal nu cuprind informațiile minime obligatorii. Neacordarea dreptului de deducere TVA din cauza incorectitudinii codului de TVA al beneficiarului - suma de 130.156 Lei

În cursul anului 2010, Societatea a dedus TVA în suma de 130.156 lei aferentă unui număr de 22 de facturi (atașate prezentei în Anexa 28) emise de S.C. Fine Metal S.R.L. („Fine Metal"). în urma revizuirii facturilor, organele fiscale au constatat ca facturile nu aveau completate elementele minimale prevăzute la articolul 155, alin. (5), litera f) din Codul fiscal. Mai precis, la rubrica „cumpărător", codul de înregistrare în scopuri de TVA nu aparținea beneficiarului E. SA.

Motivele de respingere a deductibilității TVA. Argumentele organelor fiscale.

Deși E. a solicitat Fine Metal corectarea facturilor și înscrierea codului de TVA corect înainte de emiterea Raportului de inspecție fiscală, organele fiscale au considerat că acestea nu pot fi luate în considerare, întrucât Societatea nu a corectat aceste documente în timpul inspecției fiscale, conform articolului 159 alin. (1), litera b) din Codul fiscal, ci după încheierea acesteia.

Astfel, organele fiscale au respins dreptul E. de a deduce TVA aferentă facturilor emise de Fine Metal în cuantum de 130.156 Lei.

Caracterul neîntemeiat al argumentelor organelor fiscale.

Din punctul sau de vedere, argumentul organelor fiscale pentru respingerea dreptului de deducere a TVA aferentă facturilor emise de Fine Metal SRL este vădit nefondat, reprezentând o încălcare a principiilor reliefate în jurisprudența comunitară, precum principiului proporționalității și neutralității fiscale.

i. Potrivit principiului proporționalității, o autoritate publică nu poate impune obligații decât în măsura în care acestea sunt strict necesare atingerii unui obiectiv, iar obiectivul autorităților, din perspectiva fiscală, îl constituie colectarea cat mai eficientă la bugetul de stat a obligațiilor fiscale.

Potrivit jurisprudenței CJUE în materie „dacă autoritățile fac mai mult decât este necesar pentru atingerea unui obiectiv, aceasta ar submina principiile sistemului comun privind TVA și, în particular a condițiilor care guvernează dreptul de deducere - unul dintre componentele fundamentale ale acestui sistem " Astfel, „deși este legitim ca masurile adoptate de statele membre să urmărească conservarea cat mai eficace a drepturilor sale cu privire la colectarea veniturilor bugetare, aceste masuri nu pot fi aplicate de o maniera care să submineze în mod sistematic dreptul de deducere a TVA - unul dintre principiile fundamentale al sistemului de TVA

ii. Principiul neutralității fiscale „impune ca deducerea TVA-ului aferent achizițiilor să fie acordată daca sunt îndeplinite cerințele de fond, chiar daca anumite cerințe de forma au fost omise de persoanele impozabile. Din moment ce administrația fiscală dispune de informațiile necesare pentru a stabili ca persoana impozabila, în calitate de destinatar al operațiunilor în cauza, este obligata la plata TVA-ului, aceasta nu ar putea impune, în ceea ce privește dreptul persoanei impozabile de a deduce aceasta taxa, condiții suplimentare care pot avea ca efect anularea exercitării acestui drept . (a se vedea, în ceea ce privește sistemul de taxare inversa, Hotărârea din 21 octombrie 2010, Nidera Handelscompagnie, C-385/09, Rep., p. 1-_, punctul 42). Curtea a statuat de asemenea la punctul 43 al aceleiași hotărâri ca, deși o factură are cu siguranța o funcție importanta de documentare ca urmare a faptului ca poate conține informații verificabile, exista împrejurări în care datele pot fi dovedite în P mod valabil prin alte mijloace decât printr-o factura și în care cerința de a dispune de o factura pe deplin conforma dispozițiilor Directivei 2006/112 ar fi de natura să repună în discuție dreptul de deducere al unei persoane impozabile (a se vedea în acest sens Hotărârea din 1 aprilie 2004, Bockemuhl, C-90/02, R.., p. 1-3303, punctele 51 și 52).

Mai mult decât atât, conform Deciziei CJUE C-368/09 Pannon Gep Centrum, ,,se opun unei reglementari sau unei practici naționale [prevederile] în temeiul căreia autoritățile naționale refuza unei persoane impozabile dreptul de a deduce din valoarea TVA-ului pe care trebuie să il plătească valoarea taxei datorate sau achitate pentru serviciile care i-au fost prestate, pentru motivele ca factura inițiala, aflata în posesia să la momentul deducerii, cuprindea o data greșita de finalizare a prestării de servicii [...] în cazul în care condițiile de fond ale deducerii sunt îndeplinite iar, înainte de adoptarea deciziei de autoritatea în cauza, persoana impozabila a furnizat acesteia din urma o factură corectată, în care se preciza data exactă la care s-a încheiat prestarea de servicii respectivă, chiar dacă nu există o numerotare continuă a acestei facturi și a notei de credit care anula factura inițială."

Prin urmare, față de jurisprudența invocată în susținerea argumentelor sale, rezulta că, atât timp cât condițiile de fond prevăzute de art. 145, alin. 2, lit. a) din Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA sunt îndeplinite (i.e. realizarea achiziției și utilizarea ei în folosul desfășurării de operațiuni taxabile) și facturile au fost corectate, nu exista motive temeinice și legale pentru respingerea dreptului de deducere a TVA aferenta facturilor emise de către Fine Metal SRL.

În final, consideră esențial ca instanța de judecată să aibă în vedere faptul că Societatea a solicitat corectarea facturilor înainte de emiterea Raportului de inspecție fiscală, complinind astfel lipsurile formale ale facturilor emise de către Fine Metal, aspect cel puțin suficient pentru a da naștere unei îndoieli serioase asupra temeiniciei actelor fiscale contestate.

2.2.1.2. Facturile emise către J. Helmke & Co Germania - suma de 2.259.285 lei și Helmke Orbis GmbH Germania - 616.093 lei. Inexistența unui cod valid de TVA

În perioada noiembrie 2011 - februarie 2014 și noiembrie 2011 - ianuarie 2014, Societatea a efectuat livrări de motoare electrice către societatea J. Helmke & Co Germania („J. Helmke & Co."), respectiv către Helmke Orbis GmbH Germania („Helmke Orbis") înregistrate în scopuri de TVA în Germania.

E. a considerat aceste livrări ca fiind livrări intracomunitare pentru care a aplicat regimul de scutire cu drept de deducere conform art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Motivele de respingere a deductibilității TVA. Argumentele organelor fiscale. Potrivit constatărilor organelor de inspecție fiscală. Societatea n-ar fi fost îndreptățită să aplice scutirea de la plata TVA pentru lucrările intracomunitare de bunuri efectuate către J. Helmke & Co și Helmke Orbis, în perioada noiembrie 2011 - februarie 2014, întrucât, în baza verificărilor efectuate de autoritățile române, codul de TVA al societății J. Helmke & Co era invalid în perioada în care tranzacțiile au avut loc, iar în ceea ce privește societatea Helmke Orbis, pe facturi nu era menționat codul de TVA al beneficiarului. Astfel, au reținut și de această dată existența unor lipsuri formale ale facturilor pentru acordarea subscrisei a dreptului de deducere a TVA.

De asemenea, organele fiscale au considerat că, pentru aplicarea scutirii de TVA în cazul unei livrări intracomunitare, furnizorul trebuie să facă dovada nu doar că bunurile au părăsit teritoriul statului membru de livrare, ci și ca acestea au ajuns în alt stat membru, dovada reprezentând-o scrisoarea de transport semnata și stampilată de către beneficiar. Astfel, echipa de inspecție fiscală a reținut că scrisorile de transport internațional - CMR. prezentate de Societate ca și documente justificative ale transportului de bunuri din Romania în alte state membre ale Uniunii Europene, nu prezintă confirmarea recepției mărfii de către destinatar prin semnare și ștampilare.

Societatea a luat la cunoștință de impunerea suplimentara de TVA în cazul Helmke Orbis ca urmare a primirii Proiectului de raport de inspecție fiscală, în data de 19 februarie 2015 (cu puțin înainte de data de 20 februarie 5 când a avut loc discuția finala cu contribuabilul). Astfel, luând la cunoștință erorile conținute de facturile emise către Helmke Orbis, în baza art. 10, alin. (5) din Ordinul 2222/2006, Societatea a procedat la corectarea acestora conform art. 159 din Codul fiscal și le-a anexat Punctului de vedere al contribuabilului.

Autoritățile fiscale au considerat că facturile corectate nu pot fi luate în considerare întrucât au fost corectate după încheierea inspecției fiscale, raționamentul fiind identic cu cel reținut în cazul facturilor emise de Fine Metal și descrise la secțiunea anterioară 2.2.1.1.

Caracterul neîntemeiat al argumentelor organelor fiscale. Inexistența unui cod valid de TVA.

Argumentul organelor fiscale pentru respingerea dreptului de deducere a TVA aferentă facturilor emise către societatea J. Helmke & Co și Helmke Orbis, este nefondat aducând atingere principiilor proporționalității și neutralității fiscale recunoscute în jurisprudența comunitară.

După cum a precizat CJUE în cauza C-273/11 Mecsek-Gabona Kft, la punctul 36 "din jurisprudența reiese de asemenea ca, în lipsa din Directiva 2006/112 a unei dispoziții concrete în ceea ce privește probele pe care persoanele impozabile sunt obligate să le prezinte pentru a beneficia de scutirea de TVA, revine statelor membre sarcina de a stabili, în conformitate cu articolul 131 din Directiva 2006/112, condițiile în care scutesc livrările intracomunitare pentru a asigura aplicarea corecta și directa a scutirilor și pentru a preveni orice posibila frauda, evaziune sau abuz. Cu toate acestea. în exercitarea competentelor lor, statele membre trebuie să respecte principiile senerale de drept care fac parte din ordinea juridica a Uniunii, intre care fisurează în special principiile securității juridice si proporționalității (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 septembrie 2007, Collee, C-146/05, Rep., p. 1-7861, punctul 24, Hotărârea Twoh International, citata anterior, punctul 25, Hotărârea X, citata anterior, punctul 35, și Hotărârea R., citata anterior, punctele 43 și 45). "

De asemenea, CJUE a precizat în hotărârea C-587/10 VSTR: „45. Condiționarea, în esența, a dreptului la scutirea de TVA a unei livrări intracomunitare de respectarea unor obligații de forma, fara a lua în considerare cerințele de fond si, mai ales, fara a se întreba daca acestea erau îndeplinite, depășește ceea ce e necesar pentru a asigura colectarea taxei (a se vedea Hotărârea Collee, citata anterior, punctul 29). Astfel, principiul neutralității fiscale impune ca scutirea de TVA să fie acordata daca cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar daca anumite cerințe de forma nu au fost respectate de către persoanele impozabile, și situația nu ar fi diferita decât daca efectul încălcării unor astfel de cerințe de forma ar fi să împiedice probarea cu certitudine a faptului ca cerințele de fond au fost îndeplinite (a se vedea Hotărârea Collee, citata anterior, punctul 31), sub rezerva totuși a faptului ca furnizorul de bunuri să nu fi participat în mod intenționat la o evaziune fiscală care a periclitat buna funcționare a sistemului comun al TVA-ului. în aceasta din urma ipoteza, Curtea a statuat astfel ca principiul neutralității fiscale nu ar putea fi invocat în mod valabil de aceasta persoana (a se vedea Hotărârea R, citata anterior, punctul 54).

51. Astfel, deși numărul de identificare în scopuri de TVA aduce proba statutului fiscal al persoanei impozabile și facilitează controlul fiscal al operațiunilor intracomunitare, este vorba însă numai despre o cerință de formă, care nu poate pune în discuție dreptul la scutirea de TVA în măsura în care sunt îndeplinite condițiile materiale ale imei livrări intracomunitare (a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2012, Mecsek-Gabona, C-273/11, punctul 60). "

Prin urmare, respingerea aplicării scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare pe motiv ca facturile emise nu sunt conforme cu prevederile art. 155 din Codul fiscal (in sensul ca nu este menționat corect codul de TVA al clientului), cu toate ca facturile au fost corectate până la momentul încheierii Raportului de inspecție fiscală, încălcă, chiar și la o analiză prima fade, principiile anterior menționate din jurisprudența europeană.

Dovada transportului bunurilor din România în alt stat membru.

In acest sens, Societatea deține documentele care atesta ca bunurile au fost transportate din Romania în alt stat membru, precum și comenzile de achiziție emise de J. Helmke & Co. și Helmke Orbis, iar argumentele organelor fiscale cu privire la obligativitatea ștampilării și semnării scrisorii de transport sunt neîntemeiate.

În primul rând, nu există prevederi legale exprese privind obligativitatea stampilării/semnării scrisorii de trăsură de către destinatar, aceste elemente necondiționând valabilitatea sa.

In cazul transportului rutier, documentele de transport sunt reglementate prin Decretul nr. 451/1972 privind aderarea României la Convenția referitoare la contractul de transport internațional de mărfuri pe șosele (CMR) („Decretul nr. 451/1972"). Astfel, din analiza art. 6 din Decretul nr. 451/1972 ce precizează informațiile pe care trebuie să le conțină scrisoarea de trăsură, rezultă că semnarea și stampilarea CMR de către beneficiar nu este obligatorie.

Potrivit art. 30 din același Decret nr. 451/1972, dacă destinatarul a primit marfa fară să fi constatat starea ei în contradictoriu cu transportatorul sau dacă nu a făcut rezerve transportatorului în termenele special prevăzute în funcție de pierderile sau avariile suferite, se prezuma, până la proba contrarie, ca a primit marfa în starea descrisă în scrisoarea de trăsura.

De asemenea, art. 5 din Decretul 451/1972 prevede că scrisoarea de trăsura este întocmita în trei exemplare originale, semnate de expeditor și de transportator, aceste semnături putând să fie imprimate sau înlocuite prin ștampilele expeditorului și transportatorului, daca legislația tarii în care este întocmita scrisoarea de trăsură o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoțește marfa (va fi remis destinatarului), iar al treilea se retine de transportator. Prin urmare, rezultă cu claritate că semnătura și stampila beneficiarului este obligatorie, ba mai mult, în condițiile în care clientul realizează transportul, la expeditor rămâne primul exemplar (semnat și stampilat de expeditor și transportator).

In concluzie, din analiza prevederilor legale invocate mai sus, rezultă cu claritate că scrisoarea de trăsura face dovada, pana la proba contrarie, primirii mărfii de către destinatar si că nu exista prevederi legale exprese privind obligativitatea stampilării/semnării documentului de transport de către destinatar sau condiționarea valabilității sale prin existenta concomitenta a celor doua elemente.

Astfel, având în vedere ca semnarea și stampilarea CMR-ului de către client nu este obligatorie, ea nu ar trebui să influențeze caracterul de document justificativ pentru aplicarea scutirii de TVA. în acest sens s-a pronunțat și Direcția de legislație în domeniul TVA^^ (Anexa 32).

In al doilea rând, scrisoarea de trăsură, tară a fi semnată și ștampilată de către beneficiar, reprezintă documentul care atesta faptul ca bunurile au fost transportate din Romania în alt stat membru, societatea îndeplinindu-și obligațiile în materie de probe.

Conform paragrafului 38 din hotărârea data de CJUE în cazul C-273/11 Mecsek-Gabona Kft "obligațiile care revin unui persoane impozabile în materie de proba trebuie determinate în funcție de condițiile prevăzute expres în aceasta privința de legislația națională și de practica obișnuită stabilita pentru tranzacții similare. "

Așa cum a arătat mai sus, art. 10, alin (1), lit. a) - c) din Ordinul 2222/2006 prevede ca scutirea este justificata cu documente care atesta ca bunurile au fost transportate din Romania în alt stat membru. în acest sens, au fost emise CMR-urile, care precizează locul de încărcare al bunurilor (Romania) și locul de descărcare al bunurilor (Germania).

In acest sens, art. 5 din Decretul 451/1972 prevede ca scrisoarea de trăsura este întocmită în trei exemplare originale, semnate de expeditor și de transportator, aceste semnături putând să fie imprimate sau înlocuite prin ștampilele expeditorului și transportatorului, daca legislația tarii în care este întocmită scrisoarea de trăsură o permite. Primul exemplar se remite expeditorului, al doilea însoțește marfa (va fi remis destinatarului), iar al treilea se retine de transportator. Remiterea unei copii semnate și stampilate de către client nu este sub controlul expeditorului, astfel autoritățile trebuie să tina cont de acest aspect atunci când determina proba pe care vânzătorul poate să o aducă în susținerea faptului ca bunul a fost transportat în alt stat UE.

Este cert în aceste condiții că Societatea si-a îndeplinit obligațiile ce ii reveneau în materia de proba, neexistând niciun indiciu cu privire la neîndeplinirea de către cumpărători (J. Helmke & Co. și Helmke Orbis) a obligației de a transporta bunurile în afara României sau ca operațiunile efectuate fac parte dintr-o frauda comisa de către aceștia. Prin urmare, toate condițiile pentru aplicarea scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare sunt îndeplinite în cazul livrărilor realizate către J. Helmke și Helmke Orbis.

In plus, autoritățile nu pot impune condiții suplimentare și să îngreuneze astfel sarcina contribuabilului, întrucât acest fapt contravine principiului proporționalității TVA. în acest sens, pe lângă CMR-ul aferent transportului, se pot avea în vedere și alte elemente ce indică realizarea tranzacției: faptul ca partenerii J. Helmke și Helmke Orbis au raportat achizițiile intracomunitare realizate de la E., faptul ca au achitat contravaloarea ^nurilor prin transfer bancar și nu au existat plângeri referitoare la livrare.

In ceea ce privește precizările echipei de inspecție referitoare la condițiile comerciale pe care Societatea ar fi trebuit să le aplice (ex. includerea unei clauze contractuale cu privire la răspunderea clientului), aceste prevederi nu sunt aspecte ce influențează tratamentul de TVA al operațiunii. Pretinderea acestor clauze nu este rezonabila în vederea aplicării scutirii. In acest sens s-a pronunțat și avocatul general în cazul C-409/04 Teleos, susținând ca nu ar fi de niciun folos ca furnizorul să solicite o garanție de la client în valoare egala cu valoarea TVA care ar fi fost datorata pentru livrarea de bunuri, pana când s-a obținut dovada privind transportul bunurilor în celalalt stat membru.

2.2.1.3. Facturile emise de Clean Field Ecologic SRL - suma de 229,265 lei și Petromar Intermed SRL - suma de 274.627 lei.

TVA dedusă în baza facturilor emise de către Clean Field Ecologic SRL („Clean Field") - 229.265 lei. Argumentele organelor fiscale.

Organele de inspecție fiscală au constatat ca E. a înregistrat în evidenta contabila în perioada septembrie - decembrie 2010 un număr de 12 facturi emise de Clean Field, în valoare de 1.184.537 lei, din care TVA în suma de 229.265 lei. Facturile au fost emise pentru servicii de decontaminare, ecologizare și preluare de deșeuri periculoase generate și/sau existente la beneficiar.

Echipa de inspecție fiscală considera ca pentru niciuna din facturile de mai sus, emise în baza contractului de prestări servicii nr. 03/13.09.2010, E. nu a prezentat situații de lucrări si/sau rapoarte de lucru întocmite de prestator și acceptate de beneficiar care să justifice prestarea efectiva a serviciilor.

In opinia inspectorilor fiscali, aceste servicii se încadrează drept prestări de servicii care determina decontări sau plăți succesive. Conform art. 134", alin. 7 din Codul fiscal, acest tip de servicii (ex. construcții-montaj, consultanta, cercetare, expertiza și alte servicii similare) se considera efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate.

Astfel, organele fiscale au respins deductibilitatea TVA motivând următoarele:

1) Echipa de inspecție fiscală consideră că, întrucât nu există situații de lucrări și/sau rapoarte de lucru care să ateste data la care sunt efectuate, nu intervine faptul generator. Astfel, nu au luat naștere condițiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei si, implicit, nu poate lua naștere dreptul de deducere a TVA înscrisă în aceste facturi.

2)In cazul facturilor nr. 02/04.10.2010, 08-11/01.11.2010 și nr. 13/03.12.2010 în care s-a consemnat preluarea de către emitentul facturilor (Clean Field) a diverselor categorii de deșeuri, organele de inspecție fiscală au constatat ca niciuna din acestea nu conține o informație obligatorie prevăzută de art. 155, alin. 5 din Codul fiscal, respectiv data la care au fost prestate serviciile. Astfel:

- factura nr. 02 este datata cu 04.10.2010, iar data prestării serviciilor confomi formularelor de expediție transport deșeuri periculoase este cuprinsa intre 21.09.2010 și 04.10.2010; facturile nr. 08 - 11 sunt datate cu 01.11.2010, iar data prestării serviciilor conform formularelor de expediție transport deșeuri periculoase este cuprinsa intre 05.10.2010 și 15.10.2010; factura nr.l3 este datata cu 03.12.2010, iar data prestării serviciilor conform formularelor de expediție transport deșeuri periculoase este 28.10.2010.

3)Din verificarea condițiilor de completare a documentelor justificative, s-a constatat ca toate cele 12 (douăsprezece) facturi nu au completat la rubrica "Date privind expediția" informații referitoare la numărul de identificare al mijlocului de transport, data și ora expedierii, semnătura delegatului.

4)Din consultarea bazei de date a Agenției Naționale de Administrare Fiscală a rezultat ca Clean Field a declarat în situațiile financiare anuale depuse pentru anul 2010 o cifra de afaceri în suma de 956.472 lei, în condițiile în care cele 12 (douăsprezece) facturi emise către E. au o valoare fara TVA de 955.272 lei. iar numărul de salariați declarați este zero. începând cu anul 2011, societatea nu mai depune niciun fel de declarație la organul fiscal teritorial.

Față de cele de mai sus, organele de inspecție fiscală au constatat ca E. a procedat la deducerea nelegala a TVA în suma 229.265 lei înscrisă în facturile emise de Clean Field.

TVA dedusă în baza facturilor emise de către Petromar Intermed SRL („Petromar") - 274.627 lei. Argumentele organelor fiscale.

Organele de inspecție fiscală au constatat ca E. a înregistrat în evidenta contabila în perioada iulie 2009 - octombrie 2009, respectiv octombrie 2010 un număr de 11 facturi emise de Petromar. Valoarea totala a acestor facturi este de 1.644.050 lei, din care TVA în suma de 274.627 lei.

Cu privire la facturile emise de Petromar, motivele pentru care organele fiscale au respins deductibilitatea TVA sunt următoarele:

1)Organele de inspecție fiscală au apreciat că nu a intervenit faptul generator întrucât pentru niciuna din facturile de mai sus, emise în baza celor doua contracte de prestări servicii nr. 04/25.09.2009 și 36/16.10.2009, E. nu a prezentat situații de lucrări și/sau rapoarte de lucru care să justifice prestarea efectiva a serviciilor.

2)Facturile nu conțin data prestării, informație obligatorie în opinia organelor fiscale conform art. 155, alin. 5 din Codul fiscal, iar în cazul facturilor nr. 58, 59 și 60 din 27.10.2009, acestea nu conțin nici cantitatea bunurilor / serviciilor prestate, și în acest caz, organele fiscale consideră că informațiile ca fiind minimal-obligatoriu de înscris în facturi conform prevederilor art. 155, alin. 5, lit. k). în plus, s-a reținut și în cazul acestor facturi că nu exista o situație de lucrări care să individualizeze lucrările prestate, cantitatea, prețul acestora, etc.

Echipa de inspecție fiscală menționează ca înscrierea acestei date în facturile emise de către S.C. Petromar Intermed S.R.L. era necesara întrucât, așa cum rezulta din documentele puse la dispoziție de E., respectiv „Formulare de expediție/transport deșeuri periculoase", data când aceste deșeuri au fost preluate și transportate este cu totul alta față de data facturii.

3)Din verificarea condițiilor de completare a documentelor justificative, s-a constatat ca toate cele 11 facturi nu au completat Ia rubrica "Date privind expediția" informații referitoare la numărul de identificare al mijlocului de transport, data și ora expedierii, semnătura delegatului.

4)Totodată, din consultarea bazei de date a ANAF a rezultat ca S.C. Petromar a depus situații financiare anuale doar la nivelul anului 2008, pentru anii 2009 - 2010 când sunt emise facturile de mai sus, neexistând aceste situații financiare anuale depuse. Mai mult decât atât, S.C. Petromar Intermed S.R.L. nu depune la organul fiscal teritorial pentru anii 2009-2010 nicio declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național - cod 394.

Față de cele de mai sus, organele de inspecție fiscală au constatat ca E. a procedat la deducerea nelegala a TVA înscrisa în facturile emise de S.C. Petromar Intermed S.R.L., în suma de 274.627 lei.

Caracterul neîntemeiat al argumentelor organelor fiscale. După cum se poate observa din analiza situației de fapt, motivele de neacordare a dreptului de a deduce TVA în cazul facturilor emise de către Clean Field și Petromar sunt similare, astfel încât vom arăta punctual pentru fiecare categorie de motive, aparenta netemeinicie a argumentelor organelor fiscale.

1) Prezentarea situațiilor de lucrări. Intervenția faptului generator în cazul serviciilor de decontaminare, ecologizare și preluare de deșeuri periculoase

Conform art. 134¹, alin. 7 din Codul fiscal, invocat de organele fiscale, serviciile care determina decontări sau plați succesive, (ex. construcții-montaj, consultanta, cercetare, expertiza și alte servicii similare) se considera efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate.

Întrucât echipa de inspecție fiscală a considerat ca E. nu a prezentat situații de lucrări si/sau rapoarte de lucru întocmite de prestator și acceptate de beneficiar care să justifice prestarea efectiva a serviciilor, nu a intervenit faptul generator și exigibilitatea TVA și implicit dreptul de deducere a TVA.

Art. 134¹ alin. 7 din Codul fiscal nu prevede imperativ și exhaustiv documentele pe care un contribuabil trebuie să le prezinte pentru a justifica prestarea serviciilor ce determina decontări sau plați succesive.

De fapt, situațiile de lucrări, rapoartele de lucru sunt prevăzute cu titlu exemplificativ pentru documentele în baza cărora se stabilesc serviciile efectuate. Nu doar situațiile și rapoartele de lucrări dovedesc prestarea serviciilor, aspect ce rezultă cu claritate din sintagma „alte documente similare în baza cărora se stabilesc serviciile efectuate". Astfel, fiecare societate se organizează și emite documente în fiancție de tipul activității pe care o desfășoară, fară a fi obligată să urmărească anumite documente numite, ci doar documente în baza cărora să se poată stabili prestarea efectivă a serviciilor.

Astfel, față de concluzia iterată mai sus, consideră că documentele puse la dispoziția echipei de inspecție fiscală, atesta prestarea serviciilor (faptul generator) și exigibilitatea TVA:

-Contractele incheiate de reclamanta cu furnizorii Clean Field Ecologic și Petromar Intermed

-Anexele la aceste contracte ce detaliaza lucrările executatate, atat de către Clean Field Ecologic, cat și de către Petromar Intermed. Anexele sunt acceptate de către E. prin semnare și stampilare. Anexele (indicate pe facturile emise) echivaleaza cu situațiile de lucrări.

De asemenea, se prezintă ca și anexa 2 la contractul nr. 36 încheiat cu Petromar Deviz decontaminări și ecologizări la . descriere fiecare operațiune în parte și preturile aferente pentru fiecare dintre punctele Autoclave, Compresoare și Condensatori. Acest deviz, echivalează de asemenea cu o situație de lucrări.

-Facturile emise fac referire la contracte și la anexele acestora, unde se prezintă detaliat lucrările executate. Prin urmare, se pot identifica cu ușurința serviciile prestate și facturate către E..

-Pentru prestarea serviciilor, Petromar a comandat R. de încercare analiza sol. în acest sens, se prezintă Raportul nr. 2072/23.11.2009 de la Lab. Tonnie, cu E. ca sursa de prelevare, ce precizează rezultatele analizelor pentru punctele Autoclave, condensatori, compresor - data recoltării 17.11.2009 și Raport de încercare analiza sol nr. 1845/21.09.2009, cu locație de prelevare Autoclave și Compresoare. Data recoltării 19.10.2009.

- Proces verbal 27.10.2009 între Petromar în calitate de predător și E. în calitate de primitor - se preda și se primește în conformitate cu contractul de prestări servicii nr. 36/16.10.2009 și a proiectului de mediu înregistrat în APM D. sub nr. 7289/19.10.2009, punctul de lucru „Autoclave" conform anexa 1 și anexa 2 la contractul nr. 36/16.10.2009. Semnat și stampilat de Petromar și E., nr. 378/27.10.2009.

-Proces verbal 27.10.2009 intre Petromar în calitate de predător și E. în calitate de primitor - se preda și se primește în conformitate cu contractul de prestări servicii nr. 36/16.10.2009 și a proiectului de mediu înregistrat în APM D. sub nr. 7289/19.10.2009, punctul de lucru „Condensatori" conform anexa 1 și anexa 2 la contractul 36/16.10.2009. Semnat și stampilat de Petromar și E., nr. 379/27.10.2009.

-Proces verbal 27.10.2009 intre Petromar în calitate de predător și E. în calitate de primitor - se preda și se primește în conformitate cu contractul de prestări servicii nr. 36/16.10.2009 și a

proiectului de mediu înregistrat în APM D. sub nr. 7289/19.10.2009, punctul de lucru „Compresoare" conform anexa 1 și anexa 2 la contractul 36/16.10.2009. Semnat și stampilat de Petromar și E., nr. 380/27.10.2009

-Facturile emise pentru prestarea serviciilor

-Procesele verbale semnate intre Clean Field Ecologic și E. pentru predarea spatiilor asupra carora se realizasera lucrările de decontaminare și ecologizare

Formularele de expediție/transport deșeuri periculoase

-Adresa transmisă de către Societate prin care s-a solicitat confirmarea Inspectoratului de Politie al jud. Ilfov, Serviciul Arme, Explozivi, substante periculoase conform careia E. a predat spre neutralizare în anul 2010 deșeuri periculoase către Petromar și Clean Field Ecologic

-Avizele obtinute de către Petromar și Clean Field Ecologic de la Inspectoratul pentru Mediu pentru transportul substanțelor periculoase.

Așadar, rezultă că Societatea a dovedit ca Petromar și Clean Field Ecologic au prestat serviciile facturate către E. (servicii necesare pentru desfasurarea activitatii E. întrucât consituiau obligații de mediu asumate prin contractul de privatizare) chiar și la o minimă pipăire a fondului.

2)Lipsa unor elemente formale pe facturi nu este de natura a duce la respingerea dreptului de deducere a TVA. încălcarea principiilor proporționalității și neutralității.

Conform principiului neutralității TVA, asupra căruia CJUE s-a pronunțat frecvent, dreptul de deducere trebuie acordat daca sunt indeplinite cerințele de fond, chiar daca anumite cerințe de forma au fost omise de persoanele impozabile, existând împrejurări în care datele pot fi dovedite în mod valabil prin alte mijloace decât printr-o factura.

In acest context reitereaza incidența unui alt principiu fundamental al dreptului european și anume principiul proporționalității, conform căruia o autoritate publică nu poate impune obligații decât în masura în care acestea sunt strict necesare atingerii unui obiectiv.

Concluzionând, invocarea de către autorități a lipsei datei prestării ca motiv al respingerii dreptului de deducere reprezintă, chiar și la o analiză sumară proprie prezentei acțiuni, o încalcare gravă a principiilor proporționalității și neutralității TVA. După cum am precizat și după cum au constatat chiar inspectorii fiscali, data prestării se poate determina pe baza documentelor anexate la facturi. în plus, precizăm că rubrica „Date privind expediția" nu constituie element obligatoriu al unei facturi. Prin urmare, neacordarea dreptului de a deduce TVA pe motivul necompletarii acestei rubrici contravine prevederilor art. 155, alin. (5) din Codul fiscal (in vigoare la momentul realizarii achizițiilor), organele fiscale adăugând în sarcina subscrisei o obligație pe care legea nu o prevede.

3)Societatea nu poate fi sancționată prin respingerea dreptului de deducere a TVA pe motiv ca furnizorii săi nu si-au îndeplinit obligațiile legale de raportare

Cu privire la motivele invocat de organele fiscale potrivit cărora partenerii de afaceri (în speță Clean Field și Petromar) își depun sau nu situațiile financiare sau declarațiile fiscale, precizăm că nu reprezintă un eveniment asupra căruia Societatea să aibă vreun control și nici posibilitatea de a verifica îndeplinirea acestor obligații. Din contră, autoritatile fiscale au rolul de a verifica aceste aspecte și dețin informațiile necesare pentru a constata neindeplinirea obligațiilor legale de către un contribuabil, precum și sancționarea sa. ptul ca autoritatile fiscale nu și-au indeplinit acest rol. nu ii poate fi imputat Societatii.

2.2.1.4. TVA colectată suplimentar aferentă operațiunilor de export pentru care nu s-au prezentat documente de justificare a exportului aferente perioadei de inspecție fiscală și recalcularea TVA în cazul operațiunilor de export confirmate de Autoritatea Vamala la date ulterioare celor înscrise în facturi - 6.862.852 lei

La data de 05.06.2014, prin adresa înregistrată sub numărul_ la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili - Activitatea de inspecție fiscală, s-a transmis către Direcția Generala a Vămilor - Direcția de Tehnologia Informațiilor, Comunicații și S. Vamala solicitarea de transmitere a situației operațiunilor de import și export realizate de E. în perioada supusa inspecției fiscale (decembrie 2008 - februarie 2014) înregistrate în baza de date a Direcției Generale a Vămilor.

Argumentele organelor fiscale. Ca urmare a punctajului efectuat intre datele înregistrate în evidenta contabila a E. cu cele raportate în deconturile de TVA, cat și a pozițiilor înscrise în jurnalele de vânzări la rubrica export și situația declarațiilor vamale de export transmisa de către Direcția Generala a Vămilor și pe baza documentelor prezentate de Societate în scopul justificării scutirii cu drept de deducere a operațiunilor la export, organele fiscale au constatat următoarele:

A.pentru un număr de 5 facturi emise către un număr de doi parteneri, E. nu a prezentat documente justificative în susținerea scutirii de taxa (Declarația Vamală de Export - „DVE") emise în perioada supusa inspecției fiscale (decembrie 2008 - februarie 2014), aceste operațiuni nefiind confirmate prin adresa Autorității Vamale. Pentru aceste operațiuni, s-a colectat TVA suplimentar în valoare de 7.041.065 lei.

B.pentru un număr de 4 facturi emise către un număr de trei parteneri, facturi înscrise în jurnalele de vânzări (operațiuni de export), Declarațiile vamale de export au date ulterioare datelor înscrise în facturi. Pentru aceste facturi, s-a considerat ca Societatea avea dreptul să aplice scutirea de TVA la momentul emiterii DVE. Astfel, în luna în care s-a emis factura, inspectorii au considerat ca trebuia colectat TVA. urmând a fi regularizat în momentul emiterii DVE.

Netemeinicia argumentelor organelor fiscale. Conform art. 2, alin. (2) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de TVA pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144" din Codul fiscal, aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006, scutirea de taxa pentru export se justifica prin următoarele documente:

- factura;

- declarația vamala de export („DVE");

- documentul de transport.

Conform art. 1 alin. (4) din același act normativ „pentru acele operațiuni care prin natura lor nu permit operatorilor economici să fie în posesia documentelor de justificare a scutirii în momentul faptului generator, prezentarea documentelor pentru justificarea scutirii de taxa se va face în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data la care a intervenit faptul generator de taxă pentru operațiunea în cauză ".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 alin. (5) din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006 .J. pentru operațiuni scutite de taxa sunt emise facturi pentru valoarea totala ori parțială a unor operațiuni înaintea faptului generator de taxă sau sunt emise facturi pentru avansuri, scutirea se justifică în conformitate cu prevederile prezentelor instrucțiuni. în termenul prevăzut la alin. (4), de la data faptului generator de taxa. Astfel, în cazul în care se emite o factura înainte de livrarea efectivă a bunului (data faptului generator), scutirea se va justifică în termen de 90 de zile de la data livrării efective.

Conform jurisprudenței comunitare în materie, „dacă documentele justificative sunt disponibile ulterior termenului de 90 de zile, se poate beneficia de scutirea de TVA pentru export la momentul respectiv". Conform punctelor 33 - 37 din decizia enunțată, autoritățile dintr-un Stat Membru UE sunt îndreptățite să taxeze un export dacă nu au fost prezentate documente justificative în termenul stabilit (90 de zile în cazul nostru, cat si-n speța obiect al cauzei CJUE) pentru a evita riscul de evaziune fiscală. însă, obligația de a plăti TVA pentru exportul efectuat încetează la momentul la care societatea dispune de documentele justificative solicitate (paragraful 40).

În continuare, la paragraful 41, în considerentele decizie CJUE se menționează că pierderea definitivă a dreptului de a scuti de TVA exportul realizat ar fi o măsură abuziva a autorităților fiscale. Daca documentele justificative dovedesc realizarea exportului, chiar și prezentate mai târziu de termenul legal nu mai exista niciun risc de evaziune sau de neplata a TVA.

Raportat la situația concretă a societății E. se disting 2 cazuri față de care arătăm punctual că, chiar și la o minimă pipăire a fondului, este fară îndoială că Societatea beneficiază de scutire de TVA pentru exportul realizat după cum urmează:

1.Bunuri pentru care s-a întocmit factura (la finalul lunii) și la interval de mai puțin de 90 de zile s-a întocmit declarația vamală de export.

Conform art. 1, alin. (4) din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006, E. are 90 de zile de la data faptului generator pentru a justifica scutirea de TVA. Declarația vamală de export a fost întocmită la diferența de câteva zile față de data emiterii facturii, astfel, la momentul emiterii facturii, E. trebuie să beneficieze de scutire de TVA pentru exportul realizat și drept urmare nu există obligații accesorii pentru plata TVA cu întârziere.

2.Bunuri pentru care s-a întocmit factura și la interval de mai mult de 90 de zile s-a întocmit declarația vamala de export.

Sunt incidente prevederile art. 1 alin. (5) din Ordinul 2222/2006. Astfel, scutirea de taxa trebuie justificata în termen de 90 de zile de la data faptului generator de taxa, și anume data de la care a intervenit transferul dreptului de a dispune de bunuri ca și proprietar (in opinia noastră, data la care s-au realizat formalitățile vamale de export).

E. a îndeplinit aceasta obligație și prin urmare nu există niciun motiv pentru impunerea suplimentara de TVA. O abordare contrara (având în vedere ca se cunoaște data exportului) ar încălca principiul proporționalității TVA, întrucât prin respingerea scutirii de TVA, autoritățile ar face mai mult decât ceea ce este necesar pentru a-si atinge obiectivele (mai ales având în vedere ca după cum am precizat deja, nu există nici un risc de frauda).

2.2.1.5. Facturile emise de către DAB Ltd. G. - 110.781 lei

Argumentele organelor fiscale.

Organele de inspecție fiscală au constatat că E. a înregistrat în evidență două facturi emise de către DAB LTD G. reprezentând "contravaloare servicii prestate conform „Card of Contract". taxa pe valoarea adăugată în suma totala de 110.781 lei (64.923 lei + 45.858 lei) a fost înregistrată de E. în jurnalele de cumpărări și în deconturile de taxă întocmite pentru luna ianuarie 2009, respectiv iulie 2009.

In fapt, E. a încheiat cu partenerul DAB Ltd G. Contractul de agenție comercială nr. 09/2005/002/15.02.2005 (Anexa 33), însă conform Amendamentului nr. 1 din 15.01.2007 (Anexa 34) încheiat cu Dab Industry S.R.L., rolul complet al DAB Ltd a fost preluat de S.C. DAB Industry S.R.L. începând cu data de 15.01.2007.

Astfel, organele fiscale au reținut că, la momentul emiterii celor doua facturi: ianuarie 2009, respectiv iunie 2009, între cele două societăți, respectiv E. și DAB Ltd G. nu mai există o relație contractuală, rolul complet al partenerului DAB Ltd G. din contractul de agenție comerciala fiind preluat integral de S.C. DAB Industry S.R.L. S-a reținut de asemenea că E. nu a prezentat în timpul controlului documente care să arate în ce consta prestația facturata, cine a prestat serviciul facturat, data la care a fost efectuata prestația, caracterul economic al prestației.

Caracterul neîntemeiat al argumentelor organelor fiscale.

Cele două facturi menționate în Raportul de inspecție fiscală (nr._/09/20.01.2009 și_/09/20.06.2009), emise de DAB Ltd G. au la bază Amendamentul nr. 2 la Contractul de agent comercial fara reprezentare nr. 09/2005/002/15.02.2005. prin care DAB Industry SRL a cedat executarea contractului de agenție comercială nr. 09 către DAB Ltd.

Astfel, DAB Ltd a prestat servicii de reprezentare în cazul contractului P412/PC G. nr._, asociat cu ^rd of Contract 100/26.03.2007.

Pe lângă documentele depuse ca Anexele 33 și 34. anexăm la prezenta copii ale facturilor nr._/09/20.01.2009 și_/09/20.06.2009. Amendamentul 2 la Contractul de agent nr. 09/2005/002/15.02.2005, contractul P412/PC G. nr._. asociat cu Card of Contract 100/26.03.2007 (Anexa 35). Aceste documente atestă încheierea contractului cu clientul și materializarea serviciilor prestate de către agent. Așadar, rezultă tară dubiu că se atestă astfel prestarea serviciilor de către agentul Dab Ltd în cazul acestui contract.

2.2.1.6. TVA dedusă în baza facturilor emise de către DAB Industry SRL - 4.676.986 lei

Organele de inspecție fiscală au constatat că. în perioada supusă inspecției fiscale, respectiv decembrie 2008 - februarie 2014, E. a înregistrat în evidența contabilă un număr de 191 de facturi emise de S.C. DAB Industry S.R.L. reprezentând "contravaloare servicii prestate conform „Card of Contract". Valoarea totală a acestor facturi este de 26.330.664 lei, din care taxa pe valoarea adaugată dedusă de S.C E. S.A. este în suma de 4.676.986 lei.

Conform contractului încheiat cu DAB Industry SRL, obiectul contractului constă în promovarea produselor E., prin intermediul agentului (DAB Industry SRL), pe piața din G. și încheierea de contracte comerciale între E. și clienții identificați de către agent (DAB Industry SRL) din G..

S.C. Dab Industry S.R.L., în calitate de agent, avea urmatoarele obligații contractuale:

- să informeze în permanenta E. referitor la condițiile politice, sociale și economice ale piețelor, precum și masurile ce trebuie luate pentru a incheia afaceri profitabile;

-sa identifice clienții;

-sa participe impreuna cu comitentul la negocierea și încheierea contractelor avand ca obiect produsele promovate pe diverse piețe cu clientul prezentat;

- la capitolul VIII "Clauze speciale" din contractul de agenție comerciala se prevede ca la cererea E., agentul va prezenta un raport al activității sale.

In data de 19.01.2015, prin adresa nr. 2731, S.C.E. S.A. transmite în atentia organelor de inspecție fiscală, ca răspuns la adresa nr._/15.10.2014 urmatoarele documente:

- Copii conforme cu originalul a unui nr. de 12 facturi;

- Copii conforme cu originalul a unui nr. de 10 situații Card of contract;

-Copii conforme cu originalul, bilingve a unui nr. de 9 documente Raport activitate;

-Corespondenta pe e-mail care atesta activitatea agentului DAB Ltd sau DAB Industry, dupa caz, prin reprezentantul Thanasis Bekiaris.

Argumentele organelor fiscale.

Față de documentele puse la dispoziție inspectorii fiscali au reținut că înscrisurile prezentate nu pot fi considerate documente justificative pentru prestatia facturata de S.C. DAB Industry S.R.L., deoarece nu specifica în ce consta prestatia facturata; nu precizeaza cine a prestat serviciul facturat; nu poate fi stabilita data la care a a fost efectuată prestatia; nu poate fi stabilit caracterul economic al acestui contract de prestări servicii cu Dab Industry S.R.L. ținând cont de faptul ca marea majoritate a clienților invocați de către Dab Industry pentru facturarea "prestării de servicii" erau clienți tradiționali ai S.C. E. S.A., iar o eventuala identificare a acestora, asa cum se prevede în contractul de prestări servicii încheiat cu Dab Industry S.R.L. ar putea fi justificata cel mult la Încheierea primului contract și nicidecum la carc contract încheiat. Echipa de inspecție exemplifica cazul cu PPC G. (client incepind din anul 1999), Metka (client incepind cu anul 2007), Terna (client incepind cu anul 2004), etc.

Față de cele de mai sus. organele de inspecție fiscală au constatat ca E. a procedat la deducerea nelegală a TVA în suma de 4.676.986 lei inscrisa în facturile emise de S.C. DAB Industry S.R.L.

Caracterul neîntemeiat al argumentelor organelor fiscale.

Din punctul nostru de vedere argumentele organelor fiscale sunt vădit nefondate, întrucât Societatea îndeplinește condițiile legale pentru a exercita dreptul de deducere a TVA, deținând documente din care rezultă prestarea serviciilor efectuate de către Dab Industry SRL.

Prevederi legale privind deductibilitatea TVA. Conform Directivei 2006/112 privind sistemul comun al TVA și potrivit Codului Fiscal, deductibilitatea TVA este condiționată de urmatoarele aspecte:

a)Achizițiile generatoare de TVA sunt destinate realizarii operațiunilor taxabile;

b)Persoana impozabila deține o factura în cuprinsul careia sunt indicate serviciile prestate

De asemenea, conform jurisprudenței CJUE, dreptul de deducere face parte integranta din mecanismul TVA-ului si, în principiu, nu poate fi limitat. Acest drept se exercita imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor aferente intrărilor (a se vedea în special Hotărârea din 6 iulie 1995, BP Soupergaz, C-62/93, punctul 18, Hotărârea din 30 septembrie 2010, Uszodaepi"to. C-392/09, punctul 34, și Hotărârea Enel Maritsa Iztok 3 C-107/10, punctul 32, Hotatarea C-274/10 Comisia Europeană împotriva Ungariei punctul 43, Hotărârea C-368/09 Pannon Gep Centrum Kft. punctul 37).

Sistemul de deducere are ca scop eliminarea costurilor legate de TVA efectuate de către o companie în cadrul activitatii sale economice. Sistemul comun de TVA asigura astfel o neutralitate deplina privind taxarea tuturor activitatilor economice indiferent de scopul sau rezultatul acestora, atata timp cat ele sunt în principiu supuse TVA (a se vedea cazul 268/83 Rompelman alineatul 18, cazul 37/95 Ghent Coal Terminal alineatul 15, Gabalfrisa și Alții alineatul 44; Midland Bank alineatul 19 și cazul C 408/98 Abbey N. alineatul 24, cazul C-465/03 Kretztechnik. alineatul 34, cazul C-178/08 NCC Construction Danmark A/S, punctul 27).

Reiese în mod evident din condiția mentionata anterior ca pentru a avea drept de deducere a TVA aferentă, achizițiile trebuie să aiba o legătură directă și imediata cu operațiunile efectuate care dau drept de deducere a taxei. Astfel, dreptul de deducere a TVA aferent achizițiilor de bunuri și servicii în amonte presupune ca sumele cheltuite pentru achiziția acestora să faca parte din elementele constitutive ale prețului operațiunilor taxate în aval ce dau drept de deducere (a se vedea cazurile Midland Bank, alineatul 30. cazul C 408/98 Abbey N., alineatul 28, și de asemenea, cazul C-16/00 Cibo Participations. alineatul 31, cazul C-465/03 Mefetztechnik, alineatul 35).

Având în vedere prevederile legale menționate mai sus, condițiile de exercitare a dreptului de deducere sunt ca achizițiile să fie realizate în legătura cu activitatea economică a persoanei impozabile (achiziții destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile sau a celor ce au locul prestării în afara României, dacă ar fi taxabile în Roniania) și existența unei facturi. Așadar, acestea sunt singurele condiții necesare pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA, existența altor documente (cum ar fi contractul, situații de lucrări, procese-verbale de recepție, etc.) fiind prevăzute doar pentru deducerea cheltuielilor la calculul impozitului pe profit și doar pentru anumite categorii de cheltuieli, altele decât cele de promovare (ex. cheltuieli de management).

Societatea deține documente care justifică prestarea serviciilor efectuate de către Dab Industry SRL. Potrivit legislației fiscale în vigoare nu există obligativitatea existenței unor documente specific numite pentru justificarea prestării serviciilor. Astiel, fiecare societate se organizează și emite documente în funcție de specificul activității pe care o desfășoară, fara a fi obligata să urmărească o anumita structura sau tipologie.

Acest motiv, solicită să se constate că, chiar și la analiză sumară proprie prezentei acțiuni, legea nu prevede obligativitatea prezentării altor documente în afara de cele deținute de E. pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA facturat de către DAB Industry. Chiar și în acest caz, Societatea a dat dovadă de cooperare și buna-credință în relația cu autoritățile fiscale, punând la dispoziția acestora chiar și documente suplimentare față de cele prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA (ex. Copii conforme cu originalul a unui nr. de 12 facturi; Copii conforme cu originalul a unui nr. de 10 situații Card of contract; Copii conforme cu originalul, bilingve a unui nr. de 9 documente Raport activitate; Corespondenta pe e-mail care atesta activitatea agentului DAB Ltd sau DAB Industry, dupa caz. prin reprezentantul Thanasis Bekiaris).

Cu toate acestea, organele de control au refuzat să recunoască efectul probant al documentelor prezentate de către E. (factura - care din perspectiva Codului fiscal este considerata suficienta în măsura în care face referire la servicii, rapoartele de activitate și toate celelalte materiale prezentate). Din punctul sau de vedere, documentele furnizate echipei de inspecție fiscală sunt suficiente pentru a demonstra prestarea și utilizarea serviciilor achiziționate de la D.AB Industry în scopul operațiunilor taxabile ale E. si, pe cale de consecință. Societatea are dreptul de a deduce TVA aferenta acestor achiziții.

Fără serviciile prestate de către agent, nu s-ar fi realizat contractarea lucrărilor pe piața din G. (cu toate ca autoritățile susțin ca livrările s-au realizat către parteneri tradiționali ai E.), Societatea neavând mijloacele necesare pentru a putea fi prezentă la negocieri cu clienții din G.. De asemenea, factori importanți de luat în considerare sunt cunoașterea pieței din G., a obiceiurilor și a limbii de către agent, precum și relațiile stabilite de acesta cu reprezentanții societăților grecești. Așa cum s-a arătat prin corespondența pusa la dispoziție de către Societate organului fiscal, agentul intermedia relația cu clienții greci, fiind persoana de contact pentru aceștia.

Având în vedere toate aspectele anterior prezentate cu privire la fiecare categorie de sume respinse la rambursare, respectiv stabilite ca obligații de plată suplimentare, solicităm instanței să constate că aparența în drept înclină în favoarea E.. Astfel, la o minimă pipăire a fondului, instanța va putea observa nelegalitatea și netemeinicia refuzului organelor fiscale de a acorda Societății dreptul de a educe TVA aferentă facturilor descrise în secțiunile de mai sus.

Concluzionând, solicită instanței să constate îndeplinită condiția cazului bine justificat și să suspende executarea Deciziei de impunere pentru prevenirea prejudiciului major și ireversibil ce ar fi generat Societății prin executare silită.

2.3. SOCIETATEA A DEPUS O CONTESTAȚIE FISCALĂ PENTRU ANULAREA DECIZIEI DE IMPUNERE

În susținerea îndeplinirii acestei condiții, E. a depus deja o contestație fiscală prin care a solicitat anularea în parte a Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție, în ceea ce privește obligația de plată a TVA stabilite suplimentar, precum și a accesoriilor aferente acestor sume, acte fiscale a căror suspendare o solicităm prin prezenta acțiune injustiție.

Pentru motivele de mai sus, consideră că sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la suspendarea executării actelor administrative atacate în justiție.

În drept; art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

La 23.04.2015, parata a depus intampinare, solicitand respingerea acțiunii ca neintemeiata.

In motivare, parata a aratat ca:

I. Calitatea procesuala pasiva.

Preliminar formulării apararilor, Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili este o direcție fara personalitate juridica in cadrul ANAF (Agenția Naționala de Administrare Fiscala), asa cum prevede art. 9 alin. (5) din HG nr. 520/2013 privind organizarea si functionarea Agenției Naționale de Administrare Fiscala:

„În cadrul aparatului propriu al Agenției funcționează Direcția generală de administrare a marilor contribuabili, organ fiscal a cărui competență de administrare fiscală se stabilește prin ordin al președintelui Agenției, în condițiile legii. "

In consecința, in raport de cele mai sus enuntate, calitatea de parata o are Agenția Naționala de Administrare Fiscala, iar in raport de art. 2 alin. (1) din HG nr. 520/2013, solicita ca urmatoarele acte de procedura sa fie comunicate la sediul din București, ., sector 5.

II. Reclamanta are obligația legala de a depune o cauțiune in cuantum de pana la 20% din totalul sumei contestate, in conformitate cu dispozițiile art. 215 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare, potrivit carora:

"(2) Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executarii actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. cu modificările ulterioare. Instanta competenta poate suspenda executarea, daca se depune o cauțiune de pâna la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de pâna la 2.000 lei."

Prin urmare, legea speciala aplicabila in speța prevede depunerea unei cauțiuni, ca o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare a actului administrativ fiscal.

In situatia in care reclamanta nu fac dovada achitarii cauțiunii stabilite de instanta, potrivit dispozițiilor art. 215 alin. din O.G. 92/2003, solicitam respingerea cererii de suspendare ca inadmisibila.

In masura in care reclamanta va îndeplini aceasta condiție, prin depunerea unei cauțiuni, in cuantumul stabilit de instanta, solicita respingerea cererii ca neîntemeiata avand in vedere ca, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile stabilite de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

III. In speța, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ pentru suspendarea actului administrativ, condiții care trebuie Îndeplinite cumulativ.

Masura suspendării actelor administrative este una excepționala care se poate dispune doar in situatia indeplinirii cumulative a celor doua condiții prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv cea a cazului bine justificai si pentru prevenirea unei pagube iminente.

In speța, motivele invocate de reclamanta in cererea de chemare in judecata nu sunt de natura sa dovedeasca faptul ca, in speța, sunt indeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

III.1. In ceea ce privește existența unui caz bine justificat, considerăm că reclamanta, nu a făcut dovada că această condiție este îndeplinită.

In vederea dovedirii indeplinirii primei condiții, cea a cazului bine justificat, reclamanta nu a invocat niciun argument de fapt sau de drept cid oar o . motive privind nelegalitatea actului administrativ atacat, aspecte care tin de fondul dreptului dedus judecații prin acțiunea in anulare.

Or, pentru a ne afla in ipoteza unui caz bine justificat, astfel cum este acesta definit in art. 2 alin. (1) Ut. t) din legea nr. 554/2004, motivele de nelegalitate a actelor administrative trebuie sa apara cu evidenta si sa creeze de la inceput o indoiala puternica asupra legalitatii actelor administrative, nefiind necesara analizarea pe fond a legalitatii actelor ci doar o "pipaire a fondului".

In speța, reclamanta nu a probat, ci numai a sustinut nelegalitatea vadita a actului administrativ a cărui suspendare o solicita, nereusind sa rastoarne prezumția de legalitate de care se bucura actele administrative.

Cata vreme in legătură cu legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se solicita nu s-a pronuntat inca nici o instanta de judecata, acesta este legal, beneficiind de prezumția de legalitate si veridicitate.

Astfel, obligațiile fiscale stabilite in sarcina reclamantei prin actul administrativ atacat, reprezintă creanțe certe, lichide si exigibile, putând fi executate de organele fiscale.

P. la anularea de către o instanta judecătoreasca, actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate.

In caz contrar, s-ar anticipa soluția ce va fi data pe fondul cauzei, ajungandu-se propriu - zis la o prejudecare a fondului, ceea ce contravin dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Mai mult decât atat, asa cum s-a aratat in doctrina, instanta investita cu soluționarea unei cereri de suspendare poate numai sa „pipăie" fondul cauzei, evitând insa a se pronunța asupra acestuia.

In acest sens, instanta poate verifica numai daca sunt motive de vadita nelegalitate a actului administrativ a carul suspendare se solicita, act cu privire la care exista o prezumție de legalitate, or, in speța reclamanta nu aduce niciun motiv care sa poata fi analizat de instanta si combătut de parata.

In sensul celor de mai sus, s-a pronunțat Inalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal, prin decizia nr.2447/11.05.2007, în care s-a reținut că ,,susținerile elaborate ale reclamantei în sensul existenței cazului bine justificat nu poate fi constatat întrucât nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ fiscal.”

Totodată, prin decizia nr.257/27.10.2006, Curtea Constituțională a reținut că ,,suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate".

III.2, Pe fondul cauzei:

Cu ocazia inspecției fiscale, organele de control au constatat faptul ca, in perioada supusa inspecției, reclamanta a Înregistrat in evidenta contabila achiziții de la un număr de 4 contribuabili declarați inactivi prin ordin al Președintelui ANAF, valoarea acestor achiziții fiind de 230.876 lei, din care TVA in suma de 44.35 lei.

Având in vedere faptul ca societatile declarate inactive nu mai au dreptul de a utiliza facturi, facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special, documentele emise de cei 4 contribuabili nu pot fi considerate documente justificative legale.

In drept, sunt incidente prevederile art. 11 alin.1² din legea nr.571/2003 privind Codul fiscal si art.3 din OMFP nr.575/2006.

De asemenea, organele de inspecție fiscala au constatat ca in cursul anului 2010 reclamanta a dedus TVA in suma de 130.156 lei aferenta unui număr de 22 de facturi emise de ., facturi care nu aveau completate elementele minime prevăzute de lege, in sensul ca la rubrica "cumpărător" codul de Înregistrare in scopuri de TVA inscris in aceste facturi nu aparține beneficiarului .>

Astfel reclamanta nu avea dreptul sa deducă suma de 130.156 lei intrucat nu a respectat prevederile art.146 alin.1 lit.a din legea nr.571/2003, consecința fiscala a celor Învederate anterior este majorarea nejustificata a TVA deductibila.

De asemenea, in mod temeinic si legal organele de inspecție fiscala au constatat nereguli in ceea ce privește TVA colectata, TVA dedusa, TVA colectat suplimentar aferenta operatiunilor de export pentru care nu s-au prezentat documente justificative a exportului, calculand si accesorii aferente debitelor suplimentar stabilite.

Aspectele invocate de reclamanta prin cererea de suspendare sunt exclusiv aspecte de fond, care urmeaza sa fie avute in vedere in momentul judecării acțiunii in anularea actului pretins vătămător.

II.3. In ceea ce privește a doua condiție, cea referitoare la iminenta producerii unei pagube (astfel cum este aceasta definita in art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004) menționam ca, reclamanta nu a făcut dovada ca, in speța, exista un prejudiciu material viitor si previzibil pe care l-ar putea suferi daca nu se suspenda executarea actului administrativ atacat si care sa justifice suspendarea executării actului atacat, suspendarea fiind situatia de excepție.

Reclamanta nu a probat ca executarea sumei ce face obiectul actului atacat i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat si care i-ar afecta major activitatea comerciala, situatie imposibil de inlaturat in alt mod decât prin suspendarea executării actului atacat.

Susținerea reclamantei privind faptul ca, executarea sumei inscrise in actele administrative atacate i-ar produce importante prejudicii nu este probata si nu poate fi primita intrucat menționarea creanței contestate si a valorii ei nu duc de facto la constatarea ca exista o paguba iminenta, iar reclamanta nu a adus nici un fel de dovezi din care sa reiasa ce pondere are suma de 15.160.045 lei in totalul cifrei de afaceri a societatii, pentru a se discuta de o paguba iminenta si ireversibila in desfasurarea activitatii acesteia.

Jurisprudenta relevanta in aceasta materie (...) a stabilit ca iminenta producerii unei pagube nu se prezuma, ca trebuie dovedita de persoana in speța, simpla executare a unui act administrativ fiscal nu produce prin ea insasi o paguba.

Întrucât actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, astfel cum a aratat mai inainte, executarea acestora nu poate fi considerata ca producătoare a unei pagube iminente.

Îndeplinirea condițiilor cerute pentru suspendarea actelor administrative nu se prezuma, ci trebuie dovedita.

Condițiile prevăzute de art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2001, prin caracterul lor restrictiv-imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând așadar dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și a iminenței producerii pagubei.

Invoca cu titlu de exemplu, urmatoarele decizii pronuntate de instanța suprema in spete similare:

- decizia nr. 1999/24.04.2012, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu Transelectrica SA București.

- decizia civila nr. 3458/29.06.2010, pronuntata in dosarul nr._/2/2009, in litigiul cu N. R. S.;

- decizia nr. 1651/23.03.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu R. M.;

- decizia nr. 735/11.02.2010, pronuntata in dosarul nr._ in litigiu cu R. E. C..

- decizia nr. 4258/12.10.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu S.C. DELPHI PACKARD ROMANIA S.R.L.,

- decizia nr. 4160/07.10.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu S.C. MELEK FRUITS S.R.L.,

- decizia nr. 3726/21.09.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu ..,

- decizia nr. 3460/29.06.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu S.C. M&D SEA FARERS S.R.L.,

- decizia nr. 3127/15.06.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu S.C. ELECTRICA S.A.,

- decizia nr. 3004/08.06.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu COMPANIA DE APA S.A.,

- decizia nr. 2438/11.05.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu ..,

- decizia nr. 2139/27.04.2010, pronuntata in dosarul nr._, in litigiul cu SIGMA IPURL lasi.

- decizia nr. 1709/25.03.2010, pronuntata in dosarul nr. 1983/25.03.2010, in litigiul cu S.C. FILIALA DE INTRETINERE SI SERVICII ENERGETICE "ELECTRICA SERV" S.A.,

Or, fata de cele mai sus aratate, in prezenta cauza nu se poate retine indeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se putea dispune masura suspendării.

In drept:205 NCPC, Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ.

Curtea a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.

Din probele administrate, Curtea retine ca prin Decizia de impunere nr. F-MC 1790/27.02.2015 si Raportul de inspecție fiscală nr. F-MC 42/27.02.2015 s-a retinut că reclamanta a dedus în mod nejustificat TVA aferentă livrărilor efectuate în perioada ce face obiectul inspecției fiscale de către diverși parteneri contractuali, în sarcina sa fiind stabilit TVA de plată în cuantum de 15.160.045 lei, și majorări de întârziere și penalități corespunzătoare.

Suma totală de 15.160.045 stabilită ca TVA de plată suplimentar este formată din următoarele sume:

- 130.156 lei aferentă facturilor emise de Fine Metal SRL;

- 2.259.285 lei aferentă facturilor emise de către J. Helmke & Co Germania și 616.093 lei aferentă facturilor emise de către Helmke Orbis GmbH Germania;

- 274.627 lei aferentă facturilor emise de către Clean Field Ecologic SRL și 229.265 lei aferentă celor emise de către Petromar Intermed SRL;

- 7.041.064 lei TVA colectata suplimentar aferenta operațiunilor de export pentru care nu s-au prezentat documente de justificare a exportului aferente perioadei de inspecție fiscală și recalcularea TVA în cazul operațiunilor de export confirmate de Autoritatea Vamala la date ulterioare celor înscrise în facturi;

- 110.781 lei aferentă facturilor emise de către DAB Ltd. G.;

- 4.676,986 lei aferentă facturilor emise de către DAB Industry SRL.

Potrivit Recomandării nr. (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei asupra protecției jurisdicționale provizorii în materie administrativa, autoritatea judiciara competentă poate lua masuri adecvate de protecție provizorie, daca executarea unei decizii administrative poate cauza o dauna severa persoanei private la care se refera. In acest sens, rolul judecătorului este sa facă o analiză a diferitelor interese implicate în cauza, incluzându-le atât pe cele care sunt în favoarea suspendării, cat și pe cele care sunt în defavoarea suspendării.

Protecția provizorie a drepturilor și intereselor persoanelor private este reiterată și de Recomandarea nr.2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

„Când legea nu prevede ca introducerea unei contestații împotriva unei decizii determina suspendarea automata a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie sa aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale sa suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, in conditiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. In cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate”.

Prin urmare, din interpretarea acestui text de lege, rezulta că trebuie indeplinite cumulativ trei conditii pentru a obține suspendarea executării actului administrativ unilateral:

1. sesizarea autoritatii publice emitente a actului administrativ sau a autoritatii ierarhic superioare cu o cerere prealabila de revocare a actului administrativ;

2. existenta unui caz bine justificat;

3. prevenirea unei pagube iminente.

1. Prima conditie este indeplinita deoarece reclamanta a formulat contestația fiscală nr._/31.03.2015, prin care a solicitat printre altele anularea în parte a Deciziei de impunere și a Raportului de inspecție.

2. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită in art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ".

Pentru a examina aceste imprejurari, instanta nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt sau de drept care produc o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Curtea considera ca incalcarea vadita a principiului neutralitatii fiscale este o imprejurare de drept care produce o îndoială serioasă asupra legalitatii actelor administrative atacate. Acest principiu a fost incalcat prin impunerea unor cerinte de forma excesive, in conditiile in care sunt indeplinite conditiile de fond pentru deducerea TVA-ului aferent achizitiilor.

Conform Hotararii CJUE pronuntata in cauza C-280/2010 Kopalnia, principiul neutralității fiscale „impune ca deducerea TVA-ului aferent achizițiilor să fie acordată daca sunt îndeplinite cerințele de fond, chiar daca anumite cerințe de forma au fost omise de persoanele impozabile. Din moment ce administrația fiscală dispune de informațiile necesare pentru a stabili ca persoana impozabila, în calitate de destinatar al operațiunilor în cauza, este obligata la plata TVA-ului, aceasta nu ar putea impune, în ceea ce privește dreptul persoanei impozabile de a deduce aceasta taxa, condiții suplimentare care pot avea ca efect anularea exercitării acestui drept. Curtea a statuat de asemenea la punctul 43 al aceleiași hotărâri ca, deși o factură are cu siguranța o funcție importanta de documentare ca urmare a faptului ca poate conține informații verificabile, exista împrejurări în care datele pot fi dovedite în mod valabil prin alte mijloace decât printr-o factura și în care cerința de a dispune de o factura pe deplin conforma dispozițiilor Directivei 2006/112 ar fi de natura să repună în discuție dreptul de deducere al unei persoane impozabile.

Mai mult decât atât, conform Deciziei CJUE C-368/09 Pannon Gep Centrum, ,,se opun unei reglementari sau unei practici naționale [prevederile] în temeiul căreia autoritățile naționale refuza unei persoane impozabile dreptul de a deduce din valoarea TVA-ului pe care trebuie să il plătească valoarea taxei datorate sau achitate pentru serviciile care i-au fost prestate, pentru motivele ca factura inițiala, aflata în posesia sa la momentul deducerii, cuprindea o data greșita de finalizare a prestării de servicii [...] în cazul în care condițiile de fond ale deducerii sunt îndeplinite iar, înainte de adoptarea deciziei de autoritatea în cauza, persoana impozabila a furnizat acesteia din urma o factură corectată, în care se preciza data exactă la care s-a încheiat prestarea de servicii respectivă, chiar dacă nu există o numerotare continuă a acestei facturi și a notei de credit care anula factura inițială."

CJUE a precizat în hotărârea C-587/10 VSTR: „45. Condiționarea, în esența, a dreptului la scutirea de TVA a unei livrări intracomunitare de respectarea unor obligații de forma, fara a lua în considerare cerințele de fond si, mai ales, fara a se întreba daca acestea erau îndeplinite, depășește ceea ce e necesar pentru a asigura colectarea taxei. Astfel, principiul neutralității fiscale impune ca scutirea de TVA să fie acordata daca cerințele de fond sunt îndeplinite, chiar daca anumite cerințe de forma nu au fost respectate de către persoanele impozabile, și situația nu ar fi diferita decât daca efectul încălcării unor astfel de cerințe de forma ar fi să împiedice probarea cu certitudine a faptului ca cerințele de fond au fost îndeplinite (a se vedea Hotărârea Collee, citata anterior, punctul 31), sub rezerva totuși a faptului ca furnizorul de bunuri să nu fi participat în mod intenționat la o evaziune fiscală care a periclitat buna funcționare a sistemului comun al TVA-ului. In aceasta din urma ipoteza, Curtea a statuat astfel ca principiul neutralității fiscale nu ar putea fi invocat în mod valabil de aceasta persoana (a se vedea Hotărârea R, citata anterior, punctul 54).

51. Astfel, deși numărul de identificare în scopuri de TVA aduce proba statutului fiscal al persoanei impozabile și facilitează controlul fiscal al operațiunilor intracomunitare, este vorba însă numai despre o cerință de formă, care nu poate pune în discuție dreptul la scutirea de TVA în măsura în care sunt îndeplinite condițiile materiale ale unei livrări intracomunitare (a se vedea Hotărârea din 6 septembrie 2012, Mecsek-Gabona, C-273/11, punctul 60). "

Prin urmare, respingerea aplicării scutirii de TVA pentru livrări intracomunitare pe motiv ca facturile emise nu sunt conforme cu prevederile art. 155 din Codul fiscal deoarece nu este menționat corect codul de TVA al clientului, cu toate ca facturile au fost corectate până la momentul încheierii raportului de inspecție fiscală, încalca principiul neutralitatii fiscale.

Reclamanta a mai invocat incalcarea de catre parata a principiului proportionalitatii. Curtea considera ca incalcarea acestui principiu nu poate fi verificat in cererea de suspendare a actului administrativ, ci in cererea de anulare a acestuia, deoarece presupune o analiza aprofundata a imprejurarilor cauzei.

Principiul neutralitatii fiscale a fost incalcat de parata cu privire la facturile prezentate de reclamanta.

Astfel:

a) Facturile emise de Fine Metal

În cursul anului 2010, reclamanta a dedus TVA în suma de 130.156 lei aferentă unui număr de 22 de facturi emise de S.C. Fine Metal S.R.L. In urma revizuirii facturilor, organele fiscale au constatat ca facturile nu aveau completate elementele minimale prevăzute la articolul 155, alin. (5), litera f) din Codul fiscal. Mai precis, la rubrica „cumpărător", codul de înregistrare în scopuri de TVA nu aparținea beneficiarului E. SA.

Deși reclamanta a prezentat inainte de emiterea raportului de inspectie fiscala, facturile corectate de Fine Metal, parata nu le-a luat in considerare, întrucât reclamanta nu a corectat aceste documente în timpul inspecției fiscale, conform articolului 159 alin. (1), litera b) din Codul fiscal, ci după încheierea acesteia.

Față de jurisprudența CJUE, mentionata, atât timp cât condițiile de fond prevăzute de art. 145, alin. 2 lit. a) din Codul fiscal pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA sunt îndeplinite și facturile au fost corectate, nu exista motive gale pentru respingerea dreptului de deducere a TVA aferenta facturilor emise de către Fine Metal SRL, cu atat mai mult cu cat reclamanta a prezentat aceste facturi rectificate de Fine Metal SRL.

b) Facturile emise către J. Helmke & Co Germania - suma de 2.259.285 lei și Helmke Orbis GmbH Germania - 616.093 lei.

În perioada noiembrie 2011 - februarie 2014 și noiembrie 2011 - ianuarie 2014, reclamanta a efectuat livrări de motoare electrice către societatea J. Helmke & Co Germania, respectiv către Helmke Orbis GmbH Germania, înregistrate în scopuri de TVA în Germania.

Reclamanta a considerat aceste livrări ca fiind livrări intracomunitare pentru care a aplicat regimul de scutire cu drept de deducere conform art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Potrivit constatărilor organelor de inspecție fiscală, reclamanta n-ar fi fost îndreptățită să aplice scutirea de la plata TVA, întrucât, în baza verificărilor efectuate de autoritățile române, codul de TVA al societății J. Helmke & Co era invalid în perioada în care tranzacțiile au avut loc, iar în ceea ce privește societatea Helmke Orbis, pe facturi nu era menționat codul de TVA al beneficiarului.

Parata a reținut și de această dată existența unor lipsuri formale ale facturilor pentru acordarea dreptului de deducere a TVA reclamatei.

Organele fiscale au mai considerat că, pentru aplicarea scutirii de TVA în cazul unei livrări intracomunitare, furnizorul trebuie să facă dovada nu doar că bunurile au părăsit teritoriul statului membru de livrare, ci și ca acestea au ajuns în alt stat membru, dovada reprezentând-o scrisoarea de transport semnata și stampilată de către beneficiar. Astfel, echipa de inspecție fiscală a reținut că scrisorile de transport internațional - CMR. prezentate de Societate ca și documente justificative ale transportului de bunuri din Romania în alte state membre ale Uniunii Europene, nu prezintă confirmarea recepției mărfii de către destinatar prin semnare și ștampilare.

De asemenea, organele fiscale au considerat că facturile corectate nu pot fi luate în considerare întrucât au fost corectate după încheierea inspecției fiscale.

Pentru motivele aratate la pct. a, Curtea constata incalcarea principiului neutralitatii fiscale.

In plus, nu există prevederi legale exprese privind obligativitatea stampilării/semnării scrisorii de trăsură de către destinatar, aceste elemente necondiționând valabilitatea sa.

Art. 6 din Decretul nr. 451/1972 arata elementele pe care trebuie să le conțină scrisoarea de trăsură, iar semnarea și stampilarea CMR de către beneficiar nu este obligatorie.

Scrisoarea de trăsura face dovada, pana la proba contrarie, primirii mărfii de către destinatar.

Scrisoarea de trăsură, fără a fi semnată și ștampilată de către beneficiar, reprezintă documentul care atesta faptul ca bunurile au fost transportate din Romania în alt stat membru.

c) Facturile emise de Clean Field Ecologic SRL - suma de 229,265 lei și Petromar Intermed SRL - suma de 274.627 lei.

Organele de inspecție fiscală au constatat ca reclamanta a înregistrat în evidenta contabila în perioada septembrie - decembrie 2010 un număr de 12 facturi emise de Clean Field, în valoare de 1.184.537 lei, din care TVA în suma de 229.265 lei. Facturile au fost emise pentru servicii de decontaminare, ecologizare și preluare de deșeuri periculoase generate și/sau existente la beneficiar.

Echipa de inspecție fiscală considera ca pentru niciuna din facturile de mai sus, emise în baza contractului de prestări servicii nr. 03/13.09.2010, E. nu a prezentat situații de lucrări si/sau rapoarte de lucru întocmite de prestator și acceptate de beneficiar care să justifice prestarea efectiva a serviciilor.

In opinia inspectorilor paratei, aceste servicii se încadrează drept prestări de servicii care determina decontări sau plăți succesive. Conform art. 134¹ alin. 7 din Codul fiscal, acest tip de servicii se considera efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate.

Curtea observa ca art. 134¹ alin. 7 din Codul fiscal prevede ca serviciile care determina decontări sau plați succesive, (ex. construcții-montaj, consultanta, cercetare, expertiza și alte servicii similare) se considera efectuate la data la care sunt emise situații de lucrări, rapoarte de lucru, alte documente similare pe baza cărora se stabilesc serviciile efectuate.

Art. 134¹ alin. 7 din Codul fiscal nu prevede imperativ și exhaustiv documentele pe care un contribuabil trebuie să le prezinte pentru a justifica prestarea serviciilor ce determina decontări sau plați succesive.

Nu doar situațiile și rapoartele de lucrări dovedesc prestarea serviciilor, aspect ce rezultă cu claritate din sintagma „alte documente similare în baza cărora se stabilesc serviciile efectuate".

Curtea considera ca urmatoarele documente prezentate de reclamanta atesta prestarea serviciilor (faptul generator) și exigibilitatea TVA:

- contractele incheiate de reclamanta cu furnizorii Clean Field Ecologic și Petromar Intermed

- anexele la aceste contracte ce detaliaza lucrările executatate, atat de către Clean Field Ecologic, cat și de către Petromar Intermed. Anexele sunt acceptate de către reclamanta prin semnare și stampilare. Anexele (indicate pe facturile emise) echivaleaza cu situațiile de lucrări.

- Deviz decontaminări și ecologizări.

- Rapoartele de încercare analiza sol.

- Procesele verbale din 27.10.2009 între Petromar în calitate de predător și E. în calitate de primitor.

- Facturile emise pentru prestarea serviciilor

- Procesele verbale semnate intre Clean Field Ecologic și E. pentru predarea spatiilor asupra carora se realizasera lucrările de decontaminare și ecologizare

- Formularele de expediție/transport deșeuri periculoase

- Adresa transmisă de către reclamanta prin care s-a solicitat confirmarea Inspectoratului de Politie al jud. Ilfov, Serviciul Arme, Explozivi, substante periculoase conform careia E. a predat spre neutralizare în anul 2010 deșeuri periculoase către Petromar și Clean Field Ecologic

- Avizele obtinute de către Petromar și Clean Field Ecologic de la Inspectoratul pentru Mediu pentru transportul substanțelor periculoase.

Din acestea rezulta aparenta ca Petromar și Clean Field Ecologic au prestat serviciile facturate către reclamanta. Analiza realitatii prestarii acestor servicii va fi facuta in cererea de anulare. Aparenta prestarii acestor servicii este suficienta pentru instanta ce judeca cererea de suspendare.

Pe de alta parte, cum s-a mentionat la pct. a) si pct. b), lipsa unor elemente formale pe facturi nu este de natura a duce la respingerea dreptului de deducere a TVA, incălcandu-se principiul neutralității fiscale.

d) TVA colectată suplimentar aferentă operațiunilor de export pentru care nu s-au prezentat documente de justificare a exportului aferente perioadei de inspecție fiscală și recalcularea TVA în cazul operațiunilor de export confirmate de Autoritatea Vamala la date ulterioare celor înscrise în facturi - 6.862.852 lei

Organele fiscale au constatat următoarele:

1. pentru un număr de 5 facturi emise către un număr de doi parteneri, reclamanta nu a prezentat documente justificative în susținerea scutirii de taxa (Declarația Vamală de Export - „DVE") emise în perioada supusa inspecției fiscale (decembrie 2008 - februarie 2014), aceste operațiuni nefiind confirmate prin adresa Autorității Vamale. Pentru aceste operațiuni, s-a colectat TVA suplimentar în valoare de 7.041.065 lei.

2. pentru un număr de 4 facturi emise către un număr de trei parteneri, facturi înscrise în jurnalele de vânzări (operațiuni de export), Declarațiile vamale de export au date ulterioare datelor înscrise în facturi. Pentru aceste facturi, s-a considerat ca reclamanta avea dreptul să aplice scutirea de TVA la momentul emiterii DVE. Astfel, în luna în care s-a emis factura, inspectorii au considerat ca trebuia colectat TVA. urmând a fi regularizat în momentul emiterii DVE.

Curtea observa ca potrivit art. 2 alin. (2) din Instrucțiunile de aplicare a scutirii de TVA pentru operațiunile prevăzute la art. 143 alin. (1) lit. a) - i), art. 143 alin. (2) și art. 144¹ din Codul fiscal, aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006, scutirea de taxa pentru export se justifica prin următoarele documente:

- factura;

- declarația vamala de export;

- documentul de transport.

Conform art. 1 alin. (4) din același act normativ „pentru acele operațiuni care prin natura lor nu permit operatorilor economici să fie în posesia documentelor de justificare a scutirii în momentul faptului generator, prezentarea documentelor pentru justificarea scutirii de taxa se va face în termen de maximum 90 de zile calendaristice de la data la care a intervenit faptul generator de taxă pentru operațiunea în cauză ".

De asemenea, potrivit prevederilor art. 1 alin. (5) din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 2222/2006 ,,Daca pentru operațiuni scutite de taxa sunt emise facturi pentru valoarea totala ori parțială a unor operațiuni înaintea faptului generator de taxă sau sunt emise facturi pentru avansuri, scutirea se justifică în conformitate cu prevederile prezentelor instrucțiuni. In termenul prevăzut la alin. (4), de la data faptului generator de taxa. Astfel, în cazul în care se emite o factura înainte de livrarea efectivă a bunului (data faptului generator), scutirea se va justifică în termen de 90 de zile de la data livrării efective.

Conform Hotararii CJUE, pronuntata in cauza C-536/12 BDV Hungary Trading Kft, „dacă documentele justificative sunt disponibile ulterior termenului de 90 de zile, se poate beneficia de scutirea de TVA pentru export la momentul respectiv". Conform punctelor 33 - 37 din decizia enunțată, autoritățile dintr-un Stat Membru UE sunt îndreptățite să taxeze un export dacă nu au fost prezentate documente justificative în termenul stabilit pentru a evita riscul de evaziune fiscală. Insă, obligația de a plăti TVA pentru exportul efectuat încetează la momentul la care societatea dispune de documentele justificative solicitate (paragraful 40).

La paragraful 41, în considerentele decizie CJUE se menționează că pierderea definitivă a dreptului de a scuti de TVA exportul realizat ar fi o măsură abuziva a autorităților fiscale. Daca documentele justificative dovedesc realizarea exportului, chiar și prezentate mai târziu de termenul legal nu mai exista niciun risc de evaziune sau de neplata a TVA.

e) Facturile emise de către DAB Ltd. G. - 110.781 lei

Organele de inspecție fiscală au constatat că reclamanta a înregistrat în evidență două facturi emise de către DAB LTD G. reprezentând "contravaloare servicii prestate conform „Card of Contract". Taxa pe valoarea adăugată în suma totala de 110.781 lei (64.923 lei + 45.858 lei) a fost înregistrată de reclamanta în jurnalele de cumpărări și în deconturile de taxă întocmite pentru luna ianuarie 2009, respectiv iulie 2009.

Cele două facturi menționate în Raportul de inspecție fiscală (nr._/09/20.01.2009 și_/09/20.06.2009), emise de DAB Ltd G. au la bază Amendamentul nr. 2 la Contractul de agent comercial fara reprezentare nr. 09/2005/002/15.02.2005, prin care DAB Industry SRL a cedat executarea contractului de agenție comercială nr. 09 către DAB Ltd.

Astfel, DAB Ltd a prestat servicii de reprezentare în cazul contractului P412/PC G. nr._, asociat cu Card of Contract 100/26.03.2007.

Curtea considera ca aceste documente atestă încheierea contractului cu clientul și materializarea serviciilor prestate de către agent.

f) TVA dedusă în baza facturilor emise de către DAB Industry SRL - 4.676.986 lei

Organele de inspecție fiscală au constatat că reclamanta a înregistrat în evidența contabilă un număr de 191 de facturi emise de S.C. DAB Industry S.R.L. reprezentând "contravaloare servicii prestate conform „Card of Contract". Valoarea totală a acestor facturi este de 26.330.664 lei, din care taxa pe valoarea adaugată dedusă de reclamanta este în suma de 4.676.986 lei.

Față de documentele puse la dispoziție, inspectorii fiscali au reținut că înscrisurile prezentate nu pot fi considerate documente justificative pentru prestatia facturata de S.C. DAB Industry S.R.L., deoarece nu specifica în ce consta prestatia facturata; nu precizeaza cine a prestat serviciul facturat; nu poate fi stabilita data la care a a fost efectuată prestatia; nu poate fi stabilit caracterul economic al acestui contract de prestări servicii cu Dab Industry S.R.L. ținând cont de faptul ca marea majoritate a clienților invocați de către Dab Industry pentru facturarea "prestării de servicii" erau clienți tradiționali ai reclamantei, iar o eventuala identificare a acestora, asa cum se prevede în contractul de prestări servicii încheiat cu Dab Industry S.R.L. ar putea fi justificata cel mult la incheierea primului contract și nicidecum la fiecare contract încheiat.

De aceea, organele de inspecție fiscală au constatat ca E. a procedat la deducerea nelegală a TVA în suma de 4.676.986 lei inscrisa în facturile emise de S.C. DAB Industry S.R.L.

Examinand aparenta dreptului, Curtea considera ca reclamanta indeplineste conditiile pentru deducerea TVA.

Conform Directivei 2006/112 privind sistemul comun al TVA și potrivit Codului Fiscal, deductibilitatea TVA este condiționată de urmatoarele aspecte:

a)Achizițiile generatoare de TVA sunt destinate realizarii operațiunilor taxabile;

b)Persoana impozabila deține o factura în cuprinsul careia sunt indicate serviciile prestate

Conform jurisprudenței CJUE, dreptul de deducere face parte integranta din mecanismul TVA-ului si, în principiu, nu poate fi limitat. Acest drept se exercita imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor aferente intrărilor (Hotărârea din 6 iulie 1995, BP Soupergaz, C-62/93, punctul 18, Hotărârea din 30 septembrie 2010, Uszodaepi"to. C-392/09, punctul 34, și Hotărârea Enel Maritsa Iztok 3 C-107/10, punctul 32, Hotatarea C-274/10 Comisia Europeană împotriva Ungariei punctul 43, Hotărârea C-368/09 Pannon Gep Centrum Kft. punctul 37).

Sistemul de deducere are ca scop eliminarea costurilor legate de TVA efectuate de către o companie în cadrul activitatii sale economice. Sistemul comun de TVA asigura astfel o neutralitate deplina privind taxarea tuturor activitatilor economice indiferent de scopul sau rezultatul acestora, atata timp cat ele sunt în principiu supuse TVA ( cazul 268/83 Rompelman alineatul 18, cazul 37/95 Ghent Coal Terminal alineatul 15, Gabalfrisa și Alții alineatul 44; Midland Bank alineatul 19 și cazul C 408/98 Abbey N. alineatul 24, cazul C-465/03 Kretztechnik. alineatul 34, cazul C-178/08 NCC Construction Danmark A/S, punctul 27).

Pentru a avea drept de deducere a TVA aferentă, achizițiile trebuie să aiba o legătură directă și imediata cu operațiunile efectuate care dau drept de deducere a taxei. Astfel, dreptul de deducere a TVA aferent achizițiilor de bunuri și servicii în amonte presupune ca sumele cheltuite pentru achiziția acestora să faca parte din elementele constitutive ale prețului operațiunilor taxate în aval ce dau drept de deducere (cazurile Midland Bank, alineatul 30, cazul C 408/98 Abbey N., alineatul 28, și de asemenea, cazul C-16/00 Cibo Participations. alineatul 31, cazul C-465/03 Mefetztechnik, alineatul 35).

Având în vedere acestea, condițiile de exercitare a dreptului de deducere sunt ca achizițiile să fie realizate în legătura cu activitatea economică a persoanei impozabile (achiziții destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile sau a celor ce au locul prestării în afara României, dacă ar fi taxabile în Roniania) și existența unei facturi. Acestea sunt singurele condiții necesare pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA (nu este ceruta existența altor documente).

Curtea observa ca reclamanta a prezentat documente care justifică prestarea serviciilor efectuate de către Dab Industry SRL (facturi; copii conforme cu originalul a unui nr. de 12 facturi; copii conforme cu originalul a unui nr. de 10 situații Card of contract; copii conforme cu originalul, bilingve a unui nr. de 9 documente; Raport activitate; corespondenta pe e-mail care atesta activitatea agentului DAB Ltd sau DAB Industry, dupa caz, prin reprezentantul Thanasis Bekiaris).

Din aceste motive, Curtea considera ca este indeplinita conditia existentei unui caz bine justificat.

3. Prevenirea unei pagube iminente

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta este prejudiciul material viitor si previzibil sau, dupa caz perturbarea previzibilă gravă a funcționarii unei autoritati publice sau a unui serviciu public.

Curtea constata ca executarea sumei de 15.160.045 lei și a accesoriilor aferente va avea drept consecinte previziobile:

- închiderea liniilor de creditare și pierderea scrisorilor de garanție oferite reclamantei de bancă, cu consecința executării imediate a creanțelor astfel rezultate, respectiv a garanțiilor oferite băncii pentru garantarea contractelor;

- desființarea contractelor cu furnizorii ca urmare a pierderii scrisorilor de garanție (impuse ca și condiție pentru furnizarea produselor achiziționate);

- imposibilitatea onorării contractelor față de clienți și, în consecință, suportarea de daune-interese către aceștia;

- pierderea credibilității și a bonității în fața partenerilor contractuali, dar mai ales în fața instituțiilor de credit care contribuie în mod substanțial la finanțarea activităților curente ale reclamantei;

- insuficiența lichidităților pentru îndeplinirea obligațiilor curente (cum ar fi plata salariilor angajaților și a obligațiilor curente către bugetul de stat);

- blocarea activități reclamantei și . plată.

In acest sens, Curtea constata ca in contul reclamantei in euro nu există disponibil, ci există evidențiat un debit de 3.039.286 Euro. Nici in contul in lei (in care este evidențiat un debit de 37.972 lei) nu exista nici un disponibil.

Reclamanta nu are sumele necesare pentru achitarea cheltuielilor curente si a sumei stabilite prin Decizia de impunere.

Pe de alta parte, Curtea observa ca in baza art. 21 din contractul incheiat intre reclamanta si . a constituit garanția de bună execuție a contractului, în termen de 15 zile de la data semnării contractului sub formă de scrisoare de garanție bancară asigurată de Blom Bank.

Potrivit art. 45.1. din contractul cu Romelectro, aceasta din urmă poate rezilia contractul în situația în care reclamanta, în calitate de furnizor, nu va putea menține garanțiile și asigurările cerute conform contractului. Daca reclamanta va fi executata va pierde garanția de bună execuție a contractului si va fi in imposibilitate să furnizeze echipamentele conform obligațiilor asumate și la calitatea stabilită prin contract, datorand penalități față de Romelectro, care nu vor face decât să mărească starea de insolvabilitate a reclamantei.

Curtea observa ca reclamanta a incheiat mai multe contracte si c alti parteneri. Din motivele mentionat anterior, si executarea acestor contracte va fi imposibila in cazul insolvabilitatii reclamantei.

Este evident ca neexecutarea acestor contracte va duce la scăderea veniturilor și imposibilitatea acoperirii cheltuielilor curente ale reclamantei, precum si la recuperarea debitului stabilit in sarcina reclamantei.

Reclamanta a platit către angajații săi salarii nete și beneficii în sumă de 7.519.378 lei pe perioada ultimelor 6 luni (conform anexei 27). In cazul executării deciziei de impunere, acești angajați ar rămâne șomeri, din lisa fondurilor necesare platii salariilor.

De asemenea, executarea deciziei de impunere duce la pierderea bonității și credibilității reclamantei în relația cu băncile ca urmare a închiderii liniilor de creditare și obligarea la restituirea imediată a tuturor sumelor acordate, pierderea scrisorilor de garanție și pierderea beneficiilor financiare oferite de acestea, dublată de imposibilitatea obținerii unor noi finanțări/garanții.

Curtea constata ca reclamanta beneficiază de o linie de credit, în sumă totală de 29.800.000 Euro format din:

- scrisori de garanție bancară pentru suma totală de 8.500.000 Euro necesare pentru menținerea contractelor cu furnizorii;

- acreditive de import, în sumă totală de 9.000.000 Euro, emise de bancă pentru garantarea plăților cu furnizorii;

- o facilitate de credit, în sumă totală de 3.000.000 Euro necesară achitării datoriilor către furnizori și achitării cheltuielilor curente;

- o facilitate de credit, în sumă totală de 5.300.000 Euro utilizată pentru achitarea datoriilor la bugetul de stat.

- 4.000.000 Euro pentru finanțarea contractelor în derulare.

De asemenea, reclamanta a platit pentru ultimele 6 luni impozite și taxe în sumă de 1.949.506 lei (conform Anexei 25 - 1.311.735 la bugetul de stat și 637.771 la bugetul local).

Executarea deciziei de impunere va duce inclusiv la imposibilitatea reclamantei de a plati datoriile.

Din aceste motive, in baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite cererea si va dispune suspendarea parțială a executării Deciziei de impunere nr.F-MC 1790/27.02.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr.F-MC 42/27.02.2015, în privința TVA în cuantum de 15.160.045 lei și accesorii aferente, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

Pe de alta parte, Curtea constata ca onorariul avocatului reclamantei de 16 953,96 lei este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori in raport cu activitatea prestata de acesta. Complexitatea cererii de suspendare nu este mare, de vreme ce instanta a analizat doar aparenta dreptului reclamantei. Activitatea avocatului reclamantei a constat, in principal, in activitatea de documentare pentru formularea cererii de chemare in judecata, depunerea acesteia si a altor inscrisuri, prezenta la un singur termen de judecata si punerea concluziilor orale. Avocatul reclamantei nu a depus raspuns la intampinare si nici concluzii scrise, asa cum a mentionat in cererea depus ala 29.04.2015.

De aceea, in baza art. 451 alin. 2 NCPC, Curtea va reduce cheltuielile de judecata reprezentate de onorariul avocatului reclamantei la suma de 4500 lei. La acesasta suma se mai aduga taxa de timbru platita de reclamanta de 50 lei.

In aceste conditii, potrivit art. 451 alin. 2 NCPC, Curtea va obliga pe pârâtă la 4550 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta . sediul ales la SCP D. și Asociații”, București, . nr.55, Vila 6, sector 1, ”în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, cu sediul în București, ..88, sector 5.

Dispune suspendarea parțială a executării Deciziei de impunere nr.F-MC 1790/27.02.2015 și a Raportului de inspecție fiscală nr.F-MC 42/27.02.2015, în privința TVA în cuantum de 15.160.045 lei și accesorii aferente, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare.

Obligă pe pârâtă la 4550 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

B. V. C. D.

Red./tehn. jud. V.B./4 ex./25.05.2015

← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2228/2015. Curtea de...		Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3128/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Sentința nr. 926/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 2213/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 1261/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. Sentința nr. 2228/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3128/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr. 2224/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2011/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 13/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI